ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3541/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3541/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 630 din 23 decembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2204/117/2010, în baza art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.L.O. pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce are în

sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 7 luni

închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a

sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prevăzut de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de

încercare fiind de 2 ani și 7 luni conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

ultim C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

referitoare la condițiile revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei.

În baza art. 189 C.

proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON reprezentând

onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. G.I.D.) ce se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea

statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și

onorariul parțial al apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Cluj emis în Dosarul nr. 668/P/2009, a fost trimis în judecată

în stare de libertate, inculpatul H.L.O., funcționar public din cadrul

sistemului penitenciarelor, respectiv agent în cadrul Penitenciarului Gherla,

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste

limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 60 alin.

(4) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006, competența de a

efectua urmărirea penală și de a judeca, în primă instanță, infracțiunile

comise de astfel de agenți, revine Parchetelor de pe lângă tribunale, respectiv

tribunalelor.

Sub aspectul stării

de fapt, s-a reținut că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 16

00

,

inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul Gherla, autoturismul

proprietate personală marca V.P., în timp ce avea în sânge o îmbibație

alcoolică de 2,15‰ alcool pur în sânge.

Pe parcursul

urmăririi penale au fost audiați inculpatul și martorii, la dosarul cauzei

fiind depuse procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică

alcoolemie, rapoarte de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al

alcoolemiei.

Inculpatul a

recunoscut sincer săvârșirea infracțiunii, declarația sa coroborându-se cu

declarațiile martorilor prezenți la cabana unde a consumat alcool, cu ale

martorilor prezenți la locul accidentului rutier, cu buletinul de analiză

toxicologică-alcoolemie și cu raportul de expertiză medico-legală pentru calcul

retroactiv al alcoolemiei.

În faza de judecată a

fost audiat inculpatul, martorii R.R.M., C.N.C., M.R., P.O.R., D.T.A., J.G.O.,

M.F.E. și au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere.

Din probele

administrate în cauză, atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire

penală, coroborate, a rezultat că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 13

00

,

inculpatul, însoțit de martorii M., D., J., M. și alții, s-au deplasat la

cabana din localitatea Silivaș a martorului J., cu două mașini dintre care una

condusă de inculpat. La cabană au fost servite sandviciuri și băutură, țuică și

vin, cei invitați consumând cu toții băuturi alcoolice.

În privința

inculpatului, din declarația proprie dată în faza de judecată și în cea de

urmărire penală la data de 22 octombrie 2009, precum și din declarațiile

martorilor, colegi ai săi, a rezultat că s-a plâns de dureri de stomac atroce,

dureri pe care le-ar fi avut și anterior întrunirii și din cauza cărora s-a

lăsat de fumat, că nu a consumat alcool până în jurul orei 15

00

când

a fost sfătuit de un coleg de-al său – persoană a cărei identificare nu s-a

reușit, să consume țuică pentru motivul că această băutură ar ameliora sau

anihila durerea de stomac. Drept urmare, inculpatul a băut dintr-un pahar tip

sondă de cca. 250 ml, cantitatea de cca. 150 ml țuică de prune de 55° dintr-o

suflare, fără aport alimentar. S-a precizat că inculpatul are o constituție

astenică având la data evenimentului 71 kg la 1,88 m înălțime. După aprox. 30 -

45 de minute, acesta s-a urcat la volanul mașinii proprii, pe care a condus-o

de la Silivaș spre Gherla, iar la un moment dat, la intrarea în municipiu, în

cartierul Hășdate, datorită vitezei neadaptate la condițiile de drum

accidentat, cu numeroase gropi pe care a încercat să le ocolească, într-o

curbă, nu a mai reușit să redreseze mașina și a intrat în coliziune cu un

autoturism marca O., parcat pe sensul opus, la marginea carosabilului, în care

se afla martorul R.R.M., lovind apoi gardul locuinței martorului P., aflat și

el lângă mașina proprie, în apropiere.

Inculpatul a coborât

din mașină pentru a se asigura dacă pasagerii din mașina proprie și martorul R.

sunt teferi, după care a fost chemată poliția.

Din coroborarea

probelor de la dosar rezultă că inculpatul era în mod cert, vizibil, sub

influența băuturilor alcoolice, chiar dacă martorii nu au dorit să fie

categorici în această privință, deoarece, potrivit propriei declarații nu a

reușit să sufle o perioadă suficientă în aparatul alcooltest, pentru a se putea

măsura cantitatea de alcool din aerul expirat, iar după ce i s-a recoltat prima

probă de sânge la spital și a fost dus la poliție pentru declarații a ațipit

(la ora 17

00

) pe scaun și a refuzat să dea declarație pe motiv că îi

este rău de la țuică.

Din buletinul de

analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpatul a avut la ora 16

25

o alcoolemie de 2,15 g ‰ la prima probă, iar la a doua, recoltată după o oră, o

alcoolemie de 2,05 g ‰. Aceste valori se coroborează și cu concluziile celui de

al doilea raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, care

stabilește pentru ora la care s-a condus, pe baza consumului de țuică declarat,

a constituției inculpatului, a timpului scurs între momentul conducerii și cel

al recoltării și a fazei toxicocinetice a alcoolului o alcoolemie între 1,45 și

1,90 g ‰. S-a menționat și că inculpatul a consumat mai mult de 150 ml țuică.

S-a reținut că fapta

inculpatului, care în data de 20 martie 2009, în jurul orei 16

00

a

condus autoturismul marca V.P. proprietate personală având în sânge o îmbibație

alcoolică peste 0,80 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită, în cauză neexistând nicio cauză de

înlăturare a caracterului penal al faptei și fiind pe deplin întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii. Inculpatul a consumat alcool de

bună-voie, motivul pentru care a făcut-o neavând relevanță deoarece o persoană

care știe despre ea că are probleme cu stomacul, are medicamente specifice

asupra sa, știe că în orice afecțiune a stomacului este interzis consumul de

alcool și nu „dă peste cap” dintr-o suflare o astfel de cantitate de țuică. Nu

drumul accidentat a dus la producerea coliziunii cu celălalt autovehicul, ci

viteza cu care inculpatul a condus și neadaptarea ei la condițiile de drum,

plus scăderea reflexelor datorită consumului de alcool și alcoolemiei în

creștere, după un consum ca cel realizat de inculpat. În plus, localitatea

Silivaș se află la mică distanță de municipiul Gherla, cca. 12 km, iar în oraș

sunt taxiuri ce puteau fi chemate la cabană pentru a transporta pe inculpat și

pe colegii care au venit cu mașina sa. Nu trebuie omis nici faptul că, potrivit

obiceiului, la astfel de întruniri, toți participanții consumă alcool,

indiferent de faptul că vin cu mașina sau nu, aspect relatat de superiorul

inculpatului, martorul J. A existat intenția clară a inculpatului de a consuma

alcool, precum și aceea de a conduce sub influența lui, iar din probele

administrate în cauză rezultă că între momentul conducerii și cel al recoltării

primei probe de sânge a trecut un interval scurt de timp, respectiv 25 de

minute.

Ca atare, inculpatul

a fost condamnat la pedeapsa închisorii, la stabilirea cuantumului căreia s-a

ținut cont de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă

prevăzute de textul de încriminare, de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de comportamentul avut anterior și ulterior comiterii faptei, de

împrejurările comiterii faptei, de urmările acesteia pentru inculpat, care este

în pericol de a-și pierde și locul de muncă și, consecutiv, de a fi în

imposibilitatea de a-și plăti creditul, precum și contravaloarea studiilor

eventual întrerupte.

S-a considerat că se

impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului potrivit

art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. deoarece acesta a avut un comportament

ireproșabil în familie, la locul de muncă și în societate, anterior

incidentului mai sus descris, fiind căsătorit, apreciat la serviciu și

legitimat la un club sportiv, acest din urmă aspect denotând și că nu consumă

alcool în exces, a achitat contravaloarea gardului avariat, precum și a

reparațiilor autovehiculului accidentat, a cooperat cu organele de cercetare

penală și a avut un comportament adecvat pe parcursul cercetărilor.

De asemenea, raportat

la lipsa de antecedente penale, la integrarea în societate și la aparența că

această infracțiune a reprezentat un incident izolat în viața inculpatului,

instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de

libertate, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni

închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Raportat la valoarea

ridicată a alcoolemiei și la consecințele accidentului, precum și la posibilele

urmări ale consumului de alcool, dacă inculpatul ar fi ajuns într-o zonă mult

mai frecventată de pietoni și mai circulată de autovehicule, s-a apreciat că

este imposibilă achitarea în temeiul art. 181 C. pen. sau acordarea unei mai

mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute.

În baza art. 82 C.

pen. s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 7 luni, iar în baza art. 359

C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

S-a aplicat pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și s-a

suspendat aplicarea ei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Împotriva sentinței

Tribunalului Cluj, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.L.O.,

solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună

achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

S-a arătat în

motivarea apelului că, se apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de

pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, pentru

mai multe considerente:

- inculpatul nu este

un consumator frecvent de alcool, el fiind nevoit în ziua incidentului să

consume, datorită durerilor acute de stomac pe care le acuza și, la sugestia

unui coleg, indicându-l ca un „leac bărbătesc”;

- la producerea

incidentului rutier în care a fost implicat, a contribuit și starea foarte

proastă a drumului, gropile din asfalt, pe care a făcut eforturi să le

ocolească;

- distanța redusă pe

care trebuia să o parcurgă până acasă și faptul că nu prezenta simptoame că

s-ar afla sub influența băuturilor alcoolice, l-au determinat să se urce la

volan;

- valoarea

alcoolemiei, de care s-a ținut seama la stabilirea pedepsei, a fost determinată

de lipsa aportului alimentar;

- consecințele

accidentului au fost reduse, fără victime, doar cu avarierea unui autoturism,

pagubele fiind recuperate de inculpat;

- există practică

judiciară în materie, care relevă posibilitatea aplicării unei sancțiuni

administrative, în situații similare;

- persoana

inculpatului - îl recomandă pentru o sancțiune administrativă: nu are

antecedente penale; are un loc de muncă stabil, fiind agent în cadrul

Penitenciarului Gherla și se bucură de apreciere la locul de muncă; este

integrat social; a avut un comportament ireproșabil în familie, la locul de

muncă și în societate; este căsătorit, având o familie bine închegată; regretă

sincer fapta și, a solicitat achitarea și pentru că, în situația unei

condamnări, își va pierde locul de muncă, fiind astfel pus în situația de nu

putea să-și achite împrumuturile contractate de la bănci și obligat să

plătească taxa de școlarizare.

Prin Decizia penală

nr. 56 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.L.O. apreciind că

Sentința penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Cluj este legală

și temeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L.O., solicitând

admiterea astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată

următoarele:

În cauză s-a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Astfel, în baza

probatoriului administrat, s-a reținut că la data de 20 martie 2009, în jurul

orelor 16

00

, inculpatul H.L.O. a condus autoturismul marca V.P.,

proprietate personală, pe drumuri publice de pe raza localității Gherla,

județul Cluj, având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰.

Fapta comisă de

inculpat a fost încadrată juridic în infracțiunea de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică

de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Prin recursul

formulat în cauză nu se critică încadrarea juridică a faptei, de altfel, ci

soluția de condamnare a inculpatului pentru această faptă, apreciată, de

apărare, ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Înalta Curte

constată, însă, că, raportat la speța dedusă judecății, nu se justifică

achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. b

1

) C. proc. pen., având în vedere că infracțiunea comisă este

una de pericol, iar urmările ce puteau fi produse sunt extrem de grave.

De asemenea,

aspectele privind persoana și conduita făptuitorului au fost avute în vedere de

instanțele anterioare, care au avut în vedere că inculpatul nu are antecedente

penale, este tânăr, bine integrat social și profesional, este căsătorit, cu loc

de muncă stabil (agent de penitenciar), este apreciat de colegi și în familie

și societate, dar și faptul că inculpatul, deși a recunoscut fapta, a avut o

atitudine oscilantă cu privire la tipul și cantitatea de alcool consumată.

Prin urmare, la

aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni nu pot fi avute în

vedere doar elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului.

În consecință, Înalta

Curte constată că elementele favorabile inculpatului au fost valorificate

eficient, în cauză reținându-se corect circumstanțele atenuante și coborându-se

pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se, ca modalitate de

executare, suspendarea condiționată a executării acesteia.

Solicitarea

inculpatului, de a se da o eficiență și mai mare aspectelor favorabile invocate

și a aprecia, astfel, că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni, nu se impune a fi primită, cu atât mai mult cu cât se invocă

o stare de normalitate, de fapt, care nu poate fi ridicată la un rang mai mare

decât se cuvine.

Pe de altă parte,

consecințele grave ale condamnării inculpatului față de inculpat și familia sa

reprezintă consecința faptei sale și nu poate duce la concluzia că această

faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul H.L.O.

este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din

23 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2011.