ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2159/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 461 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Galați, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen./art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 8 luni, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a)/art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata J.V. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 4 luni, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpaților J.R. și J.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului J.R. iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 3 februarie 2012 la zi. În conformitate cu dispozițiile art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei J.V. (2 ani și 4 luni închisoare) pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen.

În conformitate cu dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-au stabilit în sarcina inculpatei J.V., pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă. În conformitate cu dispozițiile art. 86 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatei J.V.

asupra consecințelor neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, care pot conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei J.V. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale relative la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei J.V. pe durata termenului de încercare mai sus stabilit. În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații J.R. și J.V. la plata sumei de 839.898 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor publice Galați.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 187/P/2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J.R. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin același act de sesizare a instanței s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată și a inculpatei J.V. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în forma complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul J.R., în calitate de asociat și administrator al SC "U.T." SRL Galați, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a desfășurat relații comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL și SC "D.", pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 839.898 RON, prin neplata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată. În sarcina inculpatei J.V. s-a reținut că, fără a deține vreo calitate în cadrul SC "U.T." SRL Galați, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe inculpatul J.R. să desfășoare activitate comercială în modalitatea anterior descrisă, prin completarea facturilor fiscale, prin semnarea contractelor de prestări servicii și prin încasarea sumelor de bani plătite în numerar.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 22 august 2007, a fost înființată SC U.T. SRL Galați de către inculpatul J.R. și învinuitul T.B., cei doi deținând calitățile de asociat și administrator. Societatea a avut ca obiect principal de activitate "întreținerea și curățarea clădirilor". În luna februarie 2010, societatea a fost cesionată martorului C.M., iar în prezent, SC U.T. SRL Galați se află sub incidența Legii nr. 85/2006. Folosindu-se de calitatea de asociat unic și administrator, inculpatul J.R., în perioada august 2008 - octombrie 2009, a desfășurat relații comerciale cu SC S.K. SRL, SC A. SRL, SC N. SRL și SC D. SRL fără a le înregistra în contabilitate, neplătind către bugetul de stat impozitul pe veniturile realizate și TVA.

În desfășurarea activității infracționale, inculpatul J.R. a fost ajutat de inculpata J.V. (mama sa), care a completat facturi fiscale, a semnat contracte de prestări servicii și a încasat sume de bani de la societățile comerciale partenere. Prin neplata impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 839.898 RON (bază și majorări). În perioada august 2008 - noiembrie 2008, SC U.T. SRL Galați a livrat către SC S.K. SRL Galați diverse materiale de construcții pentru care au fost întocmite un număr de 33 facturi în valoare totală de 1.667.369 RON (1.401.150 RON - valoare fără TVA, 266.219 RON - TVA). Facturile menționate mai sus sunt înregistrate în evidența contabilă a SC S.K.

SRL Galați. În perioada decembrie 2008 - martie 2009, SC U.T. SRL Galați a prestat diverse lucrări de construcții și a livrat către SC A. SRL Galați materiale de construcții (plasă sudată, oțel beton, profile, etc.) pentru care au fost întocmite un număr de 6 facturi în valoare totală de 219.902 RON (184.792 RON - valoare fără TVA, 35.110 RON. TVA). Facturile menționate mai sus sunt înregistrate în evidența contabilă a SC A. SRL Galați. În perioada decembrie 2008 - octombrie 2009, SC U.T. SRL a livrat către SC N. SRL tablă groasă și electrozi pentru care au fost întocmite un număr de 5 facturi în valoare totală de 63.894 RON (53.655 RON - valoare fără TVA, 10.194 RON - TVA). Facturile menționate mai sus sunt înregistrate în evidența contabilă a SC N. SRL Galați.

În perioada mai 2009 - septembrie 2009, SC U.T. SRL Galați a prestat diverse lucrări de construcții și a livrat către SC D. SRL diverse mărfuri (popi metalici, containere și cabina pază) pentru care au fost întocmite un număr de 5 facturi în valoare totală de 191.665 (161.063 RON - valoare fără TVA, 30.602 RON TVA). Facturile menționate mai sus sunt înregistrare în evidența contabilă a SC D. SRL Galați. Inculpatul J.R. s-a ocupat de activitatea SC "U.T." SRL Galați începând cu luna august 2008. S-a arătat că situația faptică reținută mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizările I.P.J. Galați - Serviciul de investigare a fraudelor -, actul de control nr. 608898/GL din 8 decembrie 2009 întocmit de Garda Financiară Galați, nota de constatare încheiată la aceeași dată, procesul-verbal de inspecție fiscală parțială încheiat de A.N.A.F.

- D.G.F.P. Galați la 20 ianuarie 2010, înscrisuri (facturi fiscale, extrase de cont, chitanțe de plată, bonuri de consum, documente justificative privind utilizarea mărfurilor, note de constatare încheiate la societățile cu care s-au desfășurat relațiile comerciale), declarațiile martorilor U.V., G.D., S.A., T.B., T.T. și C.M., cu excepția ultimilor doi, audiați și pe parcursul cercetării judecătorești, toate acestea coroborate cu declarațiile celor doi inculpați. S-a menționat că, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpații au solicitat achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. (inculpatul J.R.), respectiv în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (inculpata J.V.). S-a precizat că inculpatul J.R.

a susținut că a făcut dovada înregistrării în contabilitate a operațiunilor comerciale, însă verificările financiare au fost demarate în decembrie 2009, iar depunerea formularelor la organele fiscale s-a realizat în primele două luni ale anului 2010, înainte de efectuarea cesiunii; că valoarea totală a tranzacțiilor efectuate cu cele patru societăți comerciale nu se regăsește în conținutul acelor formulare întrucât aceste sume au venit parțial și au fost utilizate pentru plata propriilor furnizori. Raportat la inculpata J.V. s-a arătat că, într-adevăr, aceasta l-a ajutat pe inculpatul J.R. în derularea tranzacțiilor comerciale, dar că s-a ocupat doar de întocmirea facturilor sau a chitanțelor, fără a avea atribuții în privința ținerii evidențelor contabile.

A apreciat instanța de fond ca sunt nejustificate cererile celor doi inculpați privind achitarea. Astfel, inculpata J.V. a arătat prin declarația dată că, în perioadele în care fiul său (inculpatul J.R.) lipsea, a întocmit acte și a încheiat contracte cu cele 4 firme indicate în rechizitoriu, a eliberat chitanțe pentru sumele încasate, însă toate acestea au fost înregistrate în contabilitate. În același timp, inculpata recunoaște că nu a văzut nici o persoană care să se ocupe de contabilitatea firmei deși fiul său a asigurat-o că actele vor fi predate unei contabile; elocventă este și susținerea inculpatei în sensul că, anterior cesionării firmei de către inculpat, acesta din urmă i-ar fi spus că "la organele fiscale sunt unele documente lipsă". S-a arătat că situația relatată de inculpata J.V.

se corelează, în parte, cu declarația inculpatului J.R. care recunoaște că, deși din vara anului 2008 el a fost cel care a asigurat administrarea firmei, a mandatat-o pe mama sa "să scrie contracte, să întocmească facturi"; totodată, recunoaște inculpatul că nu a existat o persoană angajată în firmă pentru a ține contabilitatea și că împreună cu asociatul său (martorul T.) au stabilit să administreze firma și să se ocupe de contabilitate doar ei, pentru a nu fi plătită o altă persoană. S-a reținut ca fiind relevantă declarația martorului T.B. care a arătat că: "înțelegerea dintre noi a fost ca mama lui R., respectiv J.V. să țină evidența contabilă a societății și de aceea toate actele societății au rămas la J.V.

În perioada 2007 - 2008 (august), SC "U.T." SRL a avut 2 angajați, cu carte de muncă din ce mi-a spus J.R. care a efectuat în numele societății lucrări de izolație la diverse persoane fizice. În cursul anului 2008, au apărut diverse neînțelegeri între mine și asociatul J.R. cu privire la sumele de bani din societate pe care le cheltuia acesta, fapt pentru care în luna august 2008, m-am hotărât să mă retrag din SC "U.T." SRL, urmând ca de activitatea acestei societăți să se ocupe numai J.R. În luna noiembrie 2008, m-am deplasat la un salon de manichiură care aparținea mamei lui J.R. și am semnat mai multe hârtii prin care cesionam părțile mele sociale din cadrul SC "U.T." SRL în favoarea lui J.R.

Înțelegerea cu acesta a fost ca ulterior, J.R. să înregistreze hârtiile pe care le-am semnat, la Oficiul Registrului Comerțului. Am ținut legătura telefonic cu J.R. care îmi spunea de fiecare dată că a înregistrat cesiunea acțiunilor mele din cadrul societății la Oficiul Registrului Comerțului. În data de 30 noiembrie 2009 am fost invitat la sediul Gărzii Financiare Galați pentru a lămuri în legătură cu activitățile desfășurate de către SC "U.T." SRL. Cu această ocazie am aflat că J.R. nu înregistrase hârtiile pe care le-am semnat la O.R.C. și că eu figuram în continuare ca asociat și administrator la această societate. Tot atunci, am aflat că SC "U.T." SRL desfășurase relații comerciale cu mai multe societăți din Galați fără a înregistra în contabilitate operațiunile efectuate.

Ulterior, am luat din nou legătura cu J.R. și i-am cerut explicații în legătură cu activitățile desfășurate de către SC "U.T." SRL și în legătură cu faptul că încă figuram asociat și administrator la această societate. La întrebările mele J.R. a refuzat să răspundă sau să dea vreo explicație". S-a arătat că potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității.

S-a precizat că, administratorul contribuabilului persoană juridică are obligația de a organiza și conduce contabilitatea acesteia iar dacă această obligație este exercitată de administratorul persoanei juridice, subiect activ al infracțiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) poate fi atât administratorul, cât și contribuabilul persoană juridică având în vedere că infracțiunea este întotdeauna săvârșită în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice. S-a menționat că, în situația în care administratorul contribuabilului persoană juridică ascunde anumite operațiuni sau venituri față de persoana căreia i-a fost delegată atribuția de a organiza și conduce contabilitatea, răspunderea penală pentru infracțiunea în discuție revine administratorului; totodată, participația penală este posibilă în forma complicității intelectuale.

În raport de considerentele mai sus reținute, instanța de fond a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor reținute în actul de sesizare. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului J.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta inculpatei J.V., pe cele ale aceleiași infracțiuni, comisă în forma complicității prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 24/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancțiunilor aplicate inculpaților au fost avute în vedere natura și gradul de pericol social al infracțiunilor, corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpaților, dar și cu comportamentul procesual al acestora; astfel, infracțiunile de evaziune fiscală care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale se constituie într-un fenomen cu profunde conotații economice care afectează capacitatea de finanțare a statului și, pe cale de consecință, poate da naștere la importante perturbări de ordin economic. S-a precizat că ambii inculpați au avut un comportament bun anterior activității infracționale obiect al cauzei de față, urmând a le fi aplicate acestora pedepse cu închisoarea într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator, consecință a reținerii în favoarea lor a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a menționat că, având în vedere dispozițiile legale ale art. 65 C. pen. precum și conținutul juridic al infracțiunii în discuție, vor fi aplicate inculpaților pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (iar în privința inculpatului J.R., în considerarea calității avute în cadrul societății, și interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.), iar în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepselor principale aplicate. Întrucât inculpatul J.R. a fost cercetat în stare de arest preventiv începând cu 3 februarie 2012, măsura fiind ulterior menținută și pe parcursul cercetării judecătorești s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen. și ale art. 88 C. pen. relative la menținerea stării de arest a inculpatului și la deducerea din pedeapsa închisorii aplicate acestuia a perioadei executate începând cu data de 3 februarie 2012 la zi. În ce o privește pe inculpata J.V., s-a apreciat, raportat la persoana și la contribuția acesteia în cadrul activității infracționale, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment chiar fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, urmând a se da eficiență dispozițiilor legale prev. de art. 86 1 și următoarele C. pen. și a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 86 2 C. pen., urmând ca în sarcina inculpatei, pe durata termenului de încercare, să fie instituite măsurile de supraveghere prev. în art. 86 3 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei J.V. pe durata termenului de încercare stabilit. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Galați a reclamat pretenții civile în sumă de 839.898 RON reprezentând impozit pe profit - 288.106 RON, majorări impozit profit - 95.848 RON, TVA - 342.125 RON, majorări TVA - 113.819 RON. În considerarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și, în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a dispus obligarea, în solidar, a celor doi inculpați la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile întrucât la data de 12 aprilie 2012 SC "U.T." SRL Galați a fost radiată (adresa O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Galați). Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații J.R. și J.V. Parchetul a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați și sub aspectul modalității de executare stabilită de prima instanță în privința inculpatei J.V., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea ambilor inculpați și majorarea cuantumul pedepselor aplicate acestora, iar pentru inculpata J.V. înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Inculpatul J.R. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. întrucât tranzacțiile cu cele 4 societăți comerciale au fost evidențiate în contabilitatea SC "U.T." SRL, iar sumele despre care se face vorbire că nu sunt evidențiate în formulare au intrat progresiv în conturile societății - neputând fi vorba de un singur act în care ele ar fi putut fi evidențiate - fiind utilizate pentru plata furnizorilor sau pentru plata altor servicii de care a beneficiat societatea. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 81 - 82 C. pen. Inculpata J.V. a arătat că nu a avut o contribuție în ținerea evidenței contabile a societății chiar dacă a ajutat, în lipsa inculpatului, la încheierea unui contract ori la încasarea unei sume de bani, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 81 - 82 C. pen. Prin Decizia penală nr. 17/A/2013 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și inculpați pe care i-a obligat la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului J.R. și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 03 februarie 2012 la zi. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: sesizarea Gărzii Financiare Galați, nota de constatare nr. 608898/GL din 08 decembrie 2009 întocmită de Garda Financiară Galați, procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 575 din 20 ianuarie 2010 încheiat de A.N.A.F - D.G.F.P.

Galați, invitația nr. 11012 din 20 octombrie 2009, confirmarea de primire a acesteia și nota explicativă luată numitului T.B., înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale, extrase de cont, chitanțe de plată, bonuri de consum, documente justificative privind utilizarea mărfurilor, note de constatare încheiate la SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL și SC "D.", cu care SC "U.T." SRL a desfășurat relații comerciale), declarațiile martorilor T.B., C.M., U.V., G.D., S.A. și T.T. și parțial declarațiile inculpaților că, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în calitate de asociat și administrator al SC "U.T." SRL, inculpatul J.R.

a desfășurat relații comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL, și SC "D." SRL, în valoare totală de 2.142.785 RON, fără a le înregistra în contabilitate, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 839.898 RON reprezentând, 342.125 RON, TVA, 113.819 RON, majorări TVA, 288.106 RON, impozit pe profit și 95.848 RON, majorări impozit pe profit, iar inculpata J.V. l-a ajutat pe inculpatul J.R. să desfășoare activitățile comerciale sus-menționate, prin completarea facturilor fiscale, semnarea contractelor de prestări servicii, încasarea sumelor de bani plătite în numerar, întocmirea actelor primare și consilierea inculpatului J.R. la ținerea contabilității SC " U.T." SRL (practic la neținerea, în partea, a evidenței contabile).

A concluzionat instanța de apel că faptele comise de inculpații J.R. și J.V. constituie infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv, complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, prin urmare, că cererile prin care cei doi inculpați au solicitat achitarea sunt nefondate. În ce privește pedepsele aplicate celor doi inculpați s-a reținut că au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, contribuțiile fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor și persoana lor.

Împotriva deciziei au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Galați și inculpații J.R. și J.V. Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate ambilor inculpați prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 și a art. 71 alin. (5) C. pen. cu toate consecințele în ce o privește pe inculpata J.V., urmând ca aceasta să execute pedeapsa în condiții de penitenciar. S-a susținut că inculpații au comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social concret, au cauzat un prejudiciu mare bugetului consolidat al statului, pe care nu l-au recuperat și nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul J.R., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen. A susținut inculpatul prin apărător că din înscrisurile depuse la dosar rezultă, contrar celor reținute de instanța de fond și de instanța de apel, că a evidențiat în contabilitatea SC "U.T." SRL Galați relațiile comerciale pe care le-a desfășurat cu celelalte societăți comerciale și că odată ce a cesionat societatea al cărui administrator era, a predat noului asociat, C.M., toate înscrisurile.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatul a susținut că nu prezintă pericol pentru societate și comunitatea din care provine și că executarea pedepsei în condițiile art. 86 1 C. pen. nu ar fi de natură să provoace vreo reacție negativă din partea societății. Inculpata J.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul J.R. de a-l ajuta să comită infracțiunea de evaziune fiscală. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de parchet și inculpați, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate. Instanța de fond și instanța de prim control judiciar au stabilit corect situația de fapt, vinovăția recurenților inculpați și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată. În acord cu concluzia la care a ajuns instanța de prim control judiciar, Înalta Curte reține că susținerea recurentului inculpat J.R. în sensul că în mod greșit a fost condamnat întrucât ar fi înregistrat în contabilitatea SC "U.T." SRL facturile emise către SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL și SC " D." SRL deoarece a depus declarațiile fiscale la Administrația Finanțelor Publice Galați la începutul anului 2010 nu poate fi primită.

Declarațiile privind impozitul pe profit și deconturile de TVA pentru perioada august 2008 - octombrie 2009 depuse de recurentul inculpat J.R. au fost făcute "pro causa", după comiterea faptei, pentru a da o aparență de legalitate acestora și a fi exonerat de răspundere penală. Astfel, recurentul inculpat J.R. a luat cunoștință de la martorul T.B. că organele financiare urmează să efectueze un control la SC "U.T." SRL, la sfârșitul lunii octombrie 2009 sau la începutul lunii noiembrie 2009. Martorul sus-menționat a primit o înștiințare de la Garda Financiară Galați la data de 27 octombrie 2009, prin intermediul tatălui, său pentru a se prezenta cu evidența contabilă a societății din perioada 2008 la zi, declarațiile către bugetul de stat și registrul de control.

Înainte de a se prezenta la organul de control, martorul a luat legătura cu recurentul inculpat, probabil pentru a afla de ce este chemat la Garda Financiară Galați, ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că SC "U.T." SRL nu a mai desfășurat activitate după ce martorul s-a retras în fapt din societate, respectiv, din luna august 2008 (aceste aspecte rezultă din Nota explicativă dată de martor în care, la întrebarea pusă de organele financiare dacă a derulat relații comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL și SC " D." SRL, a arătat că nu cunoaște despre acestea și că din discuțiile cu inculpatul J.R. a înțeles că societatea SC "U.T." SRL nu a desfășurat activitate). Împrejurarea că recurentul inculpat J.R.

a cunoscut că organele financiare urmează să efectueze un control la SC "U.T." SRL rezultă și din declarațiile date de martorul T.B. în fața organelor judiciare în care a arătat că după ce a dat notă explicativă la organele fiscale a luat, din nou, legătura cu inculpatul - ceea ce înseamnă că cei doi se întâlniseră și înainte de a se prezenta martorul la Garda Financiară Galați - pentru a-i cere explicații în legătură cu activitatea desfășurată de societate și dacă mai figura ca asociat și administrator la SC "U.T." SRL, inculpatul refuzând să-i răspundă.

Aflând despre control, recurentul inculpat în încercarea de a ascunde comiterea infracțiunii de evaziune fiscală a întocmit decontul de TVA pe trimestrul III 2009 și l-a depus la Administrația Finanțelor Publice Galați la data de 12 noiembrie 2009. A doua zi, pe 13 noiembrie 2009, recurentul inculpat a depus deconturile de TVA pe trimestrul IV al anului 2008 și pe trimestrele I și II ale anului 2009. Toate deconturile au în final TVA în sumă negativă, dar recurentul inculpat nu a cerut restituirea sumelor respective, probabil pentru a evita un control imediat care se face de către organele fiscale în astfel de situații. Pentru a-și acoperi nelegalitatea și pentru a rezolva problema martorului T.B.

în legătură cu ieșirea acestuia din societate, recurentul inculpat a cesionat SC "U.T." SRL martorului C.M., persoană fără adăpost, care consuma frecvent băuturi alcoolice, nu știa să scrie și să citească, locuia într-un subsol de bloc și care pentru suma de 15 RON primită de la inculpat, a semnat actele de cesiune fără să primească vreun act al societății. Înscrisul în care se atestă așa zisa predare-primire a contabilității SC "U.T." SRL nu a fost autentificat de notar, ci i s-a dat doar dată certă, având în aceste condiții, puterea doveditoare a unui act sub semnătură privată.

Întrucât înainte de cesionarea societății, recurentul inculpat a constatat că nu depusese toate declarațiile fiscale, a depus la Administrația Finanțelor Publice Galați la data de 26 ianuarie 2010, decontul de TVA pe trimestrul IV 2010, iar la datele de 22 și 26 februarie 2010, decontul de TVA pe trimestrul III 2008, precum și declarațiile privind impozitul pe venit pe anii 2008 și 2009. Deconturile de TVA au la final TVA în sumă negativă, dar recurentul inculpat nu a cerut restituirea sumelor respective, iar în declarațiile privind impozitul pe venit sunt menționate sume modice, raportat la veniturile pe care le-a obținut în relația cu cele 4 societăți comerciale.

Așa cum a concluzionat și instanța de apel, Înalta Curte reține că împrejurarea că recurentul inculpat nu a depus Declarațiile 394 privind livrările/prestările și achizițiile desfășurate pe teritoriul României, referitoare la relațiile comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL/SC "N." SRL și SC "D." SRL coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, menționate în considerentele deciziei, conduc la concluzia că acesta nu a înregistrat în contabilitatea SC "U.T." SRL veniturile obținute din relațiile comerciale desfășurate cu societățile sus-menționate. Apărarea recurentei inculpate J.V.

în sensul că nu a avut nici o contribuție în ținerea evidenței contabile a SC "U.T." SRL și, în consecință, greșit a fost condamnată pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, în mod corect a fost înlăturată de instanța de apel întrucât, într-adevăr, din probele administrate în cauză rezultă că l-a ajutat pe fiul său, recurentul inculpat J.R., în desfășurarea relațiilor comerciale cu cele patru societăți, a completat facturi, a încheiat contractul cu SC "D." SRL, a primit bani în numerar, a eliberat chitanțe, a întocmit acte primare contabile, l-a consiliat pe inculpat la ținerea evidenței contabile a SC "U.T." SRL (în realitate, la neținerea, în parte, a contabilității societății).

Relevantă este declarația martorului T.B. - administrator al SC "U.T." SRL până în luna august 2008, când s-a hotărât să se retragă din societate datorită unor neînțelegeri cu inculpatul J.R. - care a arătat că s-a înțeles cu inculpatul, ca mama acestuia să țină contabilitatea societății, actele firmei rămânând la aceasta. Și recurentul inculpat J.R. a declarat că a stabilit cu martorul T.B. să administreze societatea și să se ocupe de contabilitate întrucât nu se impunea să plătească o altă persoană deoarece mama sa avea cunoștințe în domeniul economic. A mai declarat inculpatul că mama sa l-a consiliat, aceasta fiind de profesie contabil. Chiar și recurenta inculpată J.V. a declarat că a întocmit acte primare contabile, facturi, chitanțe, un contract încheiat cu una din cele 4 societăți comerciale cu care firma fiului său a desfășurat relații comerciale.

În contextul celor mai sus arătate, cererile recurenților inculpați J.R. și J.V. de a se pronunța o soluție de achitare sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare. În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaților, nici înlăturarea prevederilor art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 și a art. 71 alin. (5) C. pen., referitor la inculpată J.V., așa cum a cerut parchetul, dar nici suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului J.R., așa cum a solicitat acesta. Pedepsele aplicate recurenților inculpați au fost just individualizate în raport de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpați, persoana acestora, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. au fost corect reținute în favoarea recurenților inculpați raportat la datele ce caracterizează favorabil persoana acestora. Astfel, recurentul inculpat J.R. a avut un comportament bun anterior comiterii faptei, este o persoană tânără, este căsătorit, are un copil minor. De asemenea, recurenta inculpată J.V., anterior comiterii faptei a avut o comportare bună și nu are antecedente penale. Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, în mod corect instanța de apel a apreciat că recurentul inculpat J.R.

nu se poate îndrepta și că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia, având în vedere urmările faptei, valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat și contribuția însemnată pe care a avut-o inculpatul la comiterea infracțiunii. Pentru recurenta inculpată J.V. se constată că în mod judicios s-a apreciat de către instanța de fond și de instanța de prim control judiciar că aceasta se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru ea, dată fiind contribuția mai redusă pe care a avut-o la săvârșirea infracțiunii. În consecință, Înalta Curte apreciată că executarea de către recurentul inculpat J.R.

a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare în condiții de detenție și executarea de către recurenta inculpată J.V. a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare în condițiile art. 86 1 C. pen., cu instituirea în sarcina acesteia a obligațiilor prevăzute de art. 86 3 C. pen. este de natură de a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea celor doi inculpați. Față de cele ce preced, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpații J.R. și J.V. se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile prevăzut de art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit disp. art. 385 17 C. proc.

pen., din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat J.R. se va deduce prevenția începând cu data de 3 februarie 2012, până la 19 iunie 2013. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații J.R. și J.V. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului J.R., prevenția de la 3 februarie 2012 la 19 iunie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013. Procesat de GGC - NN