ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3541/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2204/117/2010, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.L.O. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 7 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 7 luni conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. ultim C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. G.I.D.) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul parțial al apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în Dosarul nr. 668/P/2009, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul H.L.O., funcționar public din cadrul sistemului penitenciarelor, respectiv agent în cadrul Penitenciarului Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006, competența de a efectua urmărirea penală și de a judeca, în primă instanță, infracțiunile comise de astfel de agenți, revine Parchetelor de pe lângă tribunale, respectiv tribunalelor. Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 16 00 , inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul Gherla, autoturismul proprietate personală marca V.P., în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,15‰ alcool pur în sânge. Pe parcursul urmăririi penale au fost audiați inculpatul și martorii, la dosarul cauzei fiind depuse procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, rapoarte de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei.

Inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunii, declarația sa coroborându-se cu declarațiile martorilor prezenți la cabana unde a consumat alcool, cu ale martorilor prezenți la locul accidentului rutier, cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și cu raportul de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei. În faza de judecată a fost audiat inculpatul, martorii R.R.M., C.N.C., M.R., P.O.R., D.T.A., J.G.O., M.F.E. și au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere. Din probele administrate în cauză, atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire penală, coroborate, a rezultat că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 13 00 , inculpatul, însoțit de martorii M., D., J., M. și alții, s-au deplasat la cabana din localitatea Silivaș a martorului J., cu două mașini dintre care una condusă de inculpat.

La cabană au fost servite sandviciuri și băutură, țuică și vin, cei invitați consumând cu toții băuturi alcoolice. În privința inculpatului, din declarația proprie dată în faza de judecată și în cea de urmărire penală la data de 22 octombrie 2009, precum și din declarațiile martorilor, colegi ai săi, a rezultat că s-a plâns de dureri de stomac atroce, dureri pe care le-ar fi avut și anterior întrunirii și din cauza cărora s-a lăsat de fumat, că nu a consumat alcool până în jurul orei 15 00 când a fost sfătuit de un coleg de-al său – persoană a cărei identificare nu s-a reușit, să consume țuică pentru motivul că această băutură ar ameliora sau anihila durerea de stomac. Drept urmare, inculpatul a băut dintr-un pahar tip sondă de cca.

250 ml, cantitatea de cca. 150 ml țuică de prune de 55° dintr-o suflare, fără aport alimentar. S-a precizat că inculpatul are o constituție astenică având la data evenimentului 71 kg la 1,88 m înălțime. După aprox. 30 - 45 de minute, acesta s-a urcat la volanul mașinii proprii, pe care a condus-o de la Silivaș spre Gherla, iar la un moment dat, la intrarea în municipiu, în cartierul Hășdate, datorită vitezei neadaptate la condițiile de drum accidentat, cu numeroase gropi pe care a încercat să le ocolească, într-o curbă, nu a mai reușit să redreseze mașina și a intrat în coliziune cu un autoturism marca O., parcat pe sensul opus, la marginea carosabilului, în care se afla martorul R.R.M., lovind apoi gardul locuinței martorului P., aflat și el lângă mașina proprie, în apropiere.

Inculpatul a coborât din mașină pentru a se asigura dacă pasagerii din mașina proprie și martorul R. sunt teferi, după care a fost chemată poliția. Din coroborarea probelor de la dosar rezultă că inculpatul era în mod cert, vizibil, sub influența băuturilor alcoolice, chiar dacă martorii nu au dorit să fie categorici în această privință, deoarece, potrivit propriei declarații nu a reușit să sufle o perioadă suficientă în aparatul alcooltest, pentru a se putea măsura cantitatea de alcool din aerul expirat, iar după ce i s-a recoltat prima probă de sânge la spital și a fost dus la poliție pentru declarații a ațipit (la ora 17 00 ) pe scaun și a refuzat să dea declarație pe motiv că îi este rău de la țuică.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpatul a avut la ora 16 25 o alcoolemie de 2,15 g ‰ la prima probă, iar la a doua, recoltată după o oră, o alcoolemie de 2,05 g ‰. Aceste valori se coroborează și cu concluziile celui de al doilea raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, care stabilește pentru ora la care s-a condus, pe baza consumului de țuică declarat, a constituției inculpatului, a timpului scurs între momentul conducerii și cel al recoltării și a fazei toxicocinetice a alcoolului o alcoolemie între 1,45 și 1,90 g ‰. S-a menționat și că inculpatul a consumat mai mult de 150 ml țuică. S-a reținut că fapta inculpatului, care în data de 20 martie 2009, în jurul orei 16 00 a condus autoturismul marca V.P.

proprietate personală având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, în cauză neexistând nicio cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei și fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul a consumat alcool de bună-voie, motivul pentru care a făcut-o neavând relevanță deoarece o persoană care știe despre ea că are probleme cu stomacul, are medicamente specifice asupra sa, știe că în orice afecțiune a stomacului este interzis consumul de alcool și nu „dă peste cap” dintr-o suflare o astfel de cantitate de țuică.

Nu drumul accidentat a dus la producerea coliziunii cu celălalt autovehicul, ci viteza cu care inculpatul a condus și neadaptarea ei la condițiile de drum, plus scăderea reflexelor datorită consumului de alcool și alcoolemiei în creștere, după un consum ca cel realizat de inculpat. În plus, localitatea Silivaș se află la mică distanță de municipiul Gherla, cca. 12 km, iar în oraș sunt taxiuri ce puteau fi chemate la cabană pentru a transporta pe inculpat și pe colegii care au venit cu mașina sa.

Nu trebuie omis nici faptul că, potrivit obiceiului, la astfel de întruniri, toți participanții consumă alcool, indiferent de faptul că vin cu mașina sau nu, aspect relatat de superiorul inculpatului, martorul J. A existat intenția clară a inculpatului de a consuma alcool, precum și aceea de a conduce sub influența lui, iar din probele administrate în cauză rezultă că între momentul conducerii și cel al recoltării primei probe de sânge a trecut un interval scurt de timp, respectiv 25 de minute.

Ca atare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, la stabilirea cuantumului căreia s-a ținut cont de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de dispozițiile părții generale a Codului penal, de comportamentul avut anterior și ulterior comiterii faptei, de împrejurările comiterii faptei, de urmările acesteia pentru inculpat, care este în pericol de a-și pierde și locul de muncă și, consecutiv, de a fi în imposibilitatea de a-și plăti creditul, precum și contravaloarea studiilor eventual întrerupte. S-a considerat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

deoarece acesta a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate, anterior incidentului mai sus descris, fiind căsătorit, apreciat la serviciu și legitimat la un club sportiv, acest din urmă aspect denotând și că nu consumă alcool în exces, a achitat contravaloarea gardului avariat, precum și a reparațiilor autovehiculului accidentat, a cooperat cu organele de cercetare penală și a avut un comportament adecvat pe parcursul cercetărilor. De asemenea, raportat la lipsa de antecedente penale, la integrarea în societate și la aparența că această infracțiune a reprezentat un incident izolat în viața inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei și la consecințele accidentului, precum și la posibilele urmări ale consumului de alcool, dacă inculpatul ar fi ajuns într-o zonă mult mai frecventată de pietoni și mai circulată de autovehicule, s-a apreciat că este imposibilă achitarea în temeiul art. 181 C. pen. sau acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute. În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 7 luni, iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și s-a suspendat aplicarea ei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva sentinței Tribunalului Cluj, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.L.O., solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen.

S-a arătat în motivarea apelului că, se apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, pentru mai multe considerente: - inculpatul nu este un consumator frecvent de alcool, el fiind nevoit în ziua incidentului să consume, datorită durerilor acute de stomac pe care le acuza și, la sugestia unui coleg, indicându-l ca un „leac bărbătesc”; - la producerea incidentului rutier în care a fost implicat, a contribuit și starea foarte proastă a drumului, gropile din asfalt, pe care a făcut eforturi să le ocolească; - distanța redusă pe care trebuia să o parcurgă până acasă și faptul că nu prezenta simptoame că s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice, l-au determinat să se urce la volan; - valoarea alcoolemiei, de care s-a ținut seama la stabilirea pedepsei, a fost determinată de lipsa aportului alimentar; - consecințele accidentului au fost reduse, fără victime, doar cu avarierea unui autoturism, pagubele fiind recuperate de inculpat; - există practică judiciară în materie, care relevă posibilitatea aplicării unei sancțiuni administrative, în situații similare; - persoana inculpatului - îl recomandă pentru o sancțiune administrativă: nu are antecedente penale; are un loc de muncă stabil, fiind agent în cadrul Penitenciarului Gherla și se bucură de apreciere la locul de muncă; este integrat social;

a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate; este căsătorit, având o familie bine închegată; regretă sincer fapta și, a solicitat achitarea și pentru că, în situația unei condamnări, își va pierde locul de muncă, fiind astfel pus în situația de nu putea să-și achite împrumuturile contractate de la bănci și obligat să plătească taxa de școlarizare. Prin Decizia penală nr. 56 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.L.O. apreciind că Sentința penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Cluj este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L.O., solicitând admiterea astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. Astfel, în baza probatoriului administrat, s-a reținut că la data de 20 martie 2009, în jurul orelor 16 00 , inculpatul H.L.O. a condus autoturismul marca V.P., proprietate personală, pe drumuri publice de pe raza localității Gherla, județul Cluj, având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰. Fapta comisă de inculpat a fost încadrată juridic în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Prin recursul formulat în cauză nu se critică încadrarea juridică a faptei, de altfel, ci soluția de condamnare a inculpatului pentru această faptă, apreciată, de apărare, ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Înalta Curte constată, însă, că, raportat la speța dedusă judecății, nu se justifică achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, iar urmările ce puteau fi produse sunt extrem de grave.

De asemenea, aspectele privind persoana și conduita făptuitorului au fost avute în vedere de instanțele anterioare, care au avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, bine integrat social și profesional, este căsătorit, cu loc de muncă stabil (agent de penitenciar), este apreciat de colegi și în familie și societate, dar și faptul că inculpatul, deși a recunoscut fapta, a avut o atitudine oscilantă cu privire la tipul și cantitatea de alcool consumată. Prin urmare, la aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni nu pot fi avute în vedere doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului. În consecință, Înalta Curte constată că elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient, în cauză reținându-se corect circumstanțele atenuante și coborându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se, ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării acesteia.

Solicitarea inculpatului, de a se da o eficiență și mai mare aspectelor favorabile invocate și a aprecia, astfel, că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu se impune a fi primită, cu atât mai mult cu cât se invocă o stare de normalitate, de fapt, care nu poate fi ridicată la un rang mai mare decât se cuvine. Pe de altă parte, consecințele grave ale condamnării inculpatului față de inculpat și familia sa reprezintă consecința faptei sale și nu poate duce la concluzia că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul H.L.O. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2011.