ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2951/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul Brăila, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data de 8 martie 2004. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la data de 8 martie 2004. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 13 noiembrie 2002, pedeapsă pe care a descontopit-o în următoarele pedepse componente: - 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 24 septembrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13, art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen. - 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen.

și art. 74 și art. 76 C. pen. și a înlăturat sporul de 2 luni închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat grațierea dispusă prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila față de pedeapsa de 415 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1998/2002 a Judecătoriei Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 88 alin. (3) și art. 109 C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă pe care a contopit-o cu pedepsele de 6 luni și de 8 luni de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în total 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa de 10 luni închisoare, alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în total 7 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.T., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la data de 8 martie 2004. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la data de 8 martie 2004. În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.T.

la 6 ani închisoare și a interzis acestuia drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la data de 8 martie 2004. În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu un an și 6 luni închisoare, în total 9 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 728 zile închisoare din pedeapsa totală de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 101 din 14 ianuarie 2002 a Judecătoriei Brăila, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul P.T., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară.

A interzis inculpaților drepturile civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada executată, începând cu data de 9 martie 2004. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații în solidar, la 1.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.E. și a constatat parțial acoperit prin restituire prejudiciul creat părții civile P.E. și integral către partea vătămată B.S. În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații la câte 3.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1.000.000 lei fiecare, cu titlu de onorariu avocat oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 8 martie 2004, inculpatul C.M. s-a dus împreună cu inculpatul P.T. și martorii P.G. și M.N., cu o căruță la un centru de colectare din com. Râmnicelu din județul Brăila, unde au predat o cantitate de fier vechi. După predarea fierului vechi, cei de mai sus au consumat băuturi alcoolice la un cafe-bar, dat fiindcă se înserase, au fost îndrumați spre casă de un lucrător de poliție, căruța nefiind echipată corespunzător. Aceștia au ajuns în comuna Gemenele, în jurul orelor 20,00, și au continuat să consume băuturi alcoolice la cafe-barul T., până în jurul orelor 20,30 - 21,00. Inculpatul P.T. s-a dus acasă, fiind găsit de mama sa P.E.

Aceasta i-a spus să rămână la masă, dar inculpatul i-a răspuns că se mai duce să bea o bere. În realitate, inculpatul P.T. s-a dus la domiciliul inculpatului C.M. și i-a propus să sustragă bunuri din locuința părții vătămate B.S., despre care știau că stă mai mult la Brăila și că nu are pe nimeni acasă. În continuare, inculpații s-au deplasat la locuința părții vătămate B.S., au escaladat gardul și după spargerea unui geam, au pătruns în casă. De aici, au sustras: un aparat radio, două râșnițe cafea, 3 difuzoare, un mecanism de la un pick-up, un tricou, 5 kg de cuie și 4 l de vin. Inculpații au pus bunurile sustrase într-un sac și le-au dus la domiciliul inculpatului C.M.

În aceeași noapte (8 martie 2004), după comiterea furtului din locuința părții vătămate B.S., inculpații s-au hotărât să se ducă și la domiciliul părții vătămate P.E., în vârstă de 77 ani, despre care știau să stă singură la marginea satului și se deplasa foarte greu, folosindu-se de un cadru metalic. Inculpații au pătruns în curte prin partea din spate a locuinței, unde nu era gard, după care s-au dus la cotețul păsărilor, unde au rupt gâtul la 5 găini, pentru a nu face gălăgie. Partea vătămată auzind zgomotele, s-a sculat și a strigat la inculpați să ia găinile și să plece, în ideea de a o lăsa în pace. La propunerea inculpatului P.T., aceștia s-au hotărât să intre și în casa părții vătămate.

Inculpatul P.T. și-a ascuns fața cu un ciorap pentru a nu fi recunoscut, după care, împreună cu inculpatul C.M., au forțat ușa de la intrare. Este de precizat faptul că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.M., căruia i-a spus „Ce cauți G.”, folosindu-se de porecla cu care era cunoscut în comună. Inculpatul P.T. a luat un cuțit și a amenințat-o pe bătrână că o omoară dacă nu-i dă banii. P.T. i-a luat fața de pernă a părții vătămate, crezând că are bani în ea, după care, negăsind bani, a lovit-o pe partea vătămată. În continuare, sub amenințarea cuțitului, inculpații au luat din casă următoarele bunuri: o găleată emailată, 6 ouă, 2 pâini, o bucată de brânză și o bucată de mămăligă. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul P.T.

a dezbrăcat cu forța pe bătrână și, profitând de neputința acesteia de a se apăra, a avut raport sexual normal cu aceasta. Inculpatul C.M. a încercat să-i spună să înceteze, deoarece se auzeau zgomote afară, după care a luat fața de pernă și a pus în ea cele 5 găini sustrase din coteț. După consumarea raportului sexual, inculpații s-au dus din nou la domiciliul lui C.M., unde au preparat și mâncat una din cele 5 găini sustrase. În continuare, inculpatul P.T. a luat într-un sac bunurile sustrase de la partea vătămată B.S. (mai puțin cele 5 kg cuie) și le-a ascuns într-o gură de canalizare. La interogatoriile luate, inculpații au avut o poziție oscilantă privind faptele săvârșite. Astfel, inculpatul C.M., în faza de urmărire penală a recunoscut și descris cu exactitate modalitatea săvârșirii faptelor, dar în fața instanței, după amenințările primite din partea inculpatului P.T.

din data de 9 martie 2004, potrivit procesului-verbal încheiat în acest sens, inculpatul C.M. a revenit asupra declarațiilor sale inițiale, arătând că numai o faptă a săvârșit-o împreună cu inculpatul P.T. La rândul său, inculpatul P.T., inițial a negat participarea sa la săvârșirea faptelor reținute prin rechizitoriu, iar ulterior în fața probelor existente, a recunoscut săvârșirea unei singure fapte, respectiv pe aceea mai ușor pedepsită, care a fost săvârșită la locuința părții vătămate B.S. Prima instanță a considerat în baza probelor administrate în cauză, care se coroborează cu declarațiile date inițial de inculpatul C.M. și parțial cu declarațiile date de inculpatul P.T., că faptele săvârșite în modalitatea reținută mai sus, sunt pe deplin dovedite.

În acest sens, au fost avute în vedere declarațiile părților vătămate B.S. și P.E., declarațiile martorilor P.R., C.M., P.E., T.S., B.C.F., M.N., C.Z. și P.M. (ultimii doi audiați la propunerea inculpatului P.T.), raportul de expertiză tehnică judiciară, evaluare bunuri mobile, relațiile de la Serviciul de Medicină Legală județean Brăila și I.N.M.L. Mina Minovici, planșele fotografice și procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală. În susținerea declarației sale, potrivit căreia nu a participat la săvârșirea faptei asupra părții vătămate P.E., inculpatul P.T. a propus spre a fi audiați ca martori pe C.Z. din com. Râmnicelu, la care susține că a fost în noaptea respectivă și P.M., la care afirmă că locuia în acea perioadă.

În declarațiile lor cei doi martori infirmă susținerile inculpatului, arătând că s-au întâlnit cu acesta cu aproape o săptămână înainte de săvârșirea faptei, dar pe timp de zi, nu noaptea, cum susține inculpatul. În drept, s-a reținut că fapta inculpaților C.M. și P.T., de a pătrunde prin efracție, în noaptea de 8 martie 2004, în locuința părții vătămate B.S. și de a sustrage bunuri în valoare de 1.159.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. Fapta inculpaților C.M. și P.T. de a sustrage prin folosirea violenței, în noaptea de 8 martie 2004, din locuința părții vătămate P.E., în vârstă de 77 ani, bunuri în valoare de 1.600.000 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) – alin. (2), lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen.

Fapta inculpatului P.T. de a avea raport sexual prin folosirea violenței, în noapte de 8 martie 2004, cu partea vătămată P.E., în vârstă de 77 ani, profitând și de neputința acesteia de a se apăra, constituie infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. Pentru inculpatul P.T. sunt aplicabile și prevederile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a mai fost condamnat, ultima dată la 5 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la 1 iunie 2000 și s-a liberat la 3 decembrie 2003. Având în vedere că inculpații au săvârșit faptele înainte să fi fost condamnați definitiv pentru vreuna dintre acestea, au fost aplicate și dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen., privind concursul de infracțiuni.

Totodată, față de inculpatul C.M., care a mai fost condamnat în minorat, prin sentința penală nr. 2584/2002 a Judecătoriei Brăila, la o pedeapsă totală de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, una din pedepsele componente fiind grațiate, instanța a aplicat și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați. La termenul de judecată din 9 martie 2005, când au avut loc dezbaterile în apel, inculpatul P.T. a solicitat să se ia act de faptul că își retrage apelul.

Prin motivele de apel formulate în scris și susținute de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul C.M. a afirmat că a participat împreună cu inculpatul P.T. numai la infracțiunea săvârșită în dauna părții vătămate P.E. și a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea aspră. Prin decizia penală nr. 98 din 9 martie 2005, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. De asemenea, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul P.T. împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a inculpaților și în baza dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., a dedus din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, perioada arestării preventive cu începere de la data de 9 martie 2004 la zi, respectiv 9 martie 2005, pentru fiecare inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și, pe fond, reducerea pedepsei. Examinând decizia atacată, prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

De altfel, recurentul inculpat nici nu contestă săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ci numai cuantumul pedepsei rezultante aplicate, apreciată ca fiind prea severă.

Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte apreciază că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările de comitere a acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (a mai fost condamnat, în perioada de minorat, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, a avut o atitudine procesuală sinceră), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la solicitarea reprezentantului Parchetului de admitere a recursului, casare a hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (pentru fapta săvârșită de ambii inculpați, în noaptea de 8 martie 2004, parte vătămată fiind P.E.), Înalta Curte apreciază că nu se impune înlăturarea agravantei, prevăzută de alin. (2) lit. a) al art. 211 C. pen. (tâlhărie săvârșită de o persoană mascată, inculpatul P.T. fiind cel care și-a tras pe față un ciorap), întrucât circumstanța agravantă vizează împrejurările săvârșirii infracțiunii, urmând a se resfrânge și asupra celorlalți inculpați (respectiv, C.M.).

În consecință, nu se pot primi concluziile parchetului în sensul solicitat. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11 mai 2005. În termenul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 9 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11 mai 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.