ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2014

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 30 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj l-a condamnat pe inculpatul A.R.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată. A atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev. de art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în suma de 600 RON. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 14 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimis în judecată inculpatul A.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins de către organele de poliție conducând autoturismul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, iar apoi fiind condus la recoltarea de probe biologice s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,45 g‰ la prima recoltare, orele 22.38, iar la a doua recoltare de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului era de 1,35 g‰. Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv următoarele mijloace de probă, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, încheiat de organele de cercetare ale poliției la fața locului, în prezența martorilor asistenți, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie împreună cu buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor asistenți H.P.

și K.V., declarațiile martorului M.I., declarațiile inculpatului A.R.C., instanța a reținut următoarea stare de fapt: În data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, polițiști din cadrul Poliției orașului Vișeu de Sus, au fost sesizați de ofițerul de serviciu, din cadrul poliției orășenești, cu privire la faptul că pe str. D. din Vișeu de Sus, județul Maramureș, conducătorul unui autovehicul marca O., se află sub influența băuturilor alcoolice. Așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat în prezența martorilor asistenți, doi polițiști care se aflau în misiune de patrulare, s-au deplasat pe str. D., iar în dreptul Carmangeriei C., au oprit pentru control autoturismul marca O., de culoare gri, și au constatat că la volanul autoturismului se află inculpatul A.R.C.

Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, a fost testat alcoolscopic cu aparatul etilotest care a indicat o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la Spitalul orășenesc Vișeu de Sus, în vederea recoltării probelor biologice. Cu ocazia testării inculpatului cu aparatul etilotest acesta a recunoscut că a consumat o bere de 0,5 l în localul M. din Vișeu de Sus, împreună cu un prieten pe nume M., iar în momentul în care a pornit autoturismul avea intenția se deplaseze la domiciliu. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, eliberat de Serviciul Medico-Legal Județean Baia Mare, județul Maramureș, rezultă că la prima recoltare de probe biologice, respectiv la orele 22.38, inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 g‰, iar la a doua recoltare de probe biologice, respectiv la orele 23.38, alcoolemia inculpatului era de 1,35 g‰, ceea ce denotă că se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism.

În cauză au fost audiați în cursul urmăririi penale și martorii asistenți: H.P. - care a declarat că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 20.30, aflându-se în localul M. de pe str. D. din Vișeu de Sus, l-a observat pe M., care era însoțit de alte două persoane, una dintre acestea dovedindu-se, ulterior, a fi executorul judecătoresc A.R.C., la o masă unde aceștia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere și vin. K.V. - care a declarat că în data de 26 martie 2012, în jurul orelor 21.30, aflându-se în localul M. de pe str. D. din Vișeu de Sus, l-a observat pe executorul judecătoresc A.R.C., însoțit de alte persoane, la o masă unde aceștia consumau băuturi alcoolice, respectiv bere și vin, motiv pentru care martorul a sesizat organele de poliție.

Martorul a mai declarat că, în jurul orelor 22.00, l-a văzut pe inculpatul A.R.C., urcându-se la volanul autoturismului proprietate personală, pe care l-a condus pe str. D. din Vișeu de Sus, până în momentul în care a fost oprit în trafic de către polițiști. Cei doi martori au fost de față și la momentul opririi în trafic a inculpatului, conducătorul autoturismului marca O., care era însoțit de topograful M., ambii fiind într-o „stare avansată de ebrietate, întrucât abia se țineau pe picioare”.

În cursul judecății s-a solicitat în apărarea inculpatului efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, însă instanța a respins această cerere, întrucât inculpatului i s-au prelevat două probe biologice de sânge, la interval de o oră, conform dispozițiilor legale în vigoare, recoltarea probelor biologice făcându-se la circa 25-30 minute după ce a fost testat cu fiola alcooltest, unde s-a constatat că Inculpatul avea 0,77 g‰ alcool pur în aerul expirat, iar cantitatea de alcool pur în aerul expirat s-a constatat aproape instantaneu, sau la 4-5 minute, de la ieșirea din local a inculpatului și pornirea autoturismului, intrând în trafic. Chiar dacă, absorbția alcoolului în organism, conform lucrării „Medicină Legală - Elemente teoretice pentru juriști” sub coordonarea conferențiarului doctor Ștefan Florian” - „Intoxicația cu alcool” - pag.

172-173, se face în 30-60 de minute, pe stomacul gol, în proporție de 90-95% din cazuri, ori în cazul inculpatului A.R.C. testarea s-a făcut la aproximativ 4-5 minute de la ieșirea din local, aceasta denotă un consum de băuturi alcoolice mărit, anterior ieșirii din local, ceea ce exclude susținerea ulterioară a inculpatului, cum că ar fi consumat 200 ml de whisky, chiar înainte de a ieși din local. Acesta, inițial, cu ocazia depistării în trafic, a declarat că a consumat doar o bere de 0,5 l, în declarația făcută în fața medicului legist care a prelevat probe biologice, de asemenea, a declarat că a consumat o bere. La fel în declarația dată în cursul nopții în fața organelor de poliție, inculpatul a declarat că a consumat o bere.

De asemenea, cei trei martori audiați în cauză, spun că inculpatul a consumat bere și vin, iar M.I. - specialist topograf, prieten cu inculpatul, cu care a consumat împreună băuturile alcoolice, a declarat că a consumat doar bere. Atât inculpatul, cât și martorul au revenit asupra declarațiilor anterioare și au adăugat această cantitate de whisky, despre care nu menționaseră nimic anterior, ceea ce a pus un semn de întrebare cu privire la sinceritatea acestora. De asemenea, instanța a procedat la solicitarea inculpatului la audierea martorei P.M., barmana care servea în local la data consumului băuturilor alcoolice, însă declarația acesteia a fost privită ca subiectivă având în vedere că este greu de crezut că o persoană care servește zilnic zeci de consumatori își poate aminti după aproape un an de zile ce a consumat o anumită persoană la o anumită oră, respectiv ce cantitate și ce sortiment de băutură.

Dincolo însă de aceste reveniri și de cantitățile diferite de alcool declarate, instanța a apreciat că probele științifice menționate anterior, respectiv rezultatul testului alcoolscop, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, probe care au fost produse conform normelor în vigoare și care nu pot fi înlăturate, de altfel acestea coroborându-se și cu declarațiile martorilor H.P. și K.V., demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În drept, fapta descrisă mai sus în sarcina inculpatului s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. și ped.

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Cu privire la solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 18 1 C. pen. acesta considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a respins cererea raportat la natura infracțiunii, respectiv una generic de pericol având în vedere valoarea socială protejată de lege, și anume traficul rutier, astfel că nu s-a considerat că această valoare nu a fost lezată câtă vreme este limpede că inculpatul deși avea o alcoolemie ridicată a condus autoturismul, iar faptul că a condus o distanță mică (aceasta însă nu ca urmare a desistării, ci a faptului că a fost oprit de organele de poliție) și că era la o oră de noapte când traficul este mai redus, nu au relevanță sub acest aspect.

La dozarea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, relativ ridicat raportat la valoarea alcoolemiei, dar și persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, este cunoscut cu un comportament corespunzător în societate (aspecte ce rezultă cu prisosință din referatul de evaluare psiho-socială), atitudinea sinceră (practic acesta recunoscând că a condus autoturismul după ce a consumat alcool, contestând însă valoarea alcoolemiei) și de regret a acestuia în fața instanței, prezența sa la toate termenele de judecată, aspecte ce au îndreptățit instanța să rețină în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

De asemenea, fiind îndeplinite în cauză toate condițiile art. 81 C. pen. și apreciind că reeducarea acestuia va fi posibilă și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată. A atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art. 83 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.R.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, achitarea în baza art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 18 1 C. pen., având în vedere traficul redus, distanța mică parcursă, cât și circumstanțele personale favorabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul la data de 26 martie 2012, în jurul orelor 22.00, a fost surprins de către organele de poliție, conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, constatându-se, în urma recoltării de probe biologice o alcoolemie de 1,45 g‰ la prima recoltare, orele 22.38, și de 1,35 g‰ la a doua recoltare de probe biologice la ora 23.38. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând în fața medicului legist care a prelevat probele biologice că a consumat o bere, pentru ca, ulterior, să învedereze că a consumat whisky.

În mod corect s-a apreciat, pe baza probelor științifice, respectiv rezultat test alcoolscop, buletin analiză toxicologică alcoolemie din 26 martie 2012, declarațiile martorilor H.P. și K.V., că fapta comisă de inculpatul A.R.C. de a conduce pe drumurile publice autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Cu privire la solicitarea inculpatului A.R.C. de a se dispune achitarea, considerându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte o consideră nefondată, întrucât acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g alcool pur, a generat o stare de pericol pentru siguranța auto circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice, ca infracțiuni de pericol, incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valorile sociale, inclusiv viața persoanelor implicate în circulația pe drumurile publice, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv. Nu se poate susține faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este lipsită de pericol social. Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice prezintă pericol social tocmai în aceea că legea a stabilit că această faptă constituie infracțiune și nu contravenție. Considerarea lipsei de pericol social a faptei comise nu poate fi reținută, starea de pericol fiind evidentă.

Faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță mică, acest lucru datorându-se intervenției organelor de poliție care l-au oprit în trafic și nicidecum inițiativei personale a inculpatului de a se desista în a mai conduce autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, cât și ora la care a condus, traficul fiind mai redus, nu diminuează sau înlătură pericolul social al faptei. Circumstanțele personale favorabile ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, recunoașterea și regretul faptei, instruirea școlară a acestuia) au fost aspecte avute în vedere de către instanță și s-au reflectat în cuantumul scăzut al pedepsei aplicate ca urmare a intervenirii dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen., cât și în modalitatea de executare a pedepsei (suspendarea condiționată a executării pedepsei) acestea nefiind de natură să influențeze în așa măsură circumstanțele reale ale comiterii faptei încât să ducă la aplicarea unei sancțiuni administrative.

Față de cele reținute, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinței penale nr. 52 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.C. împotriva sentinței penale nr. 52/2013 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2014.