ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/2012 din 4 mai 2012

pronunțată în Dosarul nr. 1433/33/2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., a dispus achitarea inculpatului C.G.D. pentru comiterea infracțiunii de conducere

a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste

limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002.

A stabilit suma de 100

RON onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, în favoarea Baroului de Avocați Cluj.

Cheltuielile judiciare

s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj din data de 26 octombrie 2011, emis în Dosarul nr. 282/P/2011,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

C.G.D. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În actul de sesizare a

instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul C.G.D., în ziua de 11 mai 2011,

în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla în coloană și conducea autoturismul său

în orașul Dej, pe fondul neatenției cauzate de consumul de băuturi alcoolice, a

intrat în coliziune cu autoturismul condus de martora K.R.M. și, pentru a nu fi

identificat de către organele de poliție în stare de ebrietate, a părăsit locul

faptei fără a-și declina identitatea și fără a înmâna martorei polița de asigurare,

fiind depistat la domiciliul său pe baza plăcuței de înmatriculare a autoturismului,

abandonată la locul coliziunii. În urma recoltării de probe biologice în vederea

stabilirii alcoolemiei, s-a constatat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr‰

alcool pur în sânge la ora primei recoltări (14:25) și, respectiv, de 2,65 gr‰ alcool

pur în sânge la ora celei de a doua recoltări (15:25).

Audiat atât în cursul

urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a negat comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a consumat băuturi alcoolice

anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, că după ce a provocat evenimentul

rutier s-a deplasat la domiciliu unde a ajuns în jurul orelor 13:15 și că, începând

cu orele 13:50, într-un interval de 5-6 minute, a consumat circa 400-470 ml de vișinată

cu o tărie alcoolică de cca. 40%, fără aport alimentar (dos.fond, dos.u.p.).

În cauză au fost audiați

martorii K.R.M. (dos.u.p., dos.fond), K.D. (dos.u.p., dos.fond), V.M. (dos.u.p.,

dos.fond), L.R. (dos.u.p., dos.fond), C.O. (dos.u.p., dos.fond), G.R. (dos.u.p.,

dos.fond) și s-au depus la dosar, buletinul de testare cu aparatul alcoolscop (dos.u.p.),

buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei din 18 mai 2011 (dos.u.p.) și rapoartele

de calcul retroactiv al alcoolemiei, din 13 decembrie 2011 (dos.fond) și 28

martie 2012 (dos.fond).

Procedând la soluționarea

cauzei pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

În data de 11 mai 2011,

în jurul orelor 12:50-13:00, martora K.R.M. se afla în trafic în municipiul Dej,

conducând autoturismul său marca D.. Pe scaunul din dreapta al autoturismului se

afla martorul K.D., soțul martorei K.R.M..

La un moment dat s-a format

o coloană de mașini, fapt ce a impus reducerea vitezei de rulare, împrejurare în

care martora a simțit un șoc și a auzit o bufnitură. Realizând că fusese tamponată

în partea din spate a mașinii, martora a oprit autoturismul, a coborât împreună

cu soțul său și au constatat că mașina prezenta avarii în partea din spate. În continuare,

martora s-a deplasat către mașina care generase incidentul, un autoturism marca

„L.” de culoare albă și s-a adresat șoferului, inculpatul din cauză, întrebându-l

„ce-ai făcut domnule”.

Martora a relatat că inculpatul,

care era singur în autoturism, a coborât din mașină, a examinat cele două autoturisme

și s-a obligat să repare avariile produse acestora. A mai relatat martora că inculpatul

era speriat, agitat, transpira abundent și era roșu la față, iar potrivit susținerilor

din prima declarație, mirosea a alcool (dos.u.p.). În momentul în care martora i-a

spus inculpatului „domnule, tu ești beat” sau „băut”, acesta s-a urcat în mașină

și a plecat, fără a da informații privind identitatea sa și fără a-i remite asigurarea.

În aceste condiții martora

i-a cerut soțului său, martorul K.D., să anunțe organele de poliție pentru a se

proceda la identificarea persoanei responsabile de incidentul din trafic în vederea

reparării pagubei și pentru că avea impresia că inculpatul este băut.

La locul evenimentului

a fost îndrumat martorul V.M., polițist în cadrul Biroului Poliției Rutiere Dej,

căruia martora K.R.M. i-a relatat că mașina condusă de ea a fost tamponată în trafic

de o mașină condusă de o persoană care e posibil să fi fost sub influența băuturilor

alcoolice și care a părăsit locul evenimentului rutier. La locul faptei a fost găsită

plăcuța de înmatriculare din partea față a mașinii condusă de inculpat, pe baza

căreia s-a reușit identificarea acestuia.

În continuare, martorul

V.M. s-a deplasat la domiciliul inculpatului și, împreună cu părinții acestuia,

în jurul orelor 14,00, au intrat în apartament unde l-au găsit pe inculpat dormind

pe patul din dormitor. Martorul a precizat că în momentul în care a intrat în casă

a observat lângă piciorul patului în care dormea inculpatul un recipient din plastic

cu capacitatea de o jumătate de litru în care se mai afla „un deget” de vișinată,

recipient care a fost dus în bucătărie de către tatăl inculpatului.

Cu privire la recipientul

respectiv, martora C.O., mama inculpatului, a arătat că personal a văzut în dimineața

zilei de 11 mai 2011, că soția inculpatului a pregătit o masă festivă ocazionată

de sărbătorirea zilei de naștere a fetiței lor, iar printre produsele puse pe masă

se afla și o sticlă din plastic de o jumătate de litru conținând vișinată.

După ce au reușit să-l

trezească pe inculpat, părinții acestuia și martorul V.M. au constatat că este în

stare avansată de ebrietate.

În continuare, inculpatul

a fost condus la Spitalul din Dej pentru recoltarea probelor biologice. Potrivit

buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei din 18 mai 2011 inculpatul a prezentat

o alcoolemie de 2,80 gr.‰ la ora 14:25 și o alcoolemie de 2,65 gr.‰ la ora 15:25

(dos.u.p.).

La ora 14:36 s-a procedat

la testarea cu aparatul etilotest ARZE 0080, rezultatul fiind de 1,44 mg/l alcool

pur în aerul respirat (dos.u.p.).

În cursul judecății s-a

dispus, inițial, efectuarea unei expertize pentru stabilirea calcului retroactiv

al alcoolemiei, exclusiv, pe baza valorilor rezultate în urma recoltării probelor

biologice și avându-se în vedere ora identificării în trafic a inculpatului și orele

la care s-a procedat la recoltarea de probe biologice.

Potrivit Raportului de

expertiză medico-legală din 13 decembrie 2011 al I.M.L. Cluj Napoca (dos.fond),

la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoarea teoretică

apropiată de 3,00 gr.‰.

Coroborând valoarea alcoolemiei

rezultată după prima recoltare cu cea rezultată la testarea cu aparatul etilotest

(știut fiind că valoarea alcoolului pur în aerul expirat este echivalentul unei

valori duble a alcoolului în sânge, în cazul de față cel puțin 2,88 gr.‰) și constatând

că testarea cu aparatul etilotest s-a realizat în intervalul de timp scurs între

cele două recoltări de probe biologice, Curtea a reținut că valoarea alcoolemiei,

cel puțin începând cu prima recoltare era în creștere, ceea ce nu justifică valoarea

alcoolemiei stabilită retroactiv potrivit expertizei de mai sus, valoare care, comparativ

cu cea rezultată la prima recoltare, de 2,80 gr.‰, indică o descreștere a valorii

acesteia.

Aceste împrejurări, coroborate

cu declarațiile martorilor care au găsit în locuința inculpatului un recipient gol

în care s-a aflat băutură alcoolică, a condus curtea la concluzia că sunt reale

susținerile constante ale inculpatului potrivit cărora a consumat băuturi alcoolice

ulterior și nu înainte de producerea evenimentului rutier.

În acest context, Curtea

a dispus efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea calcului retroactiv al

alcoolemiei, la întocmirea căreia a solicitat să se aibă în vedere atât valorile

rezultate în urma recoltărilor probelor biologice și rezultatul testării alcooltest,

cât și consumul declarat de inculpat.

Potrivit Raportului de

expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei din 28 martie 2012 a

I.M.L. Cluj Napoca (dos.fond), din consumul declarat, inculpatul ar fi realizat

o alcoolemie maximă teoretică de 2,40-2,50 gr‰ la 30-45 minute de la terminarea

consumului, iar prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului matematic

teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză se constată o concordanță

relativă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat

și valorile certe stabilite la analiză.

Inculpatul a declarat

că a început să consume băuturi alcoolice în jurul orelor 13:50, pe parcursul a

5-6 minute, acțiunea finalizându-se în jurul orelor 13:55-13:56. Aceasta presupune

că la circa 30 minute după acest moment, și care s-a situat în jurul orelor 14:25

inculpatul ar fi avut alcoolemia maximă teoretică, de 2,40-2,50 gr.‰.

Având în vedere că la

aceeași oră s-a procedat și la recoltarea de probe biologice, rezultând o alcoolemie

de 2,80 gr.‰ (și, respectiv, o diferență valorică de 0,30 gr.‰), concluzia care

se desprinde este aceea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior evenimentului

rutier, concluzie care este susținută și de declarația martorei K.R.M. care a constatat

că inculpatul emana miros de băuturi alcoolice.

De altfel, concluziile

exprimate în ultimul raport de calcul retroactiv al alcoolemiei arată că la ora

evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică cuprinsă

între 0,50-1,25 gr.‰, valoare care se datorează unui consum de alcool nedeclarat,

anterior evenimentului rutier.

Față de toate aceste aspecte,

Curtea a concluzionat că, deși s-a probat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice

anterior conducerii în trafic a autoturismului, în cauză nu s-a dovedit indubitabil

că valoarea alcoolemiei era situată peste valoarea minimă prevăzută de lege, de

0,80 gr.‰, situație în care fapta sa poate avea valențele unei contravenții. Deși

potrivit ultimei probe științifice administrate în cauză se indică pentru ora evenimentului

rutier o valoare teoretică a alcoolemiei cuprinsă în intervalul 0,50-1,25 gr.‰,

având în vedere valoarea minimă stabilită și luând în considerare marja ridicată

a valorilor menționate, Curtea a considerat că în cauză există un dubiu care profită

inculpatului.

Prin urmare, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

instanța de fond a dispus achitarea inculpatului C.G.D. pentru comiterea infracțiunii

de conducerea a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație

alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În opinia parchetului,

soluția de achitare a inculpatului dispusă de instanța de fond este rezultatul unei

analize eronate a materialului probator administrat în cauză care dovedește fără

dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis

în judecată.

În susținerea orală a

recursului, procurorul a cerut ca inculpatul să execute pedeapsa în condiții de

detenție.

Examinând hotărârea atacată

atât prin prisma motivelor invocate de parchet, cât și din oficiu, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

că recursul declarat de parchet este fondat.

Intimatul inculpat C.G.D.,

comisar de penitenciar, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,

constând în aceea că în data de 11 mai 2011, în jurul orelor 13:00 a condus pe drumurile

publice din municipiul Dej autoturismul proprietate personală marca L. având o îmbibație

alcoolică de 2,80 gr.‰ alcool pur în sânge.

Contrar celor reținute

de instanța de fond și în acord cu susținerile parchetului, Înalta Curte constată

că vinovăția intimatului inculpat în comiterea infracțiunii susmenționate rezultă

fără dubiu din probele administrate în cauză și anume, declarațiile martorilor K.R.M.,

K.D., V.M., L.R., C.O., G.R., buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei și

cele două rapoarte de calcul retroactiv al alcoolemiei care infirmă apărările formulate

de inculpat în sensul că a consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului

rutier soldat cu tamponarea autoturismului condus de martora K.R.M..

În declarația dată la

organul de urmărire penală, martora K.R.M. a precizat că în data de 11 mai 2011,

în jurul orelor 12:50 când s-a produs evenimentul rutier „a simțit că inculpatul

mirosea a alcool” și că acesta a plecat grăbit de la fața locului.

Declarația martorei K.R.M.

se coroborează cu declarația martorului V.M., agentul de la poliția rutieră care

s-a deplasat la fața locului urmare intervenției făcută la serviciul 112 de către

martorul K.D., soțul martorei K.R.M. și care la momentul producerii evenimentului

rutier se afla pe locul din dreapta față al autoturismului condus de martoră.

Martorul V.M. a declarat

că deși nu a fost prezent la momentul producerii impactului între autoturismul condus

de inculpat și autoturismul condus de martora K.R.M., ajuns la scurt timp la fața

locului a fost încunoștințat de aceasta că mașina pe care ea o conducea a fost tamponată

de un autoturism marca L. de culoare albă al cărui șofer era sub influența băuturilor

alcoolice și care nu a rămas la fața locului. Același martor a mai declarat că martorul

K.D. i-a spus că persoana care conducea autoturismul Dacia L. era băut și abia se

ținea pe picioare.

Chiar dacă alcoolemia

pe care a avut-o intimatul inculpat la momentul producerii evenimentului rutier

nu se stabilește pe baza declarațiilor de martori, Înalta Curte constată că declarațiile

martorilor susmenționați se coroborează cu concluziile buletinului de analiză toxicologică

alcoolemie din 18 mai 2011 din care rezultă că la ora primei recoltări de probe

biologice - 14:25 - inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr.‰, iar la ora celei

de-a doua recoltări - 15:25 - inculpatul avea o alcoolemie de 2,65‰ (dosar urmărire

penală).

Între cele două recoltări,

respectiv la ora 14:36, intimatul inculpat a fost testat cu fiola alcooltest, rezultând

o valoare de 1,44 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Primul raport de expertiză

medico-legală prin care s-a calculat retroactiv alcoolemia, efectuat în cursul cercetării

judecătorești, exclusiv pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză- așa

cum s-a solicitat de către instanța de fond- a stabilit, ținând cont de faza toxicocinetică

raportată la intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare

a probelor biologice- că la ora evenimentului rutier, în intervalul orar 12:50-13:00,

intimatul inculpat putea avea o alcoolemie apropiată de 3,00 gr.‰.

În aceste condiții, este

evident că în momentul recoltării probelor de sânge (orele 14:25, respectiv, 15:25),

alcoolemia se afla în curbă descendentă și că la ora producerii evenimentului rutier

(care este anterioară celor la care s-a realizat recoltarea probelor biologice)

inculpatul avea o alcoolemie cu mult peste limita legală.

În fundamentarea soluției

de achitare, instanța de fond și-a însușit varianta apărării bazată pe declarațiile

inculpatului care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești

a susținut că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea evenimentului

rutier și că ulterior acestuia, de supărare, s-a deplasat la domiciliu unde a băut

490 ml vișinată - tărie 40

0

- în intervalul orar 13:50-13:55.

În susținerea acestei

apărări inculpatul a invocat declarațiile mamei sale, martora C.O. (dosar urmărire

penală, dosar instanță) care a arătat că în dimineața zilei de 11 mai 2011 a văzut

pe masa din locuința acestuia o sticlă cu vișinată, având capacitatea de 500 ml,

iar la orele 14:00 când a intrat în casa inculpatului împreună cu polițistul - martorul

V.M. - a observat că sticla respectivă era goală în proporție de 90%, precum și

declarațiile martorului V.M. (dosar urmărire penală, dosar instanță) care a confirmat

că a văzut în locuința inculpatului o sticlă de 500 ml în care se mai afla”un deget”

dintr-o băutură, probabil vișinată.

În opinia Înaltei Curți,

apărarea intimatului inculpat este nerealistă și infirmată de probele administrate

în cauză.

Este de notorietate faptul

că o persoană normală nu poate consuma într-un interval de timp de 5 minute, 500

ml băutură alcoolică, tărie 40

0

așa cum a afirmat inculpatul, mai ales

că acesta suferă de afecțiuni ale ficatului și stomacului, iar medicul i-a interzis

să consume alcool (dosar urmărire penală, dosar instanță).

Pe de altă parte, este

de neînțeles atitudinea inculpatului care potrivit propriilor susțineri, ajungând

acasă în jurul orelor 13:15, supărat fiind din cauza evenimentului rutier în care

a fost implicat (o simplă tamponare) nu a consumat imediat alcool ci a așteptat

până în jurul orelor 13:50 când, dintr-o dată a luat hotărârea de a consuma cantitatea

de 490 ml vișinată existentă în sticla găsită de organul de poliție în locuința

sa.

Mai mult, inculpatul a

fost în măsură să precizeze cu exactitate ora la care a ajuns acasă, ora la care

a început să consume alcool, ora la care au venit polițistul și mama sa, deși aceștia

din urmă au precizat că la orele 14:00, când au intrat în locuința inculpatului,

acesta era în stare avansată de ebrietate și de abia se putea ține pe picioare (dosar

urmărire penală).

În plus, dacă la momentul

producerii evenimentului rutier, inculpatul nu se afla sub influența băuturilor

alcoolice, nu se explică graba acestuia de a părăsi locul faptei, aspect confirmat

de martorii K.R.M. și K.D. care au solicitat sprijinul organelor de poliție pentru

că inculpatul, deși vinovat de tamponarea autoturismelor, a refuzat să le remită

asigurarea necesară pentru repararea mașinii.

Referitor la cel de-al

doilea raport de expertiză medico-legală dispus de instanța de fond la cererea apărării,

pentru stabilirea calculului retroactiv al alcoolemiei și care concluzionează că

la ora producerii evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie teoretică

cuprinsă între 0,50 și 1,25 gr.%o, valoare ce se datorează unui consum de alcool

nedeclarat, anterior evenimentului rutier, Înalta Curte constată că este neconcludent

și se impunea a fi înlăturat de către instanța de fond din ansamblul probator administrat

în cauză.

Pe de o parte, actul medico-legal

sus-menționat se bazează exclusiv pe consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat

și nu explică în ce condiții acesta putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie

de 0,50 gr.‰ și în ce condiții alcoolemia putea fi de 1,25 gr.‰, iar pe de altă

parte nu se coroborează nici cu concluziile buletinului de analiză toxicologică

alcoolemie care atestă că la 25 de minute după terminarea presupusului consum de

băuturi alcoolice, inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr.‰ (dosar urmărire penală)

și nu de 2,40 – 2,50 gr.‰ așa cum se sugerează în acest nou raport de expertiză

medico-legală (dosar instanță fond).

Mai mult, în noul raport

de expertiză medico-legală, se reține o perioadă de absorbție a alcoolului în organism

de 30-45 minute. Or, martorii C.O. și V.M. au declarat că la ora 14:00 când l-au

găsit pe inculpat în locuința sa, acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate,

de abia se putea ține pe picioare (dosar urmărire penală).

Nu în ultimul rând, în

aprecierea neconcludenței pentru cauză a noului raport de expertiză medico-legală,

Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a concluzionat că susținerile constante

ale inculpatului în sensul că a consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului

rutier sunt reale, actul medico-legal avut în vedere la motivarea sentinței reține

contrariul și anume, că inculpatul nu a fost sincer întrucât „alcoolemia teoretică

stabilită se datorează unui consum de alcool nedeclarat, anterior evenimentului”.

În consecință, Înalta

Curte, reținând că la data de 11 mai 2011, în jurul orelor 13:00, intimatul inculpat

C.G.D. a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice din mun.

Dej, având o îmbibație alcoolică de 2,80 gr.‰ alcool pur în sânge, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G

nr. 195/2002, republicată, va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei

se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

modul și împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social concret

al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează

infracțiunea dedusă judecății, datele privind persoana inculpatului, criterii în

raport de care se apreciază ca scopul preventiv și educativ al sancțiunii cerut

de art. 52 C. pen. se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în condiții

de detenție așa cum s-a solicitat în concluziile orale ale procurorului de ședință.

Este adevărat că valoarea

alcoolemiei este una ridicată, că inculpatul a negat faptul că a consumat băuturi

alcoolice anterior producerii evenimentului rutier soldat cu tamponarea autoturismului

care circula în fața sa și că identificarea sa a fost posibilă, în principal, datorită

împrejurării că la locul faptei a fost găsită plăcuța cu numărul de înmatriculare

al autoturismului pe care îl conducea, aspecte care imprimă faptei un pericol social

ridicat.

Dar, tot atât de adevărat

este faptul că la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere nu numai împrejurările

ce agravează răspunderea penală, ci și cele ce atenuează o atare răspundere, precum

și datele privind persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect, Înalta

Curte reține că inculpatul este la primul contact cu legea penală, anterior a avut

o conduită corespunzătoare, evenimentul rutier în care a fost implicat nu s-a soldat

cu victime, elemente care sunt de natură a duce la concluzia că pronunțarea față

de inculpat a condamnării la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni în condițiile

art. 86

1

C. pen. constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără

executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni.

Inculpatului i se va interzice

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C.

pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere

urmărind a fi suspendată și executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de

încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen.,

inculpatul urmează a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen..

I se va atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. proc. pen..

În consecință, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se va casa sentința

și se va dispune condamnarea intimatului inculpat C.G.D. pentru infracțiunea prev.

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002, republicată.

În baza art. 192

alin. (1) C. proc. pen., intimatul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în faza de urmărire penală, în primă instanță și în recurs.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului

declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 52 din

04 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul

inculpat C.G.D..

Casează în totalitate

sentința recurată și rejudecând:

În baza art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, condamnă pe inculpatul C.G.D. la pedeapsa

de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui

autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita

legală.

În baza art. 86

1

C. pen. suspendă executarea pedepsei aplicată inculpatului sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen..

Pe durata termenului de

încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere prev. de

art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Cluj;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispoziților art. 86

4

C.

pen..

Obligă pe inculpatul C.G.D.

la plata sumei de 270,76 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, din

care 140,76 RON reprezentând contravaloarea analizei toxicologice și la 400 RON

cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond, onorariul în sumă de 100 RON

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul în sumă de 200

RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în recurs, pentru intimatul inculpat

C.G.D., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie

2013.