ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 155/F din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., a fost achitat inculpatul C.G.  pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (faptă din 22 aprilie 2011).

În baza art. 18

1

alin. (3) în referire la art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-au respins ca nedovedite cererile formulate de martorii P.D., A.C., L.I., M.P. privind restituirea cheltuielilor de transport și a altor cheltuieli necesare deplasării lor la sediul instanței.

Suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu (avocat H.E.) s-a dispus a fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 constând, în esență, în aceea că în ziua de 22 aprilie 2011, în jurul orei 12:30, a condus autoturismul marca B. pe str. Republicii din mun. Focșani având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge.

A mai reținut instanța de fond că prin același rechizitoriu s-a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume, latura obiectivă (persoană vătămată fiind D.E.);

- neînceperea urmăririi penale față de C.G. sub aspectul infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume, latura subiectivă (persoane vătămate fiind N.I., P.N., A.S.);

- neînceperea urmăririi penale față de L.I.V. sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă;

- neînceperea urmăririi penale față de M.P. sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. deoarece fapta sesizată, în realitate, nu există;

- disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași în vederea efectuării de cercetări față de numitul P.D. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. și față de numitul P.D. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul C.G., executor judecătoresc în mun. Focșani, jud. Vrancea, la data de 22 aprilie 2011 s-a deplasat cu autoturismul marca B. la biroul unde își desfășoară activitatea profesională, situat pe str. C.

Conform declarației inculpatului, acesta a consumat băuturi alcoolice în perioada în care s-a aflat la birou, respectiv 250 ml whisky, după care, în jurul orei 12.30 a plecat spre domiciliu, la volanul autoturismului proprietate personală.

În timp ce se deplasa pe strada Republicii din mun. Focșani, în jurul orelor 12:39, în dreptul clădirii fostului sediu "B." SA, inculpatul a virat stânga, a pierdut controlul volanului, a trecut peste marcajul dublu longitudinal și a pătruns pe contrasens, moment în care a lovit trei autoturisme care erau parcate regulamentar.

În urma impactului, unul din cele trei autoturisme, respectiv, autoturismul marca W., a fost proiectat pe trotuar și a acroșat-o pe martora D.E. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.

Martorul N.C.C. a anunțat salvarea și poliția prin intermediul apelului unic de urgență "112" la ora 12:39. La fața locului au sosit lucrătorii de poliție, M.P. și N.I., ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest "Droger", la ora 12.48 rezultând o valoare de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Lucrătorul de poliție M.P. l-a condus pe inculpat la Spitalul Militar Focșani unde, în prezența martorului A.C., i-au fost prelevate două probe biologice la interval de o oră. Prima probă biologică a fost prelevată la ora 12:58, iar cea de a doua, la ora 13:58.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 27 aprilie 2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Vrancea rezultă că la prima probă biologică, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,50 gr.‰, iar la a doua probă biologică, alcoolemia a fost de 1,35 gr.‰.

Inițial, în faza de urmărire penală, inculpatul a contestat mențiunile din actele medicale referitoare la indicarea orelor la care s-au realizat prelevările de probe biologice, solicitând efectuarea de cercetări față de persoana care a întocmit procesul-verbal de prelevare din data de 22 aprilie 2011 și față de persoana care a înscris datele în registrul de consultații de la Spitalul Militar Focșani, ambele pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În faza cercetării judecătorești, după administrarea probatoriilor în condiții de oralitate, publicitate și nemijlocire, inculpatul C.G. nu a mai invocat o eventuală eroare a mențiunilor din buletinul de analiză relativ la orele la care s-au prelevat probele biologice.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că la data de 22 aprilie 2011, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.G. a condus pe drumurile publice (pe strada R. din mun. Focșani) autoturismul marca B., stabilindu-se că a prezentat o alcoolemie de 1,50 gr.‰ la prima probă, respectiv 1,35 gr.‰ la cea de a doua probă biologică.

Audiat pe parcursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei.

Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, inculpatul a solicitat însă achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

În susținerea acestei cereri, inculpatul a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătății (pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie) conform cărora, interpretarea probelor prelevate se poate realiza în maxim 3 zile, sub condiția ca păstrarea lor să se facă la o temperatură cuprinsă între 0 și 4 grade, pentru evitarea degradării.

Inculpatul a solicitat să se constate că, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 145, rezultă că data prelevării probelor a fost 22 aprilie 2011, data primirii probelor a fost 27 aprilie 2011, iar data prelucrării acestora de către laborator a fost 28 aprilie 2011.

A mai susținut inculpatul că din datele invocate mai sus rezultă că probele au fost trimise la laborator după 5 zile de la prelevare, iar analizarea lor efectivă s-a realizat după 6 zile, astfel că au fost încălcate dispozițiile legale arătate mai sus (art. 14 alin. (3) din Ordinul 376/2006 emis de Ministerul Sănătății).

În concluzie, inculpatul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, impunându-se astfel achitarea sa.

Instanța de fond a apreciat însă, prin raportare la situația de fapt dedusă judecății că nu se impune achitarea acestuia inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Faptul că predarea probelor biologice s-a realizat cu depășirea termenului de 3 zile (calculat de la momentul prelevării) reglementat de dispozițiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătății, nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În concret, instanța de fond a reținut că nu este întemeiată susținerea inculpatului potrivit căreia, în cazul depășirii termenului de 3 zile, rezultatul constând în valoarea alcoolemiei, materializat în buletinul de analiză toxicologică, capătă caracterul unei probe ilegal obținute.

S-a avut în vedere împrejurarea că în perioada 22 aprilie - 27 aprilie 2011 au fost Sărbătorile Pascale, existând trei zile nelucrătoare, respectiv sâmbătă - 23 aprilie 2011, duminică - 24 aprilie 2011 și luni - 25 aprilie 2011.

Prelevarea probelor biologice s-a realizat vineri, 22 aprilie 2011, iar predarea acestora s-a efectuat în a treia zi lucrătoare, respectiv la data de 27 aprilie 2011.

În consecință, s-a concluzionat că termenul reglementat de art. 14 alin. (3) din Ordinul 376/2006 emis de Ministerul Sănătății a fost respectat și că proba vizând stabilirea gradului de alcoolemie are caracter legal, neexistând aspecte care să impună înlăturarea acesteia din ansamblul probator administrat în cauză.

Raportat și la valoarea alcoolului pur în aerul expirat, de 0,68 mg./l, stabilită în urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest "Drager" s-a considerat că gradul de alcoolemie stabilit în urma recoltării celor două probe biologice nu ridică suspiciuni.

În concluzie, s-a reținut că fapta pentru care inculpatul C.G. a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Având în vedere însă, materialul probator, precum și aspectele care circumstanțiază persoana inculpatului, instanța de fond a considerat că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Conform art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Împrejurarea că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este o infracțiune de pericol, nu poate conduce în mod automat la concluzia că fapta dedusă judecății ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, fără analizarea criteriilor arătate mai sus.

Analizând situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul C.G. a circulat cu autoturismul pe o distanță mică, iar în ce privește accidentul de circulație soldat cu avarierea a trei mașini și vătămarea corporală a numitei D.E. (analizat ca și urmare a activității presupus infracționale desfășurată de inculpat) a apreciat că poate fi plauzibilă apărarea invocată de inculpat în sensul că defecțiunea de la roata stângă față a autoturismului a condus la pierderea controlului volanului. S-au avut în vedere planșele foto și procesul-verbal întocmit la data de 27 aprilie 2011 cu ocazia verificării tehnice a autoturismului.

Referitor la persoana inculpatului s-a reținut că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, este căsătorit, are studii superioare, ocupă funcția de executor judecătoresc în municipiul Focșani, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut un comportament demn în societate, pe parcursul desfășurării procesului penal a fost prezent la toate termenele de judecată și prin atitudinea sa sinceră a ajutat la aflarea adevărului.

Pentru considerentele arătate mai sus, s-a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. și în baza art. 18

1

alin. (3) și art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON.

Împotriva sentinței au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul C.G.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul modalității de sancționare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fi suspendată condiționat.

Inculpatul, prin apărătorul ales a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.

În susținerea acestei cereri, pe care a formulat-o și la instanța de fond, inculpatul a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătății pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, care prevăd că interpretarea probelor prelevate se poate realiza în maxim 3 zile, sub condiția ca păstrarea lor să se facă la o temperatură cuprinsă între 0 și 4 grade pentru evitarea degradării. Or, data prelevării probelor biologice este 22 aprilie 2011, data primirii acestora este 27 aprilie 2011, iar data prelucrării lor de către laborator este 28 aprilie 2011. Nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut de actul normativ sus-menționat, în opinia apărării, atribuie buletinului de analiză toxicologică alcoolemie caracterul de mijloc de probă obținut ilegal și, în consecință, nu poate fi folosit în procesul penal.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de parchet, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 22 aprilie 2011, recurentul inculpat C.G., după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv 250 ml whisky - potrivit propriei declarații -, în jurul orelor 12:30 a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca B. și în timp ce se deplasa pe str. R. din mun. Focșani a virat stânga, a pierdut controlul volanului, a trecut peste marcajul dublu longitudinal și a pătruns pe contrasens lovind trei autoturisme parcate regulamentar. În urma impactului, unul din cele trei autoturisme a fost proiectat pe trotuar și a acroșat-o pe martora D.E. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.

La ora 12:48, recurentul inculpat a fost testat cu aparatul alcooltest "Droger" de către lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, urmare apelului primit la 112, rezultând o valoare de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, recurentul inculpat a fost condus la Spitalul Militar Focșani unde, în prezența martorului A.C. i-au fost prelevate două probe biologice la interval de o oră. Prima probă biologică a fost prelevată la ora 12:58, iar cea de-a doua, la ora 13:58.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 145 din 27 aprilie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Vrancea rezultă că la ora 12:58, recurentul inculpat a avut o alcoolemie de 1,50 g‰, iar la ora 13:58, alcoolemia era de 1,35 g‰.

Împrejurarea că predarea către laborator a probelor biologice recoltate de la recurent în data de 22 aprilie 2011 s-a realizat la data de 27 aprilie 2011 este reală însă, nu justifică susținerea că în cauză sunt incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. având drept consecință, înlăturarea din ansamblul materialului probator a buletinului de analiză toxicologică alcoolemie care a stabilit că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depășește limita legală.

Pe de o parte, așa cum a reținut și instanța de fond, în perioada 22 aprilie 2011 (când s-au recoltat probele biologice de sânge de la inculpat) - 27 aprilie 2011 (când au fost predate aceste probe biologice la laborator), fiind sărbătorile pascale, au fost trei zile nelucrătoare, respectiv sâmbătă 23 aprilie 2011, duminică, 24 aprilie 2011 și luni, 25 aprilie 2011, iar pe de altă parte, nu sunt date din care să rezulte că în intervalul de timp sus-menționat, păstrarea probelor s-a realizat în alte condiții de temperatură decât cele prevăzute în Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătății și invocat în apărare de către inculpat, de natură să ducă la alterarea acestora și la eventuale erori în privința rezultatului alcoolemiei.

În plus, recurentul inculpat nu a negat faptul că în perioada cât a stat la birou a consumat băuturi alcoolice, respectiv, 250 ml. whisky, după care a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe drumurile publice.

Prin urmare, Înalta Curte reține din analiza materialului probator administrat în cauză, că fapta comisă de recurentul inculpat C.G. există, este prevăzută de lege ca infracțiune și a fost comisă de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, concluzie la care în mod judicios a ajuns și instanța de fond și, în consecință, că cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., nu este întemeiată.

Contrar însă celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că fapta pentru care sus-numitul recurent inculpat a fost cercetat și trimis în judecată, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, instanța trebuie să țină seama de toate criteriile prevăzute în art. 18

1

alin. (2) C. pen., respectiv de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Împrejurările în care recurentul inculpat a săvârșit fapta, pe fondul consumului de alcool, valoarea relativ ridicată a alcoolemiei - 1,50 g‰, la prima recoltare de probe de sânge, respectiv, 1,35 g‰, la cea de-a doua recoltare -, urmarea produsă, constând în avarierea a trei autoturisme care erau parcate regulamentar și vătămarea corporală a unei persoane care circula pe trotuar și cu privire la care nu a putut fi angajată răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă doar pentru faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite de aceasta a fost mai mic decât cel prevăzut de art. 184 alin. (1) C. pen., sunt aspecte ce trebuiau să conducă instanța de fond la concluzia că se impunea condamnarea inculpatului.

Circumstanțele personale favorabile inculpatului puteau fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege care incriminează fapta dedusă judecății.

În consecință, reținând că nu sunt îndeplinite toate criteriile prev. de art. 18

1

C. pen., se va dispune condamnarea recurentului inculpat, la individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere comportarea bună anterioară a inculpatului, evidențiată de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, faptul că nu are antecedente penale, că a avut o poziție sinceră în cursul procesului penal, Înalta Curte apreciază că se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, respectiv prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei care va fi coborâtă sub minimul de 1 an prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, republicată.

Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, se va casa în parte sentința și în rejudecare, se va dispune condamnarea recurentului inculpat C.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., pedeapsă a cărei executare va fi suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit în conformitate cu art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și 2 C. pen., recurentului inculpat i se va interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., i se va atrage atenția recurentului inculpat asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate se vor menține în rest dispozițiile acesteia.

În ce privește recursul declarat de inculpatul C.G., acesta va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155/F din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând în fond, condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste 0,80 gr./l alcool pur, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare pe durata unui termen de încercare 2 ani și 5 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN