ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37

din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Făurei, inculpatul B.V. a fost

condamnat la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita

legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.

74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., precum și la 3 luni închisoare pentru

infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o

persoană având permis de conducere necorespunzător categoriei din care face

parte autovehiculul, prevăzută de art. 78 alin. (2) din aceeași ordonanță, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) din același cod a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 81 din același

cod a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 5 luni.

S-a reținut că, la 6

septembrie 2003, inculpatul B.V. a condus pe drumurile publice un autoturism

fără a avea permis corespunzător și având în sânge o îmbibație alcoolică de

1,05 gr

o

/oo.

Sentința a rămas definitivă

prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe

procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât asistența juridică pentru

inculpat era obligatorie, iar judecata s-a făcut în lipsa apărătorului.

Recursul în anulare declarat

este întemeiat.

Potrivit art. 171 alin. (1) C.

proc. pen., învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în

tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt

obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.

Conform alin. (3), astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, publicată în M. Of. nr. 468 din 1

iulie 2003 și intrată în vigoare, conform art. 11 pct. 2, la 1 ianuarie 2004,

deci aplicabil și pe parcursul judecării cauzei, asistența juridică este

obligatorie, printre altele, și în cauzele în care legea prevede pentru

infracțiunile săvârșite pedeapsa detenției pe viață sau pedeapsa închisorii de

5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit art. 197

alin. (2) din același cod, dispozițiile privitoare, printre altele, la

asistarea inculpatului de către un apărător, când aceasta este obligatorie

potrivit legii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Conform art. 79 alin. (1)

din O.G. nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau

tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l

alcool pus în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în

aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe, ori produse

stupefiante sau medicamente cu efecte similare se pedepsește cu închisoare de

la unu la 5 ani.

Potrivit art. 6 C. proc.

pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte

părți în tot cursul procesului penal.

Organele judiciare sunt

obligate să asigure părților deplină exercitare a drepturilor procesuale în

condițiile, prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.

Organele judiciare au

obligația să încunoștințeze, pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua

prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se

despre aceasta în procesul verbal de ascultare.

În condițiile și în cazurile

prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru

asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă nu are un

apărător ales.

Ca atare, întrucât

infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002 este

sancționată cu o pedeapsă până la 5 ani închisoare, instanța avea obligația să

asigure asistența juridică a inculpatului.

Neprocedând în acest mod,

instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin.

(3) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a

admite recursul în anulare și a casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Judecătoria Făurei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 37 din 21 ianuarie 2004 a

Judecătoriei Făurei, privind pe inculpatul B.V.

Casează sentința penală

atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Făurei.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.