Decizia nr. 2572/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 17 a Tribunalului Bistrița

I.P. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) și e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) lit. a) și e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen, a contopit pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 610 din 3 aprilie 2000 a Judecătoriei Bistrița și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute în final, pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

H.L.A. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen., și la 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A constatat că prejudiciul produs a fost recuperat prin restituire. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a echivalentului în bani a sumelor de câte 480.000 lei. S-a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile, cei doi inculpați, au sustras, prin violență, după cum urmează: 1. La data de 24 octombrie 2000, în jurul orei 17,00, postați pe strada Petre Ispirescu, inculpatul I.P. a sustras de la partea vătămată P.A., un lănțișor din aur cu medalion, pe care aceasta îl avea la gât. 2. La data de 25 octombrie 2000, fiind pe strada 1 Decembrie, inculpatul a sustras de la gâtul victimei D.I. un lănțișor din aur.

La data de 28 octombrie 2000, inculpații s-au deplasat cu același scop pe Aleea Basmului, colț cu Petre Ispirescu și, procedând în mod identic, inculpatul I.P. a încercat să sustragă lănțișorul de la gâtul părții vătămate H.D. Aceasta apărându-se, inculpații nu au reușit să sustragă decât o parte, ruptă din lănțișor.

În aceeași zi, în jurul orelor 20,00, aflați în același scop la intersecția străzii Florilor și strada Mesteacănului, inculpata H.L.A. a sustras de la gâtul părții vătămate R.I.R., două lănțișoare.

La data de 8 noiembrie 2000, postați pe str. Andrei Mureșanu, aproape de intersecția cu str. Năsăudului, inculpata H.L.A. a smuls de la gâtul părții vătămate H.E.M. un lănțișor de la gât. Inculpata a fost prinsă de cetățenii aflați în zonă și condusă la sediul poliției, unde s-a găsit lănțișorul sustras, care a fost restituit părții vătămate. Inculpatul I.P. a reușit să fugă. De fiecare dată, cei doi inculpați, potrivit înțelegerii prealabile, fugeau în direcții diferite, după care se întâlneau, valorificau bunurile astfel sustrase și foloseau banii împreună.

În noaptea de 7 octombrie 2000, inculpații I.P. și H.L.A., împreună cu numitul G.E.L., cu care se cunoșteau, au sustras bunuri dintr-un chioșc aparținând SC C. prin spargerea unui geam. La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de numărul actelor de autorat și complicitate săvârșite de fiecare, de urmările produse, precum și de comportarea sinceră a inculpaților în timpul procesului. S-a mai ținut cont că inculpatul I.P. a săvârșit infracțiunile menționate în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în timpul minorității, precum și de împrejurarea că inculpata era minoră la data săvârșirii faptelor și că aceasta prezintă tulburări de comportament. Împotriva hotărârii primei instanțe, ambii inculpații au declarat apel și întrucât au dat dovadă de sinceritate, au solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducere pedepselor sub minimul prevăzut de normele incriminatoare. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia nr. 133 din 16 mai 2002, a respins, apelurile declarate de inculpați, ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatul major a antrenat la săvârșirea infracțiunilor și pe inculpata minoră și împreună, au dat dovadă de un potențial infracțional substanțial, săvârșind mai multe acte de tâlhărie, aspecte care duc la concluzia că pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare. Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpata H.L.A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Instanțele, pe baza probelor administrate în cauză au stabilit corect situația de fapt și au dat încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise. Pentru a aplica inculpatei pedeapsa cu închisoare în cuantumul arătat, orientat spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., în special pericolul social caracterizat de săvârșirea infracțiunilor în grup, în baza unei înțelegeri prealabile și în loc public, precum și persoana infractoarei, arestată în altă cauză. Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu de instanță. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat. Se va constata că inculpata este arestată în altă cauză. Iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.