ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1578din 12

decembrie 2005 s-a dispus între altele, condamnarea inculpatului A.Șt.D., la o

pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, în condițiile art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art.

76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 80 C. pen.

Prin aceeași sentință inculpatul a

mai fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru o altă

infracțiune de tâlhărie, în condițiile art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen.,

art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 80 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen.,

s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1723 din 11 decembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria sector 2, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute în final 8 ani și 9 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă prevenția de la 7 octombrie 2003 la 28 noiembrie 2003.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu inculpatul minor A.M., acesta din urmă în solidar și cu părțile

responsabile civilmente A.N. și A.J., la plata către partea vătămată B.I.C. a

sumei de 130 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că, la data de 5 iulie 2005, în timp ce se deplasau prin Parcul

Herăstrău, inculpatul A.S.M. (minor) și A.Șt.D., însoțiți și de un câine, au

observat un grup format din mai multe persoane, luând hotărârea să-i deposedeze

de bunuri.

Ajungând într-un loc mai retras,

inculpații au cerut tinerilor respectivi să le dea tot ce au prin buzunare,

pentru că altfel, îi vor tăia cu un briceag și vor da și drumul câinelui din

lesă.

În aceste condiții, datorită stării

de temere, părțile vătămate P.C.A. și B.I.C. le-au înmânat inculpaților

telefoanele lor mobile, iar inculpatul A.Șt.D. a smuls de la gâtul părții

vătămate B.I.C. un lănțișor din aur.

Bunurile au fost ulterior vândute

unor persoane de bună credință, iar prejudiciul cauzat părții vătămate P.C.A. a

fost integral acoperit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul A.Șt.D. criticând-o în ceea ce privește

individualizarea pedepsei, susținând că aceasta este prea severă.

Prin decizia penală nr. 104/ A din 9

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a probatoriilor

administrate și o corectă aplicare a criteriilor generale instituite prin art. 72

C. pen.

Nemulțumit de hotărârile pronunțate

inculpatul a declarat recurs menținând criticile formulate în apel.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs invocat de

recurent se încadrează în cazul de casare a hotărârilor prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar nu subzistă în cauză.

Instanțele au analizat criteriile de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere

gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, dar și

împrejurările săvârșirii acesteia și persoana inculpatului.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea

în forma calificată, este recidivist, manifestând perseverență infracțională

după ce a beneficiat de suspendare sub supraveghere a executării unei pedepse

anterioare, infracțiunea a fost săvârșită împreună cu un minor, nu are

ocupație, în prezent este arestat în altă cauză.

Toate aceste considerente justifică

pe deplin pedeapsa aplicată recurentului, fiind de natură a atinge scopul

preventiv și educativ prevăzut de legiuitor.

În temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.Șt.D. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 9

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Constată că recurentul inculpat este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

aprilie 2006.