ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4324/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4324/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 146 din 17
februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus
condamnarea inculpatului C.M.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin.
(2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.
c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. În baza art. 36 alin. (1) din
Decretul nr. 328/1966 republicat, cu aplicarea art. 74 lit. c) și alin. (2) și
art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 5 luni închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile
publice fără permis de conducere. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.
pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute
pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus, din pedeapsa aplicată, prevenția
de la 28 august 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut
starea de arest a inculpatului. S-a respins cererea privind aplicarea măsurii
de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen.
Prin aceeași sentință, a fost
condamnat inculpatul B.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității
la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 26, raportat la
art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen., art.
76 C. pen. și art. 80 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art.
64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 28 august 2002 la
zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., art. 998 – art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați
inculpații, în solidar la plata sumei de 8.000.000 lei daune materiale către
partea civilă B.L.E.
În baza art. 191 C. proc. pen., a
fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.500.000 lei cheltuieli
judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocat oficiu urmând
a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut în fapt că, în ziua de 25 iulie 2002, în jurul orei
10,00, cei doi inculpați se deplasau în zona Sos. Pantelimon cu autoturismul,
inculpatul C.M.A., care îl conducea neposedând permis de conducere. Având
nevoie de bani, inculpații au decis să deposedeze o persoană de sex feminin de
bijuteriile purtate. În acest scop, au lăsat autoturismul în spatele unui bloc
și au ieșit pe șosea observând persoanele care treceau și, în final, pe partea
vătămată B.L.E. de care s-au apropiat împreună. Inculpatul C.A.M. i-a smuls de
la gât, printr-un gest brusc, lănțișorul de aur, în timp ce coinculpatul B.I.
asigura zona, după care tot împreună au fugit în direcția în care lăsaseră
autoturismul. Activitatea infracțională și părăsirea de către aceștia a locului
faptei a fost sesizată de martorii oculari N.G. și C.F.
Totodată, inculpații au fost
recunoscuți din grup atât de către martorii oculari menționați, cât și de către
partea vătămată. Bunul sustras a fost ulterior vândut contra sumei de 600.000
lei.
Starea de fapt și vinovăția
inculpaților în forma intenției directe au fost stabilite prin administrarea
materialului probator în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate,
procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice,
procesul-verbal de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor,
procesul-verbal de consemnare a declarațiilor numiților S.M. și B.G.,
procesul-verbal de verificare a autoturismului în evidența auto și a
inculpatului C.M.A. în evidența conducătorilor auto, contract de
vânzare-cumpărare, declarațiile inculpaților. Inculpatul C.M.A. a recunoscut
săvârșirea infracțiunii, în timp ce inculpatul B.I. a avut o atitudine oscilantă
cu privire la acuzația ce i s-a adus.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel inculpatul C.M.A. solicitând reducerea pedepselor aplicate și
parchetul de pe lângă Tribunalul București care a solicitat înlăturarea
circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor și aplicarea art. 116 C. pen.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia nr. 287/A din 19 mai 2003, în baza art. 379 pct. 2
lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, a desființat hotărârea
apelată și, în rejudecare, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului
C.M.A., a înlăturat aplicarea art. 74 lit. e) C. pen., cât și pentru inculpatul
B.I., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.M.A. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., de la 5 la 7 ani, iar pe cea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
dispozițiile art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1996 de la 5 luni la un an
și 6 luni, constatând, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, grațiată această
din urmă pedeapsă. S-a majorat, totodată, pedeapsa pentru infracțiunea
săvârșită de inculpatul B.I. de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26
C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit.
a) C. pen., de la 5 la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 116 alin. (4) C. pen.,
s-a interzis inculpatului C.A.M. accesul în municipiul București pe o perioadă
de 3 ani.
S-a dedus prevenția de la 28 august
2002 la zi.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpatului C.M.A., care a
fost obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din
care 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansați din
fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs, în termen legal, inculpații B.I. și C.M.A. pentru motivul
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate după cum
se va arăta în continuare:
Examinând actele dosarului rezultă
că starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de prima
instanță. Ulterior, în mod just instanța de apel a apreciat că față de
pericolul social al infracțiunii, modul de acționare și circumstanțele
personale nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante, majorând cuantumul
pedepselor și, tot în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr.
543/2002 în privința infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul
nr. 328/1966 pentru inculpatul C.M.A.
Majorarea pedepselor s-a impus față
de pericolul social al faptei, modul de săvârșirea a acesteia, perseverența
infracțională a inculpaților, starea de recidivă postexecutorie pentru
inculpatul Baboi Ion.
Pedepsele aplicate corespund
întrutotul scopului punitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este el
prevăzut de articolul 52 C. pen.
Dispozițiile Legii nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse au fost aplicate în mod corespunzător în cazul
inculpatului C.M.A., nemaiimpunându-se grațierea pedepsei stabilite pentru
infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Față de considerentele arătate,
recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Timpul arestării preventive se va
deduce din pedepsele aplicate de la 28 august 2002, la 8 octombrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor
judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații B.I. și C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 287/ A din
19 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, perioada
arestării preventive de la 28 august 2002, până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpați la plata sumei
de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
octombrie 2003.