ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2007

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 14 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., a achitat pe inculpatul R.G.S. , pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 9/ P din 4 aprilie 2006, inculpatul R.G.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în după amiaza zilei de 26 noiembrie 2005, împreună cu martorii O.O.A. și V.D. a consumat băuturi alcoolice într-un local din municipiul Târgu Jiu până în jurul orei 20,00. În jurul orelor 23,30 s-a urcat la volanul autoturismului marca Nissan, cu scopul de a se deplasa la domiciliul martorului O.A. În jurul orelor 0,42, pe raza orașului Rovinari, inculpatul a fost oprit pentru control de lucrătorii poliției rutiere care au constatat că acesta se afla sub influența alcoolului, motiv pentru care au procedat la testarea acestuia cu aparatul electronic din dotare, stabilindu-se că prezenta o concentrație de 0,85 mg./l.alcool pur în aerul respirat.

Fiind condus la Spitalul orășenesc Rovinari pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în prezența martorilor V.E., medic, R.M., asistent medical, N. N. precum și a lucrătorilor de poliție, inculpatul nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice cu motivația că „îi este frică de acul de seringă”. În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că a consumat împreună cu prietenii săi șapte sticle cu bere însă nu a fost de acord să i se recolteze probe biologice întrucât îi este frică de acul de seringă, prezentând în acest sens o adeverință medicală de la medicul de familie din care rezultă că acesta suferă de spasmofilie clinică, distonie neurovegetativă.

S-a mai reținut că inculpatul a fost de acord cu recoltarea probei de urină pentru stabilirea alcoolemiei însă, conform adresei nr. 737 din 15 martie 2006 eliberată de I.M.L. Craiova, alcoolemia este definită ca fiind „cantitatea de alcool etilic exprimată în grame de alcool la 1 I. de sânge”, iar pentru determinarea alcoolemiei trebuia recoltate probe biologice de sânge nu probe biologice de urină. În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, respectiv declarațiile martorilor N.N., R.M., V.E., B.O., care se coroborează cu declarația inculpatului, instanța de fond a reținut că, la data de 26 noiembrie 2005, inculpatul a consumat împreună cu doi prieteni câteva sticle cu bere, iar în jurul orei 0,42 a fost oprit pentru control de lucrătorii poliței rutiere din orașul Rovinari.

Întrucât cu ocazia testării cu aparatul etilotest s-a stabilit că inculpatul prezenta o concentrație de 0,85 mg./l alcool pur în aerul respirat, a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Datorită faptului că personalul medical nu i-a putut garanta inculpatului, la solicitarea acestuia, că nu i se poate întâmpla nimic, acesta a refuzat recoltarea probei de sânge, solicitând să i se recolteze proba de urină. În motivarea hotărârii, s-a arătat că fapta inculpatului, săvârșită, în noaptea de 26 noiembrie 2005, astfel cum a fost prezentată, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, fiind lipsită vădit de importanță prin caracterul minim al atingerii valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului, temeiul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În susținerea recursului s-a arătat că instanța de fond a avut în vedere doar intensitatea mai redusă a traficului la ora respectivă, neglijând starea accentuată de pericol creată de inculpat pentru securitatea rutieră, prin conducerea autoturismului pe un drum principal, pe timp de noapte, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate.

S-a mai arătat că sancționarea contravențională anterioară a inculpatului pentru fapte similare reflectă o anumită atitudine a inculpatului față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, fapt ce nu poate să caracterizeze favorabil persoana acestuia, iar împrejurările referitoare la persoana și conduita inculpatului, reținute de instanță, trebuia avute în vedere la individualizarea unei pedepse, nu la argumentarea lipsei pericolului social al unei infracțiuni. Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate de parchet și prin prisma temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 26 noiembrie 2005, inculpatul a consumat împreună cu doi prieteni câteva sticle cu bere.

Fiind oprit de lucrătorii poliției rutiere, în urma testării cu aparatul etilotest s-a stabilit că acesta prezenta o concentrație de 0,85 mg./l alcool pur în aerul respirat și apoi a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarația inculpatului, s-a reținut că acesta nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei întrucât „îi este frică de acul de seringă”, solicitând însă recoltarea probelor biologice de urină. Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, constituie infracțiune „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare” iar conform dispozițiilor art. 79 alin. (4) din același act normativ, „refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”.

În raport de aceste prevederi, precum și față de declarațiile constante ale inculpatului, în sensul că a refuzat doar recoltarea probelor biologice de sânge, ce se coroborează cu mențiunile din procesul verbal de constatare, potrivit cărora inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,85 mg/l alcool pur în aerul expirat, precum și cu declarațiile de martor ale personalului medical, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o cercetare judecătorească incompletă, în baza căreia a stabilit că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 însă aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pentru a putea face aprecierea gradului de pericol social al infracțiunii era necesar ca instanța de fond să stabilească, mai întâi, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la acea dată, având în vedere că, față de actuala reglementare, la momentul comiterii faptei se incrimina alternativ atât conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge cât și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat și, corelativ, refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat.

În speță, din materialul probator rezultă că inculpatul nu a refuzat, nu s-a împotrivit și nici nu s-a sustras testării aerului expirat și nici unui alt mod de determinare a alcoolemiei, cu excepția recoltării probei de sânge, motivat de situația medicală proprie, astfel că, în raport și de dispozițiile art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „stabilirea concentrației de alcool în sânge se face în instituțiile medico-legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății și Familiei și avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de către polipa specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii. Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei” , instanța de fond trebuia să stabilească dacă organele de poliție au oferit inculpatului posibilitatea de a fi testat cu un aparat tehnic certificat.

Preluând nemotivat trimiterea din rechizitoriu la dispoziția nr. 201091/2003 a I.G.P.R., instanța de fond nu a observat că această dispoziție nu exclude posibilitatea constatării infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat prin testarea cu etilometrul. Ca atare, față de cele menționate, Înalta Curte văzând și prevederile art. 385 15 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 122 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova și, în consecință, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Motru, competentă să soluționeze cauza după modificarea adusă art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., prin Legea nr. 356/2006. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili, în urma probelor ce vor fi administrate, dacă inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a fi testat cu un aparat tehnic certificat sau dacă era posibilă stabilirea alcoolemiei într-un alt mod și, în raport de acestea, dacă a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în forma de vinovăție cerută de acest text de lege; totodată, în măsura în care se impune, se va avea în vedere și critica ce face obiectul prezentului recurs al parchetului referitoare la aprecierea gradului de pericol social al faptei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 122 din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, Secția penală. Casează sentința penală recurata și trimite cauza spre rejudecare la Judecătorie Motru. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 24 ianuarie 2007.