ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 731/57/2013, s-a dispus în baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnarea inculpatului

P.D.R.

, ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Sibiu,  la:

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 și a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul va comunica datele prev. de art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A atras inculpatului atenția asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prev. de art. 88 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul avea calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef de poliție și își desfășura activitatea în cadrul I.P.J. Sibiu - C.S.S.

În seara zilei de 07 decembrie 2012 inculpatul s-a aflat în vizită la locuința unui prieten pentru a ajuta la tăierea unui porc unde a consumat băuturi alcoolice. A plecat de la locuința prietenului său conducând autoturismul proprietate personală după care, în jurul orelor 22:55 în timp ce circula pe strada L. din mun. Sibiu, într-o curbă la dreapta a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe contrasens și a lovit un autoturism  - taxi- condus de taximetristul R.I., în mod regulamentar. În urma coliziunii numitul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,0 grame litru alcool pur în aerul expirat în cazul numitului R.I. și de 0,79 grame la litru alcool pur în aerul expirat în cazul inculpatului P.D.R.

Ambii conducători au fost conduși la Spitalul Județean Sibiu, unde la orele 01.05 și 02,05 le-au fost recoltate câte două probe de sânge.

Rezultatul alcoolemiei a fost de 0,00 grame la mie în cazul numitului R.I.

Inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie de 2,45 grame la mie la proba de la ora 01,05 și de 2,30 grame la mie la proba de la ora 02:05, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 10 decembrie 2012, întocmit de S.M.L. Sibiu.

Inculpatul P.D.R. a contestat rezultatul alcoolemiei apreciind că aceasta este prea mare în raport cu cantitatea de alcool consumată și a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală din data de 22 aprilie 2013 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca a rezultat că, calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxico-cinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de inculpat, cât și din intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge, indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului P.D.R. mai mare decât 0,80 grame la mie, cu o valoare teoretică apropiată de 1,50 grame la mie, valoare care este consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat de acesta.

Inculpatul a contestat concluziile raportului de expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei întocmit de I.M.L. Cluj Napoca și a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei la I.M.L. Mina Minovici din București.

Raportul de expertiză medico-legală din data de 1 iulie 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici din București a concluzionat că în data de 07 decembrie 2012 la ora 23:55 - data și ora producerii evenimentului rutier, inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,35 grame la mie.

În urma impactului dintre cele două autoturisme numitul R.I., conducătorul autoturismului a suferit o fractură la genunchiul stâng, fiind internat în spital, iar numita D.D., pasageră în taximetru a suferit o contuzie la umărul stâng și la stern, însă nu a fost internată.

Din declarația numitului R.I. a rezultat că s-au împăcat cu inculpatul P.D.R., că nu mai are nici o pretenție față de acesta și nu înțelege să formuleze plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul a fost audiat în cursul judecății, ocazie cu care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice. A făcut anumite precizări legate de intervalul în care a consumat alcool, cuprins între 22:20-23:50 și a arătat că în cazul expertizelor efectuate s-au consemnat greșit anumite date topometrice, respectiv s-a trecut o înălțime de 1,72 m și o greutate de 72 kg, datele reale fiind de 1,76 m înălțime și 89 kg greutate.

În cursul judecății, la cererea inculpatului, instanța a solicitat date suplimentare cu privire la procedura testării inculpatului cu aparatul etilotest și a recoltării probelor de sânge.

Prin adresa din 28 octombrie 2013 I.P.J. Sibiu a comunicat copii după protocolul etilotestului semnat de subiectul testat, P.D.R., și copii ale buletinelor de calibrare ale aparatului etilotest, primul din 28 februarie 2012 și valabilitatea de 1 an din data de 28 februarie 2012 - 28 februarie 2013, al doilea din 08 mai 2013 și valabilitatea de 1 an din data de 08 mai 2013 - 08 mai 2014. Prin aceeași adresă s-a comunicat în original fila printată a aparatului etilotest, respectiv fila printată a paginii. S-a precizat că memoria aparatului etilotest este rezultată o dată pe an cu ocazia recalibrării anuale, conform procedurilor și metodologiilor de lucru.

Prin adresa din 11 martie 2014 a S.C.J.U. Sibiu s-a comunicat faptul că trusa de prelevare a probelor biologice folosită în data de 08 decembrie 2012 prin care s-a stabilit alcoolemia inculpatului a îndeplinit cerințele legale, conținând toate elementele de recoltare. Numărul de sigiliu al trusei de alcoolemie a fost X, iar trusa de recoltare avea termenul de valabilitate până în aprilie 2014. în adresă se mai menționează faptul că trusa de alcoolemie a fost înregistrată în registrul de evidență din 02 noiembrie 2012.

Prin adresa S.M.L.J. Sibiu din 16 aprilie 2014 s-a menționat că în conformitate cu prevederile legislative (art. 16 din O.M.S. nr. 376 din 10 aprilie 2006, cât și art. 5 alin. (1) și (2) din O.M.S. nr. 1512 din 12 decembrie 2013), determinarea alcoolemiei în vederea probațiunii judiciare se face numai în laboratoarele de toxicologie din cadrul instituțiilor medico-legale, conform metodologiei elaborate de către C.S.M.L.

Metoda oficială de determinare a cantității de alcool în produsele biologice (utilizată și de laboratorul toxicologic din cadrul S.M.L.J. Sibiu) este cea aprobată pe plan național de C.S.M.L. prin Decizia nr. C1/876 din 29 ianuarie 2004, fără a mai fi necesare certificări suplimentare în acest sens.

Față de aspectele comunicate și menționate mai sus Curtea a reținut că atât etilotestul cu care a fost testat inculpatul cât și trusa de recoltare a probelor de sânge au întrunit cerințele cuprinse în legislația și actele normative specifice.

Cu privire la critica adusă de inculpat în legătură cu durata de timp scursă de la momentul accidentului și momentul recoltării probelor de sânge, care ar fi depășit limita prev. de art. 6 lit. c) din O.M.S. nr. 376/2006, s-a arătat că această împrejurare nu a fost de natură să afecteze proba câtă vreme în cauză s-au efectuat două expertize medico-legale care au avut în vedere timpul scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge (filele 67 și 76 dos. u.p.).

Instanța de fond a concluzionat că mijloacele de probă cu înscrisuri reprezentând: drager alcotest printer, procese verbale de prelevare și buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei au fost întocmite cu respectarea legii. Analiza legalității acestora a fost necesară întrucât în prezenta cauză nu s-a urmat procedura de cameră preliminară.

În cauză s-au mai administrat și următoarele probe: proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, buletin de examinare clinică, declarațiile martorilor R.I., D.D.V., B.A. și M.A. În faza de judecată au fost reaudiați martorii R.I. și D.D.V.

În drept, fapta inculpatului P.D.R. de a conduce pe drumurile publice un autoturism, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Procedând la individualizarea pedepsei, potrivit art. 74 C. pen., Curtea a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine relativ sinceră și a avut o bună conduită atestată de caracterizarea depusă la dosar din care rezultă și faptul că a avut o activitate profesională meritorie. Fapta comisă prezintă un grad de pericol relativ ridicat întrucât starea de pericol creată de conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influența alcoolului s-a materializat prin producerea respectivului accident de circulație.

A aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 și a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul va comunica datele prev. de art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A atras inculpatului atenția asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prev. de art. 88 C. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul P.D.R. solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea sa, probele administrate neputând confirma hotărârea de condamnare ce a fost pronunțată în cauză.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata existența unei contradicții între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia în condițiile în care instanța a dispus condamnarea inculpatului iar motivarea are în vedere amânarea aplicării pedepsei.

În motivele scrise de apel și în susținerea orală, apelantul inculpat face trimitere la nerespectarea metodologiei de recoltare a probelor biologice în sensul că aparatul etilotest, folosit pentru testarea sa, nu este verificat tehnic și omologat metrologic.

Pe de altă parte, se invocă încălcarea dispozițiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în condițiile în care recoltarea probelor de sânge s-a făcut la un interval de 70 minute după producerea evenimentului rutier și nu într-un interval de 30 minute astfel cum s-a stabilit prin ordinul O.M.S. nr. 376/2006.

De asemenea, apărarea susține că organele de poliție nu au făcut dovada condițiilor în care au fost păstrate probele de sânge până la predarea acestora către L.M.L.

În ceea ce privește calculul retroactiv al alcoolemiei, apărarea susține că acesta s-a făcut în alți parametri decât cei reali, adică pe un alt consum de alcool decât cel declarat, pe un alt interval orar, pe altă înălțime și pe altă greutate, astfel încât rezultatul stabilit este eronat.

Totodată se invocă nelegalitatea buletinului de examinare clinică dat fiind faptul că în cuprinsul buletinului de examinare clinică nu se menționează seria și numărul containerului, nici seria și numărul sigilului.

În fine, se impune a se reține și nelegalitatea buletinului de analiză toxicologică întrucât nu se menționează seria și numărul sigiliului flaconului care a fost supus analizei și nu este descrisă starea sigiliului. Nu este menționată ora recoltării probei de sânge și nici data și ora la care s-a analizat proba.

Toate aceste elemente constituie, în opinia apărării, un dubiu puternic care trebuie să profite inculpatului și care nu a fost înlăturat prin probe certe de vinovăție.

Sub aspectul celei de-a doua critică, apărarea invocă contradicția între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia, afirmând că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea, în condițiile în care s-a orientat, astfel cum rezultă din considerente, spre amânarea aplicării pedepsei care este mai favorabilă în raport cu instituția suspendării condiționate a executării pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că acesta este fondat în parte pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește fondul cauzei, din probele administrate n faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în data de 7 decembrie 2012 în jurul orelor 22.55, inculpatul P.D.R. conducea autovehiculul proprietate personală în mun. Sibiu.

La un moment dat a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și a lovit autoturismul, condus în mod regulamentar de martorul R.I. Urmare coliziunii dintre cele două autoturisme, martorul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Imediat după accident, inculpatul P.D.R. a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemiei de 0,79 grame la litru alcool pur în aerul expirat iar în jurul orelor 1.05 a fost condus la Spitalul județean Sibiu pentru recoltarea probelor de sânge.

Din buletinul de analiză toxicologică din 10 decembrie 2012 întocmit de S.M.L. Sibiu rezultă că inculpatul, a avut la ora 1:05 o alcoolemie de 2,45 iar la ora 2:05 o alcoolemie de 2,30 grame la mie.

Fiind constatată alcoolemia, s-a procedat la un calcul retroactiv al acesteia stabilindu-se că la data și ora accidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 0,80 grame la mie.

La stabilirea acesteia s-a avut în vedere consumul de alcool declarat de inculpat, precum și intervalul de timp scurs între momentul accidentului rutier și prima recoltare de sânge.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală din 1 iulie 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, s-a stabilit că la data de 7 decembrie 2014, la ora 23:55 - ora producerii evenimentului rutier- inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie de 1,35 grame la mie.

Raport la această situație de fapt, este dincolo de orice dubiu, împrejurarea că testarea inculpatului cu aparatul etilotest a fost efectuată imediat după producerea accidentului.

De asemenea, între momentul evenimentului rutier (ora 22:55) și momentul recoltării probelor de sânge (1.05/2.05) inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice de natură a influența pozitiv sau negativ rezultatul final.

Respectându-se dreptul la apărare, s-a dispus efectuarea unei expertize la S.M.L. Sibiu și ulterior la I.M.L. Mina Minovici București, stabilindu-se, în ambele situații, că alcoolemia inculpatului, la data producerii accidentului, a fost peste limita legală.

Aflându-ne în prezența unor probe științifice și în lipsa unor elemente pertinente de natură a înfrânge concluziile acestora, Înalta Curte reține că exprimă adevărul și ca atare principiul in dubio pro reo nu poate fi reținut.

Se observă, totodată, că motivele de apel invocate, au fost susținute și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, prin adresa din 28 octombrie 2013, întocmită de I.P.J. Sibiu au fost comunicate instanței copii după protocolul etilotestului semnat de inculpatul P.D.R. și copii ale buletinelor de calibrare ale aparatului etilotest, primul din 28 februarie 2012 cu valabilitate de 1 an, de la 8 mai 2013 - până la 8 mai 2014.

De asemenea, S.C.J. Sibiu, a confirmat faptul că trusa de prelevare a probelor biologice, folosită în data de 8 decembrie 2012, prin care s-a stabilit alcoolemia inculpatului conține toate elementele de recoltare.

Astfel, numărul de sigiliu al trusei a fost X iar trusa de recoltare avea termen de valabilitate până în aprilie 2014.

În același sens, S.M.L.J. Sibiu, confirmă respectarea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 376 din 10 aprilie 2006 respectiv 1512 din 12 decembrie 2013, determinarea alcoolemiei, în vederea probațiunii judiciare, făcându-se numai în Laboratoarele de toxicologie din cadrul instituțiilor medico-legale, conform metodologiei elaborate de C.S.M.L.

Ca atare, prima critică invocată de inculpatul P.D.R. nu poate fi însușită, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată prin probe certe, administrate în condiții de legalitate și cu respectarea dreptului la apărare.

A doua critică este însă fondată, Înalta Curte constatând existența unei contradicții între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia.

Nelegalitatea constatată nu va putea fi înlăturată în totalitate în condițiile unei căi de atac exercitată doar de inculpat, nu și de procuror- căruia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.

Examinând legea penală mai favorabilă în ansamblul său, astfel cum se reține și prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, se impun următoarele observații:

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (7) din O.U.G. nr. 198/2002 „conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani”.

Aceeași faptă a fost incriminată prin art. 336 alin. (1) C. pen. fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Instanța de fond a încadrat fapta în dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen. și prin reținerea circumstanțelor atenuante, din legea veche, a condamnat inculpat la pedeapsa închisorii sub minimul special, combinând astfel textele din două legi, ceea ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și implicit la stabilirea unei pedepse nelegale.

Analizând legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că acesta este legea nouă (prin noua lege se prevede pedeapsa închisorii în aceleași limite ca și legea veche dar se poate aplica și amenda. De asemenea, legea nouă prevede modalitatea amânării executării pedepsei care este mai blândă față de suspendarea condiționată a executării pedepsei), și ca atare dispoziția de condamnare cuprinsă în dispozitivul hotărârii este incompatibilă cu instituția amânării aplicării pedepsei spre care s-a orientat instanța de fond.

Dar, fiind exercitată calea de atac numai de inculpat, Înalta Curte este obligată să rețină circumstanțele atenuante în condițiile prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. care ar fi permis coborârea pedepsei, astfel cum rezultă din art. 76 alin. (1) C. pen., la o treime respectiv la 8 luni închisoare și nu la 6 luni închisoare cum a stabilit prima instanță.

În lipsa apelului procurorului, pedeapsa nu poate fi majorată la limita minimă prevăzută de lege, respectiv la 8 luni închisoare, în caz contrar ar fi încălcat principiul non reformatio in peius.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul P.D.R. și va desființa în parte sentința numai în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, respectiv mențiunea privind condamnarea inculpatului.

În rejudecare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) și art. 5 C. pen. va stabili inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare care va fi amânată în condițiile prevăzute de art. 83 C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul

P.D.R.

împotriva sentinței penale nr. 92 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în parte sentința penală atacată numai referitor la circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și la mențiunea privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) din Noul C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pe care le înlătură și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 336 alin. (1) din Noul C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din Noul C. pen. și art. 5 din Noul C. pen. stabilește inculpatului

P.D.R. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2015.