ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52 din 30 aprilie 2013

Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe inculpatul A.R.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului

de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată.

A atras atenția inculpatului

asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev. de art. 83 C.

pen.

A făcut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în suma de 600 RON.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 14 decembrie 2012 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul

A.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l

alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată.

În sarcina inculpatului

s-a reținut faptul că la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins

de către organele de poliție conducând autoturismul aflându-se sub influența băuturilor

alcoolice, iar apoi fiind condus la recoltarea de probe biologice s-a constatat

că avea o alcoolemie de 1,45 g‰ la prima recoltare, orele 22.38, iar la a doua recoltare

de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului era de 1,35

g‰.

Analizând actele și lucrările

dosarului, respectiv următoarele mijloace de probă, procesul-verbal de constatare

a infracțiunii, încheiat de organele de cercetare ale poliției la fața locului,

în prezența martorilor asistenți, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie împreună

cu buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor asistenți H.P. și K.V.,

declarațiile martorului M.I., declarațiile inculpatului A.R.C., instanța a reținut

următoarea stare de fapt:

În data de 26 martie

2012, în jurul orelor 22.00, polițiști din cadrul Poliției orașului Vișeu de Sus,

au fost sesizați de ofițerul de serviciu, din cadrul poliției orășenești, cu privire

la faptul că pe str. D. din Vișeu de Sus, județul Maramureș, conducătorul unui autovehicul

marca O., se află sub influența băuturilor alcoolice.

Așa cum rezultă din procesul-verbal

de cercetare la fața locului, încheiat în prezența martorilor asistenți, doi polițiști

care se aflau în misiune de patrulare, s-au deplasat pe str. D., iar în dreptul

Carmangeriei C., au oprit pentru control autoturismul marca O., de culoare gri,

și au constatat că la volanul autoturismului se află inculpatul A.R.C.

Întrucât conducătorul

auto emana halenă alcoolică, a fost testat alcoolscopic cu aparatul etilotest care

a indicat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care

a fost condus la Spitalul orășenesc Vișeu de Sus, în vederea recoltării probelor

biologice.

Cu ocazia testării inculpatului

cu aparatul etilotest acesta a recunoscut că a consumat o bere de 0,5 l în localul

M. din Vișeu de Sus, împreună cu un prieten pe nume M., iar în momentul în care

a pornit autoturismul avea intenția se deplaseze la domiciliu.

Din buletinul de analiză

toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, eliberat de Serviciul Medico-Legal Județean

Baia Mare, județul Maramureș, rezultă că la prima recoltare de probe biologice,

respectiv la orele 22.38, inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 g‰, iar la a doua

recoltare de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului

era de 1,35 g‰, ceea ce denotă că se afla în faza de eliminare a alcoolului din

organism.

În cauză au fost audiați

în cursul urmăririi penale și martorii asistenți:

H.P. - care a declarat

că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 20.30, aflându-se în localul M. de

pe str. D. din Vișeu de Sus, l-a observat pe M., care era însoțit de alte două persoane,

una dintre acestea dovedindu-se, ulterior, a fi executorul judecătoresc A.R.C.,

la o masă unde aceștia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere și vin.

K.V. - care a declarat

că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 21.30, aflându-se în localul M. de

pe str. D. din Vișeu de Sus, l-a observat pe executorul judecătoresc A.R.C., însoțit

de alte persoane, la o masă unde aceștia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere

și vin, motiv pentru care martorul a sesizat organele de poliție. Martorul a mai

declarat că, în jurul orelor 22.00, l-a văzut pe inculpatul A.R.C., urcându-se la

volanul autoturismului proprietate personală, pe care l-a condus pe str. D. din

Vișeu de Sus, până în momentul în care a fost oprit în trafic de către polițiști.

Cei doi martori au fost

de față și la momentul opririi în trafic a inculpatului, conducătorul autoturismului

marca O., care era însoțit de topograful M., ambii fiind într-o „stare avansată

de ebrietate, întrucât abia se țineau pe picioare”.

În cursul judecății s-a

solicitat în apărarea inculpatului efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv

al alcoolemiei, însă instanța a respins această cerere, întrucât inculpatului i

s-au prelevat două probe biologice de sânge, la interval de o oră, conform dispozițiilor

legale în vigoare, recoltarea probelor biologice făcându-se la circa 25-30 minute

după ce a fost testat cu fiola alcooltest, unde s-a constatat că Inculpatul avea

0,77 g‰ alcool pur în aerul expirat, iar cantitatea de alcool pur în aerul expirat

s-a constatat aproape instantaneu, sau la 4-5 minute, de la ieșirea din local a

inculpatului și pornirea autoturismului, intrând în trafic.

Chiar dacă, absorbția

alcoolului în organism, conform lucrării „Medicină Legală - Elemente teoretice pentru

juriști” sub coordonarea conferențiarului doctor Ștefan Florian” - „Intoxicația

cu alcool” - pag. 172-173, se face în 30-60 de minute, pe stomacul gol, în proporție

de 90-95% din cazuri, ori în cazul inculpatului A.R.C. testarea s-a făcut la aproximativ

4-5 minute de la ieșirea din local, aceasta denotă un consum de băuturi alcoolice

mărit, anterior ieșirii din local, ceea ce exclude susținerea ulterioară a inculpatului,

cum că ar fi consumat 200 ml de whisky, chiar înainte de a ieși din local.

Acesta, inițial, cu ocazia

depistării în trafic, a declarat că a consumat doar o bere de 0,5 l, în declarația

făcută în fața medicului legist care a prelevat probe biologice, de asemenea, a

declarat că a consumat o bere. La fel în declarația dată în cursul nopții în fața

organelor de poliție, inculpatul a declarat că a consumat o bere. De asemenea, cei

trei martori audiați în cauză, spun că inculpatul a consumat bere și vin, iar M.I.

- specialist topograf, prieten cu inculpatul, cu care a consumat împreună băuturile

alcoolice, a declarat că a consumat doar bere.

Atât inculpatul, cât și

martorul au revenit asupra declarațiilor anterioare și au adăugat această cantitate

de whisky, despre care nu menționaseră nimic anterior, ceea ce a pus un semn de

întrebare cu privire la sinceritatea acestora.

De asemenea, instanța

a procedat la solicitarea inculpatului la audierea martorei P.M., barmana care servea

în local la data consumului băuturilor alcoolice, însă declarația acesteia a fost

privită ca subiectivă având în vedere că este greu de crezut că o persoană care

servește zilnic zeci de consumatori își poate aminti după aproape un an de zile

ce a consumat o anumită persoană la o anumită oră, respectiv ce cantitate și ce

sortiment de băutură.

Dincolo însă de aceste

reveniri și de cantitățile diferite de alcool declarate, instanța a apreciat că

probele științifice menționate anterior, respectiv rezultatul testului alcoolscop,

coroborat cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, probe

care au fost produse conform normelor în vigoare și care nu pot fi înlăturate, de

altfel acestea coroborându-se și cu declarațiile martorilor H.P. și K.V., demonstrează

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

În drept, fapta descrisă

mai sus în sarcina inculpatului s-a considerat că întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o

persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în

sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la solicitarea

inculpatului de a fi achitat în baza art. 18

1

C. pen. acesta considerând

că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a respins

cererea raportat la natura infracțiunii, respectiv una generic de pericol având

în vedere valoarea socială protejată de lege, și anume traficul rutier, astfel că

nu s-a considerat că această valoare nu a fost lezată câtă vreme este limpede că

inculpatul deși avea o alcoolemie ridicată a condus autoturismul, iar faptul că

a condus o distanță mică (aceasta însă nu ca urmare a desistării, ci a faptului

că a fost oprit de organele de poliție) și că era la o oră de noapte când traficul

este mai redus, nu au relevanță sub acest aspect.

La dozarea și individualizarea

pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, relativ

ridicat raportat la valoarea alcoolemiei, dar și persoana inculpatului, care se

află la prima confruntare cu legea penală, este cunoscut cu un comportament corespunzător

în societate (aspecte ce rezultă cu prisosință din referatul de evaluare psiho-socială),

atitudinea sinceră (practic acesta recunoscând că a condus autoturismul după ce

a consumat alcool, contestând însă valoarea alcoolemiei) și de regret a acestuia

în fața instanței, prezența sa la toate termenele de judecată, aspecte ce au îndreptățit

instanța să rețină în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

De asemenea, fiind îndeplinite

în cauză toate condițiile art. 81 C. pen. și apreciind că reeducarea acestuia va

fi posibilă și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.

pen., respectiv acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.

A atras atenția inculpatului

asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 C.

pen.

A făcut aplicarea

art. 71 alin. (5) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.R.C., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate, achitarea în baza art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen. cu aplicarea art. 18

1

C. pen., având în vedere traficul redus,

distanța mică parcursă, cât și circumstanțele personale favorabile.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, sub toate aspectele de fapt și

de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din actele

dosarului inculpatul la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins

de către organele de poliție, conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice,

constatându-se, în urma recoltării de probe biologice o alcoolemie de 1,45 g‰ la

prima recoltare, orele 22.38, și de 1,35 g‰ la a doua recoltare de probe biologice

la ora 23.38.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, declarând în fața medicului legist care a prelevat probele biologice

că a consumat o bere, pentru ca, ulterior, să învedereze că a consumat whisky.

În mod corect s-a apreciat,

pe baza probelor științifice, respectiv rezultat test alcoolscop, buletin analiză

toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, declarațiile martorilor H.P. și K.V.,

că fapta comisă de inculpatul A.R.C. de a conduce pe drumurile publice autovehiculul

având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la solicitarea

inculpatului A.R.C. de a se dispune achitarea, considerându-se că fapta nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte o consideră nefondată,

întrucât acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul,

în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g alcool

pur, a generat o stare de pericol pentru siguranța auto circulației pe drumurile

publice și a participanților la trafic.

Infracțiunile la regimul

circulației pe drumurile publice, ca infracțiuni de pericol, incriminează fapte

prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viața persoanelor implicate

în circulația pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv.

Nu se poate susține faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat

este lipsită de pericol social.

Infracțiunea de conducere

pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice prezintă

pericol social tocmai în aceea că legea a stabilit că această faptă constituie infracțiune

și nu contravenție. Considerarea lipsei de pericol social a faptei comise nu poate

fi reținută, starea de pericol fiind evidentă.

Faptul că inculpatul a

condus autoturismul pe o distanță mică, acest lucru datorându-se intervenției organelor

de poliție care l-au oprit în trafic și nicidecum inițiativei personale a inculpatului

de a se desista în a mai conduce autoturismul sub influența băuturilor alcoolice,

cât și ora la care a condus, traficul fiind mai redus, nu diminuează sau înlătură

pericolul social al faptei.

Circumstanțele personale

favorabile ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, recunoașterea și

regretul faptei, instruirea școlară a acestuia) au fost aspecte avute în vedere

de către instanță și s-au reflectat în cuantumul scăzut al pedepsei aplicate ca

urmare a intervenirii dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen., cât și în modalitatea

de executare a pedepsei (suspendarea condiționată a executării pedepsei) acestea

nefiind de natură să influențeze în așa măsură circumstanțele reale ale comiterii

faptei încât să ducă la aplicarea unei sancțiuni administrative.

Față de cele reținute,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinței penale nr. 52 din 30

aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinței penale nr. 52/2013 din

30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2014.