ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35

din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Brăila, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

C.M.,

la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data de 8 martie 2004.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, la data de 8 martie 2004.

În baza art. 33 – art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila,

definitivă prin neapelare la 13 noiembrie 2002, pedeapsă pe care a

descontopit-o în următoarele pedepse componente:

- 8 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă

prin neapelare la 24 septembrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 99

alin. (3) și art. 109 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen.

- 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen. și art. 74 și art. 76 C.

pen. și a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat grațierea dispusă prin sentința penală nr. 2584/2002 a

Judecătoriei Brăila față de pedeapsa de 415 zile închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 88 alin. (3) și art. 109 C. pen. și art. 74

– art. 76 C. pen., pedeapsă pe care a contopit-o cu pedepsele de 6 luni și de 8

luni de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni

închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în total 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa de 10 luni închisoare, alături de

pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în total 7 ani

și 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., l-a condamnat pe inculpatul

P.T.,

la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data

de 8 martie 2004.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la data de 8 martie

2004.

În baza art. 197 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.T.

la 6 ani închisoare și a interzis acestuia drepturile civile prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, la data de 8 martie 2004.

În baza art. 33 – art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani

închisoare, sporită cu un an și 6 luni închisoare, în total 9 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară.

În baza art. 61 C. pen., a

dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 728 zile închisoare

din pedeapsa totală de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 101 din 14 ianuarie 2002 a Judecătoriei Brăila, pe care l-a contopit

cu pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre,

inculpatul P.T., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni

închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 10 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complimentară.

A interzis inculpaților

drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71

C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedepsele aplicate acestora perioada executată, începând cu data de 9

martie 2004.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații în solidar, la

1.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.E. și a constatat parțial

acoperit prin restituire prejudiciul creat părții civile P.E. și integral către

partea vătămată B.S.

În baza art. 189 – art. 191

C. proc. pen., a obligat inculpații la câte 3.000.000 lei fiecare cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de onorariu

avocat oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În după-amiaza zilei de 8

martie 2004, inculpatul C.M. s-a dus împreună cu inculpatul P.T. și martorii

P.G. și M.N., cu o căruță la un centru de colectare din com. Râmnicelu din

județul Brăila, unde au predat o cantitate de fier vechi.

După predarea fierului

vechi, cei de mai sus au consumat băuturi alcoolice la un cafe-bar, dat fiindcă

se înserase, au fost îndrumați spre casă de un lucrător de poliție, căruța

nefiind echipată corespunzător.

Aceștia au ajuns în comuna

Gemenele, în jurul orelor 20,00, și au continuat să consume băuturi alcoolice

la cafe-barul T., până în jurul orelor 20,30 - 21,00.

Inculpatul P.T. s-a dus

acasă, fiind găsit

de mama sa P.E.

Aceasta i-a

spus să rămână la masă, dar inculpatul i-a răspuns că se mai duce să bea o

bere.

În realitate, inculpatul

P.T. s-a dus la domiciliul inculpatului C.M. și i-a propus să sustragă bunuri

din locuința părții vătămate B.S., despre care știau că stă mai mult la Brăila

și că nu are pe nimeni acasă.

În continuare, inculpații

s-au deplasat la locuința părții vătămate B.S., au escaladat gardul și după

spargerea unui geam, au pătruns în casă. De aici, au sustras: un aparat radio,

două râșnițe cafea, 3 difuzoare, un mecanism de la un pick-up, un tricou, 5 kg

de cuie și 4 l de vin.

Inculpații au pus bunurile

sustrase într-un sac și le-au dus la domiciliul inculpatului C.M.

În aceeași noapte (8 martie

2004), după comiterea furtului din locuința părții vătămate B.S., inculpații

s-au hotărât să se ducă și la domiciliul părții vătămate P.E., în vârstă de 77

ani, despre care știau să stă singură la marginea satului și se deplasa foarte

greu, folosindu-se de un cadru metalic.

Inculpații au pătruns în

curte prin partea din spate a locuinței, unde nu era gard, după care s-au dus

la cotețul păsărilor, unde au rupt gâtul la 5 găini, pentru a nu face gălăgie.

Partea vătămată auzind

zgomotele, s-a sculat și a strigat la inculpați să ia găinile și să plece, în

ideea de a o lăsa în pace.

La propunerea inculpatului

P.T., aceștia s-au hotărât să intre și în casa părții vătămate.

Inculpatul P.T. și-a ascuns

fața cu un ciorap pentru a nu fi recunoscut, după care, împreună cu inculpatul

C.M., au forțat ușa de la intrare.

Este de precizat faptul că

partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.M., căruia i-a spus „Ce cauți

G.”, folosindu-se de porecla cu care era cunoscut în comună.

Inculpatul P.T. a luat un

cuțit și a amenințat-o pe bătrână că o omoară dacă nu-i dă banii.

P.T. i-a luat fața de pernă

a părții vătămate, crezând că are bani în ea, după care, negăsind bani, a

lovit-o pe partea vătămată.

În continuare, sub

amenințarea cuțitului, inculpații au luat din casă următoarele bunuri: o

găleată emailată, 6 ouă, 2 pâini, o bucată de brânză și o bucată de mămăligă.

Fiind sub influența

băuturilor alcoolice, inculpatul P.T. a dezbrăcat cu forța pe bătrână și,

profitând de neputința acesteia de a se apăra, a avut raport sexual normal cu

aceasta.

Inculpatul C.M. a încercat

să-i spună să înceteze, deoarece se auzeau zgomote afară, după care a luat fața

de pernă și a pus în ea cele 5 găini sustrase din coteț.

După consumarea raportului

sexual, inculpații s-au dus din nou la domiciliul lui C.M., unde au preparat și

mâncat una din cele 5 găini sustrase.

În continuare, inculpatul

P.T. a luat într-un sac bunurile sustrase de la partea vătămată B.S. (mai puțin

cele 5 kg cuie) și le-a ascuns într-o gură de canalizare.

La interogatoriile luate,

inculpații au avut o poziție oscilantă privind faptele săvârșite.

Astfel, inculpatul C.M., în

faza de urmărire penală a recunoscut și descris cu exactitate modalitatea

săvârșirii faptelor, dar în fața instanței, după amenințările primite din

partea inculpatului P.T. din data de 9 martie 2004, potrivit procesului-verbal

încheiat în acest sens, inculpatul C.M. a revenit asupra declarațiilor sale

inițiale, arătând că numai o faptă a săvârșit-o împreună cu inculpatul P.T.

La rândul său, inculpatul

P.T., inițial a negat participarea sa la săvârșirea faptelor reținute prin

rechizitoriu, iar ulterior în fața probelor existente, a recunoscut săvârșirea

unei singure fapte, respectiv pe aceea mai ușor pedepsită, care a fost

săvârșită la locuința părții vătămate B.S.

Prima instanță a considerat

în baza probelor administrate în cauză, care se coroborează cu declarațiile

date inițial de inculpatul C.M. și parțial cu declarațiile date de inculpatul

P.T., că faptele săvârșite în modalitatea reținută mai sus, sunt pe deplin

dovedite.

În acest sens, au fost avute

în vedere declarațiile părților vătămate B.S. și P.E., declarațiile martorilor

P.R., C.M., P.E., T.S., B.C.F., M.N., C.Z. și P.M. (ultimii doi audiați la

propunerea inculpatului P.T.), raportul de expertiză tehnică judiciară,

evaluare bunuri mobile, relațiile de la Serviciul de Medicină Legală județean

Brăila și I.N.M.L. Mina Minovici, planșele fotografice și procesele-verbale

încheiate de organele de urmărire penală.

În susținerea declarației

sale, potrivit căreia nu a participat la săvârșirea faptei asupra părții

vătămate P.E., inculpatul P.T. a propus spre a fi audiați ca martori pe C.Z.

din com. Râmnicelu, la care susține că a fost în noaptea respectivă și P.M., la

care afirmă că locuia în acea perioadă.

În declarațiile lor cei doi

martori infirmă susținerile inculpatului, arătând că s-au întâlnit cu acesta cu

aproape o săptămână înainte de săvârșirea faptei, dar pe timp de zi, nu

noaptea, cum susține inculpatul.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpaților C.M. și P.T., de a pătrunde prin efracție, în noaptea de 8 martie

2004, în locuința părții vătămate B.S. și de a sustrage bunuri în valoare de

1.159.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

Fapta inculpaților C.M. și

P.T. de a sustrage prin folosirea violenței, în noaptea de 8 martie 2004, din

locuința părții vătămate P.E., în vârstă de 77 ani, bunuri în valoare de

1.600.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) – alin.

(2), lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen.

Fapta inculpatului P.T. de a

avea raport sexual prin folosirea violenței, în noapte de 8 martie 2004, cu

partea vătămată P.E., în vârstă de 77 ani, profitând și de neputința acesteia

de a se apăra, constituie infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpatul P.T. sunt

aplicabile și prevederile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a mai fost

condamnat, ultima dată la 5 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la 1 iunie

2000 și s-a liberat la 3 decembrie 2003.

Având în vedere că

inculpații au săvârșit faptele înainte să fi fost condamnați definitiv pentru

vreuna dintre acestea, au fost aplicate și dispozițiile art. 33 – art. 34 C.

pen., privind concursul de infracțiuni.

Totodată, față de inculpatul

C.M., care a mai fost condamnat în minorat, prin sentința penală nr. 2584/2002

a Judecătoriei Brăila, la o pedeapsă totală de 10 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, una din pedepsele componente

fiind grațiate, instanța a aplicat și dispozițiile art. 7 din Legea nr.

543/2002 și art. 83 C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a ținut cont de criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel ambii inculpați.

La termenul de judecată din

9 martie 2005, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul P.T. a

solicitat să se ia act de faptul că își retrage apelul.

Prin motivele de apel

formulate în scris și susținute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul

C.M. a afirmat că a participat împreună cu inculpatul P.T. numai la

infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate P.E. și a solicitat reducerea

pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea aspră.

Prin decizia penală nr. 98

din 9 martie 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.M., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

De asemenea, a luat act de

retragerea apelului declarat de inculpatul P.T. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a

inculpaților și în baza dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus

din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, perioada arestării preventive

cu începere de la data de 9 martie 2004 la zi, respectiv 9 martie 2005, pentru

fiecare inculpat.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., a obligat inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând, prin apărătorul

desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și, pe fond, reducerea

pedepsei.

Examinând decizia atacată,

prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul

declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

De altfel, recurentul

inculpat nici nu contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ci

numai cuantumul pedepsei rezultante aplicate, apreciată ca fiind prea severă.

Cu privire la motivul de

recurs formulat de inculpat care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte

apreciază că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut

în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea și

împrejurările de comitere a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

cât și circumstanțele personale ale inculpatului (a mai fost condamnat, în

perioada de minorat, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, a avut o atitudine

procesuală sinceră), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât

prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure

atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52

C. pen.

Referitor la solicitarea

reprezentantului Parchetului de admitere a recursului, casare a hotărârilor și,

pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen. (pentru

fapta săvârșită de ambii inculpați, în noaptea de 8 martie 2004, parte vătămată

fiind P.E.), Înalta Curte apreciază că nu se impune înlăturarea agravantei,

prevăzută de alin. (2) lit. a) al art. 211 C. pen. (tâlhărie săvârșită de o

persoană mascată, inculpatul P.T. fiind cel care și-a tras pe față un ciorap),

întrucât circumstanța agravantă vizează împrejurările săvârșirii infracțiunii,

urmând a se resfrânge și asupra celorlalți inculpați (respectiv, C.M.).

În consecință, nu se pot

primi concluziile parchetului în sensul solicitat.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit dispozițiilor art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și

art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11

mai 2005.

În termenul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același

cod, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 9

martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11

mai 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.