ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2686/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 240/F din 18 octombrie 2013, Tribunalul Ialomița a hotărât următoarele: În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74 - 76 C. pen., a condamnat inculpatul C.S.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. A făcut aplicarea art. 83 C. pen.

și art. 359 C. proc. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat din care 100 RON, onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției. În fapt, i se impută inculpatului C.S.M. că la data de 31 martie 2013, la ora 20,30 a condus pe DN2 A autovehiculul marca R.M., având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 g%. Inculpatul s-a prevalat în instanță de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătorului fondului s-a raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al faptei, limita de pedeapsă pentru fapta pendinte și persoana inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.S.M., iar prin decizia penală nr. 7 A din 09 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de apelantul - inculpat C.S.M., împotriva sentinței penale nr. 240 din data de 18 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală în Dosar nr. 2014/98/2013 și obligarea inculpatului la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, la data de 17 ianuarie 2014, a declarat recurs inculpatul motivat de faptul că a solicitat, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond, recalcularea alcoolemiei, întrucât alcoolemia rezultată din actul medico-legal, din punctul său de vedere, este mai mare comparativ cu cantitatea de alcool consumată, iar solicitarea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, a susținut că a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă comportamentul său la locul de muncă, familie, societate, cât și faptul că nu a avut probleme cu alcoolul ori de altă natură, că s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., iar prin atitudinea sa în toate etapele procesuale se poate reduce sancțiunea sa sub 6 luni închisoare sau se poate aplica o amendă cu caracter penal. Inculpatul și-a motivat recursul în baza dispozițiilor art. 385 9 alin. (9) C. proc. pen. Înalta Curte, analizând recursul declarat, atât prin prisma motivelor de casare invocate, cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar constată că recursul declarat de inculpatul C.S.M.

este nefondat. Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 3 , art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Recursul este calea ordinară de atac, preponderent de reformare, ce poate fi exercitată pentru cazurile de casare strict și limitativ prevăzute de lege.

Prin Legea nr. 2/2013 au fost operate mai multe modificări în materia recursului, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii, aceasta și-a propus, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru asigurarea rolului său de unificare a practicii judiciare și pentru transformarea acesteia într-o veritabilă instanță de casație, și, pe de altă parte, o introducere anticipată a filozofiei Noului C. proc. pen. în care recursul în casație devine o cale extraordinară de atac. De asemenea, prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluțiunii recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Astfel, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. Ulterior, prin concluziile apărătorului ales, fără a fi indicat vreun caz de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen., s-a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei în baza art. 396 alin. (3) Noul C. proc. pen. motivat de faptul că pe tot parcursul procesului penal, a regretat și regretă fapta, fiind un exemplu pozitiv la locul de muncă. Or, prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare de la pct. 9 al art. 385 9 C. proc.

pen. a fost abrogat, astfel încât Înalta Curte va analiza recursul declarat numai prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Analizând cazurile de casare care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, cele prevăzute la art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 3-6 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența niciunui motiv care să se circumscrie cazurilor de casare arătate mai sus și anume: 1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei; 3. instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; 4. ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; 5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; 6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie; 14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen., comparând dispozițiile art. 336 alin. (1) Noul C. pen. și cele prevăzute de art. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și faptul că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și că, la individualizarea pedepsei, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 09 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2014.