ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5462/2005

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 64 din 19

aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, au fost condamnați următorii

inculpați:

la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

la 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.

719/2003 a Judecătoriei sectorului 4 și s-a dispus contopirea restului de

pedeapsă de 574 zile rămas neexecutat cu pedeapsa de 12 ani închisoare urmând

ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare.

- la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- la 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.

3085/2002 a Judecătoria Tg. Jiu și s-a dispus contopirea restului neexecutat de

524 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în

final pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., cu privire la ambii inculpați.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpaților pe timp de câte 4 ani după executarea pedepsei

principale.

Inculpații au fost obligați în

solidar la 8.932.000 lei către partea civilă SC V.C. Roșiorii de Vede și la

10.000.000 lei către partea civilă S.N.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, în noaptea de 11

august 2004, inculpații au forțat, cu un levier, ușa de acces în magazinul SC V.C.

SRL Roșiorii de Vede și au sustras țigări în valoare de 8.932.000 lei pe care

le-au vândut martorului M.I. cu suma de 4.000.000 lei.

În ziua de 19 august 2004,

inculpații au venit în Alexandria, iar după amiază s-au dus în stația de taxi

și i-au solicitat părții vătămate S.N. să-i transporte cu taxiul în comuna Peretu.

După ce partea vătămată le-a

comunicat prețul cursei, inculpații s-au urcat în mașină. La ieșirea din comuna

Buzești, inculpatul P.C., care stătea în față, i-a cerut părții vătămate să

oprească moment în care inculpatul M.F. a prins, din spate, partea vătămată de

gât și a lovit-o cu un cuțit în antebrațul drept, cerându-i să oprească mașina.

Inculpatul P.C. a coborât și a venit

în partea stângă a mașinii, a deschis ușa din față și împreună cu inculpatul M.F.,

a obligat partea vătămată să treacă în dreapta după care s-a urcat la volan.

Partea vătămată a spart geamul de la

portiera dreaptă față, dar nu a reușit să iasă din mașină întrucât autoturismul

a fost pus în mișcare de inculpatul P.C. care, fără a avea permis, a condus

mașina până în comuna Plosca unde a virat stânga pe o uliță, mergând spre câmp.

În tot acest timp partea vătămată

țipa în mașină cerând ajutorul persoanelor aflate pe stradă.

Când au ajuns pe câmp inculpatul P.C.

a oprit mașina și partea vătămată la cererea inculpatului M.F. care a

amenințat-o cu cuțitul, i-a dat suma de 4.600.000 lei rezultată din încasări,

după care inculpații au abandonat-o pe partea vătămată și au plecat cu mașina

în care au rămas o serie de bunuri ale acesteia (haină, acte, telefoane

mobile).

Mașina a fost apoi abandonată de

inculpați în orașul Roșiorii de Vede.

S-a reținut că partea vătămată a

suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 437 din 9 iunie 2005, a admis apelurile declarate de

inculpați și a desființat în parte sentința.

Rejudecând instanța de apel a

schimbat încadrarea juridică a faptei de furt în infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., condamnând pe fiecare inculpat la 4 ani închisoare.

S-a menținută pentru fiecare

inculpat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pedeapsa complimentară și

cea accesorie.

S-a înlăturat obligarea inculpaților

la plata despăgubirilor civile către SC V.C. SRL Roșiorii de Vede.

S-a menținut obligarea inculpaților

la plata despăgubirilor către partea civilă S.N.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus la zi detenția preventivă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că lit. e) a art. 209 alin. (1) C. pen., nu este incidentă în

cauză deoarece în momentul comiterii furtului magazinul, fiind închis, nu era

accesibil publicului.

S-a mai reținut că obligarea

inculpaților la plata despăgubirilor civile către societatea comercială este

nelegală deoarece această parte vătămată a arătat expres, că nu se constituie

parte civilă.

Instanța de apel a reținut că sunt

neîntemeiate criticile referitoare la individualizarea pedepselor.

Inculpații au declarat recurs

susținând că pedepsele au fost greșit individualizate.

Recursurile își găsesc temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt

fondate.

Pedepsele au fost just

individualizate în raport cu pericolul social concret al faptelor, modalitatea

concretă în care acestea u fost comise și urmările produse, dar și cu datele ce

caracterizează persoana inculpaților.

Este de reținut că ambii inculpați

sunt recidiviști și s-au liberat condiționat cu puțin timp înainte de

săvârșirea faptelor deduse judecății în prezenta cauză, inculpatul M.F., la

data de 27 iulie 2004, și inculpatul P.C., la data de 10 august 2004. De altfel,

inculpații s-au cunoscut în penitenciar în timp ce se aflau în executarea unor

pedepse.

Toate aceste împrejurări conferă

faptelor comise o periculozitate deosebită.

Examinând cauza din oficiu, Curtea

constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în cadrul recursurilor declarate de inculpați.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.F.C. și P.C.C. împotriva deciziei penale nr. 437 din

9 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 9 decembrie 2004 la 28 septembrie

2005.

Obligă fiecare recurent inculpat la

plata sumei de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2005.