ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43 din 27 martie

2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. 11084/85/2012,

judecătorul Tribunalului Sibiu, secția penală, a condamnat inculpatul B.S. la:

- pedeapsa de 4

(patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă omor

prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., prin reținerea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen.; a interzis

inculpatului pe o durată de 1 an drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), teza a II-a lit. b), în condițiile art. 65 C. pen., respectiv dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- sub aspectul

laturii civile, a disjuns prin sentința penală supusă prezentului control de

legalitate latura civilă și a fixat termen la 24 aprilie 2013.

- a dispus

confiscarea briceagului în baza art. 118 lit. b) C. pen. și dispus restituirea

unui topor și prelevarea de probe biologice de la inculpat în baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 pentru introducerea acestora în Sistemul Național de Date

Genetice fără notificare; a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Soluționând cauza pe

fond, judecătorul tribunalului a reținut că probatoriul administrat în cursul

urmăririi penale a relevat:

Prin rechizitoriul

procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, din data de

11 decembrie  2012, inculpatul B.S. a fost trimis în judecată, în stare de

libertate, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 C. pen.

În fapt s-a reținut

că:

La data de 4

septembrie  2012, inculpatul B.S. pe fondul unei discuții contradictorii cu

partea vătămată, legată de vânzarea a 3 oi avută la stâna unde erau angajați,

după ce au băut împreună rachiu i-a aplicat o lovitură cu briceagul cu buton pe

care îl avea asupra sa.

Partea vătămată după

agresiune nu a schițat nici un gest de durere, ci s-a dus apoi la adăpostul său

și abia spre dimineață a realizat ce i se întâmplase, când a văzut că era

murdar de sânge, așa încât i-a reproșat abia atunci inculpatului, urmările

faptei sale, spunându-i: ,,uite ce mi-ai făcut,,. Inculpatul văzându-l plin de

sânge pe partea vătămată a sunat la numărul de urgență și la stăpânul oilor. La

fața locului a venit o mașină a salvării care l-a transportat pe partea

vătămată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Din actul de

constatare medico-legală rezultă că prin lovitura de cuțit i s-a cauzat părții

vătămate o plagă tăiată-înțepată penetrantă intratoracic, cu hemotorax stând

consecutiv, leziuni care i-au pus în pericol viața.

Fapta, așa cum a fost

arătată, a fost dovedită cu recunoașterea inculpatului, coroborată cu

declarațiile părții vătămate, ale martorilor și cu actele de constatare și cele

medico-legale. Ea a constituit tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturii

subiective fiind comisă cu intenție indirectă pentru că inculpatul, chiar dacă

nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, lovind cu briceagul într-o zonă anatomică

vitală a prevăzut posibilitatea morții victimei și a acceptat-o.

În raport cu probele

administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul instanței de fond a

reținut că acestea, conduc la concluzia că, deși nu a urmărit în mod expres să

suprime viața victimei, a acceptat posibilitatea că un asemenea rezultat s-ar

putea produce, așa încât, a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor cu

intenție indirectă.

Rezumând, sub

aspectul laturii civile, judecătorul tribunalului a reținut că se impune disjungerea.

Prin apel, inculpatul

a invocat motive de netemeinicie sub aspectul laturii penale:

- sub acest aspect a

solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei să fie dispusă în regim

neprivativ de libertate, respectiv prin suspendare sub supraveghere, deoarece a

avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, a depus diligențe pentru

salvarea victimei, de îndată.

Examinând Sentința

penală nr. 43 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul

penal nr. 11084/85/2012, potrivit criticilor din apelul declarat și

probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a admis apelul inculpatului în sensul

schimbării modalității de executare a pedepsei, pentru considerentele următoare:

Analiza efectivă a

probelor esențiale supuse aprecierii Curții de Apel, a relevat fără dubiu că

infracțiunea comisă de inculpatul-apelant este cea de tentativă la omor,

deoarece inculpatul apelant a aplicat victimei lovituri vindecabile în 25 - 30

zile îngrijiri medicale, viața sus-numitului fiind pusă în pericol, fiind

produse cu un corp tăietor-înțepător, dar vindecarea se va produce fără

constituirea vreunei infirmități fizice dar care au fost urmate de intervenția

chirurgicală asupra acesteia, între agresiune și urmări, existând legătură de

cauzalitate indirectă (a se vedea CSJ, s.p.dec. nr. 1173 din 5 martie 2002,

wwwscj.ro)

Astfel,

inculpatul-apelant și victima erau angajați la același proprietar de oi, ambii,

au consumat băuturi alcoolice.

Din depozițiile

martorilor audiați a rezultat că, în seara de 4 septembrie  2012, victima era

în stare de ebrietate și din acest motiv au avut discuții contradictorii

privind suma de 400 RON pentru oile vândute.

Relevante, sub

aspectul stării de fapt și relației dintre inculpatul-apelant și victimă au

fost declarațiile martorilor care au arătat că în acea seară victima nu a

realizat că starea sa este gravă. De altfel, partea vătămată nici nu a acuzat

vreo durere urmare agresiuni, dar acest fapt s-a datorat stării de ebrietate.

Inculpatul a fost cel care a anunțat 112 și pe stăpânul lor și a luat măsuri de

a-l transporta la spital, declarând în detaliu cele petrecute.

Sub același aspect a

fost relevant faptul că declarațiile și poziția inculpatului apelant a fost în

totală concordanță cu declarațiile martorilor audiați.

Analiza atentă a

probatoriul administrat a relevat următoarele aspecte esențiale în legătura cu

leziunile victimei.

Astfel, raportul de

constatare medico-legală a reținut că la data de 5 septembrie  2012 i s-a făcut

radiografie la torace și s-a observat important hemotorace, extins la nivelul

scizurii oblice, iar examinările clinice și paraclinice au evidențiat ,,plagă

înjunghiată torace anterior și s-a decis internarea,,.

Instanța de fond a

conturat o stare de fapt, concordantă cu cea care a rezultat din analiza

tuturor probelor administrate în cauză. (martori și acte medicale).

În acest context,

judecătorul instanței de fond a reținut că, fapta inculpatului apelant a

constituit infracțiunea de tentativă la omor, deoarece a aplicat victimei,

lovituri, în zona toracelui, consecința mai gravă, datorându-se complicațiilor

apărute.

Curtea de apel a

constatat că judecătorul instanței de fond a efectuat o analiză completă a

declarațiilor martorilor audiați și a actelor medico-legale și a avut în vedere

împrejurările în care a fost comisă fapta, efectuând analiza leziunilor și pe

acestea și-a bazat concluzia.

Descrierea derulării

faptelor de către inculpatul apelant, concordantă cu declarațiilor martorilor audiați

și raportul medico-legal a relevat în mod cert că victima avea plăgi care s-au

produs prin lovirea cu briceagul.

Așa fiind, concluzia

judecătorului instanței de fond a fost că leziunile, care au dus la punerea în

pericol a vieții, s-au produs urmare lovirilor aplicate în zone vitale.

Deși nu a fost

evident că agresarea victimei nu putea fi privită sub nici un motiv ca

justificată, împrejurările anterior menționate a demonstrat că inculpatul nu

avea o stare tensionată în relația cu victima, dimpotrivă, aveau o conviețuire

impusă de locul unde munceau fiecare, deci a fost evident că nici un moment nu

a avut intenția de a-i curma viața. (Decizia nr. 292 din 28 ianuarie 2011,

ICCJ).

Inculpatul apelant a

recunoscut săvârșirea faptei, a detaliat ceea ce s-a întâmplat și a arătat că

numai starea de beție în care se aflau a făcut ca discuțiile contradictorii să

degenereze și să-l agreseze cu briceagul.

Curtea de apel, în

baza analizei probelor administrate a reținut că o bună parte din loviturile și

urmările acestora descrise în raportul de expertiză medico-legală s-au produs

ca urmare a durat un timp destul de îndelungat (de seara până dimineața) așa

încât, prin lovirea de către inculpat a victimei, prin faptul că băut fiind nu

a simțit durerea, rezultat mai grav a fost accentuat.

În acest context

probator, curtea de apel a constatat că, din punct de vedere subiectiv,

inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, rezultatul punerii vieții în

primejdie, fiind consecința culpei, acest rezultat însă, pe care nu l-a

prevăzut, putea și trebuia să-l prevadă. Acest fapt a rezultat din împrejurarea

că munceau în ferma de oi, aveau o relație de muncă, nu a urmărit să curme

viața victimei, a regretat cele întâmplate, a recunoscut, a dat declarații

complete.

Inculpatul a comis

fapta cu intenție indirecta, întrucât, deși nu a urmărit rezultatul faptei sale

(uciderea părții vătămate) acesta a acceptat producerea acestui rezultat, care

nu s-a produs datorită intervenției operatorii la care partea vătămată a fost

supusă și care i-a salvat viața, potrivit concluziilor raportului medico-legal.

Curtea de apel a

apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată,

având în vedere toate împrejurările în care fapta a fost comisă, dar a fost

real că a folosit un instrument apt de a produce moartea (un briceag), iar

lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală și a fost suficient de puternică și

a generat urmări grave.

Având în vedere, că

probatoriul administrat a evidențiat că nu existau relații de dușmănie între

cei doi, atitudinea inculpatului intervenită pe fondul discuțiilor

contradictorii a fost determinată de starea de ebrietate în care se afla,

concluzie ce a rezultat din împrejurările petrecute pe parcursul cele de-a doua

zi, când realizând urmările faptei sale a luat imediat măsuri și a solicitat

ajutor medical de specialitate pentru a ajuta victima, a anunțat proprietarul

fermei, a dat declarații complete pentru lămurirea stării de fapt sub aspect

judiciar.

Prin urmare, curtea

de apel a reținut că briceagul nu era deținut de inculpat asupra sa cu scopul

de a-l folosi la agresarea victimei. Datorită muncii pe care o are, respectiv

paza și îngrijirea oilor ce aparțin proprietarului fermei la care era angajat,

purtarea briceagului face parte din mentalitatea de tip arhaic, a vieții

trăite, zi și noapte în ferme aflate în pădure, la munte, în zone izolate, unde

în ranița ciobanului printre obiectele necesare supraviețuirii se găsește și

briceagul (ciobanii folosesc acest obiect pentru pregătirea hranei, tăierea

obiectelor de care au nevoie în fermă, dar și pentru autoapărare la nevoie).

Așadar a fost evident că inculpatul nu s-a înarmat cu scopul de a agresa, ataca

pe partea vătămată, fapt de altfel rezultat cu evidență din probele

administrate în cauză. Așa fiind, au fost suficiente argumente și temeiuri

pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate de către

judecătorul instanței de fond.

Sub aspectul

cuantumului și modalității de executare a pedepsei, curtea de Apel a reținut că

judecătorul instanței de fond a valorificat recunoașterea inculpatului, la

individualizarea pedepsei, raportat la incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Cu atât mai mult cu cât reținerea incidenței

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., este doar expresia

unui comportament rațional și normal în fața unei evidențe de necombătut,

limitele pedepsei sunt corecte, dar modalitatea de executare a fost stabilită

cu suspendare sub supraveghere.

Adăugând și faptul

că, inculpatul a fost la primul conflict cu legea penală, că a regretat, a

depus diligențe pentru ca victima să ajungă cât mai urgent la spital, curtea de

apel a reținut că pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare cu suspendare

sub supraveghere, ar fi oferit garanții că scopul pedepsei (prevăzut de art. 52

C. pen.) a fost atins fără executare în regim privativ de libertate și în

cuantumul menționat.

Prin Decizia penală

nr. 110/A din 28 mai 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru

cauze cu minori a admis apelul declarat de inculpatul B.S. împotriva Sentinței

penale nr. 43 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală

și în consecință:

A desființat sentința

penală atacată numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate

inculpatului și, rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 86

1

C. pen., art. 86

2

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a

pedepsei aplicate inculpatului B.S. pe durata unui termen de încercare de 7

ani, compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de

timp de 3 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării

pedepsei sub supraveghere conform art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Cheltuielile

judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală de 50 RON, s-a avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei

nr. 110/A din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs partea

civilă C.N.I.

Prin motivele de

recurs depuse la dosarul cauzei la data de 4 iunie 2013 prin care a criticat

hotărârea pronunțată de instanța de apel, cuantumul mic de pedeapsă stabilit la

4 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., instanța neținând

cont de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, respectiv o lovitură cu un

cuțit.

De asemenea,

criticile părții civile au avut în vedere și faptul că inculpatul nu a

contactat părțile civile pentru a-și exprima regretul cu privire la fapta

săvârșită și nici nu a contribuit la cheltuielile cu recuperarea sa.

Examinând recursul

declarat de partea civilă C.N.I. raportat la modificările aduse Codului de

procedură penală prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat, având în vedere următoarele considerente:

de partea civilă în motivele de recurs privind cuantumul pedepsei stabilit de

instanța de apel vizează cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei.

Astfel, se constată

că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din

perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecință cuantumul mic

de pedeapsă aplicat intimatului inculpat B.S.

Or, această critică

nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului

de pedeapsă aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt

în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de

pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs și

care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile

reglementări Codului de procedură penală pentru intrarea în vigoare a Legii nr.

2/2013 din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs

presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor

motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei care

tinde la legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că

legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că,

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului, respectiv al dispozițiilor

art. 385

9

C. proc. pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale

Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui

cadru legal, această critică nu se va analiza.

privește critica potrivit căreia inculpatul nu a contribuit la cheltuielile de

recuperarea părții civile, Înalta Curte constată că nici această critică nu se

regăsește printre cazurile de casare aduse prin Legea nr. 2/2013.

Pe de altă parte

recurenta parte civilă nu a invocat nici în cazul acestei critici vreun caz de

casare în sensul modificărilor aduse Codului de procedură penală.

Această critică

vizează în fapt o analizare a unor eventuale despăgubiri civile, ce trebuiau

stabilite în sarcina inculpatului, însă acest aspect trebuia sesizat în fața

instanței de fond și respectiv apel, nefiind oportun de a se sesiza instanța de

recurs prin vreo critică care să facă obiectul vreunui caz de casare.

Astfel, nici această

critică nu se va analiza de instanța de recurs, întrucât nu poate fi analizată

în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

9

C. proc.

pen., cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C.N.I.

împotriva Deciziei penale nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă C.N.I. împotriva Deciziei penale

nr. 110/A/2013 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

parte civilă C.N.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.S., în sumă de 200

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM