ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4099/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 13 septembrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpații:

C.M.M. la:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 2

1

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și 74 și art. 76 lit. b) C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 mai 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.

Pe durata executării pedepsei, în temeiul art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

N.M.V. la:

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.;

- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire în mod ilegal de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume un an închisoare.

În baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor comiterii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată numitului inculpat a fost dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 mai 2002, până la 29 mai 2002.

S-a constatat recuperat prejudiciul material și moral în sumă de 7.000.000 lei cauzat părții vătămate L.E.C.

Prin aceeași sentință, inculpatul C.M.M. a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 750.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, iar inculpatul N.M.V. a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu același titlu, din care suma de 450.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, sumă pe care acesta din urmă urmează să o plătească în solidar cu părțile responsabile civilmente N.V. și N.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 21 mai 2002, partea vătămată L.E.C. s-a deplasat în municipiul Buzău pentru a-și vizita prietena L.M. care locuia în cartierul Micro V.

În jurul orelor 2,00, partea vătămată a plecat de la prietena sa spre gară, dar în apropierea Spitalului C.F.R. a fost acostat de trei indivizi, care, ulterior, s-a dovedit a fi inculpații C.M.M. și N.M.V. și numitul B.M., față de care s-a disjuns cauza, deoarece s-a sustras urmăririi penale.

Inculpații au purtat pe partea vătămată timp de 4 ore prin holurile a două blocuri din cartierul Micro V, a fost tăiat cu un cuțit, fript cu țigara pe tot corpul și deposedat de bani, acte, o geantă, pantalonii și hanoracul cu care era îmbrăcat.

Cu greutate, spre dimineață, partea vătămată a reușit să ajungă la poliție unde i s-a prezentat un album cu fotografii, din care a recunoscut pe cei doi inculpați.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații C.M.M. și N.M.V.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la:

- greșita obligare a inculpatului minor N.M.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, din moment ce în cauză nu a exercitat obligare la plata de despăgubiri civile ori daune morale;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, deoarece acestea nu corespund pericolului social al faptelor săvârșite, solicitându-se majorarea acestora.

Inculpatul N.M.V. a criticat aceeași hotărâre, cu privire la greșita sa condamnare, solicitând a se dispune achitarea, deoarece nu el a fost acela care a exercitat acte de violență asupra părții vătămate ci numitul B.M.

Inculpatul C.M.M. a criticat hotărârea primei instanțe, în principal, cu privire la greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, deoarece el nu a participat la săvârșirea faptelor, ci numai a privit la derularea acestora, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând a se dispune reducerea ei.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 571 din 9 februarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a casat hotărârea primei instanțe, în parte, și după descontopirea pedepselor aplicate inculpaților în pedepsele rezultante, a înlăturat, aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a dispus condamnarea acestora după cum urmează:

- inculpatul C.M.M. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare;

- inculpatul N.M.V. la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 6 luni închisoare.

Au fost înlăturate prevederile art. 81 și art. 110 C. pen. și a aplicat inculpatului N.M.V. prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost înlăturată dispoziția de obligare în solidar, a părților responsabile civilmente N.V. și N.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat alături de inculpatul minor N.M.V.

Din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.M. s-a dedus durata arestării preventive de la 23 mai 2002, la zi.

Au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.M.M. și N.M.V., pe care i-a obligat să plătească statului suma de câte 500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că situația de fapt a fost bine reținută de prima instanță, în sensul că „ambii inculpați au participat alături de inculpatul B.M., care a avut inițiativa acostării părții vătămate în vederea tâlhăriei acesteia, pe toată durata celor 4 ore, cât a fost purtată pe holurile blocurilor și deposedată de bunuri” și că inculpatul N.M.V. „la cererea lui B.M., s-a dezbrăcat de tricou și a legat victima la ochi, deplasându-se prin cartierul Micro V la mai multe blocuri în holuri, aceasta fiind supusă la acte de violență greu de suportat, fiind înțepată cu cuțitul de mai multe ori și arsă cu țigara”.

În aceste condiții, a arătat instanța de apel „Conduita deosebit de dură a inculpaților față de victimă nu justifică reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante și coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege și cu atât mai puțin, suspendarea executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului minor N.M.V.”

Motivul de casare invocat de parchet sub acest aspect fiind întemeiat, urmează a fi admis, a înlătura prevederile art. 74 și art. 76 reținute în favoarea ambilor inculpați, precum și a prevederilor art. 110 în ce privește pe inculpatul minor N.M.V., urmând a se proceda la o nouă individualizare și aplicarea unor pedepse majorate care să fie executată prin privare de libertate.

S-a apreciat întemeiată și critica privind greșita obligare a părților responsabile civilmente în solidar cu inculpatul minor la plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece procedând în acest fel prima instanță a încălcat prevederile art. 191 alin. (3), potrivit căruia această obligație subzistă numai în cazul în care inculpatul minor este obligat la repararea pagubei, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Cu privire la recursurile declarate de inculpați s-a arătat că motivele de casare prin care susțin că nu se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost condamnați nu pot fi primite deoarece „Din probele dosarului rezultă clar acțiunea lor activă asupra victimei, inculpatul minor dezbrăcându-se de tricou pentru a fi legată victima la ochi, iar deposedarea de bunuri s-a realizat de către toți trei participanți la comiterea infracțiunilor”.

Referitor la pedepsele aplicate, pentru considerentele arătate în motivarea făcută referitor la apelul declarat de parchet ce vizează acest aspect, s-a arătat că nu sunt motive care să justifice reducerea lor ci, dimpotrivă, faptele fiind grave se impune majorarea acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpații C.M.M. și N.M.V.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a criticat decizia instanței de apel cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților solicitând majorarea acestora, întrucât faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, iar executarea lor în cuantumul stabilit de instanța de apel nu sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Prin motive comune de recurs inculpații C.M.M. și N.M.V. au criticat aceeași decizie, cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate de instanța de apel pe care le consideră deosebit de severe solicitând reducerea lor prin reaprecierea criteriilor de individualizare.

Diferit, inculpatul minor N.M.V. a solicitat că pedeapsa ce i se va aplica să fie suspendată condiționat, în cauză fiind îndeplinite prevederile art. 110 C. pen.

Asupra recursurilor de față:

a) Cu privire la recursurile declarate de inculpații C.M.M. și N.M.V.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele de la dosar, și a încadrat faptele comise de aceștia în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește însă, pedepsele aplicate inculpaților se constată că nu au fost individualizate în mod corespunzător nici de prima instanță, nici de instanța de apel.

În timp ce prima instanță a manifestat o indulgență prea mare, în opoziție, instanța de apel a dat dovadă de o exigență exagerată.

Este fără îndoială că faptele comise de inculpați, prezintă un grad de pericol social ridicat, însă la individualizarea pedepselor nu trebuie să se țină seama numai de acest aspect ci, în egală măsură și de celelalte criterii care țin de persoana făptuitorului cum sunt vârsta, lipsa ori existența antecedentelor penale, starea de recidivă, poziția avută pe parcursul procesului penal și alte asemenea împrejurări.

În cauză având în vedere faptul că la data comiterii faptei inculpatul C.M.M. avea vârsta de 20 ani, iar inculpatul N.M.V. era minor, cât și împrejurarea că persoana care a declanșat și dirijat comiterea infracțiunilor a fost numitul B.M., care de altfel s-a și sustras urmăririi penale, se impunea ca în favoarea inculpaților să se mențină circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, însă pedepsele aplicate să fie majorate către limita maximă permisă de lege în aceste condiții.

De asemenea, se constată că este justificată și măsura suspendării condiționate a executării pedepsei ce se va aplica inculpatului minor N.M.V., având în vedere faptul că acesta este la prima abatere și a fost atras în săvârșirea faptelor de către ceilalți doi inculpați majori, astfel încât, în cauză urmează a se face și aplicarea art. 110 C. pen.

Pentru considerentele arătate, urmează a se admite recursurile declarate de inculpații recurenți, a casa decizia atacată și a se proceda la o nouă individualizare a pedepselor aplicate acestora, în sensul celor ce vor rezulta din conținutul dispozitivului prezentei decizii.

b) În ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru considerentele arătate în motivarea recursurilor declarate de inculpați și care au vizat tot greșita individualizare a pedepselor, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpații C.M.M. și N.M.V. împotriva deciziei penale nr. 571 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată, numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpaților.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.M.M., de 7 ani închisoare, în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.M.V., de 3 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Modifică pedepsele aplicate inculpaților și prin reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., le reduce după cum urmează:

- pentru inculpatul C.M.M. de la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și de la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul N.M.V., de la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 și a art. 109 C. pen., la un an și 6 luni închisoare și de la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și a art. 109 C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2002 la 30 septembrie 2003, pentru inculpatul C.M.M. și de la 25 mai 2002, la 29 mai 2002 pentru inculpatul N.M.V.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva aceleiași decizii.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2003.