ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6674/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26

din 29 ianuarie 2004, Judecătoria Călărași a condamnat pe inculpatul C.F. la

pedeapsa de un an și șase luni închisoare.

În baza art. 78 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare,

iar în baza art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 l-a condamnat la pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani de închisoare.

În baza art. 86

1

C.

pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen

de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen., pe durata

termenului de încercare fiind obligat să se supună măsurilor de supraveghere

stabilite de art. 86

3

alin. (1) pct. a, b, c și d și alin. (3) pct. e

C. pen.

I s-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Această sentință penală a

rămas definitivă prin neapelare.

Pentru a pronunța astfel,

instanța a reținut, în fapt, că la 8 noiembrie 2003 inculpatul a condus pe

drumurile publice un tractor agricol, neînmatriculat, fără a avea permis de

conducere, având o alcoolemie de 1,55 gr. %o.

Împotriva acestei sentințe,

în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 6 C. proc. pen.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare întrucât judecata a avut loc în lipsa

apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie, solicitând admiterea recursului

în anulare, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria

Călărași.

Verificând actele dosarului

cauzei, prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Din analiza sentinței

atacate rezultă că inculpatul, fiind prezent la data judecării cauzei,

respectiv 29 ianuarie 2004, a declarat că nu dorește apărător, instanța

considerând cauza în stare de judecată.

Infracțiunile pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 8 ianuarie 2004 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, sunt prevăzute de art. 77 alin. (1),

art. 78 alin. (1) și art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Dintre acestea,

infracțiunile prevăzute de art. 78 alin. (1) și art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, așa încât asistența

juridică a inculpatului era obligatorie potrivit dispozițiilor art. 171 alin.

(3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Legea nr.

281/2003, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004, fiind aplicabilă la data judecării

cauzei, respectiv 29 ianuarie 2004.

În consecință, deși

asistența juridică a inculpatului era obligatorie în raport cu infracțiunile deduse

judecății, instanța a judecat în condițiile în care inculpatul nu a avut

apărător, fără a dispune desemnarea unui apărător din oficiu potrivit art. 171 alin.

(4) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 197

alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus

o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Conform dispozițiilor art. 197

alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la asistarea

inculpatului de către apărător când este obligatorie potrivit legii, iar dispozițiile

alin. (3) din același text reglementează că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu

poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a

procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Raportând aceste texte de

lege la situația reținută în cauză se constată că instanța, judecând cauza în

lipsa unui apărător, deși asistența juridică era obligatorie, a pronunțat o

hotărâre lovită de nulitate absolută, astfel încât soluția care se impune este

de desființare a acesteia.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza art. 414

1

alin. (1) C. proc. pen., raportat la art.

385

9

pct. 6 din același cod, să fie admis recursul în anulare,

casată hotărârea și trimisă cauza pentru rejudecare la Judecătoria Călărași.

În baza dispozițiilor art. 189

alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

pentru asistența juridică a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 26 din 29 ianuarie 2004 a

Judecătoriei Călărași, privind pe inculpatul C.F.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Călărași.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2004.