ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3769/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1380

pronunțată la data de 8 septembrie 2003, în dosarul penal nr. 5297/2003,

Judecătoria Buzău hotărăște:

În baza art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 condamnă pe inculpatul P.A. la o pedeapsă de un an închisoare,

pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub

influența băuturilor alcoolice săvârșită la data de 5 mai 2003.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată pentru o lună închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 126 din 20 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Făurei, județul

Brăila, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 aprilie 2003 și dispune

executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin această sentință,

inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de un an și o lună

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., cu începere de la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la terminarea

executării pedepsei.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

obligă inculpatul la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

S-a reținut că la data de 5 mai

2003, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o

îmbibație alcoolică peste limita normală.

S-a reținut și că inculpatul a mai

fost condamnat pentru conducerea pe drumurile publice după ce a consumat

alcool, fiindu-i carnetul ridicat în vederea anulării. Probele ce au stat la

stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului au fost: procesul –

verbal de constatare, declarația inculpatului, buletinul de analiză

toxicologică – alcoolemie nr. 220 și copia sentinței penale nr. 126 din 20

martie 2003.

Tribunalul Buzău, secția penală,

prin decizia penală nr. 574, pronunțată la data de 21 octombrie 2003, în

dosarul penal nr. 1213/2003 și Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.

1409 pronunțată la 5 decembrie 2003 în dosarul penal nr. 8810/2003 au respins

ca nefondat apelul și respectiv recursul inculpatului.

Împotriva tuturor hotărârilor

menționate, Procurorul General a declarat recurs în anulare, în conformitate cu

dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc.

pen., considerând că în raport de criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată este excesiv de severă. S-a solicitat

reducerea acesteia.

Examinând hotărârile în raport de

critici și de probele administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este întemeiat.

Inculpatul are 33 ani și este preot

– călugăr ce duce o viață de ascet al Mănăstirii Limanu – Hargieni, fiind

considerat ca duhovnic, cu un comportament ireproșabil, bucurându-se de

încrederea și respectul enoriașilor.

A avut o atitudine procesuală

corectă, a manifestat cooperare și a manifestat un puternic regret față de împrejurarea

că făcându-și datoria (deseori prin ritualul creștin fiind obligat să consume

alcool) a încălcat pentru a doua oară, legea circulației.

Din actele depuse la dosar a

rezultat că, inculpatul, deși tânăr, prezintă unele afecțiuni de ulcer gastroduodenal,

lombago acut discogen, sindrom dureros precordial atipic și, datorită

suferinței ce și-a creat prin comiterea infracțiunii suferă și de tulburare

psihotică endoreactivă.

Este de remarcat, că împrejurările

amintite rezultate din actele dosarului, denotă că inculpatul nu prezintă o

periculozitate sporită.

Acordându-le semnificația cuvenită

instanța constată că scopul legal al pedepsei poate fi realizat cu maximă

eficiență printr-un tratament mai indulgent, atât cât permite legea.

Chiar dacă s-a cerut de către

procurorul general suspendarea executării pedepsei în situația de față nu poate

fi legal dispusă, fiind infracțiune săvârșită cu intenție și a doua, în

termenul de încercare (așa s-a dat calitatea de recidivist).

De altfel repetarea aceleiași greșeli

după prima condamnare cu suspendarea executării pedepsei, demonstrează că

avertismentul nu este suficient pentru reeducare.

O pedeapsă redusă, dar cu executare

ar avea un alt impact asupra inculpatului și ar fi rezultatul a ceeace se

impune în cauză, anume, reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74

C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

414

1

C. proc. pen., raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare și în consecință:

- se vor casa toate hotărârile sub

aspectul dispozițiilor art. 72 C. pen., aplicate necorespunzător;

- se va reține circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și se va scădea pedeapsa sub

limita minimă prevăzută de lege;

- se va menține revocarea

suspendării executării pedepsei de o lună închisoare și această pedeapsă se va

executa pe lângă aceea aplicată în prezenta cauză.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata prevenției.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 1380 din 8 septembrie 2003 a

Judecătoriei Buzău, deciziei penale nr. 574 din 21 octombrie 2003 a

Tribunalului Buzău și deciziei penale nr. 1409 din 5 decembrie 2003 a Curții de

Apel Ploiești, privind pe inculpatul P.A.

Casează hotărârile atacate, numai

sub aspectul individualizării pedepsei.

Aplică dispozițiile art. 74 lit. c)

și ale art. 76 lit. d) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru

comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub

influența băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, de la un an închisoare, la 2 luni închisoare.

Menține măsura revocării suspendării

condiționate a executării pedepsei de o lună închisoare, conform sentinței

penale nr. 126 din 20 martie 2003 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin

neapelare la 2 aprilie 2003 și dispune ca inculpatul P.A. să execute această

pedeapsă, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, de 2 luni închisoare, în total,

inculpatul având de executat 3 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada executată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2004.