ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5462/2005

Deliberând asupra recursurilor de față, constată: Prin sentința penală nr. 64 din 19 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, au fost condamnați următorii inculpați: 1. – P.C.C., după cum urmează: la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 719/2003 a Judecătoriei sectorului 4 și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 574 zile rămas neexecutat cu pedeapsa de 12 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare. 2. – M.F.C., după cum urmează: - la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3085/2002 a Judecătoria Tg. Jiu și s-a dispus contopirea restului neexecutat de 524 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., cu privire la ambii inculpați. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaților pe timp de câte 4 ani după executarea pedepsei principale. Inculpații au fost obligați în solidar la 8.932.000 lei către partea civilă SC V.C.

Roșiorii de Vede și la 10.000.000 lei către partea civilă S.N. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că, în noaptea de 11 august 2004, inculpații au forțat, cu un levier, ușa de acces în magazinul SC V.C. SRL Roșiorii de Vede și au sustras țigări în valoare de 8.932.000 lei pe care le-au vândut martorului M.I. cu suma de 4.000.000 lei. În ziua de 19 august 2004, inculpații au venit în Alexandria, iar după amiază s-au dus în stația de taxi și i-au solicitat părții vătămate S.N. să-i transporte cu taxiul în comuna Peretu. După ce partea vătămată le-a comunicat prețul cursei, inculpații s-au urcat în mașină. La ieșirea din comuna Buzești, inculpatul P.C., care stătea în față, i-a cerut părții vătămate să oprească moment în care inculpatul M.F.

a prins, din spate, partea vătămată de gât și a lovit-o cu un cuțit în antebrațul drept, cerându-i să oprească mașina. Inculpatul P.C. a coborât și a venit în partea stângă a mașinii, a deschis ușa din față și împreună cu inculpatul M.F., a obligat partea vătămată să treacă în dreapta după care s-a urcat la volan. Partea vătămată a spart geamul de la portiera dreaptă față, dar nu a reușit să iasă din mașină întrucât autoturismul a fost pus în mișcare de inculpatul P.C. care, fără a avea permis, a condus mașina până în comuna Plosca unde a virat stânga pe o uliță, mergând spre câmp. În tot acest timp partea vătămată țipa în mașină cerând ajutorul persoanelor aflate pe stradă. Când au ajuns pe câmp inculpatul P.C.

a oprit mașina și partea vătămată la cererea inculpatului M.F. care a amenințat-o cu cuțitul, i-a dat suma de 4.600.000 lei rezultată din încasări, după care inculpații au abandonat-o pe partea vătămată și au plecat cu mașina în care au rămas o serie de bunuri ale acesteia (haină, acte, telefoane mobile). Mașina a fost apoi abandonată de inculpați în orașul Roșiorii de Vede. S-a reținut că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 437 din 9 iunie 2005, a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat în parte sentința. Rejudecând instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnând pe fiecare inculpat la 4 ani închisoare.

S-a menținută pentru fiecare inculpat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pedeapsa complimentară și cea accesorie. S-a înlăturat obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către SC V.C. SRL Roșiorii de Vede. S-a menținut obligarea inculpaților la plata despăgubirilor către partea civilă S.N. S-a menținut starea de arest și s-a dedus la zi detenția preventivă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că lit. e) a art. 209 alin. (1) C. pen., nu este incidentă în cauză deoarece în momentul comiterii furtului magazinul, fiind închis, nu era accesibil publicului. S-a mai reținut că obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către societatea comercială este nelegală deoarece această parte vătămată a arătat expres, că nu se constituie parte civilă.

Instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate criticile referitoare la individualizarea pedepselor. Inculpații au declarat recurs susținând că pedepsele au fost greșit individualizate. Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate. Pedepsele au fost just individualizate în raport cu pericolul social concret al faptelor, modalitatea concretă în care acestea u fost comise și urmările produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților. Este de reținut că ambii inculpați sunt recidiviști și s-au liberat condiționat cu puțin timp înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății în prezenta cauză, inculpatul M.F., la data de 27 iulie 2004, și inculpatul P.C., la data de 10 august 2004. De altfel, inculpații s-au cunoscut în penitenciar în timp ce se aflau în executarea unor pedepse.

Toate aceste împrejurări conferă faptelor comise o periculozitate deosebită. Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în cadrul recursurilor declarate de inculpați. Așa fiind, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.F.C. și P.C.C. împotriva deciziei penale nr. 437 din 9 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 9 decembrie 2004 la 28 septembrie 2005. Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2005.