ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Făurei, inculpatul B.V. a fost condamnat la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., precum și la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, prevăzută de art. 78 alin. (2) din aceeași ordonanță, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare. În baza art. 81 din același cod a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni. S-a reținut că, la 6 septembrie 2003, inculpatul B.V. a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis corespunzător și având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 gr o /oo. Sentința a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva acestei sentințe procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât asistența juridică pentru inculpat era obligatorie, iar judecata s-a făcut în lipsa apărătorului.

Recursul în anulare declarat este întemeiat. Potrivit art. 171 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept. Conform alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, publicată în M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2003 și intrată în vigoare, conform art. 11 pct. 2, la 1 ianuarie 2004, deci aplicabil și pe parcursul judecării cauzei, asistența juridică este obligatorie, printre altele, și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunile săvârșite pedeapsa detenției pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit art. 197 alin. (2) din același cod, dispozițiile privitoare, printre altele, la asistarea inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Conform art. 79 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pus în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe, ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.

Organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplină exercitare a drepturilor procesuale în condițiile, prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare. Organele judiciare au obligația să încunoștințeze, pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se despre aceasta în procesul verbal de ascultare. În condițiile și în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă nu are un apărător ales. Ca atare, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002 este sancționată cu o pedeapsă până la 5 ani închisoare, instanța avea obligația să asigure asistența juridică a inculpatului.

Neprocedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (3) C. proc. pen. În conformitate cu art. 414 1 cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare și a casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Făurei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 37 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Făurei, privind pe inculpatul B.V. Casează sentința penală atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Făurei. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.