ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2124/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2124/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin

sentința penală nr. 80 din 19 aprilie 2002 i-a condamnat pe inculpații:

- P.C., pentru comiterea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.,

la 3 ani și 6 luni închisoare;

- pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și f), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) și art. 61

C. pen., a revocat liberarea condiționată privind restul de 927 zile din

pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 2140/1998 a Judecătoriei Focșani, pe care l-a contopit cu pedeapsa

de 15 ani închisoare, urmând a executa 15 ani închisoare.

În fine, în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare, cu cea de 3

ani și 6 luni închisoare, dispunând executarea unei singure pedepse de 15 ani

închisoare.

- A.C., pentru comiterea

complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 13 C.

pen., la 2 ani închisoare;

- pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și f), cu aplicarea art.

39 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) și art. 61

C. pen., a revocat liberarea condiționată, pentru restul de 850 zile din

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

2141/1998 a Judecătoriei Focșani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani

închisoare, în sensul executării celei din urmă pedepse.

Apoi, în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2

ani închisoare, inculpatul executând în final 15 ani închisoare.

Inculpaților li s-au interzis

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul și în condițiile art. 71 C.

pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din durata pedepselor, timpul arestării preventive,

începând cu data de 12 iulie 2000 și până la zi.

Inculpații au fost obligați, în mod

solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 31.917.195 lei în favoarea părții

civile SC A.H. SRL Bistrița Bârgăului și în sumă de 30.000.000 lei, în favoarea

părții civile M.S.S.

De asemenea, ei au fost obligați să

plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța soluția de mai

sus, prima instanță a reținut următoarele:

doi inculpați s-au deplasat la magazinul SC A.H. SRL din comuna Bistrița

Bârgăului, jud. Bistrița, unde au forțat grilajul metalic de la intrare, iar

apoi broasca ușii magazinului, după care P.C. a pătruns în interior, sustrăgând

2 fierăstraie (unul electric și unul mecanic) precum și diferite piese de

schimb, în valoare de 3.544.380 lei, paza fiindu-i asigurată de A.C. Bunurile

sustrase au fost valorificate de inculpați în municipiul Roman.

pedepse privative de libertate, la care au fost condamnați pentru alte fapte

concurente, iar după ce amândoi au beneficiat de liberare condiționată, s-au

reîntâlnit și s-au deplasat împreună la Bistrița, cu intenția de a comite noi

infracțiuni. În realizarea acestui plan ei au sunat-o la telefon pe partea

vătămată M.S.S., care publicase într-un ziar local un anunț de vânzare a

apartamentului său. Pretextând că sunt interesați de această ofertă, ei s-au

dus apoi la domiciliul părții vătămate în ziua de 30 mai 2000, ocazie cu care

au purtat unele discuții cu ea, dar au plecat de acolo, întrucât era prezentă

și mama sa. Au revenit însă, a doua zi, 31 mai 2000, când în apartament se

găseau numai partea vătămată și fiica ei, în vârstă de un an și 6 luni, care

dormea. După unele discuții legate de cumpărarea apartamentului, într-un moment

când partea vătămată s-a întors cu spatele, pentru a aduce o bucată de hârtie

și un pix, inculpatul P.C. a lovit-o prin surprindere, cu pumnul în cap,

aceasta căzând jos în urma acestei lovituri. Atunci inculpatul a împins-o

forțat cu fața în jos pe podea, după care i-a legat mâinile și picioarele cu

bandă adezivă, aplicând bucăți de bandă și peste gură și ochi. Totodată, i-au

pus în vedere să nu opună vreo rezistență, deoarece în caz contrar îi va fi

omorâtă fetița, care între timp a fost adusă în aceeași cameră. Este de

menționat că inculpații după un timp, au luat banda adezivă cu care lipiseră

gura și ochii părții vătămate, care însă a rămas imobilizată în continuare.

La întrebările repetate ale

inculpaților cu privire la locul unde își ține banii, partea vătămată a răspuns

în sensul că nu are bani în casă, astfel ei au căutat și au luat din locuință

alte bunuri, între care televizorul, 2 radiocasetofoane cu CD player, un

radiocasetofon auto, casete video, bijuterii și diferite obiecte de îmbrăcăminte,

în valoare totală de circa 40.000.000 lei, pe care le-au introdus în două

sacoșe și într-un geamantan, după care au părăsit locul faptei.

Partea vătămată în urma violențelor

exercitate asupra sa a suferit leziuni corporale, necesitând 7-8 zile îngrijiri

medicale.

Inculpații s-au întors în aceeași zi

în municipiul Roman împărțind între ei bunurile sustrase, din care au

valorificat o parte, iar cele nevândute în valoare de circa 10.000.000 lei au

fost găsite și ridicate de organele de poliție din locuința inculpatului P.C.

Instanța a mai constatat că

inculpatul P.C. a comis fapta din 22 august 1995 în stare de recidivă

postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de un an și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 35/1993 a Judecătoriei

Roman, executată în întregime până la data menționată.

În același timp s-a reținut în

privința ultimei fapte și recidiva postcondamnatorie a ambilor inculpați, în

raport cu pedepsele ce le fuseseră aplicate prin sentințele penale nr. 2140/1998

și respectiv nr. 2141/1998 ale Judecătoriei Focșani, termenul de liberare

condiționată nefiind expirat, până la comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri cei doi inculpați, solicitând reducerea pedepselor și scăderea din

durata acestora a perioadelor executate din pedepsele anterioare, ca efect al

contopirii lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 212 din 13 august 2002 a admis apelurile declarate de inculpații

P.C. și A.C., a desființat sentința tribunalului, cu privire la modalitatea de

contopire a pedepselor și rejudecând cauza în aceste limite.

În privința inculpatului P.C. a

descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 2140/1998 a

Judecătoriei Focșani, în pedepsele componente de: 3 ani și 6 luni, aplicată

prin sentința penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 4 ani aplicată prin

sentința penală nr. 109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț; 3 ani aplicată prin

sentința penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și 4 ani și 8

luni, aplicată prin sentința penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuși; 2 ani

și 10 luni, aplicată prin sentința penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Onești;

un an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 199/1998 a Judecătoriei

Focșani; 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 180/1998 a Judecătoriei

Panciu, a înlăturat toate sporurile și a contopit în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare, sporită cu un an și 2 luni, în total 5 ani și 2 luni

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 15 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.

descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 2141/1998 a

Judecătoriei Focșani, în pedepsele componente de: un an și 4 luni aplicată prin

sentința penală nr. 199/1998 a Judecătoriei Focșani; 2 ani aplicată prin

sentința penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Onești; 3 ani și 4 luni, aplicată

prin sentința penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuși; 4 ani și 6 luni,

aplicată prin sentința penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 2 ani și 6

luni, aplicată prin sentința penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung

Moldovenesc; un an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 180/1998 a

Judecătoriei Panciu și 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr.

109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, înlăturând toate sporurile și a contopit

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus, cu

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea

mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an și 6 luni, în total

execută 6 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă, cu pedeapsa de 15 ani

închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) a dedus

din pedepsele aplicate inculpaților, perioadele executate și anume: pentru

inculpatul P.C. de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 iar pentru inculpatul

A.C., de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000.

A dedus arestul preventiv pentru

ambii inculpați, din 12 iulie 2000 și până la zi.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A stabilit câte 300.000 lei onorariu

pentru apărătorii delegați din oficiu, sume plătibile din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Împotriva sus-menționatei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și ambii inculpați.

Parchetul a criticat decizia pentru

nelegalitate, susținând că instanța de apel, a omis să rețină recidiva

postcondamnatorie pentru inculpatul P.C., la faptele din 21 august 1995 și la

ambii inculpați, referitor la faptele din 31 mai 2000.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, instanța de apel a omis

a examina cauza sub aspectul stării de recidivă și ca urmare, nu a făcut

aplicarea textelor de lege referitoare la această stare, trecând direct la

contopirea pedepselor pentru concursul de infracțiuni.

Astfel, cum corect a reținut prima

instanță, inculpatul P.C., pentru fapta de furt calificat comisă în noaptea de

21 august 1995, este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

și ca urmare, instanța de fond a făcut aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen., dar

s-a omis a se aplica în apel.

Referitor la fapta de tâlhărie din

31 mai 2000, de asemenea, corect, prima instanță a reținut cu privire la ambii

inculpați, recidiva după condamnare, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

deoarece fapta a fost săvârșită în perioada de la liberarea condiționată a

pedepsei rezultante aplicată inculpatului P.C., prin sentința penală nr.

1240/1998 a Judecătoriei Focșani și a pedepsei rezultante aplicată inculpatului

A.C., prin sentința penală nr. 2141/1998 a aceleiași judecătorii și a dat

eficiența legală acestui text de lege, făcând aplicarea art. 39 alin. (2) și

art. 61 C. pen., dar și în acest caz, instanța de apel a omis aplicarea acestor

texte.

Așadar, hotărârea primei instanțe

este temeinică și legală, iar hotărârea instanței de apel este greșită, sub

aspectele arătate.

Pentru aceste considerente, urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a se casa

decizia atacată și menține hotărârea primei instanțe, apelurile declarate de

inculpați fiind greșit admise.

Inculpații, în recursurile lor, au

criticat ambele hotărâri pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate,

susținând că sunt prea mari, solicitând a se reduce.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

Pedepsele aplicate sunt corect

individualizate, reflectând just gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările

în care au fost săvârșite, metodele folosite și pericolul social al

inculpaților, recidiviști cu multiple condamnări, învederând o deosebită

perseverență și periculozitate infracțională, încât se impune a se menține.

Recursurile inculpaților fiind

așadar nefondate, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Din durata pedepselor aplicate, se

va deduce timpul arestării preventive, de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000 și

de la 12 iulie 2000 la data prezentei decizii 8 mai 2003, pentru inculpatul

A.C. și de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 apoi de la 12 iulie 2000 la 8

mai 2000 pentru inculpatul P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 212

din 13 august 2002 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia instanței de apel și

menține sentința penală nr. 80/ F din 19 aprilie 2002 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.C. și P.C., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000

și de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru A.C. și de la 2 iulie 1996 la 17

februarie 1999 și de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru P.C.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.