ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4011/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4011/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față

Prin Sentința penală nr. 360 din 21 iunie

2012 a Tribunalului Galați s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpatul N.S.P.

În temeiul art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina inculpatului N.S.P. din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul N.S.P. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a

închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (faptă din perioada martie 2009 - septembrie 2010).

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 86

1

C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe

perioada termenului de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în baza art 86

2

alin. (1) C. pen. și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri.

Potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei.

Potrivit art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului

N.S.P.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive a

inculpatului N.S.P. și în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.S.P., durata reținerii și

a arestării preventive, de la 18 noiembrie 2011 până la 31 ianuarie 2012, și de

la data de 2 mai 2012 la zi (data de 21 iunie 2012).

Potrivit art. 14 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat

inculpatul N.S.P. la plata sumei de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON

impozit pe profit și 368.393,56 RON TVA, cu dobânzi și penalități aferente până

la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu titlu

de despăgubiri civile.

În temeiul art 163 C.

proc. pen., instanța a menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul

urmăririi penale prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 2 decembrie 2011 și prin

Ordonanța nr. 816/P/2011 din 5 decembrie 2011 asupra:

- autoturismului

marca V.P. cu număr de înmatriculare X;

- imobilului situat

în intravilanul com. G., jud. Galați, compus din suprafața de 995 m

2

teren, curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit

edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață

construită 136,30 m

2

, proprietatea numitei Z.A.

S-a dispus ca, după

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia acesteia să se comunice la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați pentru a face

cuvenitele mențiuni.

Suma de 1.000 RON,

reprezentând costul expertizei fiscale, s-a dispus a fi avansată din fondurile

Ministerului Justiției în contul expertului fiscal C.S. nr. Z, deschis la Banca

T., urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor de

judecată.

În temeiul art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către

stat suma de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 816/P/2011 din 12 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpatului N.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată și completată, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în sarcina

inculpatului N.S.P. s-a reținut că în calitate de asociat unic și administrator

al SC G. SRL Tălpigi, com. Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 -

septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în

evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind

bugetul general consolidat cu suma de 1.006.468 RON, impozit pe profit, TVA și

majorări.

Analizând probele

administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești,

instanța a reținut următoarele:

Din luna martie 2009,

inculpatul N.S.P. a devenit asociat unic și administrator al SC G. SRL, cu

obiect principal de activitate "comerțul cu ridicata al cărnii și

produselor din carne".

În perioada martie

2009 - septembrie 2010, inculpatul a desfășurat activitate comercială, a

achiziționat animale în viu de la persoane fizice, fără plata de TVA, dar a

înregistrat în contabilitatea societății, a cărui administrator era, facturi

fiscale în care se menționa că se cumpăra carcasă de bovină de la societăți

comerciale și cu plata de TVA.

Animalele

achiziționate de inculpat de la persoane fizice (din târguri) erau vândute de

inculpat către firme de prelucrare a cărnii din Botoșani, jud. Suceava.

La vânzarea

animalelor, inculpatul colecta TVA, astfel încât prin înregistrarea unor

facturi de aprovizionare fictive de la societăți comerciale, la alte prețuri și

cu plata de TVA, inculpatul și-a diminuat baza de impozitare și și-a dedus

nelegal TVA, astfel încât bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de

410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON,

TVA, conform concluziilor raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză.

Deși prin

rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați se reține

aceeași situație de fapt, se constată că prejudiciul cauzat bugetului general

consolidat al statului este de 1.006.468 RON, astfel cum reiese din

Procesul-verbal din 16 iunie 2011 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați, considerându-se că facturile de aprovizionare sunt false și nu

pot fi evidențiate în contabilitate.

Din actele dosarului

instanța reține că inculpatul s-a aprovizionat cu animale vii, de la persoane

fizice, pe care, la rândul său, le-a vândut unor abatoare.

Conform raportului de

expertiză contabilă instrumentat în cauză, fiind analizate facturile pentru

marfa livrată de SC G. SRL Tălpigi, în perioada martie 2009 - septembrie 2010,

a rezultat un total de 193.572,06 kg carne livrată, din care 187.300,06 kg

carne în carcasă și 6.272,00 kg animale vii. Aplicându-se randamentul comunicat

de abatoarele din Botoșani, a rezultat că pentru perioada menționată, firma a

achiziționat o cantitate estimată de 407.548,01 kg animale vii. Ținând cont de

prețurile medii de achiziție ale principalelor produse agricole, pe regiuni de

dezvoltare, pe trimestre, publicate de Institutul Național de Statistică, SC G.

SRL a trebuit să cheltuie suma de 1.583.643,25 RON. Ținând cont de veniturile

cumulate de 1.837.045,98 RON obținute de firmă în perioada martie 2009 -

septembrie 2010, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 254.402,73

RON, fiind avute în vedere cotele de impozit forfetar începând cu 1 mai 2009 și

până la sfârșitul perioadei.

În ceea ce privește

TVA-ul, animalele vii fiind achiziționate de la producători individuali, SC G.

SRL nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA

menționată pe facturile emise pentru marfa livrată, așa încât firma datorează

bugetului de stat TVA în valoare totală de 368.393,56 RON, din care 199.256,3

RON aferent anului 2009, iar 169.137,24 RON, aferent perioadei ianuarie -

septembrie 2010.

Având în vedere cele

reținute, instanța a constatat că SC G. SRL datorează bugetului de stat suma

totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și

368.393,56 RON, TVA.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului N.S.P. care, în calitate de asociat unic și administrator

al SC G. SRL Tălpigi, com. Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 -

septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în

evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind

bugetul general consolidat cu suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61

RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că

prin actul de inculpare s-a reținut forma agravantă prevăzută de alin. (2) a

art. 9 din Legea nr. 241/2005, instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat

inculpatul N.S.P., urmând a se reține doar infracțiunea prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât prejudiciul nu depășește

100.000 euro.

Vinovăția

inculpatului a fost dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la

dosarul cauzei, el săvârșind fapta cu intenție directă. Instanța a avut în

vedere că inculpatul a înregistrat în evidența contabilă facturi nereale,

diminuând baza de impozitare în scopul deducerii nelegale a TVA, situație care

rezultă din toate mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv facturi

fiscale și chitanțe, extrase de cont și contracte de furnizare.

Instanța de fond nu a

primit punctul de vedere susținut de inculpat în sensul achitării acestuia în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a achiziționat

animalele vii din târguri de animale, de la persoane fizice, astfel cum reiese

din declarațiile martorilor P.V. și C.A. Chiar dacă acești martori au declarat

că l-au văzut pe inculpat primind hârtii sau completând facturi, aceste aspecte

nu reies din declarațiile inculpatului și nu se coroborează cu celelalte mijloace

de probă administrate în cauză, respectiv adresele de răspuns ale Gărzii

Financiare, Secția București, Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov, potrivit

cărora SC G. SRL nu a avut relații comerciale cu SC T.P. SRL București, SC C.

SRL București, SC F. SRL București, SC C.C. SRL Vaslui, SC A. SRL Vaslui, SC P.

SRL Bihor, SC R. SRL Iași, SC V.C. SRL Vrancea, aceste firme nu au livrat

bunuri către SC G. SRL. Totodată, aceste facturi au înscris la expeditor

N.S.P., L.A. sau M.D., toți din com. Ghidigeni, jud. Galați; totodată, în

facturile de aprovizionare a SC G. se menționează "carcasă bovină",

ori inculpatul achiziționa animale vii din târguri.

Toate aceste probe se

coroborează cu declarațiile inculpatului, care a arătat că achiziționarea

animalelor s-a făcut din târguri.

Față de

considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus

condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de

lege.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Galați, s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 1.135.985 RON, ce rezultă din Raportul de inspecție fiscală din 21

iunie 2011, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, precum și

la plata accesoriilor până la data plății efective a sumei datorate.

Având în vedere cele

reținute mai sus, instanța a constatat că prejudiciul cauzat bugetului general

consolidat este în suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON,

impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA, urmând ca inculpatul să fie obligat

la plata acestor sume.

În ceea ce privește

partea responsabilă civilmente și posibilitatea obligării acesteia în solidar

cu inculpatul la acoperirea prejudiciului, instanța a reținut că SC G. SRL se

află în procedură de insolvență și de la data deschiderii procedurii de

insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

pentru realizarea creanțelor asupra debitelor sau bunurilor sale, astfel încât

societatea comercială nu mai poate fi obligată la despăgubiri civile, alături

de inculpat, pentru că s-ar obține un nou titlu executoriu care ulterior ar

putea fi valorificat, urmând ca Statul Român să se înscrie la masa credală a

debitorului.

Instanța a reținut

că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile derogatorii de la dreptul comun în

materie, conținute în Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței,

întrucât împotriva SC G. SRL a fost deschisă această procedură.

Art. 36 din legea

amintită stabilește că, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se

suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorilor sau bunurilor acestora.

În acest context,

instanța a apreciat că, prin derogare de la regula solidarității debitorilor

instituită de art. 1003 C. civ., partea responsabilă civilmente nu poate fi

obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.

În ceea ce privește

măsurile asigurătorii, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale, prin

Ordonanța nr. 816/P/2011 din 2 decembrie 2011, a fost instituită măsura

asiguratorie asupra imobilului situat în intravilanul com. G., jud. Galați,

compus din suprafața de 995 m

2

și casă de locuit proprietatea

numitei Z.A., soacra inculpatului, considerându-se că bunul aparține în fapt

inculpatului, fiind cumpărat în perioada săvârșirii faptei.

În cursul cercetării

judecătorești Z.A. a contestat măsura instituită de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați, arătând că imobilul îi aparține, că pentru achiziționarea

acestuia a fost ajutată de fiul său, rezident în Italia, și nu a primit bani de

la inculpat.

Totodată, prin

Ordonanța nr. 816/P/2011 din 5 decembrie 2011 s-a dispus instituirea măsurilor

asigurătorii asupra autoturismului V.P. cu număr de înmatriculare X, trecut

fictiv pe numele martorului V.D.

Având în vedere

declarațiile martorului V.D., care a arătat că a cumpărat în mod fictiv

autoturismul de la inculpat, și a martorului I.C., care a arătat că prețul

vânzării imobilului l-a primit de la inculpat, instanța a menținut măsurile

asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale.

Cu privire la

solicitarea expertului C.S., de majorare a onorariului de expert cu suma de

1.000 RON, având în vedere decontul depus la dosar, prin care se face dovada

volumului de muncă, funcție de complexitatea lucrării, instanța a admis cererea

de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.000 RON, dispunându-se ca

această sumă să fie avansată din contul Ministerului Justiției, iar inculpatul

să fie obligat la plata acestei sume.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul

N.S.P., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Finanțelor Publice Galați și petenta Z.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocându-se motivele arătate în mod detaliat în partea

introductivă a prezentei decizii penale.

I. În esență,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a susținut că:

instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că deși instanța de

judecată s-a raportat în totalitate la situația de fapt redată în actul de

sesizare al instanței și a reținut că facturile înregistrate în contabilitate

nu corespund realității, a dat faptei o altă încadrare juridică prin raportare

la un alt prejudiciu.

aplice pedeapsa accesorie și complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C.

pen., inculpatul acționând în calitate de administrator al părții responsabile

civilmente SC G. SRL Ghidigeni.

inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata despăgubirilor civile acordate în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile

Legii nr. 85/2006.

valoarea extrem de mare a prejudiciului, persoana și conduita inculpatului, se

impunea aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de alin. (2) al

art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu executarea efectivă a acesteia.

S-a solicitat

admiterea apelului conform celor invocate.

II. Inculpatul N.S.P.

a susținut, în esență, prin apărătorul ales, că în cauză nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, nici pe latură

obiectivă și nici subiectivă, întrucât operațiunile de cumpărare, respectiv

vânzare au fost reale, iar facturile în discuție nu au fost completate de

inculpat, acesta neavând de unde să știe dacă cei care îi furnizau animalele și

care întocmeau facturile erau sau nu reprezentanții unor societăți comerciale.

A solicitat achitarea

întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

III. Partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați a susținut că în mod greșit instanța și-a însușit concluziile

raportului de expertiză efectuat în cauză, raport care nu îi este opozabil atât

timp cât nu a fost convocat de expert și cât timp nu i-a fost comunicat,

nefiind în măsură să formuleze obiecțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpatul

nu a contestat pe calea contenciosului administrativ raportul de inspecție

fiscală care a fundamentat constituirea de parte civilă în cauză.

A solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

IV. Petenta Z.A. a

susținut în esență, prin apărătorul ales, că:

- imobilul în

discuție a fost achiziționat exclusiv de către petentă cu sprijinul fiului său

stabilit în Italia, când nici măcar nu era începută urmărirea penală, iar

inculpatul nu putea să prevadă un eventual dosar penal;

- că simpla

declarație a martorului I.C. cum că suma pentru achiziționarea imobilului ar fi

fost achitată de inculpat și că acesta s-ar fi interesat cu privire la imobil

nu poate să înfrângă principiile elementare de drept civil vizând contractul de

vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică și că, prin menținerea

sechestrului asigurător s-ar aduce o încălcare gravă a dispozițiilor art. 53

din Constituție, cât și a celor înscrise în art. 1 al Primului Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul

de proprietate.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în

rejudecare, admiterea contestației formulate în sensul ridicării măsurii

sechestrului asigurător.

Prin Decizia penală

nr. 288/A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și de petenta Z.A.

S-a desființat în

parte sentința penală atacată și, în rejudecare:

S-a majorat cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului N.S.P. de la 3 (trei) ani închisoare la 4

(patru) ani închisoare.

S-a completat

conținutul pedepsei accesorii și a celei complementare în sensul că se

interzice inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit.

c) C. pen.

S-a majorat cuantumul

termenului de încercare de la 5 ani la 7 ani.

S-au înlăturat

dispozițiile privind soluționarea laturii civile, precum și acelea privind

menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în intravilanul

comunei G., județul Galați, compus din suprafața de 995 m

2

teren,

curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit

edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață

construită 136,30 m

2

, proprietatea numitei Z.A.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și 1003 C. civ., a fost

obligat inculpatul la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.

SRL Ghidigeni prin lichidator judiciar L.C. IPURL la plata către partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați a sumei de 409.116,17 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din

care impozit pe profit în sumă de 42.222,61 RON și TVA în sumă de 366.893,56

RON, precum și a dobânzilor și penalităților aferente, calculate până la

achitarea integrală a debitului.

În baza art. 168 C.

proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenta Z.A. și s-a dispus

ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în

intravilanul comunei G., județul Galați, compus din suprafața de 995 m

2

teren, curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit

edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață

construită 136,30 m

2

, proprietatea acesteia.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței penale atacate.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de inculpatul N.S.P. și de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Galați împotriva aceleiași sentințe penale.

Verificând sentința

penală apelată în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

curtea de apel a constatat ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați și de petenta Z.A. pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

I.1. Inculpatul

N.S.P. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și

alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținându-se în esență că în calitate de asociat unic și administrator al SC G.

SRL Tălpigi, com. Ghidigeni, jud. Galați, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, a înregistrat în

evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale (a cumpărat

bovine de la persoane fizice - neînregistrate în scop de TVA, dar intrările în

contabilitate și le-a înregistrat ca provenind de la diverse societăți

comerciale - care nu au confirmat vreo relație comercială cu firma

inculpatului, iar la momentul vânzării animalelor către firme din Botoșani,

colecta TVA, taxă pe care nu o plătea, invocând plata acesteia la achiziție,

diminuându-și astfel baza de impozitare și deducând în mod nelegal TVA),

prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin estimare de

organele fiscale fiind în sumă de 1.006.468 RON, constituit din: impozit pe

profit - 284.201 RON, majorări impozit pe profit - 109.928 RON, penalități

impozit pe profit - 42.630 RON, TVA - 398.031 RON, majorări TVA - 111.973 RON,

penalități TVA - 59.705 RON.

Inculpatul a

solicitat organelor de urmărire penală (atât la data de 18 noiembrie 2011 -

când a fost audiat în calitate de învinuit, cât și la data de 8 decembrie 2011

- când i s-a prezentat materialul de urmărire penală) efectuarea unei expertize

de specialitate care să stabilească prejudiciul real cauzat bugetului

consolidat, ținându-se cont și de cheltuielile efectuate cu achiziția

animalelor a căror vânzare către terți s-a dovedit a fi reală.

Proba i-a fost

refuzată, cu încălcarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) teza finală C. proc.

pen., potrivit cărora organul de urmărire penală adună probele atât în

favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, cu atât mai mult

cu cât cuantumul real al prejudiciului (contravaloarea impozitului pe profit și

TVA de la plata cărora s-a sustras prin săvârșirea faptei deduse judecății)

atrăgea stabilirea unei încadrări juridice corecte și implicit a limitelor de

pedeapsă care operau în cauză.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie

infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la

8 ani și interzicerea unor drepturi evidențierea, în actele contabile sau în

alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori

evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșite în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Alin. (2) al art. 9

din Legea nr. 241/2005 prevede că, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a

produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei

naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a

acesteia se majorează cu 2 ani.

Se observă că

reținerea unui prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei

naționale, conduce la o încadrare juridică mai gravă prin majorarea limitelor

pedepsei principale, și anume de la 4 ani la 10 ani închisoare.

În acest context,

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a sesizat că accesoriile

(majorări de întârziere și penalități) au fost înglobate în mod greșit în

cuantumul prejudiciului reținut prin rechizitoriu, accesorii care practic au

dublat aproape valoarea obligațiilor fiscale estimate, astfel cum apare aceasta

în cererea de constituire de parte civilă formulată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați.

Este adevărat că

potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) și r) nu sunt deductibile cheltuielile care

nu au la bază documente justificative întocmite conform legii, însă având în

vedere că în cauza de față stabilirea bazei de impunere s-a efectuat prin

estimare, iar prin Ordinul nr. 3389 din 3 noiembrie 2011, emis de Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală (publicat în M.

Of. nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală), s-a

statuat că stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a

veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora (art. 1 pct. 3), se

constată că în mod corect instanța a dat eficiență raportului de expertiză

contabilă instrumentat în cauză, conform căruia, prin aplicarea randamentului

mediu comunicat de abatoarele din Botoșani, a rezultat că pentru perioada luată

în calcul, SC G. SRL a achiziționat o cantitate estimată de 407.548,01 kg

animale vii.

Ținând cont de

prețurile medii de achiziție, pe regiuni de dezvoltare și pe trimestre

publicate de Institutul Național de Statistică, firma a trebuit să cheltuiască

suma de 1.583.643,25 RON. Cum veniturile cumulate obținute de firmă în perioada

martie 2009 - septembrie 2010 sunt în sumă de 1.837.045,98 RON, rezultă un

profit cumulat pe întreaga perioadă de 254.402,73 RON, impozitul pe profit

aferent, calculat și prin aplicarea cotelor de impozit forfetar impuse în

perioada 1 mai 2009 - 30 septembrie 2010, fiind în sumă de 42.222,60 RON, din

care 37.335,19 RON pentru anul 2009 și 4.887,41 RON pentru anul 2010.

Din același raport de

expertiză rezultă că SC G. SRL Tălpigi datorează bugetului de stat TVA în

valoare totală de 368.393,56 RON, din care 199.256,3 RON aferent anului 2009,

iar 169.137,24 RON aferent perioadei ianuarie - septembrie 2010, pornindu-se de

la premisa reținută prin actul de acuzare că animalele vii fiind achiziționate

de la producători individuali, firma nu avea drept de deducere, astfel că TVA

de plată coincide cu TVA menționată pe facturile emise pentru marfa livrată,

livrare recunoscută de altfel de către societățile comerciale care au

abatorizat-o.

Așa fiind, reținând că

SC G. SRL Tălpigi datorează bugetului de stat pentru perioada martie 2009 - 30

septembrie 2010 suma totală de 410.616,17 RON, cu titlu de impozit pe profit și

TVA, sumă care echivalată în euro la un curs de minim 4,20 RON/euro nu

depășește 100.000 euro, legal instanța de fond a dispus schimbarea încadrării

juridice, înlăturând aplicarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pentru aceste

considerente primul motiv de apel invocat de parchet vizând greșita schimbare a

încadrării juridice, nu va fi primit.

I.2. Cel de-al doilea

motiv de nelegalitate invocat de parchet este fondat. Procedând la aplicarea

pedepsei accesorii și a celei complementare, instanța a omis să cuprindă în

conținutul celor două pedepse și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție

sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia

de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii. Cum între

calitatea de administrator/asociat unic al unei societăți comerciale și

activitatea desfășurată de inculpat care i-a permis săvârșirea infracțiunii

deduse judecății există o strânsă legătură, se impunea și interzicerea

exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

I.3. Procedând la

soluționarea laturii civile, în mod corect instanța a dat eficiență

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art.

998 C. civ., obligând inculpatul la plata către partea civilă a obligațiilor

fiscale datorate, precum și a accesoriilor aferente, calculate până la data

plății efective, conform prevederilor art. 120 și urm. C. proc. fisc.

Instanța a greșit

însă refuzând obligarea inculpatului la plata acestor sume în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC G. SRL Tălpigi prin lichidator judiciar L.C. IPURL,

încălcând astfel dispozițiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. în referire la

art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., întrucât, chiar dacă societatea

comercială a intrat în procedura de insolvență, aceasta nu a fost radiată,

urmând să răspundă, potrivit legii civile, în solidar cu inculpatul pentru

paguba provocată prin fapta acestuia din urmă, pagubă care de altfel a fost

acoperită parțial de inculpat.

I.4. În ce privește

individualizarea pedepsei principale și a modalității de executare se constată

că, sub acest aspect, criticile formulate de parchet sunt parțial fondate.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de

constrângere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o

decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul

făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia

trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte

penale.

Potrivit art. 72

alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Curtea observă că,

deși instanța a stabilit corect starea de fapt pe baza probatoriului judicios

administrat (stare de fapt pe care Curtea și-o însușește fără a mai fi necesară

reiterarea acesteia) și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la

individualizarea judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește

întinderea acesteia.

Raportat la

gravitatea activității infracționale, reliefată prin modul și mijloacele de

săvârșire, a urmărilor produse, se constată că pedeapsa principală aplicată nu

este îndestulătoare, cuantumul acesteia urmând să fie majorat astfel încât să

satisfacă scopul educativ-preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen. și

care să reflecte datele care caracterizează infracțiunea dedusă judecății și

persoana inculpatului, care este necunoscut cu antecedente penale, este

căsătorit, are în întreținere un copil minor cu probleme de sănătate, cu un

grad de instrucție sub mediu, fiind absolvent a 8 clase, iar în cursul

procesului penal chiar dacă a manifestat o conduită procesuală oscilantă, a

recunoscut implicit fapta, dovadă în acest sens fiind plata parțială a

debitului fiscal.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază în consens cu cele

reținute de instanța de fond, că reeducarea inculpatului este posibilă și fără

executarea efectivă a acesteia, în cauză dispunându-se în mod corect

suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se inculpatului, în baza

art. 86

3

C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență), fiind întrunite atât condițiile privitoare la pedeapsă, cât și

condițiile privitoare la persoana inculpatului.

Așa fiind, Curtea nu

va primi solicitarea parchetului vizând înlăturarea dispozițiilor privind

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

II. În ce privește

apelul inculpatului se constată că acesta nu este fondat.

Cu probatoriul administrat

în cauză, respectiv facturi fiscale și chitanțe, extrase de cont și contracte

de furnizare, adresele de răspuns ale Gărzii Financiare, Secția București,

Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov, potrivit cărora SC G. SRL nu a avut

relații comerciale cu SC T.P. SRL București, SC C. SRL București, SC F. SRL

București, SC C.C. SRL Vaslui, SC A. SRL Vaslui, SC P. SRL Bihor, SC R. SRL

Iași, SC V.C. SRL Vrancea, aceste firme nu au livrat bunuri către SC G. SRL,

declarațiile martorilor B.F., A.I., B.G.M., S.I., C.I., B.V. și D.S., s-a

demonstrat că inculpatul N.S.P., în calitate de asociat unic și administrator

al SC G. SRL Tălpigi, com. Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 -

septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în

evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind

bugetul general consolidat cu suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61

RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA.

Fapta astfel expusă

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunțate în ședință

publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la

condamnarea inculpatului.

Susținerea

inculpatului cu privire la lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, și

anume vinovăția sub forma intenției, nu poate fi primit. Ansamblul probator

administrat în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul a acționat cu

intenție directă, acesta a achiziționat animalele vii din târguri de animale de

la persoane fizice, pe care ulterior le-a vândut unor abatoare, în baza unor

documente fiscale nereale, afirmațiile acestuia că furnizorii săi erau persoane

juridice, în pofida evidenței - în acest sens fiind adresele de răspuns ale

Gărzii Financiare, Secția București, Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov,

potrivit cărora SC G. SRL nu a avut relații comerciale cu SC T.P. SRL

București, SC C. SRL București, SC F. SRL București, SC C.C. SRL Vaslui, SC A.

SRL Vaslui, SC P. SRL Bihor, SC R. SRL Iași, SC V.C. SRL Vrancea, firme care nu

au livrat bunuri către SC G. SRL sau a căror activitate a fost întreruptă

temporar, neputând fi primite.

Constatând că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea va respinge ca

nefondat apelul inculpatului, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu consecința obligării acestuia la plata către stat a

cheltuielilor ocazionate de soluționarea apelului.

III. În ce privește

apelul declarat de apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Finanțelor Publice Galați, Curtea constată că aceasta s-a constituit

parte civilă cu suma de 1.135.985 RON, solicitând totodată obligarea

inculpatului și la plata accesoriilor calculate până data plății efective,

raportându-se însă la un alt act de inspecție fiscală decât cel avut în vedere

de procuror la stabilirea prin estimare a prejudiciului, respectiv la Raportul

de inspecție fiscală din 21 iunie 2011, în loc de Procesul-verbal din 16 iunie

2011, aflat în dosarul de urmărire penală. Deși legal citată, partea civilă nu

a comunicat instanței modalitatea în care a stabilit și din ce se compune suma

de 1.135.985 RON. De asemenea, nu și-a desemnat vreun reprezentant legal care

să se prezinte în fața instanței, să ia la cunoștință actele și lucrările din

dosar și să fie în măsură să formuleze cereri și să pună concluzii.

Cum judecata în fața

primei instanțe s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 291

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Legea

nr. 202/2010, precum și a dispozițiilor vizând procedura expertizei înscrise în

art. 118 și urm. C. proc. pen., lipsa reprezentantului legal al părții civile

la termenul fixat pentru desemnarea expertului și a discutării obiectivelor

expertizei nu este imputabilă instanței.

De asemenea, se

constată că față de obiectul expertizei, corect instanța a apreciat că nu este

necesară prezența părților la efectuarea ei și cum expertul nu a solicitat

părților explicații suplimentare, instanța nu a dispus în acest sens, astfel că

neconvocarea părții civile de către expert nu poate constitui un motiv de

admitere a apelului și de desființare a hotărârii atacate.

În egală măsură, nu

poate fi primită susținerea potrivit căreia necomunicarea către partea civilă a

unui exemplar după expertiză ar face ca proba să nu îi fie opozabilă. Cum

raportul de expertiză a fost depus de expert la dosarul cauzei, conform art.

122 alin. (3) C. proc. pen., partea civilă a avut posibilitatea să îl studieze

și eventual să formuleze obiecțiuni dacă și-ar fi desemnat vreun reprezentant

legal, instanța penală nefiind obligată să comunice părților mijloacele de

probă din dosar.

Pentru aceste

considerente, constatând că apelul declarat de partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați nu este fondat,

Curtea îl va respinge în condițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

consecința obligării la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate

cu soluționarea apelului.

IV. În ce privește

apelul petentei Z.A., Curtea constată următoarele:

La data de 4

septembrie 2009, între I.C., în calitate de vânzător, și Z.A., în calitate de

cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în intravilanul

com. G., jud. Galați, compus din teren în suprafață de 995 m

2

și

casa de locuit edificată pe acest teren, prețul vânzării fiind în sumă de

20.000 RON, din care suma de 10.000 RON a fost plătită de cumpărător anterior

întocmirii actului autentic, diferența urmând să fie achitată ulterior,

respectiv la data de 1 noiembrie 2009.

Prin Ordonanța nr.

816/P/2011 din 2 decembrie 2011, a fost instituită măsura asiguratorie asupra

acestui imobil, considerându-se că bunul aparține în fapt inculpatului și nu

soacrei sale Z.A., întrucât a fost cumpărat în perioada săvârșirii faptei.

Petenta Z.A. a

contestat măsura instituită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, arătând

că imobilul îi aparține, că pentru achiziționarea și renovarea acestuia a fost

ajutată de fiul său, rezident în Italia, neprimind vreun ban de la inculpat.

Instanța a menținut

măsura asiguratorie instituită în cursul urmăririi penale raportându-se la

declarațiile martorului I.C., care a arătat, contrar celor declarate în fața

notarului, că prețul vânzării imobilului l-a primit de la inculpat.

Or, contractul de

vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică este guvernat de dispozițiile

art. 1173 din vechiul C. civ. (neabrogat), 1174 și 1191 alin. (2) C. civ.,

potrivit cărora actul autentic are deplină credință în privința oricărei

persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată, neputându-se face o

dovadă cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea

ce pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării

actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 RON.

Mai mult,

împrejurarea că inculpatul a vizionat imobilul, s-a implicat în negocierea

prețului și a însoțit-o pe soacra sa la notar, nu este de natură să conducă la

concluzia că sprijinul moral acordat acesteia anterior datei de 4 septembrie

2009 echivalează cu statutul de proprietar de fapt, banii proveniți din

activitatea infracțională putând fi investiți, dacă inculpatul ar fi anticipat

o eventuală inculpare, pe numele părinților săi și nicidecum al soacrei, care,

astfel cum rezultă din actele depuse la dosar are propriile venituri, nefiind

exclus să fi fost ajutată financiar în achiziționarea și renovarea imobilului

de propriul fiu stabilit în Italia, conform dovezilor de la dosarul de fond.

Așa fiind, constatând

că în cauză nu s-a demonstrat că imobilul în discuție ar aparține inculpatului

și având în vedere prevederile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra

învinuitului sau inculpatului și a persoanei responsabile civilmente, până la

concurența valorii probabile a pagubei, Curtea a admis apelul declarat de

petenta Z.A.

Pe cale de

consecință, în baza art. 168 C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de

petenta Z.A. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra

imobilului proprietatea acesteia.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

inculpatul N.S.P. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați a invocat următoarele cazuri de casare:

- art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., criticând schimbarea încadrării juridice prin

înlăturarea alin. (2) al art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând cuantumul și modalitatea de executare a

pedepsei aplicate inculpatului;

- art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., criticându-se revocarea măsurii sechestrului

asigurător asupra imobilului achiziționat de către inculpat pe numele soacrei

sale.

Inculpatul N.S.P. a

invocat următoarele cazuri de casare:

- art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., susținându-se în esență că operațiunile de

vânzare-cumpărare au fost reale, facturile nu au fost completate de către

inculpat, care nu a avut de unde să știe dacă furnizorii de animale erau sau nu

reprezentanții unor societăți comerciale;

- art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se menținerea dispozițiilor sentinței

privitoare la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei.

Partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Galați nu a invocat vreun caz de casare, solicitând însă trimiterea cauzei spre

rejudecare, întrucât partea civilă nu a fost convocată pentru efectuarea

expertizei contabile și nu a putut formula eventuale obiecțiuni.

În plus, instanțele

de fond și apel nu au luat în considerare raportul de inspecție fiscală în baza

căruia s-a formulat cererea de constituire de parte civilă, act care nu a fost

contestat în contencios administrativ.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma tuturor criticilor formulate și a cazurilor de casare

invocate (în privința părții civile fiind vorba despre cel prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.), Curtea reține următoarele:

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. invocat de către

inculpat, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat pe de o parte că în perioada martie 2009 -

septembrie 2010 inculpatul a achiziționat animale în viu, iar pe de altă parte

că societățile comerciale indicate în facturile fiscale înregistrate de acesta

în contabilitatea SC G. SRL nu au desfășurat în realitate relații comerciale cu

societatea inculpatului, multe din ele neavând în obiectul de activitate

creșterea animalelor.

Susținerile

inculpatului, în sensul că a achiziționat animalele din târguri de pe raza mai

multor județe, nu au putut fi probate, în condițiile în care el nu a oferit

amănunte referitoare la locurile în care s-au efectuat aceste tranzacții, iar

societățile de la care provin facturile false își au sediul în diferite zone

ale țării (București, Bârlad, Vrancea, Bihor).

Pe de altă parte,

materialul probator administrat în cauză demonstrează că în realitate

inculpatul a achiziționat animalele de la persoane fizice, iar facturile

înregistrate în contabilitate nu au nicio legătură cu operațiunile comerciale

reale efectuate de inculpat.

Este relevantă astfel

declarația martorului D.S., comerciant de animale, care a confirmat o discuție

cu inculpatul în cadrul căreia acesta a afirmat că va cumpăra animale de la

persoane fizice, urmând a-i pune la dispoziție documente.

Prin urmare,

inculpatul a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni fictive,

cumpărând în realitate animale nu de la societăți comerciale, ci de la persoane

fizice la prețuri inferioare și fără plata TVA. Procedând astfel, cheltuielile

realizate efectiv de către inculpat erau mai mici decât cele menționate în

contabilitate, iar pe această cale baza de impozitare (determinată ca diferență

între venituri și cheltuieli) a fost denaturată, cu consecințe evidente în ce

privește impozitul pe profit datorat bugetului de stat.

În același timp,

facturile înregistrate în contabilitate atestau în mod nereal că inculpatul a

achitat TVA cu ocazia achizițiilor de animale de la societățile indicate, fapt

invocat ulterior ca argument pentru deducerea TVA-ului cu ocazia vânzărilor

către societățile din Botoșani.

Rezultă astfel că

faptele inculpatului, prin care acesta a evidențiat în actele contabile ale

societății operațiuni comerciale fictive au avut drept scop, dar și urmare,

sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce în drept

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscale prev.

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. invocat de către

parchet, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța

de fond și menținută de instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că

inculpatul s-a aprovizionat cu animale vii de la producători individuali, iar

nu de la societăți comerciale, făcând așadar niște cheltuieli (evidențiate prin

estimare în cuprinsul expertizei contabile efectuate în cursul judecății), mai

mici însă decât cele rezultate din facturile fiscale false înregistrate în

contabilitate.

Luând în considerare

această realitate faptică, expertiza contabilă a stabilit o datorie către

bugetul de stat de 410.616,17 RON (reprezentând impozit pe profit și TVA),

prejudiciul fiind așadar mai mic de 100.000 euro, cu consecința încadrării

juridice în art. 9 alin. (1) lit. c), iar nu în forma agravată prevăzută în

alin. (2) al aceluiași articol.

În ce privește suma

de 654.078,93 RON (superioară limitei de 100.000 euro) stabilită ca și cuantum

al prejudiciului în obiectivul 3 al expertizei contabile, aceasta a avut în

vedere varianta în care facturile de aprovizionare înscrise în contabilitate nu

sunt luate în considerare, însă nu doar în sensul că ele atestau operațiuni

nereale, ci că inculpatul nu ar fi desfășurat nici un fel de achiziție de

animale și, prin urmare, nu ar fi efectuat nicio cheltuială.

Cu alte cuvinte,

problema care se pune în speță nu este aceea de a stabili dacă inculpatul a

efectuat niște cheltuieli cu ocazia achizițiilor de animale, ci doar al cuantumului

acestora, respectiv dacă cele înscrise în contabilitate în baza facturilor

provenite de la diverse societăți comerciale sunt reale, prin raportare la cele

realizate efectiv.

Or, din această

perspectivă este cert că inculpatul a efectuat anumite cheltuieli (inferioare

celor rezultate din acte), iar acestea trebuie luate în considerare la

stabilirea prejudiciului, cu consecințe și în planul încadrării juridice a

faptei.

Prin urmare, Curtea

constată că în mod legal s-a procedat la înlăturarea formei agravate a

infracțiunii de evaziune fiscală, câtă vreme prejudiciul cauzat bugetului de

stat, în funcție de cheltuielile reale efectuate, este mai mic de 100.000 euro.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de către

parchet și inculpat, Curtea constată de asemenea că nici acesta nu este

incident în cauză.

Astfel, instanța de

apel a avut în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul

și mijloacele de săvârșire și urmările produse, dar și circumstanțele personale

ale inculpatului (fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, singur

întreținător al familiei), atitudinea sa procesuală și preocuparea acestuia de

a achita prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională, aspecte dovedite

inclusiv prin înscrisurile depuse în dosarul instanței de recurs.

Reevaluând toate

circumstanțele reale și personale, instanța de apel a ma