ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 546 din 28

septembrie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea incupaților :

infracțiunilor de:

- lipsire de libertate în mod ilegal

prevăzută de art. 189 alin. (2) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și e)

cu art. 76 lit. d) C. pen., la un an închisoare, furt de folosință prevăzută de

art. 208 alin. (4) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. d) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) cu art. 75 lit. c) C.

pen.)

]

, la 10 luni închisoare și

- conducerea pe drumurile publice a

unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută

de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu art. 74 lit. a), raportat la art.

76 lit. a) C. pen., la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea aceea de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând din 23

aprilie 2000 la zi.

de:

- lipsire de libertate în mod ilegal

prevăzută de art. 189 alin. (2) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c)

cu art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare, și

- furt de folosință prevăzută de art.

208 alin. (4), cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

d) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a),

b) și e) și art. 75 lit. c) C. pen.)

]

, la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

c) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea aceea de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând din 23

aprilie 2000 la zi.

infracțiunilor de:

- lipsire de libertate în mod ilegal

prevăzută de art. 189 alin. (2), art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și c)

cu art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare, și

- furt prevăzută de art. 208 alin. (1)

și (4) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și c) cu art. 76 lit.

e) C. pen.

[

(prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tâlhărie prevăzută art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C.

pen. )], la 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând din 23 aprilie

2000 la zi.

infracțiunilor de:

- lipsire de libertate în mod ilegal

prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit.

a) și c) cu art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare, și

- furt prevăzută de art. 208 alin. (4)

cu art. 99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a) și c) cu art. 76 lit. e) C. pen. [(prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., art. 99 și urm. C. pen.)

]

, la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 23

aprilie 2000 la zi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul minor U.D. a fost obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile K.Z. despăgubiri

civile în sumă de 500.000 lei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați, inculpatul minor în solidar cu părțile

responsabile civilmente, să plătească fiecare câte 500.000 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Din actele și lucrările dosarului,

declarațiile inculpaților, ale părții vătămate, ale martorilor R.P., V.D. și V.A.,

instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În seara de 20 aprilie 2000, acești

patru inculpați și martorul V.D., au consumat băuturi alcoolice în mai multe

localuri, ajungând și la barul A. din Cluj Napoca. Întrucât martorul V.D., care

locuia în comuna Chinteni, s-a hotărât să meargă acasă, i-a solicitat părții

vătămate K.Z. să-l ducă cu mașina, contra sumei de 30.000 lei. În urma

înțelegerii, cei patru inculpați și martorul s-au urcat în mașina părții

vătămate, condusă de către acesta, și ajungând în comuna Chinteni, martorul V.D.

a coborât, iar inculpații i-au cerut părții vătămate să-i ducă înapoi în Cluj

Napoca, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord, nefăcând parte din

înțelegerea anterioară, cerându-le fie să plătească alți 30.000 lei, fie să

coboare din mașină.

Neavând bani asupra lor, inculpații

au coborât, dar s-au deplasat la portiera șoferului, au deschis-o, au scos-o pe

partea vătămată și au început să o lovească cu pumnii, iar aceasta căzând la

pământ, au continuat s-o lovească cu picioarele. Pentru a se apăra, partea vătămată

s-a îndreptat spre casă, fiind însoțit la câțiva metri, de inculpatul M.V.G. În

acest timp, inculpatul P.D. a urcat la volanul mașinii părții vătămate, a

orientat-o spre direcția Cluj Napoca, după care împreună cu inculpații U.D. și

L.M.C. au pus-o pe partea vătămată care era inconștientă, în portbagaj.

A ajuns la fața locului și

inculpatul M.V.G. și toți patru, în mașina condusă de P.D., s-au îndreptat spre

Cluj Napoca. Au oprit pe un drum de cale lăturalnic, unde au scos-o pe partea

vătămată din portbagaj, au spălat-o cu apă, au lăsat-o lângă mașină, iar ei

s-au deplasat spre casă. Înainte de a pleca, inculpatul U.D. a sustras

casetofonul, o sumă de bani și buletinul de identitate al părții vătămate.

Din raportul de constatare

medic-legală a rezultat că partea vătămată K.Z. a suferit contuzii toracice și

lombare, fractura piramidei nazale, echimoze și escoriații, leziuni care s-au

putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat pentru vindecare

16-18 zile de îngrijiri medicale.

Din adresa I.P.J. Cluj, a rezultat

faptul că inculpatul P.D. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie

de autovehicol.

S-a reținut că toți patru inculpați

au săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

S-a mai reținut că nici unul dintre

cei patru inculpați nu au avut nici o clipă intenția de a sustrage mașina

părții vătămate, aceasta fiind de acord să-i transporte pe toți din Cluj Napoca

la Chinteni, pentru o sumă de bani.

În acest context, instanța a

apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de furt de folosință prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (4) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 207 din 12

iunie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj, a desființat sentința sus-menționată, cu privire la greșita

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea

de furt de folosință și la pedepsele aplicate și rejudecând în aceste limite, a

condamnat pe inculpații:

P.D. la 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

e) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus contopirea sus-menționatei pedepse, cu pedepsele de un an

închisoare și 2 luni închisoare aplicate prin hotărârea apelată dispunând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, din care

s-a dedus arestarea preventivă de la 23 aprilie 2000, la 22 aprilie 2001.

M.V.G. la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a), d)

și e) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința apelată, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, din care s-a dedus

arestarea preventivă, de la 23 aprilie 2000, la 22 aprilie 2001.

U.D. la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) și e) cu

aplicarea art. 99 și urm., precum și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de 10 luni

închisoare aplicată prin sentința apelată, dispunându-se ca inculpatul să

execute 2 ani închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă de la 23 aprilie

2000, la 22 februarie 2001.

L.M.C. la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) cu

aplicarea art. 99, art. 91 și urm. precum și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de 10 luni

închisoare, aplicată prin sentința apelată, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă

de la 23 aprilie 2000, la 22 februarie 2001.

Totodată, instanța de apel a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Se motivează că prima instanță a

schimbat greșit încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie, în

infracțiunea de furt de folosință.

Din moment ce trecerea

autoturismului sub puterea de dispoziție a inculpaților, imediat după

exercitarea actelor de violență de către inculpați, sunt realizate elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie.

Împotriva deciziei au declarat recurs,

cei patru inculpați, criticând-o pentru greșita schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea de furt de folosință, în infracțiunea de tâlhărie și pentru

majorarea pedepselor, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței.

Criticile formulate sunt nefondate.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

constituie tâlhărie furtul săvârșit, printre altele, prin întrebuințarea de

violență și amenințări.

Întrucât acest text de lege se

referă la furt, fără nici o limitare în ce privește natura furtului, constituie

tâlhărie faptele inculpaților care, prin întrebuințarea de violențe și

amenințări, de a lua în condițiile art. 208 alin. (1) C. pen., din deținerea

legală a părții vătămate, un autovehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Așadar, scopul menționat, nu poate

determina încadrarea juridică în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin.

(4) C. pen., așa cum greșit a procedat prima instanță, dar legal instanța de

apel a corectat încadrarea juridică, din moment ce furtul autoturismului pentru

folosință s-a făcut prin întrebuințarea de violență, dovedită și prin act

medico-legal.

Cât privesc pedepsele, acestea

satisfac cerințele art. 72 C. pen.

Este de menționat faptul că instanța

de apel, nu și-a însușit critica formulată de procuror cu privire la reținerea

circumstanțelor atenuante, menținându-le și dându-le eficiența corespunzătoare.

Totodată, instanța de apel a făcut

aplicarea dispozțiilor art. 99 și urm. C. pen., față de inculpații U.D. și L.M.C.

minori la data faptelor.

În același timp, instanța de apel a

ținut seama de gravitatea faptelor săvârșite de inculpați în condiții

agravante.

Pentru aceste considerente, nu se

impune modificarea pedepselor.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Totodată, urmează a obliga pe

recurenți la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte

300.000, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.M.C., P.D., U.D. și M.V.G. împotriva deciziei penale nr.

207 din 12 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.