ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 27

noiembrie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:

- B.I.F. la 5 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și la un an și 3 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin.

(1) din O.U.G. nr. 192/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și arestării preventive din 15 iulie 2003 la zi, fiind

menținută starea de arest a inculpatului.

- U.M.C. la 5 ani închisoare pentru,

săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni,

prevăzută de art. 262 C. pen. și la un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus perioada arestării

preventive de la 18 iulie 2003 la zi, menținând starea de arest a inculpatului.

Au fost obligați inculpații, în solidar,

la plata sumei de 5.000.000 lei către partea civilă P.M., fiind respinse restul

pretențiilor.

S-a constatat că partea civilă G.T.

a renunțat la pretențiile formulate, iar partea civilă SC M. SRL nu a formulat

pretenții în cauză.

Au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11 iulie 2003, inculpații

au observat-o pe partea vătămată P.M. pe B-dul Ștefan cel Mare din municipiul

Brașov, purtând la gât un lănțișor masiv cu pandativ din aur, luând hotărârea

de a-l sustrage.

În momentul în care s-a intersectat

cu partea vătămată inculpații au încadrat-o, iar B.I.F. i-a smuls lănțișorul,

după care cei doi au fugit, deplasându-se la domiciliul inculpatului U.M.C.

Ulterior, inculpatul U.M.C. a

încheiat un contract de amanet cu SC M. SRL Brașov, garantând restituirea sumei

de 2.800.000 lei cu lănțișorul sustras.

În noaptea de 14 iulie 2003, cei doi

inculpați au consumat băuturi alcoolice, împreună cu martorul B.D., în

autoturismul aparținând tatălui inculpatului B.I.F.

Deși nu poseda permis de conducere,

inculpatul B.I.F. a condus acest autoturism, în dimineața zilei de 15 iulie

2003, prin cartierul Astra, în mașină aflându-se inculpatul U.M.C. și martorul

B.D.

Ca urmare a neîndemânării și a

consumului de băuturi alcoolice, inculpatul B.I.F. a avariat autoturismul.

Inculpații au continuat să consume

băuturi alcoolice în autoturism, plecând în cele din urmă pe str. Neptun, unde

s-au intersectat cu partea vătămată G.T. ce venea din sens contrar și care

purta la gât un lănțișor cu pandativ în formă de inimioară.

Fără a exista o înțelegere

prealabilă, inculpatul B.I.F. a smuls de la gâtul părții vătămate pandativul,

inculpații fugind fiecare în direcții opuse.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o sub aspectul

nelegalității pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute

de textul incriminator și inculpații, solicitând reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 82/ Ap din

16 martie 2004, Curtea de Apel Brașov admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul U.M.C.

A fost desființată hotărârea atacată

sub aspectul încadrării juridice a condamnării inculpatului U.M.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. și a pedepselor aplicate

inculpaților.

A fost descontopită pedeapsa de 5

ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, respectiv un an și 3 luni

închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în

aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. (parte vătămată P.M.), text de lege în baza căreia a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

(parte vătămată G.T.).

A fost menținută pedeapsa de un an

și 3 luni închisoare aplicând aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 78 alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 9 ani închisoare, sporită cu 6 luni, având de executat în final 9 ani și 6

luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa de 5

ani închisoare, aplicată inculpatului U.M.C. în pedepsele componente de 5 ani

închisoare, 3 luni închisoare și un an închisoare.

S-a dispus condamnarea inculpatului

U.M.C. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen. (parte vătămată P.M.).

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, descrisă la

pct. 2, din infracțiunea de nedenunțare a unor infracțiuni, prevăzută de art.

262 alin. (1) C. pen., în complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a), texte de

lege în baza cărora a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

aceluiași inculpat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de

art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U.M.C. să execute pedeapsa cea mai

grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

A fost computată în continuare din

pedepsele aplicate perioada arestării preventive de la 27 noiembrie 2003 până

în prezent și menținută starea de arest a inculpaților.

A fost respins apelul declarat de

inculpatul B.I.F.

Au fost menținute restul

dispozițiilor hotărârii.

Onorariul apărătorului din oficiu

pentru inculpatul U.M.C., în sumă de 400.000 lei s-a dispus să fie suportat din

fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul B.I.F. să

plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații B.I.F. și U.M.C., solicitând admiterea lor, casarea

hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile declarate nu sunt

fondate, pentru considerentele următoare:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanța de control judiciar a reținut corect situația

de fapt și vinovăția inculpaților în raport de materialul probator administrat

în cauză, a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor în textele de lege

corespunzătoare și a aplicat pedepse just individualizate, conform art. 72 C.

pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepselor, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de

modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpaților, care se află la o vârstă tânără, au avut o atitudine

oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal și se află la prima confruntare

cu vigorile legii penale.

Așa fiind, pedepsele rezultante de 9

ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.I.F. și de 7 ani și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului U.M.C. sunt în măsură sub aspectul

cuantumului lor să asigure reeducarea acestora în vederea reinserției în

comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Așadar, pedepsele aplicate

inculpaților au fost just proporționate și neexistând temeiuri pentru reducerea

lor, urmează ca recursurile declarate de ei să fie respinse, ca nefondate.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpați să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 15 iulie 2003 la 26 mai 2004, pentru

inculpatul B.I.F. și de la 18 iulie 2003 la 26 mai 2004, pentru inculpatul

U.M.C.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I.F. și U.M.C. împotriva deciziei penale nr. 82/ Ap

din 16 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 15 iulie 2003 la 26 mai 2004 pentru

inculpatul B.I.F. și de la 18 iulie 2003 la 26 mai 2004 pentru inculpatul

U.M.C.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 mai 2004.