ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2572/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2572/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17/ F din 11
februarie 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția penală, a condamnat pe
inculpații:
I.P. la 8 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) și
e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., la 6 ani
închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,
prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) lit. a) și e), cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.
(1), art. 209 lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen, a
contopit pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare,
aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 610 din 3 aprilie 2000 a
Judecătoriei Bistrița și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă
alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca acesta să execute
în final, pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
H.L.A. la 5 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.
a) și e) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de
tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C.
pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen., și la 2
ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt
calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g)
și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a contopit pedepsele
stabilite și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,
cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A constatat că prejudiciul produs a
fost recuperat prin restituire.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a
dispus confiscarea de la fiecare inculpat a echivalentului în bani a sumelor de
câte 480.000 lei.
S-a reținut că, în baza unei
înțelegeri prealabile, cei doi inculpați, au sustras, prin violență, după cum
urmează:
La data de 24 octombrie 2000, în
jurul orei 17,00, postați pe strada Petre Ispirescu, inculpatul I.P. a sustras
de la partea vătămată P.A., un lănțișor din aur cu medalion, pe care aceasta îl
avea la gât.
La data de 25 octombrie 2000,
fiind pe strada 1 Decembrie, inculpatul a sustras de la gâtul victimei D.I. un
lănțișor din aur.
La data de 28 octombrie 2000,
inculpații s-au deplasat cu același scop pe Aleea Basmului, colț cu Petre
Ispirescu și, procedând în mod identic, inculpatul I.P. a încercat să sustragă
lănțișorul de la gâtul părții vătămate H.D. Aceasta apărându-se, inculpații nu
au reușit să sustragă decât o parte, ruptă din lănțișor.
În aceeași zi, în jurul orelor
20,00, aflați în același scop la intersecția străzii Florilor și strada
Mesteacănului, inculpata H.L.A. a sustras de la gâtul părții vătămate R.I.R.,
două lănțișoare.
La data de 8 noiembrie 2000,
postați pe str. Andrei Mureșanu, aproape de intersecția cu str. Năsăudului,
inculpata H.L.A. a smuls de la gâtul părții vătămate H.E.M. un lănțișor de la
gât. Inculpata a fost prinsă de cetățenii aflați în zonă și condusă la sediul
poliției, unde s-a găsit lănțișorul sustras, care a fost restituit părții
vătămate. Inculpatul I.P. a reușit să fugă.
De fiecare dată, cei doi inculpați,
potrivit înțelegerii prealabile, fugeau în direcții diferite, după care se
întâlneau, valorificau bunurile astfel sustrase și foloseau banii împreună.
În noaptea de 7 octombrie 2000,
inculpații I.P. și H.L.A., împreună cu numitul G.E.L., cu care se cunoșteau, au
sustras bunuri dintr-un chioșc aparținând SC C. prin spargerea unui geam.
La individualizarea pedepselor,
instanța de fond a ținut cont de numărul actelor de autorat și complicitate
săvârșite de fiecare, de urmările produse, precum și de comportarea sinceră a
inculpaților în timpul procesului. S-a mai ținut cont că inculpatul I.P. a
săvârșit infracțiunile menționate în cursul termenului de încercare a
suspendării condiționate a executării unei pedepse de 2 ani și 6 luni
închisoare, aplicată în timpul minorității, precum și de împrejurarea că
inculpata era minoră la data săvârșirii faptelor și că aceasta prezintă
tulburări de comportament.
Împotriva hotărârii primei instanțe,
ambii inculpații au declarat apel și întrucât au dat dovadă de sinceritate, au
solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducere pedepselor sub
minimul prevăzut de normele incriminatoare.
Curtea de Apel Cluj, secția penală,
prin decizia nr. 133 din 16 mai 2002, a respins, apelurile declarate de
inculpați, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că, inculpatul major a antrenat la săvârșirea infracțiunilor și
pe inculpata minoră și împreună, au dat dovadă de un potențial infracțional
substanțial, săvârșind mai multe acte de tâlhărie, aspecte care duc la
concluzia că pedepsele aplicate acestora au fost just individualizate, atât sub
aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri,
inculpata H.L.A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanțele, pe baza probelor administrate
în cauză au stabilit corect situația de fapt și au dat încadrarea juridică
corespunzătoare faptelor comise.
Pentru a aplica inculpatei pedeapsa
cu închisoare în cuantumul arătat, orientat spre minimul prevăzut de norma
incriminatoare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen., în special pericolul social caracterizat de săvârșirea infracțiunilor în
grup, în baza unei înțelegeri prealabile și în loc public, precum și persoana
infractoarei, arestată în altă cauză.
Examinând cauza și în raport de
dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., nu se constată alte
motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu de instanță.
În consecință, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de
inculpată, ca nefondat.
Se va constata că inculpata este
arestată în altă cauză. Iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta
inculpată va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor
judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpata H.L.A. împotriva deciziei penale nr. 133 din 16 mai 2002
a Curții de Apel Cluj.
Constată că inculpata este arestată
în altă cauză.
Obligă pe inculpat la plata sumei de
1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,
reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
2003.