ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1714/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1714/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 6 din 26 ianuarie

2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.O.A. împotriva sentinței penale nr. 304 din 5 noiembrie 2010 a

Tribunalului Prahova.

A fost obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 302 din 5

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul M.O.A.

la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are

în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, fapta din 12 ianuarie 2008.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art.

81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului

de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni calculat conform art. 82 C. pen.,

cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul disp. art.

359 C. proc. pen. s-a atras inculpatului atenția asupra art. 83 C. pen. privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul disp. art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma

de 900 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În dimineața zilei de

12 ianuarie 2008, în jurul orei 05.10, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul

M.O.A. a condus pe drumurile publice din Municipiul Câmpina, județ Prahova, autoturismul

proprietate personală marca B., pe locul din dreapta față aflându-se martorul C.R.M.

În timp ce rula pe B.dul

Carol I în direcția Centru-Câmpinița, în dreptul Muzeului N.G., conducătorul auto

a pierdut controlul asupra direcției de mers și a pătruns pe contrasens, părăsind

partea carosabilă și lovind un copac.

Ca urmare a accidentului,

martorul a suferit leziuni traumatice ușoare „hematom și excoriații” fără a fi necesară

internarea sa în spital, iar autovehiculul a fost avariat. Au fost sesizate imediat

prin sistemul 112 organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și l-au

condus pe inculpat la sediul Poliției Municipiului Câmpina unde a fost testat cu

aparatul Drager la ora 5.36, constatându-se că acesta a prezentat o concentrație

alcoolică în aerul expirat de 0,97 mg/l.

Ulterior, a fost condus

la Spitalul Municipiului Câmpina unde două probe biologice sânge (recoltate cu trusa

standard de prelevare sigilată, nr. sigiliu 408360 conform procesului verbal de

prelevare și buletinului de examinare clinică, din 12 ianuarie 2008 trimise SML)

au evidențiat că la ora 05.55, inculpatul a avut o îmbibație alcoolică în sânge

de 2,05 gr.‰, iar la ora 06.55 de 1,85 gr.‰.

Martorul C.R.M. nu a formulat

plângere prealabilă pentru leziunile traumatice suferite și a refuzat să se prezinte

la medicul legist în vederea examinării.

Situația de fapt reținută

rezultă din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale -

proces-verbal de constatare, buletin de examinare clinică, cerere de analiză și

proces-verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile

martor C.R.M., rapoarte de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă a

alcoolemiei, rezultatul testului cu aparatul Drager, declarațiile învinuitului,

cu probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești.

Audiat cu respectarea

garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, inculpatul M.O.A. a avut

o atitudine sinceră, recunoscând și regretând infracțiunea săvârșită.

Martorul C.R.M. audiat

pe situația de fapt și-a menținut declarațiile făcute în faza urmăririi penale,

declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile inculpatului.

La solicitarea inculpatului

instanța a încuviințat în circumstanțierea persoanei acestuia, administrarea probei

cu înscrisuri.

Apreciind ca fiind pe

deplin dovedită situația de fapt și vinovăția inculpatului, instanța a reținut că:

În drept, fapta inculpatului

M.O.A. de a conduce la data de 12 ianuarie 2008 în jurul orei 05.10 pe drumurile

publice din Municipiul Câmpina, autoturismul maca B. în timp ce avea în sânge o

îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr.‰ a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La individualizarea pedepsei

ce i-a fost aplicată instanța, conf. art. 72 C. pen., a avut în vedere dispozițiile

Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială O.U.G.

nr. 195/2002, gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite evidențiat

prin circumstanțele reale - procentul de imbibiție alcoolică în sânge ce a evidențiat

starea de pericol social, împrejurările în care a fost depistată fapta, prin circumstanțele

personale ale inculpatului care a fost infractor primar, a avut ocupație, a dat

dovadă de sinceritate în fața instanței de judecată.

În raport de cele reținute

instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum de natură

a asigura scopul educativ-preventiv.

Ca urmare a aplicării

unei pedepse principale cu închisoarea conf. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului

și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a

II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice)

și lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat).

Reținând că inculpatul

M.O.A. nu a avut antecedente penale, a avut ocupație, a recunoscut și regretat sincer

în faza cercetării judecătorești infracțiunea săvârșită, instanța a apreciat că

au fost suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ-preventiv al pedepsei cu închisoarea

să fi putut fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia conf.

art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare calculat conf. art. 82 C.

pen. (compus din pedeapsa aplicată căreia i s-a adăugat un interval fix de timp

de 2 ani).

Ca urmare a suspendării

condiționate a executării pedepsei principale conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, iar în temeiul disp. art. 359

C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen., privind

revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului de încercare

ar fi săvârșit din nou o infracțiune).

Ca urmare a condamnării

și în conformitate cu disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul M.O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de

apel, dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, apelantul inculpat

a arătat că la dosar există un raport de expertiză medico legală care atestă o alcoolemie

de 1 gr.‰, iar la urmărirea penală există un alt raport de expertiză care atestă

o alcoolemie de 0,55 - 0,60 gr.‰ la ora 5-5,10 și în creștere spre 1 gr.‰ - 1,05

gr.‰, ambele expertize fiind efectuate de același institut. În același dosar în

faza de urmărire penală exista o a treia expertiză medico legală efectuată de asemenea

la același institut și unde s-a menționat că inculpatul ar fi avut o alcoolemie

la ora 5,10 între 0,95 gr.‰ - 1,10 gr.‰.

Față de toate acestea

a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar în baza

art. 345 C. proc. pen., să fie pronunțată o hotărâre de achitare în baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în ceea ce a privit comiterea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație

alcoolică peste limita legală.

Curtea, examinând sentința

apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în

limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a constatat că apelul

declarat a fost nefondat, pentru considerentele ce au fost arătate în continuare.

Astfel, relativ la situația

de fapt, Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o justă interpretare

și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect

și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii,

după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și

lucrările dosarului.

Din coroborarea probatoriilor

administrate în faza urmăririi penale cu probatoriile administrate în faza cercetării

judecătorești, a rezultat că, în dimineața zilei de 12 ianuarie 2008, după ce a

consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.O.A. a condus pe drumurile publice din

Municipiul Câmpina, județ Prahova, autoturismul proprietate personală marca B.,

pe locul din dreapta față, aflându-se martorul C.R.M.

În jurul orei 05.10, în

timp ce rula pe B.dul Carol I, în dreptul Muzeului N.G., conducătorul auto a pierdut

controlul asupra direcției de mers și a pătruns pe contrasens, părăsind partea carosabilă

și lovind un stâlp.

Ca urmare a accidentului,

martorul a suferit leziuni traumatice ușoare „hematom și excoriații” fără a fi necesară

internarea sa în spital, iar autovehiculul a fost avariat. Au fost sesizate imediat

prin sistemul 112 organele de poliție care s-au deplasat la fața locului și l-au

condus pe inculpat la sediul Poliției Municipiului Câmpina unde a fost testat cu

aparatul Drager la ora 5.36, constatându-se că acesta a prezentat o concentrație

alcoolică în aerul expirat de 0,97 mg/l.

Ulterior, a fost condus

la Spitalul Municipiului Câmpina unde două probe biologice sânge (recoltate cu trusa

standard de prelevare sigilată, nr. sigiliu 408360 conform procesului verbal de

prelevare și buletinului de examinare clinică, din 12 ianuarie 2008 trimise SML)

au evidențiat că la ora 05.55, inculpatul a avut o îmbibație alcoolică în sânge

de 2,05 gr.‰, iar la ora 06.55 de 1,85 gr.‰.

În primele declarații

date după producerea evenimentului rutier, atât inculpatul M.O.A. cât și martorul

C.R.M. au afirmat că, în seara zilei de 11 ianuarie 2008, în jurul orelor 19,00,

au mers la un prieten în Municipiul Ploiești, unde au consumat împreună pe timpul

nopții o sticlă de 700 ml. whiski. În jurul orelor 4,00, cei doi s-au urcat în autoturismul

condus de inculpat și au plecat la un alt prieten, în Municipiul Câmpina, iar în

jurul orei 05,10, în timp ce a rulat pe B-dul Carol I din acest oraș, inculpatul

a pierdut controlul autoturismului și a produs evenimentul rutier.

Această declarație a inculpatului

a fost consemnată și în procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție

imediat după producerea evenimentului.

După comunicarea rezultatelor

alcoolemiei la cele două probe de sânge recoltate, inculpatul a revenit asupra primei

declarații, susținând că nu a consumat băuturi alcoolice împreună cu cei doi prieteni,

ci a consumat, singur, 250 ml. whiski, înainte de producerea evenimentului rutier,

în intervalul 4,45-5,00.

Având în vedere acest

consum declarat de inculpat, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei

expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, iar prin raportul

de expertiză din 25 aprilie 2008 al Institutului Național de Medicină Legală București,

s-a concluzionat că inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la orele 05,00-05,10,

ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00 gr.‰, concentrație

ce a provenit dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.

După ce a luat cunoștință

de acest rezultat, inculpatul și-a modificat din nou datele privind consumul de

alcool, afirmând că a consumat 250 ml. whiski în intervalul 4,55-5,00, și nu 4,45-5,00,

iar după producerea evenimentului rutier, înainte să sosească organele de poliție,

a mai consumat încă 50 ml. whiski, în jurul orei 05,15.

Pe baza acestor noi date

de consum declarate de inculpat, nesusținute de nici un mijloc de probă, organele

de urmărire penală au dispus efectuarea unei noi expertize. Prin raportul de expertiză

din 08 octombrie 2008 al aceleiași instituții medico-legale, s-a concluzionat că

inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la orele 05,00, ar fi putut avea

o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,55-0,60 gr.‰, iar la ora 05,10, ar

fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00-1,05 gr.‰, în funcție

de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

În baza acestui material

probator administrat, inculpatul M.O.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul

nr. 152/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și a fost condamnat

la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, prin sentința penală nr. 160 din 28

aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpina.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel inculpatul, iar prin decizia nr. 196 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului

Prahova, s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată, respectiv nr. 160 din

28 aprilie 2009 a Judecătoriei Câmpina, și pronunțând o nouă hotărâre în baza disp.

art. 380 C. proc. pen. rap. la disp. art. 332 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea

disp. art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată privind statutul funcționarilor

publici cu statut special din Cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor,

a restituit cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea refacerii

urmăriri penale în cauză, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind

competența efectuării urmăririi penale după calitatea inculpatului de agent de penitenciar,

conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată.

Cu ocazia refacerii urmăririi

penale, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale

privind calculul retroactiv al alcoolemiei, având în vedere ultimele date de consum

declarate de inculpat. Prin raportul de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național

de Medicină Legală București, s-a concluzionat că inculpatul M.O.A., la data de

12 ianuarie 2008, la ora 05,10, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere

de cca. 0,95-1,10 gr.‰, în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Fiind trimis din nou în

judecată, inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, a declarat că recunoaște

și regretă fapta comisă și nu a mai solicitat administrarea de noi probatorii.

Analizând acest întreg

material probator administrat, inclusiv declarațiile date de inculpat pe parcursul

procesului penal, Curtea a apreciat critica inculpatului privind existența mai multor

expertize medico-legale cu concluzii contradictorii în privința stabilirii alcoolemiei

sale și, implicit, a unui dubiu care trebuie să-i profite, ca nefondată.

Astfel, referitor la existența

mai multor expertize medico-legale, Curtea a relevat că la acest moment procesual

nu au putut fi luate în discuție și analizate decât concluziile ultimei expertize

medico-legale, expertiză care a îndeplinit toate condițiile de validitate, fiind

efectuată după pronunțarea deciziei nr. 196 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului

Prahova, prin care s-a constatat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv

a celorlalte două expertize medico-legale efectuate în această fază, și s-a dispus

restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea refacerii

urmăriri penale, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența

efectuării urmăririi penale după calitatea inculpatului de agent de penitenciar

conform art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 republicată.

Or, potrivit acestui ultim

raport de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național  de Medicină Legală București,

inculpatul M.O.A., la data de 12 ianuarie 2008, la ora 05,10, când s-a produs evenimentul

rutier, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,95-1,10 gr.‰,

în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Concluziile acestui raport

de expertiză s-au coroborat cu celelalte probe administrate, menționate mai sus,

din care a rezultat că evenimentul rutier s-a produs la ora 05,10, oră la care a

fost apelat serviciul de urgență, cu rezultatul alcool-testului și cu rezultatele

analizelor toxicologice alcoolemie care au evidențiat că la ora 05,55, inculpatul

ar fi avut o îmbibație alcoolică în sânge de 2,05 gr.‰, iar la ora 06.55 de 1,85

gr.‰, și care au condus la concluzia certă că inculpatul a avut în momentul conducerii

autoturismului și producerii evenimentului rutier o alcoolemie peste limita legală,

fiind în creștere de cca. 0,95-1,10 gr.‰.

De altfel, toate expertizele

medico-legale efectuate în cauză au concluzionat că la momentul producerii evenimentului

rutier, respectiv ora 05,10, inculpatul M.O.A., ar fi putut avea o alcoolemie teoretică

în creștere de peste 0,95 gr.‰.

Singura mențiune referitoare

la o alcoolemie mai mică a fost cea cuprinsă în raportul de expertiză din 08

octombrie 2008, și care a avut în vedere orele 05,00, înainte de producerea evenimentului

rutier, stabilind că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere

la această oră de cca. 0,55-0,60 gr.‰, dar că la ora 05,10, ora producerii evenimentului,

inculpatul a putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,00-1,05 gr.‰,

în funcție de ritmul de absorbție a alcoolului în organism.

Prin urmare, chiar dacă

nu s-ar fi constatat nulitatea primelor două expertize, s-a apreciat că nu a existat

nici un fel de dubii sau contradicții în legătură cu concluziile asupra alcoolemiei

inculpatului din momentul conducerii autoturismului și producerii evenimentului

rutier, care să necesite efectuarea unei noi expertize sau un aviz de la Comisia

Superioară de Avizare a Institutului Național de Medicină Legală, așa cum a solicitat

inculpatul.

Așadar, reținând că pronunțarea

hotărârii de condamnare s-a întemeiat pe probe sigure, certe și decisive, care nu

au lăsat loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, Curtea a constatat

că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății și a apreciat

ca nefondate criticile formulate de inculpat referitoare la pretinsa eroarea gravă

de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Împotriva acestor hotărâri

a formulat recurs inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și solicitând casarea

ambelor hotărâri pentru obținerea avizului Comisiei superioare medico-legale în

vederea stabilirii alcoolemiei, întrucât există trei rapoarte de expertiză contradictorii.

În subsidiar a solicitat

reindividualizarea pedepsei.

Au fost invocate cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen.

Curtea, analizând hotărârile

atacate prin prisma criticilor formulate, constată că deși formal inculpatul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C.

proc. pen., a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care

va fi analizat și pct. 10 al art. 385

9

C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că nu este aplicabil în cauză cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la toate probele

administrate și a cererilor esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile

lor și să influențeze drepturile acestora.

Astfel, inculpatul a solicitat

și instanței de apel să constate că există mai multe rapoarte de expertiză medico-legale

cu rezultate contradictorii.

În mod corect a arătat

instanța de apel că la soluționarea cauzei nu putea avea în vedere decât raportul

de expertiză nr. XX/2010 al Institutului Național de Medicină Legală București,

celelalte două expertize fiind anulate prin decizia nr. 196 din 6 noiembrie 2009

a Tribunalului Prahova, prin care s-a constatat nulitatea actelor de urmărire penală.

De altfel, concluziile

acestui ultim raport de expertiză în care se constată o alcoolemie de 0,95-1,10

gr.‰, alcool în sânge nu contrazic concluziile celorlalte expertize care prevedeau

o alcoolemie ce depășea limita legală.

De asemenea, apărarea

formulată de inculpat, că imediat după producerea faptei a dat o declarație, iar

o cercetare a acesteia ar duce la concluzia că scrisul este coerent și ca atare

nu se afla sub influența unei mari cantități de alcool, nu poate fi primită.

Infracțiunea pentru care

a fost trimis în judecată inculpatul, conducerea unui autoturism sub influența băuturilor

alcoolice, nu mai prevede ca și modalitate alternativă a faptei conducerea autoturismului

în stare de ebrietate, astfel încât să fie relevante manifestările făptuitorului

ca urmare a consumului de alcool.

Chiar și înainte de modificarea

textului de lege, aceasta era o condiție alternativă pentru reținerea infracțiunii

și nu una cumulativă, ca atare constatarea depășirii limitelor îmbibației alcoolice

prevăzute de textul de lege putea conduce la constatarea infracțiunii, chiar dacă

făptuitorul nu se afla în stare de ebrietate.

În actuala reglementare

se sancționează penal doar depășirea limitelor îmbibației alcoolice prevăzute de

lege, ca atare cele invocate de inculpat nu pot avea nicio relevanță în cauză.

Deoarece, prin cele două

hotărâri nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, Înalta Curte constată că nu este

incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen.

Și cu privire la pedepsele

aplicate, constată că cele două hotărâri sunt temeinice. Inculpatului i-a fost aplicată

o pedeapsă egală în cuantum cu minimul prevăzut de lege, executarea acesteia fiind

suspendată condiționat.

Întrucât instanța a apreciat

că nu se impune executarea în regim de detenție sau instituirea unui control judiciar

pe timpul suspendării executării, Înalta Curte consideră că o reducere a cuantumului

pedepsei ar lipsi de efect prevenția generală și specială.

De aceea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul

inculpatului, urmând ca acesta să fie obligat în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat M.O.A. împotriva deciziei penale nr. 6

din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie

2011.