ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1397/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 170/ P din 20

august 2002, Parchetul Militar Constanța a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului plt. de poliție S.M.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 37

alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat, reținându-se că la data de 26

aprilie 2002, a condus un autovehicul pe drumurile publice, deși avea în sânge

o îmbibație alcoolică care depășea limita legală, provocând un accident de

circulație minor.

Investit cu judecarea cauzei, prin

declinarea competenței, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința penală nr.

560 din 26 septembrie 2003, prin care l-a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge

o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, cu motivarea că fapta comisă

nu este prevăzută de legea penală, întrucât la ora săvârșirii faptei acesta

avea o alcoolemie de numai 0,65 gr. %o.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 403 din 19 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

prin care procurorul solicita condamnarea inculpatului, susținând că la data

comiterii accidentului acesta prezenta o alcoolemie de 1,55 gr. %o.

Împotriva menționatelor hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, solicitând

casarea acestora în temeiul art. 385

9

pct. C. proc. pen., întrucât,

față de probele administrate, respectiv buletinul de analiză toxicologică nr.

1732 rezultă că în momentul producerii accidentului inculpatul avea o

alcoolemie de 1,55 gr. %o, cu mult peste limita de 1 gr. %o prevăzută de lege.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de criticile formulate în recursul parchetului, cât și din oficiu, se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, soluțiile de

achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen., pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Din probele administrate

(procesul-verbal, schița și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei, buletinele de analiză toxicologică și declarațiile martorului

M.I., coroborate cu recunoașterile inculpatului) rezultă că în seara zilei de

26 aprilie 2002, subofițerul de poliție S.M. participând la onomastica unui

coleg de serviciu, a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 22,45,

inculpatul a plecat spre domiciliu cu autoturismul marca Dacia 1300. În timp ce

conducea autovehiculul respectiv pe B-dul Aurel Vlaicu din localitate, din

cauza oboselii și a consumului de alcool, a pierdut controlul volanului,

tamponându-se cu autoturismul, condus regulamentar de cetățeanul turc M.I.

După accident, inculpatul a fost

transportat la Spitalul Clinic Județean Constanța pentru îngrijiri medicale,

unde în jurul orei 0,55, i s-au recoltat două probe de sânge în vederea

stabilirii alcoolemiei, după care i s-au pus perfuzii.

În urma analizelor de laborator a

celor două probe de sânge recoltate inculpatului la ora 0,55, deci după două

ore de la producerea accidentului, s-a stabilit o alcoolemie cuprinsă între

1,50 și 1,55 gr %o, așa cum rezultă din buletinele de analize nr. 902 din 30

aprilie 2002 și nr. 1732 din 25 iulie 2002 de la dosar.

În faza cercetării judecătorești,

procedându-se la recalcularea alcoolemiei în raport de momentul producerii

accidentului, respectiv între orele 22,30 – 22,45, s-a stabilit că aceasta se

putea situa între 0,45- 0,65 gr. %o așa cum rezultă din adresa nr. A.12/7657/02

din 13 februarie 2003 a Institutului de Medicină Legală Mina Minovici.

Cum această ultimă valoare a alcoolemiei, stabilită

la nivelul Institutului Medico-Legal, nu depășește limita de 1 gr. %o prevăzută

de lege, în mod just, cele două instanțe au reținut că fapta inculpatului nu

este prevăzută de legea penală și au dispus achitarea lui în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împrejurarea că cea de a doua probă

de sânge nu a putut fi recoltată la un interval de o oră în raport de prima,

așa cum prevăd regulamentele în materie, nu poate fi imputată inculpatului,

folosirea de urgență a perfuziei fiind reclamată de starea gravă în care acesta

se afla după accident, dubiul creat astfel profitând inculpatului.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei

penale nr. 403/ P din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe

inculpatul S.M.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2004.