ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2463/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1578din 12 decembrie 2005 s-a dispus între altele, condamnarea inculpatului A.Șt.D., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 80 C. pen. Prin aceeași sentință inculpatul a mai fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru o altă infracțiune de tâlhărie, în condițiile art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 80 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1723 din 11 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sector 2, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute în final 8 ani și 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 7 octombrie 2003 la 28 noiembrie 2003. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu inculpatul minor A.M., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente A.N.

și A.J., la plata către partea vătămată B.I.C. a sumei de 130 lei. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, la data de 5 iulie 2005, în timp ce se deplasau prin Parcul Herăstrău, inculpatul A.S.M. (minor) și A.Șt.D., însoțiți și de un câine, au observat un grup format din mai multe persoane, luând hotărârea să-i deposedeze de bunuri. Ajungând într-un loc mai retras, inculpații au cerut tinerilor respectivi să le dea tot ce au prin buzunare, pentru că altfel, îi vor tăia cu un briceag și vor da și drumul câinelui din lesă. În aceste condiții, datorită stării de temere, părțile vătămate P.C.A. și B.I.C. le-au înmânat inculpaților telefoanele lor mobile, iar inculpatul A.Șt.D. a smuls de la gâtul părții vătămate B.I.C.

un lănțișor din aur. Bunurile au fost ulterior vândute unor persoane de bună credință, iar prejudiciul cauzat părții vătămate P.C.A. a fost integral acoperit. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.Șt.D. criticând-o în ceea ce privește individualizarea pedepsei, susținând că aceasta este prea severă. Prin decizia penală nr. 104/ A din 9 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a probatoriilor administrate și o corectă aplicare a criteriilor generale instituite prin art. 72 C. pen. Nemulțumit de hotărârile pronunțate inculpatul a declarat recurs menținând criticile formulate în apel.

Recursul nu este fondat. Motivul de recurs invocat de recurent se încadrează în cazul de casare a hotărârilor prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar nu subzistă în cauză. Instanțele au analizat criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, dar și împrejurările săvârșirii acesteia și persoana inculpatului. Inculpatul a săvârșit infracțiunea în forma calificată, este recidivist, manifestând perseverență infracțională după ce a beneficiat de suspendare sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, infracțiunea a fost săvârșită împreună cu un minor, nu are ocupație, în prezent este arestat în altă cauză.

Toate aceste considerente justifică pe deplin pedeapsa aplicată recurentului, fiind de natură a atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Șt.D. împotriva deciziei penale nr. 104/ A din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.