ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2009

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 371 din 3

octombrie 2008 Tribunalul Vrancea, în baza art. 10 lit. b

1

) ref. la

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.M.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 97 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 18

1

alin. (3) C.

pen. și art. 91 lit. c) C. pen. a sancționat pe inculpat cu 1000 lei amendă

administrativă.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a fi dispus astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Inculpatul T.M.C. lucrează în calitate de

agent în cadrul Penitenciarului Focșani și este proprietarul autoturismului

Dacia 1310 cu număr de înmatriculare și posesor al permisului de conducere

categoria B din anul 1996.

La data de 28 aprilie 2007, în jurul orei

17,00, inculpatul conducea autoturismul în Focșani cu intenția de a ajunge la

domiciliu.

Într-o curbă a efectuat un viraj mai larg

acroșând autoturismul Opel Astra cu nr. condus regulamentar de martorul B.A.

Inculpatului i-au fost recoltate probe

biologice stabilindu-se că avea o alcoolemie de 1,80 gr.%o.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută este dovedită prin procesul-verbal din 28 aprilie 2007 (fila 26 dosar

urmărire penală), buletin de examinare clinică (fila 31 dosar urmărire penală),

buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 155 din 5 mai 2007 (fila 34

dosar urmărire penală), declarațiile martorului B.A., coroborate cu

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

S-a reținut, de asemenea, că fapta comisă

de inculpat nu prezintă grad de pericol social al infracțiunii prevăzute de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât acesta nu are antecedente

penale, a fost sincer în timpul procesului penal, a avut o comportare corectă

la locul de muncă și în societate, este bolnav și are în îngrijire pe mama sa

bolnavă și în gradul II de invaliditate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o pentru greșita

achitare, solicitând înlăturarea aplicării art. 18

1

C. pen. și

condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită.

Apelul a fost apreciat ca fondat de

Curtea de Apel Galați care, prin decizia penală nr. 167 din 29 decembrie 2008

l-a admis și a desființat sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76

lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71- 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de

art. 82 alin. (1) C. pen.

S-au pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

apreciat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat

și specific.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul T.M.C. care a criticat-o în temeiul cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea ei și menținerea

sentinței prin care s-a apreciat, corect, că fapta sa nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

La stabilirea în mod concret a gradului

de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei,

de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita

făptuitorului.

Din probele dosarului rezultă că instanța

de apel, datorită insuficientei corelării a criteriilor de mai sus, nu a

determinat corespunzător gradul de pericol social al faptelor deduse judecății,

ceea ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpatului.

Astfel, este incontestabil că, din punct

de vedere strict formal, fapta de conduce un autovehicul pe drumurile publice,

având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege

prezintă un pericol social, dar este greșită aprecierea instanței de apel care,

în justificarea soluției de condamnare a inculpatului, invocă aspecte generale,

respectiv „frecvența evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, fiind

determinată de numărul tot mai mare de participanți la trafic, unii dintre ei

uneori iresponsabili datorită unui comportament agresiv în conducerea

mijloacelor de transport și, deplasarea pe căi rutiere, de asemenea,

necorespunzătoare”.

Determinarea

pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce

au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de

manifestare a autorului și la persoana acestuia, neputându-i-se reproșa inculpatului

situația necorespunzătoare a drumurilor, numărul mare de participanți la trafic

și atitudinea iresponsabilă a altor conducători auto, ce fac să crească numărul

evenimentelor rutiere.

În speță, inculpatul a condus

autovehiculul pe o stradă din Focșani care nu este extrem de circulată, s-a

deplasat cu autoturismul întrucât fusese apelat de mama sa, căreia îi erau

necesare niște medicamente, evenimentul rutier a constat în acroșarea ușoară a

unui autoturism Opel, proba biologică nu a putut fi repetată pentru stabilirea

certă a alcoolemiei întrucât i s-a făcut rău.

Totodată, din probele administrate

rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil,

fiind agent principal la Penitenciarul Focșani, din caracterizarea de serviciu

depusă la dosar rezultând că în activitatea desfășurată s-a dovedit a fi

corect, obiectiv, îndeplinindu-și sarcinile cu răspundere, perseverență,

dovedind principialitate și integritate morală. Este apreciat de colegi și de

superiori, nu a fost niciodată sancționat disciplinar, fiind recompensat de mai

multe ori.

Inculpatul își întreține mama, bolnavă,

încadrată în gradul II de invaliditate.

Luând în considerare toate aceste

elemente, instanța de apel ar fi trebuit să constate că instanța de fond

cuantificase judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va

casa decizia instanței de apel și va menține sentința instanței de fond de

achitare a inculpatului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 167/A din 29 decembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia penală recurată și menține

sentința penală nr. 371 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea.

Cheltuieli

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 aprilie 2009.