ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5920/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2145 din 17 decembrie 2002, Judecătoria Slatina a condamnat pe inculpații: T.A. la: - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul că execute pedeapsa cea mai grea și anume, 6 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 465/2000 a Judecătoriei Alexandria, județul Teleorman, pe care a descontopit-o în pedepsele componente și anume: un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; un an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate în întregime pedepsele de un an închisoare, un an și 8 luni închisoare și la un an și 6 luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei, conforma art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus timpul arestării preventive cu începere de la 21 august 2002. Ț.S.M.

la: - 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea carnet de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea carnet de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea carnet de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86 4 C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 665/2002 a Judecătoriei Caracal și a constatat că această pedeapsă este grațiată în întregime, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive, începând cu data de 21 august 2002. Prin aceeași sentință, cei doi inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile C.G., suma de 29.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.A. a unui dispozitiv metalic în formă „T”. A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța din 27 august 2002 asupra bunurilor inculpaților, conform art. 166 C. proc. pen. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că la datele de 24 iunie și 21 august 2002, cei doi inculpați, prin efracție au sustras din autoturismele părților vătămate C.G. și C.F., folosind chei potrivite, sumele de 29.000.000 lei și, respectiv, 100.000.000 lei.

În ambele cazuri, inculpații s-au deplasat cu un autoturism condus de inculpatul Ț.S.M., al cărui permis de conducere fusese anulat. Diferit, la data de 9 august 2002, inculpatul Ț.M., aflat la volanul unui autoturism, după ce a provocat un accident de circulație, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și inculpații T.A. și Ț.S.M. Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedepsele aplicate inculpaților pe care le consideră ca fiind prea blânde, solicitând majorarea acestora. Inculpații au criticat aceeași hotărâre tot sub aspectul individualizării pedepselor, susținând contrariul, respectiv, că acestea sunt prea severe.

Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 375 din 2 septembrie 2003, a admis apelul declarat de parchet, în sensul că a majorat pedepsele rezultante aplicate inculpaților cu câte un an închisoare, urmând ca fiecare să execute câte 7 ani închisoare. Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații T.A. și Ț.S.M., pe care au criticat-o cu privire la pedepsele aplicate, pe care le-au considerat prea severe, solicitând reducerea lor prin reaprecierea criteriilor de individualizare. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 120 din 2 februarie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pe care le-a criticat referitor la: - greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 543/2002, privind grațierea pedepselor la care au fost condamnați prin hotărârile anterioare, având în vedere faptul că inculpații aveau statutul de recidiviști, iar actul normativ menționat exceptează de la beneficiul grațierii pe cei ce au săvârșit faptele în stare de recidivă; - greșita aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) pct. b C. pen.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că, referitor la primul motiv, în mod greșit s-a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse în ce privește pe ambii inculpați, deoarece la data săvârșirii faptelor a căror grațiere s-a dispus, aceștia aveau statutul de recidiviști, iar actul de grațiere menționat exceptează de la grațiere pe cei ce au comis fapte în stare de recidivă. Referitor la al doilea motiv s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a dispus majorarea pedepselor aplicate inculpaților cu câte un an închisoare fără a dispune descontopirea pedepselor rezultante și majorarea, fie numai a uneia dintre ele, fie a tuturor. Recursul în anulare este fondat în limitele și considerentele ce se vor arăta.

1. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și au încadrat faptele comise de inculpați în textele de lege corespunzătoare, pentru care le-a aplicat pedepse just individualizate, cu corectura adusă de instanța de apel. De asemenea, instanțele au reținut corect că, în ce privesc pedepsele la care au fost condamnați cei doi inculpați, anterior săvârșirii faptelor din cauza de față și anume, sentința penală nr. 465/2000 a Judecătoriei Alexandria (prin care inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 C. pen. și, respectiv, de un an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului Ț.S.M.

prin sentința penală nr. 665/2002 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen., se impune a se dispune revocarea acestor măsuri, din moment ce aceștia, în intervalul de timp stabilit ca termen de încercare au săvârșit și alte fapte cu caracter penal (cele din prezenta cauză). Cu toate acestea, instanțele au greșit atunci când, referitor la aceste pedepse, a dispus constatarea că sunt grațiate, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, deoarece, potrivit art. 4 din acest act normativ, prevederile art. 1 și 2 nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă sau celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

În cauză, instanțele au reținut corect existența stării de recidivă postcondamnatorie a inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost judecați, însă au omis să constate că, referitor la faptele pentru care au fost condamnați prin hotărârile anterioare (465/2000 a Judecătoriei Alexandria în ce privește pe T.A. și 665/2002 a Judecătoriei Caracal, în ce privește pe inculpatul Ț.S.M.) aceștia săvârșind în perioada termenului de încercare noi infracțiuni, au dobândit atât calitatea de recidiviști după condamnare în ce privesc faptele deduse judecății cât și pe aceea de recidiviști prin condamnări anterioare, pentru faptele anterior comise, calitate instituită prin actul de grațiere menționat.

În consecință, inculpații, dobândind calitatea de recidiviști prin condamnările anterioare, instanțele nu mai puteau să facă aplicarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, întrucât la data adoptării acestui act normativ, aceștia dobândise aceste calități, deoarece faptele din cauza de față au fost săvârșite anterior adoptării acestui act normativ (Legea nr. 543/2002). Față de cele mai sus-arătate se constată că motivul de recurs în anulare analizat este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate, în sensul că se va înlătura constatarea referitor la pedepsele aplicate prin hotărârile anterioare săvârșirii faptelor din cauza de față, sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziții ce urmează a fi înlăturate, cu consecința executării acestor pedepse pe lângă pedepsele aplicate în cauză ca efect al revocării beneficiului suspendării condiționate a executării și respectiv, al suspendării sub supraveghere.

2. În ce privește critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., de către instanța de apel, se constată că este formală, iar interpretarea dată prin recursul în anulare, excesivă, motiv pentru care nu poate fi primită. Din analiza minutei și dispozitivului deciziei penale nr. 375 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, rezultă că instanța de apel, primind critica formulată de parchet prin care se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaților, a considerat-o ca fiind întemeiată și a admis-o, majorând pedepsele rezultante de la câte 6 ani închisoare la câte 7 ani închisoare pentru fiecare inculpat.

În legătură cu acest aspect este de observat că din formularea folosită de instanță, și anume „că majorează pedepsele rezultante” aceasta nu a avut nici un moment în intenție de a modifica una sau toate pedepsele aplicate inculpaților pe care le-a considerat just individualizate, ci faptul că, raportat la numărul de fapte comise în stare de recidivă pe care o aveau inculpații, se impunea și aplicarea unui spor de pedeapsă, lucru pe care l-a și făcut.

Faptul că instanța de apel nu a folosit expres sintagma „omisiunea de a aplica un spor de pedeapsă” ori alta asemănătoare, nu poate duce la concluzia că intenția sa a fost de a majora pedepsele aplicate inculpaților, situație în care, fără îndoială, se impunea a se proceda așa cum s-a arătat în recursul în anulare, respectiv, descontopirea pedepselor rezultante și majorarea după cum aprecia instanța, fie a unei singure pedepse, fie a tuturor pedepselor, după care să refacă concursul de infracțiuni, cu consecința stabilirii pedepsei rezultante. Cum intenția instanței de a aplica inculpaților un spor de pedeapsă la pedeapsa rezultantă, este evidentă, casarea hotărârilor este formală, interpretarea dată prin recursul în anulare este așa cum s-a mai arătat, excesivă și fără consecințe atât în planul legalității aplicării acestui spor, cât și al executării pedepselor care sunt legale.

Pentru considerentele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis în limitele arătate, a casa hotărârile atacate și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2145 din 17 decembrie 2002 a Judecătoriei Slatina, deciziei penale nr. 375 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Olt și deciziei penale nr. 120 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.A. și Ț.S.M. Casează hotărârile atacate după cum urmează: În ce privește pe inculpatul T.A.

referitor la: - dispoziția de descontopire a pedepsei rezultante de un an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 465 din 29 septembrie 2000 a Judecătoriei Alexandria în pedepsele componente de un an închisoare, un an și 8 luni închisoare și respectiv, un an și 6 luni închisoare, pe care o înlătură; - greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor de un an închisoare, un an și 8 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus-menționată, pe care le înlătură, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an și 8 luni închisoare prin privare de libertate.

Menține dispoziția de revocare a suspendării condiționată a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin hotărârea menționată, sentința penală nr. 456 din 29 septembrie 2000 a Judecătoriei Alexandria și dispune executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul T.A. să execute pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare. Deduce din pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute timpul executat cu începere de la 21 august 2002, la zi. 2. Referitor la inculpatul Ț.S.M. numai cu privire la dispoziția privind grațierea, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, a pedepsei de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 665 din 26 iunie 2002 a Judecătoriei Caracal, pe care o înlătură.

Menține dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei mai sus-menționată și dispune ca inculpatul Ț.S.M. să execute și această pedeapsă, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 7 ani și 8 luni închisoare. Deduce din pedeapsa pe care inculpatul Ț.S.M. urmează să o execute, timpul executat cu începere de la 21 august 2002, la zi. Dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor emise în baza hotărârilor atacate și emiterea unor noi mandate pentru executarea pedepselor astfel cum au fost stabilite prin decizia de față. Onorariile de avocat în sumă de câte 400.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților T.A. și Ț.S.M. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.