ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 12

noiembrie 2003, dată în dosarul nr. 273/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi

administrative de 5.000.000 lei învinuitului M.C., judecător la Judecătoria

Craiova, cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, reținându-se existența cazului prevăzut de art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

S-a motivat că, în noaptea

de 11 iunie 2003, învinuitul a condus pe drumurile publice de pe raza

municipiului Craiova autoturismul Dacia Nova având în sânge o îmbibație

alcoolică de 0,75 – 0,85 gr %o și o concentrație de 0,99 mg/l în aerul expirat.

În aceste împrejurări a

comis un accident de circulație pe str. Maramureș, soldat cu avarierea ușoară a

autoturismului său și a numitului V.L.M.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 12 din 11 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 159/P/2005,

a admis plângerea învinuitului M.C. împotriva rezoluției Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova din 5 ianuarie 2005, dată în dosarul nr. 273/P/2003

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a ordonanței din 12

noiembrie 2003 din același dosar și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a motivat că aparatul D.A.P.,

folosit de agentul de circulație la stabilirea alcoolemiei nu era certificat

potrivit legii, iar agentul de circulație nu era specializat în folosire lui.

Pe de altă parte, a existat un dubiu în ce privește stabilirea cu certitudine a

alcoolului în sânge.

Împotriva acestei hotărâri,

prin care învinuitul a fost achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

criticând-o ca fiind urmarea unei grave erori de fapt în cursul judecății, caz

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În acest sens, s-a motivat

că aparatul de testare a alcoolemiei folosit în cauză era certificat de autoritățile

competente, că agentul de poliție era instruit să-l folosească și avea

competența necesară pentru aceasta.

Pe de altă parte, s-a mai

motivat că învinuitul a avut o alcoolemie de 0,99 mg alcool în aerul expirat,

deci peste limita admisă de lege.

Concomitent se susține că

plângerea învinuitului este tardivă, deoarece s-a plâns la instanță peste

termenul legal, având în vedere că el a achitat amenda ce i-a fost aplicată la

25 noiembrie 2003.

Recursul nu este fondat.

În mod temeinic s-a reținut

la urmărirea penală că învinuitul M.C. a condus un autoturism pe drumuri

publice, în noaptea de 11 iunie 2003, aflându-se sub influența băuturilor

alcoolice.

Din probele dosarului

rezultă, de asemenea, că testarea alcoolemiei învinuitului s-a făcut prin

mijloace legale cu instrumente certificate de către autoritățile competente.

Agentul de poliție care a efectuat testarea era de asemenea competent să

efectueze operațiunea.

În cauză, parchetul a

considerat că fapta învinuitului nu prezintă pericolul social al unei

infracțiuni, motiv pentru care nu l-a trimis în judecată, scoțându-l de sub

urmărirea penală prin ordonanța din 12 noiembrie 2003.

Învinuitul, la 22 decembrie

2004, s-a plâns împotriva ordonanței, socotind că legală era soluția de

scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

și nu art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., întrucât nu este

dovedită cu certitudine îmbibația alcoolică de 0,80 gr %o necesară pentru

existența infracțiunii.

Din acest punct de vedere,

sentința penală nr. 12 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova este

legală și temeinică.

În mod legal aceasta a făcut

aplicarea principiului in dubio pro reo atunci când a analizat concluziile

raportului de expertiză medico-legală a Comisiei pentru interpretarea

alcoolemiei nr. 60 din 19 iunie 2004.

Potrivit acestora, în

momentul conducerii autoturismului, învinuitul putea avea o alcoolemie între

0,75 – 0,85 gr %o.

Or, limita minimă de alcoolemie

de la care fapta de a conduce autoturisme sub influența alcoolului este de 0,80

gr %o.

Cum inculpatul putea avea o

îmbibație de 0,75 gr %o alcool, rezultă că n-ar fi întrunită condiția pentru

existența infracțiunii ci a contravenției.

Așa fiind, corect instanța a

făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru a-l achita

pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cât privește plângerea

învinuitului întocmită potrivit art. 278

1

C. proc. pen., aceasta a

fost îndreptată în termen spre organele competente.

Astfel, potrivit

dispozițiilor tranzitorii de la art. XI din Legea nr. 281/2003, până la

sfârșitul anului 2004, cei care se plângeau instanței împotriva actelor

procurorului nu erau ținuți de termenul de 20 zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen.

Or învinuitul s-a plâns

procurorului general competent împotriva ordonanței procurorului la 22

decembrie 2004, în termen conform dispozițiilor legale citate.

Este, de asemenea, în termen

plângerea învinuitului adresată instanței la 11 ianuarie 2005 față de rezoluția

procurorului general care a rezolvat plângerea împotriva ordonanței nr. 273/P/2003

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 5 ianuarie 2005.

Așa fiind, Curtea va

respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

sentinței penale nr. 12 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind

pe intimatul M.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.