ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122 din 14

septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen.

și art. 18

1

C. pen., a achitat pe

inculpatul R.G.S.

,

pentru

infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 18

1

alin. (3) C.

pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen.,

s-a aplicat

inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de

700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut

că

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

nr. 9/ P din 4 aprilie 2006, inculpatul R.G.S.

a fost trimis

în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 79 alin. (4) din

O.U.G. nr. 195/2002,

constând în aceea că în după amiaza zilei de 26

noiembrie 2005, împreună cu martorii O.O.A. și

V.D. a consumat băuturi alcoolice într-un local

din municipiul

Târgu Jiu până în jurul orei 20,00.

În jurul orelor 23,30 s-a urcat la

volanul autoturismului marca Nissan, cu scopul de a se deplasa

la domiciliul martorului O.A.

În jurul orelor 0,42, pe raza orașului

Rovinari, inculpatul a fost oprit pentru control de lucrătorii poliției rutiere

care au constatat că

acesta

se afla sub influența alcoolului, motiv pentru care au procedat

la testarea acestuia cu aparatul

electronic din dotare, stabilindu-se că

prezenta o concentrație de 0,85 mg./l.alcool pur în aerul respirat.

Fiind condus la Spitalul orășenesc

Rovinari pentru recoltarea

probelor biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei, în prezența

martorilor

V.E., medic, R.M., asistent medical, N.

N. precum și a lucrătorilor de

poliție, inculpatul nu a fost de

acord cu

recoltarea probelor biologice cu motivația că „îi este frică de

acul de

seringă”.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a

precizat că a consumat împreună cu prietenii săi

șapte sticle cu bere

însă nu a fost de acord să i se recolteze probe

biologice întrucât îi

este frică de acul de

seringă, prezentând în acest sens o adeverință

medicală de la medicul de familie din care rezultă că acesta suferă de

spasmofilie

clinică, distonie neurovegetativă.

S-a mai reținut că inculpatul a fost de acord cu recoltarea

probei de urină pentru stabilirea alcoolemiei

însă, conform adresei

nr. 737 din 15

martie 2006 eliberată de I.M.L. Craiova, alcoolemia este

definită ca

fiind „cantitatea de alcool etilic exprimată în grame de

alcool la 1 I. de sânge”, iar pentru determinarea

alcoolemiei trebuia

recoltate probe

biologice de sânge nu probe biologice de urină.

În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, respectiv

declarațiile martorilor N.N., R.M., V.E., B.O., care se coroborează cu

declarația inculpatului,

instanța de fond a

reținut că, la data de 26 noiembrie 2005, inculpatul

a consumat împreună cu doi prieteni câteva sticle

cu bere, iar în jurul

orei 0,42 a fost oprit pentru control de

lucrătorii poliței rutiere din orașul Rovinari.

Întrucât cu ocazia testării cu aparatul

etilotest s-a stabilit că inculpatul prezenta o concentrație de 0,85 mg./l

alcool pur în aerul

respirat, a fost condus la spital

pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Datorită faptului că personalul medical nu

i-a putut garanta

inculpatului,

la solicitarea acestuia, că nu i se poate întâmpla nimic,

acesta

a refuzat recoltarea probei de sânge, solicitând să i se recolteze proba de

urină.

În motivarea hotărârii, s-a arătat că

fapta inculpatului, săvârșită,

în

noaptea de 26 noiembrie 2005, astfel cum a fost prezentată, nu

prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind lipsită vădit de

importanță prin caracterul minim al atingerii

valorii sociale împotriva

căreia a fost îndreptată.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului, temeiul de casare

invocat fiind art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În susținerea recursului s-a arătat că

instanța de fond a avut în

vedere

doar intensitatea mai redusă a traficului la ora respectivă,

neglijând starea accentuată de pericol

creată de inculpat pentru

securitatea rutieră, prin

conducerea autoturismului pe un drum

principal,

pe timp de noapte, aflându-se într-o stare avansată de

ebrietate.

S-a mai arătat că sancționarea

contravențională anterioară a

inculpatului pentru fapte

similare reflectă o anumită atitudine a

inculpatului

față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială,

fapt ce nu poate să caracterizeze favorabil

persoana acestuia, iar

împrejurările

referitoare la persoana și conduita inculpatului, reținute

de instanță, trebuia avute în vedere la

individualizarea unei pedepse, nu la argumentarea lipsei pericolului social al

unei infracțiuni.

Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate

de parchet și prin prisma temeiul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de

fond a reținut că, în noaptea de 26 noiembrie

2005, inculpatul a

consumat împreună

cu doi prieteni câteva sticle cu bere. Fiind oprit

de lucrătorii poliției rutiere, în urma testării

cu aparatul etilotest s-a stabilit că acesta prezenta o concentrație de 0,85

mg./l alcool pur în

aerul respirat

și apoi a fost condus la spital pentru recoltarea probelor

biologice de

sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu

declarația inculpatului, s-a reținut că acesta nu

a fost de acord cu

recoltarea

probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei

întrucât „îi este frică de acul de seringă”,

solicitând însă recoltarea

probelor biologice de urină.

Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

constituie infracțiune „conducerea pe drumurile publice a unui

autovehicul sau tramvai de către o persoană care

are o îmbibație

alcoolică de peste

0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce

depășește 0,40 mg/l

alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori

produse stupefiante sau

medicamente cu

efecte similare”

iar conform

dispozițiilor art. 79 alin. (4)

din

același act normativ, „refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei

persoane

care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune

recoltării probelor biologice în vederea

stabilirii

alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe

stupefiante ori a medicamentelor cu efecte

similare acestora sau

testării

aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

În raport de aceste prevederi, precum și

față de declarațiile

constante

ale inculpatului, în sensul că a refuzat doar recoltarea

probelor biologice de sânge,

ce se coroborează cu mențiunile din procesul

verbal de constatare, potrivit cărora inculpatul a fost testat

cu aparatul etilotest rezultând o

concentrație de 0,85 mg/l alcool pur

în aerul expirat, precum și cu declarațiile de martor ale personalului

medical, Înalta Curte apreciază că

instanța de fond a făcut o

cercetare

judecătorească incompletă, în baza căreia a stabilit că

inculpatul

a săvârșit cu vinovăție fapta prevăzută de art. 79 alin. (4) din

O.U.G. nr. 195/2002 însă aceasta nu prezintă în

concret gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Pentru a putea face aprecierea gradului de

pericol social al infracțiunii era necesar ca instanța de fond să stabilească,

mai întâi,

dacă sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la acea dată, având în

vedere că, față de actuala reglementare, la

momentul comiterii faptei se incrimina alternativ atât conducerea pe drumurile

publice a unui

autovehicul sau

tramvai de către o persoană care are o îmbibație

alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge

cât și conducerea pe

drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai

de către o persoană

care are o

concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul

expirat și,

corelativ, refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe

drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat.

În speță, din materialul probator rezultă că inculpatul nu a

refuzat, nu s-a împotrivit și nici nu s-a sustras

testării aerului expirat și

nici unui

alt mod de determinare a alcoolemiei, cu excepția recoltării

probei de sânge, motivat de situația medicală

proprie, astfel că, în

raport și de dispozițiile art. 80 din O.U.G. nr.

195/2002 potrivit cărora

„stabilirea

concentrației de alcool în sânge se face în instituțiile

medico-legale, în conformitate cu normele

metodologice elaborate de

Ministerul

Sănătății și Familiei și avizate de Ministerul de Interne, iar

în aerul

expirat, de către polipa specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic

certificat, potrivit legii. Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic

certificat poate solicita și recoltarea probelor

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”

, instanța de fond trebuia să

stabilească dacă organele de poliție au oferit

inculpatului posibilitatea

de a fi testat cu un aparat tehnic

certificat. Preluând nemotivat trimiterea din rechizitoriu la dispoziția nr. 201091/2003

a I.G.P.R.,

instanța de fond nu a observat

că această dispoziție nu exclude posibilitatea constatării infracțiunii de

conducere pe drumurile publice

a

unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o

concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în

aerul expirat prin

testarea cu etilometrul.

Ca atare, față de cele menționate, Înalta Curte văzând și

prevederile art. 385

15

alin. (2) lit. c)

C. proc. pen., urmează a

admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova împotriva sentinței penale nr. 122 din 14

septembrie 2006 a

Curții de Apel

Craiova și, în consecință, va casa sentința recurată și

va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria

Motru, competentă să

soluționeze

cauza după modificarea adusă art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

prin Legea nr. 356/2006.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili, în urma probelor ce

vor fi administrate, dacă inculpatului i s-a oferit

posibilitatea de a fi testat cu un aparat tehnic certificat sau dacă era

posibilă stabilirea alcoolemiei

într-un alt mod și, în raport de acestea,

dacă a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în forma de vinovăție cerută de

acest text de lege;

totodată, în măsura în

care se impune, se va avea în vedere și critica

ce face obiectul

prezentului recurs al parchetului referitoare la aprecierea gradului de pericol

social al faptei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de

Apel Craiova împotriva sentinței penale

nr. 122 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, Secția penală.

Casează sentința penală recurata și trimite

cauza spre

rejudecare la Judecătorie Motru.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 24

ianuarie 2007.