ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 43 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 11084/85/2012, judecătorul Tribunalului Sibiu, secția penală, a condamnat inculpatul B.S. la: - pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă omor prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis inculpatului pe o durată de 1 an drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b), în condițiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; - sub aspectul laturii civile, a disjuns prin sentința penală supusă prezentului control de legalitate latura civilă și a fixat termen la 24 aprilie 2013. - a dispus confiscarea briceagului în baza art. 118 lit. b) C. pen.

și dispus restituirea unui topor și prelevarea de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru introducerea acestora în Sistemul Național de Date Genetice fără notificare; a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat. Soluționând cauza pe fond, judecătorul tribunalului a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a relevat: Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, din data de 11 decembrie 2012, inculpatul B.S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. În fapt s-a reținut că: La data de 4 septembrie 2012, inculpatul B.S.

pe fondul unei discuții contradictorii cu partea vătămată, legată de vânzarea a 3 oi avută la stâna unde erau angajați, după ce au băut împreună rachiu i-a aplicat o lovitură cu briceagul cu buton pe care îl avea asupra sa. Partea vătămată după agresiune nu a schițat nici un gest de durere, ci s-a dus apoi la adăpostul său și abia spre dimineață a realizat ce i se întâmplase, când a văzut că era murdar de sânge, așa încât i-a reproșat abia atunci inculpatului, urmările faptei sale, spunându-i: ,,uite ce mi-ai făcut,,. Inculpatul văzându-l plin de sânge pe partea vătămată a sunat la numărul de urgență și la stăpânul oilor. La fața locului a venit o mașină a salvării care l-a transportat pe partea vătămată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Din actul de constatare medico-legală rezultă că prin lovitura de cuțit i s-a cauzat părții vătămate o plagă tăiată-înțepată penetrantă intratoracic, cu hemotorax stând consecutiv, leziuni care i-au pus în pericol viața. Fapta, așa cum a fost arătată, a fost dovedită cu recunoașterea inculpatului, coroborată cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor și cu actele de constatare și cele medico-legale. Ea a constituit tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturii subiective fiind comisă cu intenție indirectă pentru că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, lovind cu briceagul într-o zonă anatomică vitală a prevăzut posibilitatea morții victimei și a acceptat-o.

În raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanței de fond a reținut că acestea, conduc la concluzia că, deși nu a urmărit în mod expres să suprime viața victimei, a acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar putea produce, așa încât, a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor cu intenție indirectă. Rezumând, sub aspectul laturii civile, judecătorul tribunalului a reținut că se impune disjungerea. Prin apel, inculpatul a invocat motive de netemeinicie sub aspectul laturii penale: - sub acest aspect a solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei să fie dispusă în regim neprivativ de libertate, respectiv prin suspendare sub supraveghere, deoarece a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, a depus diligențe pentru salvarea victimei, de îndată.

Examinând Sentința penală nr. 43 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 11084/85/2012, potrivit criticilor din apelul declarat și probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel a admis apelul inculpatului în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, pentru considerentele următoare: Analiza efectivă a probelor esențiale supuse aprecierii Curții de Apel, a relevat fără dubiu că infracțiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de tentativă la omor, deoarece inculpatul apelant a aplicat victimei lovituri vindecabile în 25 - 30 zile îngrijiri medicale, viața sus-numitului fiind pusă în pericol, fiind produse cu un corp tăietor-înțepător, dar vindecarea se va produce fără constituirea vreunei infirmități fizice dar care au fost urmate de intervenția chirurgicală asupra acesteia, între agresiune și urmări, existând legătură de cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p.dec.

nr. 1173 din 5 martie 2002, wwwscj.ro) Astfel, inculpatul-apelant și victima erau angajați la același proprietar de oi, ambii, au consumat băuturi alcoolice. Din depozițiile martorilor audiați a rezultat că, în seara de 4 septembrie 2012, victima era în stare de ebrietate și din acest motiv au avut discuții contradictorii privind suma de 400 RON pentru oile vândute. Relevante, sub aspectul stării de fapt și relației dintre inculpatul-apelant și victimă au fost declarațiile martorilor care au arătat că în acea seară victima nu a realizat că starea sa este gravă. De altfel, partea vătămată nici nu a acuzat vreo durere urmare agresiuni, dar acest fapt s-a datorat stării de ebrietate. Inculpatul a fost cel care a anunțat 112 și pe stăpânul lor și a luat măsuri de a-l transporta la spital, declarând în detaliu cele petrecute.

Sub același aspect a fost relevant faptul că declarațiile și poziția inculpatului apelant a fost în totală concordanță cu declarațiile martorilor audiați. Analiza atentă a probatoriul administrat a relevat următoarele aspecte esențiale în legătura cu leziunile victimei. Astfel, raportul de constatare medico-legală a reținut că la data de 5 septembrie 2012 i s-a făcut radiografie la torace și s-a observat important hemotorace, extins la nivelul scizurii oblice, iar examinările clinice și paraclinice au evidențiat ,,plagă înjunghiată torace anterior și s-a decis internarea,,. Instanța de fond a conturat o stare de fapt, concordantă cu cea care a rezultat din analiza tuturor probelor administrate în cauză.

(martori și acte medicale). În acest context, judecătorul instanței de fond a reținut că, fapta inculpatului apelant a constituit infracțiunea de tentativă la omor, deoarece a aplicat victimei, lovituri, în zona toracelui, consecința mai gravă, datorându-se complicațiilor apărute. Curtea de apel a constatat că judecătorul instanței de fond a efectuat o analiză completă a declarațiilor martorilor audiați și a actelor medico-legale și a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, efectuând analiza leziunilor și pe acestea și-a bazat concluzia. Descrierea derulării faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declarațiilor martorilor audiați și raportul medico-legal a relevat în mod cert că victima avea plăgi care s-au produs prin lovirea cu briceagul.

Așa fiind, concluzia judecătorului instanței de fond a fost că leziunile, care au dus la punerea în pericol a vieții, s-au produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale. Deși nu a fost evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca justificată, împrejurările anterior menționate a demonstrat că inculpatul nu avea o stare tensionată în relația cu victima, dimpotrivă, aveau o conviețuire impusă de locul unde munceau fiecare, deci a fost evident că nici un moment nu a avut intenția de a-i curma viața. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011, ICCJ). Inculpatul apelant a recunoscut săvârșirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat și a arătat că numai starea de beție în care se aflau a făcut ca discuțiile contradictorii să degenereze și să-l agreseze cu briceagul.

Curtea de apel, în baza analizei probelor administrate a reținut că o bună parte din loviturile și urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală s-au produs ca urmare a durat un timp destul de îndelungat (de seara până dimineața) așa încât, prin lovirea de către inculpat a victimei, prin faptul că băut fiind nu a simțit durerea, rezultat mai grav a fost accentuat. În acest context probator, curtea de apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, rezultatul punerii vieții în primejdie, fiind consecința culpei, acest rezultat însă, pe care nu l-a prevăzut, putea și trebuia să-l prevadă. Acest fapt a rezultat din împrejurarea că munceau în ferma de oi, aveau o relație de muncă, nu a urmărit să curme viața victimei, a regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declarații complete.

Inculpatul a comis fapta cu intenție indirecta, întrucât, deși nu a urmărit rezultatul faptei sale (uciderea părții vătămate) acesta a acceptat producerea acestui rezultat, care nu s-a produs datorită intervenției operatorii la care partea vătămată a fost supusă și care i-a salvat viața, potrivit concluziilor raportului medico-legal. Curtea de apel a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, având în vedere toate împrejurările în care fapta a fost comisă, dar a fost real că a folosit un instrument apt de a produce moartea (un briceag), iar lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală și a fost suficient de puternică și a generat urmări grave.

Având în vedere, că probatoriul administrat a evidențiat că nu existau relații de dușmănie între cei doi, atitudinea inculpatului intervenită pe fondul discuțiilor contradictorii a fost determinată de starea de ebrietate în care se afla, concluzie ce a rezultat din împrejurările petrecute pe parcursul cele de-a doua zi, când realizând urmările faptei sale a luat imediat măsuri și a solicitat ajutor medical de specialitate pentru a ajuta victima, a anunțat proprietarul fermei, a dat declarații complete pentru lămurirea stării de fapt sub aspect judiciar. Prin urmare, curtea de apel a reținut că briceagul nu era deținut de inculpat asupra sa cu scopul de a-l folosi la agresarea victimei.

Datorită muncii pe care o are, respectiv paza și îngrijirea oilor ce aparțin proprietarului fermei la care era angajat, purtarea briceagului face parte din mentalitatea de tip arhaic, a vieții trăite, zi și noapte în ferme aflate în pădure, la munte, în zone izolate, unde în ranița ciobanului printre obiectele necesare supraviețuirii se găsește și briceagul (ciobanii folosesc acest obiect pentru pregătirea hranei, tăierea obiectelor de care au nevoie în fermă, dar și pentru autoapărare la nevoie). Așadar a fost evident că inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a agresa, ataca pe partea vătămată, fapt de altfel rezultat cu evidență din probele administrate în cauză. Așa fiind, au fost suficiente argumente și temeiuri pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate de către judecătorul instanței de fond.

Sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepsei, curtea de Apel a reținut că judecătorul instanței de fond a valorificat recunoașterea inculpatului, la individualizarea pedepsei, raportat la incidența prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Cu atât mai mult cu cât reținerea incidenței dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., este doar expresia unui comportament rațional și normal în fața unei evidențe de necombătut, limitele pedepsei sunt corecte, dar modalitatea de executare a fost stabilită cu suspendare sub supraveghere.

Adăugând și faptul că, inculpatul a fost la primul conflict cu legea penală, că a regretat, a depus diligențe pentru ca victima să ajungă cât mai urgent la spital, curtea de apel a reținut că pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, ar fi oferit garanții că scopul pedepsei (prevăzut de art. 52 C. pen.) a fost atins fără executare în regim privativ de libertate și în cuantumul menționat. Prin Decizia penală nr. 110/A din 28 mai 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul B.S. împotriva Sentinței penale nr. 43 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală și în consecință: A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând cauza în aceste limite: În baza art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen.

a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.S. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală de 50 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva Deciziei nr. 110/A din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs partea civilă C.N.I. Prin motivele de recurs depuse la dosarul cauzei la data de 4 iunie 2013 prin care a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel, cuantumul mic de pedeapsă stabilit la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen., instanța neținând cont de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, respectiv o lovitură cu un cuțit.

De asemenea, criticile părții civile au avut în vedere și faptul că inculpatul nu a contactat părțile civile pentru a-și exprima regretul cu privire la fapta săvârșită și nici nu a contribuit la cheltuielile cu recuperarea sa. Examinând recursul declarat de partea civilă C.N.I. raportat la modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente: 1. Critica, invocată de partea civilă în motivele de recurs privind cuantumul pedepsei stabilit de instanța de apel vizează cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei. Astfel, se constată că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecință cuantumul mic de pedeapsă aplicat intimatului inculpat B.S.

Or, această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului de pedeapsă aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări Codului de procedură penală pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 din perspectiva luării în considerare din oficiu. Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei care tinde la legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului, respectiv al dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza. 2. În ceea ce privește critica potrivit căreia inculpatul nu a contribuit la cheltuielile de recuperarea părții civile, Înalta Curte constată că nici această critică nu se regăsește printre cazurile de casare aduse prin Legea nr. 2/2013. Pe de altă parte recurenta parte civilă nu a invocat nici în cazul acestei critici vreun caz de casare în sensul modificărilor aduse Codului de procedură penală.

Această critică vizează în fapt o analizare a unor eventuale despăgubiri civile, ce trebuiau stabilite în sarcina inculpatului, însă acest aspect trebuia sesizat în fața instanței de fond și respectiv apel, nefiind oportun de a se sesiza instanța de recurs prin vreo critică care să facă obiectul vreunui caz de casare. Astfel, nici această critică nu se va analiza de instanța de recurs, întrucât nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013. Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.N.I.

împotriva Deciziei penale nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă C.N.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.S., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM