ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4011/2013

Asupra recursurilor penale de față Prin Sentința penală nr. 360 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Galați s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.S.P. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului N.S.P. din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost condamnat inculpatul N.S.P. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(faptă din perioada martie 2009 - septembrie 2010). În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 86 1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit în baza art 86 2 alin. (1) C. pen. și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Potrivit art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului N.S.P. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului N.S.P. și în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.S.P., durata reținerii și a arestării preventive, de la 18 noiembrie 2011 până la 31 ianuarie 2012, și de la data de 2 mai 2012 la zi (data de 21 iunie 2012). Potrivit art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc.

pen. rap. la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul N.S.P. la plata sumei de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON impozit pe profit și 368.393,56 RON TVA, cu dobânzi și penalități aferente până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, cu titlu de despăgubiri civile. În temeiul art 163 C. proc. pen., instanța a menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 2 decembrie 2011 și prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 5 decembrie 2011 asupra: - autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X; - imobilului situat în intravilanul com.

G., jud. Galați, compus din suprafața de 995 m 2 teren, curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață construită 136,30 m 2 , proprietatea numitei Z.A. S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia acesteia să se comunice la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați pentru a face cuvenitele mențiuni. Suma de 1.000 RON, reprezentând costul expertizei fiscale, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul expertului fiscal C.S. nr. Z, deschis la Banca T., urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 816/P/2011 din 12 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, în sarcina inculpatului N.S.P. s-a reținut că în calitate de asociat unic și administrator al SC G. SRL Tălpigi, com.

Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 1.006.468 RON, impozit pe profit, TVA și majorări. Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele: Din luna martie 2009, inculpatul N.S.P. a devenit asociat unic și administrator al SC G. SRL, cu obiect principal de activitate "comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne". În perioada martie 2009 - septembrie 2010, inculpatul a desfășurat activitate comercială, a achiziționat animale în viu de la persoane fizice, fără plata de TVA, dar a înregistrat în contabilitatea societății, a cărui administrator era, facturi fiscale în care se menționa că se cumpăra carcasă de bovină de la societăți comerciale și cu plata de TVA.

Animalele achiziționate de inculpat de la persoane fizice (din târguri) erau vândute de inculpat către firme de prelucrare a cărnii din Botoșani, jud. Suceava. La vânzarea animalelor, inculpatul colecta TVA, astfel încât prin înregistrarea unor facturi de aprovizionare fictive de la societăți comerciale, la alte prețuri și cu plata de TVA, inculpatul și-a diminuat baza de impozitare și și-a dedus nelegal TVA, astfel încât bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA, conform concluziilor raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză.

Deși prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați se reține aceeași situație de fapt, se constată că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este de 1.006.468 RON, astfel cum reiese din Procesul-verbal din 16 iunie 2011 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, considerându-se că facturile de aprovizionare sunt false și nu pot fi evidențiate în contabilitate. Din actele dosarului instanța reține că inculpatul s-a aprovizionat cu animale vii, de la persoane fizice, pe care, la rândul său, le-a vândut unor abatoare. Conform raportului de expertiză contabilă instrumentat în cauză, fiind analizate facturile pentru marfa livrată de SC G. SRL Tălpigi, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, a rezultat un total de 193.572,06 kg carne livrată, din care 187.300,06 kg carne în carcasă și 6.272,00 kg animale vii.

Aplicându-se randamentul comunicat de abatoarele din Botoșani, a rezultat că pentru perioada menționată, firma a achiziționat o cantitate estimată de 407.548,01 kg animale vii. Ținând cont de prețurile medii de achiziție ale principalelor produse agricole, pe regiuni de dezvoltare, pe trimestre, publicate de Institutul Național de Statistică, SC G. SRL a trebuit să cheltuie suma de 1.583.643,25 RON. Ținând cont de veniturile cumulate de 1.837.045,98 RON obținute de firmă în perioada martie 2009 - septembrie 2010, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 254.402,73 RON, fiind avute în vedere cotele de impozit forfetar începând cu 1 mai 2009 și până la sfârșitul perioadei.

În ceea ce privește TVA-ul, animalele vii fiind achiziționate de la producători individuali, SC G. SRL nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA menționată pe facturile emise pentru marfa livrată, așa încât firma datorează bugetului de stat TVA în valoare totală de 368.393,56 RON, din care 199.256,3 RON aferent anului 2009, iar 169.137,24 RON, aferent perioadei ianuarie - septembrie 2010. Având în vedere cele reținute, instanța a constatat că SC G. SRL datorează bugetului de stat suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului N.S.P. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC G. SRL Tălpigi, com.

Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere că prin actul de inculpare s-a reținut forma agravantă prevăzută de alin. (2) a art. 9 din Legea nr. 241/2005, instanța, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul N.S.P., urmând a se reține doar infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât prejudiciul nu depășește 100.000 euro.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, el săvârșind fapta cu intenție directă. Instanța a avut în vedere că inculpatul a înregistrat în evidența contabilă facturi nereale, diminuând baza de impozitare în scopul deducerii nelegale a TVA, situație care rezultă din toate mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv facturi fiscale și chitanțe, extrase de cont și contracte de furnizare. Instanța de fond nu a primit punctul de vedere susținut de inculpat în sensul achitării acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a achiziționat animalele vii din târguri de animale, de la persoane fizice, astfel cum reiese din declarațiile martorilor P.V.

și C.A. Chiar dacă acești martori au declarat că l-au văzut pe inculpat primind hârtii sau completând facturi, aceste aspecte nu reies din declarațiile inculpatului și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv adresele de răspuns ale Gărzii Financiare, Secția București, Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov, potrivit cărora SC G. SRL nu a avut relații comerciale cu SC T.P. SRL București, SC C. SRL București, SC F. SRL București, SC C.C. SRL Vaslui, SC A. SRL Vaslui, SC P. SRL Bihor, SC R. SRL Iași, SC V.C. SRL Vrancea, aceste firme nu au livrat bunuri către SC G. SRL. Totodată, aceste facturi au înscris la expeditor N.S.P., L.A. sau M.D., toți din com. Ghidigeni, jud. Galați; totodată, în facturile de aprovizionare a SC G. se menționează "carcasă bovină", ori inculpatul achiziționa animale vii din târguri.

Toate aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpatului, care a arătat că achiziționarea animalelor s-a făcut din târguri. Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.135.985 RON, ce rezultă din Raportul de inspecție fiscală din 21 iunie 2011, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, precum și la plata accesoriilor până la data plății efective a sumei datorate. Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a constatat că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat este în suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata acestor sume.

În ceea ce privește partea responsabilă civilmente și posibilitatea obligării acesteia în solidar cu inculpatul la acoperirea prejudiciului, instanța a reținut că SC G. SRL se află în procedură de insolvență și de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitelor sau bunurilor sale, astfel încât societatea comercială nu mai poate fi obligată la despăgubiri civile, alături de inculpat, pentru că s-ar obține un nou titlu executoriu care ulterior ar putea fi valorificat, urmând ca Statul Român să se înscrie la masa credală a debitorului. Instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile derogatorii de la dreptul comun în materie, conținute în Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, întrucât împotriva SC G. SRL a fost deschisă această procedură.

Art. 36 din legea amintită stabilește că, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorilor sau bunurilor acestora. În acest context, instanța a apreciat că, prin derogare de la regula solidarității debitorilor instituită de art. 1003 C. civ., partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile. În ceea ce privește măsurile asigurătorii, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 2 decembrie 2011, a fost instituită măsura asiguratorie asupra imobilului situat în intravilanul com. G., jud. Galați, compus din suprafața de 995 m 2 și casă de locuit proprietatea numitei Z.A., soacra inculpatului, considerându-se că bunul aparține în fapt inculpatului, fiind cumpărat în perioada săvârșirii faptei.

În cursul cercetării judecătorești Z.A. a contestat măsura instituită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, arătând că imobilul îi aparține, că pentru achiziționarea acestuia a fost ajutată de fiul său, rezident în Italia, și nu a primit bani de la inculpat. Totodată, prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 5 decembrie 2011 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra autoturismului V.P. cu număr de înmatriculare X, trecut fictiv pe numele martorului V.D. Având în vedere declarațiile martorului V.D., care a arătat că a cumpărat în mod fictiv autoturismul de la inculpat, și a martorului I.C., care a arătat că prețul vânzării imobilului l-a primit de la inculpat, instanța a menținut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale.

Cu privire la solicitarea expertului C.S., de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.000 RON, având în vedere decontul depus la dosar, prin care se face dovada volumului de muncă, funcție de complexitatea lucrării, instanța a admis cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 1.000 RON, dispunându-se ca această sumă să fie avansată din contul Ministerului Justiției, iar inculpatul să fie obligat la plata acestei sume. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul N.S.P., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați și petenta Z.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

I. În esență, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a susținut că: 1. În mod nelegal instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că deși instanța de judecată s-a raportat în totalitate la situația de fapt redată în actul de sesizare al instanței și a reținut că facturile înregistrate în contabilitate nu corespund realității, a dat faptei o altă încadrare juridică prin raportare la un alt prejudiciu.

2. Instanța a omis să aplice pedeapsa accesorie și complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., inculpatul acționând în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC G. SRL Ghidigeni. 3. În mod greșit inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile acordate în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006. 4. Raportat la valoarea extrem de mare a prejudiciului, persoana și conduita inculpatului, se impunea aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, cu executarea efectivă a acesteia. S-a solicitat admiterea apelului conform celor invocate. II. Inculpatul N.S.P.

a susținut, în esență, prin apărătorul ales, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, nici pe latură obiectivă și nici subiectivă, întrucât operațiunile de cumpărare, respectiv vânzare au fost reale, iar facturile în discuție nu au fost completate de inculpat, acesta neavând de unde să știe dacă cei care îi furnizau animalele și care întocmeau facturile erau sau nu reprezentanții unor societăți comerciale. A solicitat achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. III.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a susținut că în mod greșit instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, raport care nu îi este opozabil atât timp cât nu a fost convocat de expert și cât timp nu i-a fost comunicat, nefiind în măsură să formuleze obiecțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a contestat pe calea contenciosului administrativ raportul de inspecție fiscală care a fundamentat constituirea de parte civilă în cauză. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. IV. Petenta Z.A. a susținut în esență, prin apărătorul ales, că: - imobilul în discuție a fost achiziționat exclusiv de către petentă cu sprijinul fiului său stabilit în Italia, când nici măcar nu era începută urmărirea penală, iar inculpatul nu putea să prevadă un eventual dosar penal; - că simpla declarație a martorului I.C.

cum că suma pentru achiziționarea imobilului ar fi fost achitată de inculpat și că acesta s-ar fi interesat cu privire la imobil nu poate să înfrângă principiile elementare de drept civil vizând contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică și că, prin menținerea sechestrului asigurător s-ar aduce o încălcare gravă a dispozițiilor art. 53 din Constituție, cât și a celor înscrise în art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul de proprietate. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare, admiterea contestației formulate în sensul ridicării măsurii sechestrului asigurător.

Prin Decizia penală nr. 288/A din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de petenta Z.A. S-a desființat în parte sentința penală atacată și, în rejudecare: S-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.S.P. de la 3 (trei) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare. S-a completat conținutul pedepsei accesorii și a celei complementare în sensul că se interzice inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a majorat cuantumul termenului de încercare de la 5 ani la 7 ani. S-au înlăturat dispozițiile privind soluționarea laturii civile, precum și acelea privind menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în intravilanul comunei G., județul Galați, compus din suprafața de 995 m 2 teren, curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață construită 136,30 m 2 , proprietatea numitei Z.A. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Ghidigeni prin lichidator judiciar L.C.

IPURL la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a sumei de 409.116,17 RON, cu titlu de despăgubiri civile, din care impozit pe profit în sumă de 42.222,61 RON și TVA în sumă de 366.893,56 RON, precum și a dobânzilor și penalităților aferente, calculate până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 168 C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenta Z.A. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în intravilanul comunei G., județul Galați, compus din suprafața de 995 m 2 teren, curți, construcții, vie și arabil, număr cadastral Y și casă de locuit edificată pe acest teren, formată din șapte încăperi și o anexă, suprafață construită 136,30 m 2 , proprietatea acesteia.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul N.S.P. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva aceleiași sentințe penale. Verificând sentința penală apelată în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de petenta Z.A. pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: I.1. Inculpatul N.S.P. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în esență că în calitate de asociat unic și administrator al SC G. SRL Tălpigi, com.

Ghidigeni, jud. Galați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale (a cumpărat bovine de la persoane fizice - neînregistrate în scop de TVA, dar intrările în contabilitate și le-a înregistrat ca provenind de la diverse societăți comerciale - care nu au confirmat vreo relație comercială cu firma inculpatului, iar la momentul vânzării animalelor către firme din Botoșani, colecta TVA, taxă pe care nu o plătea, invocând plata acesteia la achiziție, diminuându-și astfel baza de impozitare și deducând în mod nelegal TVA), prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin estimare de organele fiscale fiind în sumă de 1.006.468 RON, constituit din: impozit pe profit - 284.201 RON, majorări impozit pe profit - 109.928 RON, penalități impozit pe profit - 42.630 RON, TVA - 398.031 RON, majorări TVA - 111.973 RON, penalități TVA - 59.705 RON.

Inculpatul a solicitat organelor de urmărire penală (atât la data de 18 noiembrie 2011 - când a fost audiat în calitate de învinuit, cât și la data de 8 decembrie 2011 - când i s-a prezentat materialul de urmărire penală) efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească prejudiciul real cauzat bugetului consolidat, ținându-se cont și de cheltuielile efectuate cu achiziția animalelor a căror vânzare către terți s-a dovedit a fi reală. Proba i-a fost refuzată, cu încălcarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) teza finală C. proc. pen., potrivit cărora organul de urmărire penală adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, cu atât mai mult cu cât cuantumul real al prejudiciului (contravaloarea impozitului pe profit și TVA de la plata cărora s-a sustras prin săvârșirea faptei deduse judecății) atrăgea stabilirea unei încadrări juridice corecte și implicit a limitelor de pedeapsă care operau în cauză.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 prevede că, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

Se observă că reținerea unui prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, conduce la o încadrare juridică mai gravă prin majorarea limitelor pedepsei principale, și anume de la 4 ani la 10 ani închisoare. În acest context, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a sesizat că accesoriile (majorări de întârziere și penalități) au fost înglobate în mod greșit în cuantumul prejudiciului reținut prin rechizitoriu, accesorii care practic au dublat aproape valoarea obligațiilor fiscale estimate, astfel cum apare aceasta în cererea de constituire de parte civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați.

Este adevărat că potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) și r) nu sunt deductibile cheltuielile care nu au la bază documente justificative întocmite conform legii, însă având în vedere că în cauza de față stabilirea bazei de impunere s-a efectuat prin estimare, iar prin Ordinul nr. 3389 din 3 noiembrie 2011, emis de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală (publicat în M. Of. nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală), s-a statuat că stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora (art. 1 pct. 3), se constată că în mod corect instanța a dat eficiență raportului de expertiză contabilă instrumentat în cauză, conform căruia, prin aplicarea randamentului mediu comunicat de abatoarele din Botoșani, a rezultat că pentru perioada luată în calcul, SC G. SRL a achiziționat o cantitate estimată de 407.548,01 kg animale vii.

Ținând cont de prețurile medii de achiziție, pe regiuni de dezvoltare și pe trimestre publicate de Institutul Național de Statistică, firma a trebuit să cheltuiască suma de 1.583.643,25 RON.

Cum veniturile cumulate obținute de firmă în perioada martie 2009 - septembrie 2010 sunt în sumă de 1.837.045,98 RON, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 254.402,73 RON, impozitul pe profit aferent, calculat și prin aplicarea cotelor de impozit forfetar impuse în perioada 1 mai 2009 - 30 septembrie 2010, fiind în sumă de 42.222,60 RON, din care 37.335,19 RON pentru anul 2009 și 4.887,41 RON pentru anul 2010. Din același raport de expertiză rezultă că SC G. SRL Tălpigi datorează bugetului de stat TVA în valoare totală de 368.393,56 RON, din care 199.256,3 RON aferent anului 2009, iar 169.137,24 RON aferent perioadei ianuarie - septembrie 2010, pornindu-se de la premisa reținută prin actul de acuzare că animalele vii fiind achiziționate de la producători individuali, firma nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA menționată pe facturile emise pentru marfa livrată, livrare recunoscută de altfel de către societățile comerciale care au abatorizat-o.

Așa fiind, reținând că SC G. SRL Tălpigi datorează bugetului de stat pentru perioada martie 2009 - 30 septembrie 2010 suma totală de 410.616,17 RON, cu titlu de impozit pe profit și TVA, sumă care echivalată în euro la un curs de minim 4,20 RON/euro nu depășește 100.000 euro, legal instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, înlăturând aplicarea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005. Pentru aceste considerente primul motiv de apel invocat de parchet vizând greșita schimbare a încadrării juridice, nu va fi primit. I.2. Cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de parchet este fondat. Procedând la aplicarea pedepsei accesorii și a celei complementare, instanța a omis să cuprindă în conținutul celor două pedepse și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Cum între calitatea de administrator/asociat unic al unei societăți comerciale și activitatea desfășurată de inculpat care i-a permis săvârșirea infracțiunii deduse judecății există o strânsă legătură, se impunea și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. I.3. Procedând la soluționarea laturii civile, în mod corect instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., obligând inculpatul la plata către partea civilă a obligațiilor fiscale datorate, precum și a accesoriilor aferente, calculate până la data plății efective, conform prevederilor art. 120 și urm. C. proc. fisc. Instanța a greșit însă refuzând obligarea inculpatului la plata acestor sume în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Tălpigi prin lichidator judiciar L.C.

IPURL, încălcând astfel dispozițiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. în referire la art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., întrucât, chiar dacă societatea comercială a intrat în procedura de insolvență, aceasta nu a fost radiată, urmând să răspundă, potrivit legii civile, în solidar cu inculpatul pentru paguba provocată prin fapta acestuia din urmă, pagubă care de altfel a fost acoperită parțial de inculpat. I.4. În ce privește individualizarea pedepsei principale și a modalității de executare se constată că, sub acest aspect, criticile formulate de parchet sunt parțial fondate. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea observă că, deși instanța a stabilit corect starea de fapt pe baza probatoriului judicios administrat (stare de fapt pe care Curtea și-o însușește fără a mai fi necesară reiterarea acesteia) și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește întinderea acesteia. Raportat la gravitatea activității infracționale, reliefată prin modul și mijloacele de săvârșire, a urmărilor produse, se constată că pedeapsa principală aplicată nu este îndestulătoare, cuantumul acesteia urmând să fie majorat astfel încât să satisfacă scopul educativ-preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen.

și care să reflecte datele care caracterizează infracțiunea dedusă judecății și persoana inculpatului, care este necunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor cu probleme de sănătate, cu un grad de instrucție sub mediu, fiind absolvent a 8 clase, iar în cursul procesului penal chiar dacă a manifestat o conduită procesuală oscilantă, a recunoscut implicit fapta, dovadă în acest sens fiind plata parțială a debitului fiscal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază în consens cu cele reținute de instanța de fond, că reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a acesteia, în cauză dispunându-se în mod corect suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se inculpatului, în baza art. 86 3 C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență), fiind întrunite atât condițiile privitoare la pedeapsă, cât și condițiile privitoare la persoana inculpatului.

Așa fiind, Curtea nu va primi solicitarea parchetului vizând înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. II. În ce privește apelul inculpatului se constată că acesta nu este fondat. Cu probatoriul administrat în cauză, respectiv facturi fiscale și chitanțe, extrase de cont și contracte de furnizare, adresele de răspuns ale Gărzii Financiare, Secția București, Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov, potrivit cărora SC G. SRL nu a avut relații comerciale cu SC T.P. SRL București, SC C. SRL București, SC F. SRL București, SC C.C. SRL Vaslui, SC A. SRL Vaslui, SC P. SRL Bihor, SC R. SRL Iași, SC V.C. SRL Vrancea, aceste firme nu au livrat bunuri către SC G. SRL, declarațiile martorilor B.F., A.I., B.G.M., S.I., C.I., B.V.

și D.S., s-a demonstrat că inculpatul N.S.P., în calitate de asociat unic și administrator al SC G. SRL Tălpigi, com. Ghidigeni, jud. Galați, în perioada martie 2009 - septembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma totală de 410.616,17 RON, din care 42.222,61 RON, impozit pe profit, și 368.393,56 RON, TVA. Fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.

Susținerea inculpatului cu privire la lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, și anume vinovăția sub forma intenției, nu poate fi primit. Ansamblul probator administrat în cauză demonstrează fără dubiu că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta a achiziționat animalele vii din târguri de animale de la persoane fizice, pe care ulterior le-a vândut unor abatoare, în baza unor documente fiscale nereale, afirmațiile acestuia că furnizorii săi erau persoane juridice, în pofida evidenței - în acest sens fiind adresele de răspuns ale Gărzii Financiare, Secția București, Vaslui, Iași, Bihor, Vrancea, Brașov, potrivit cărora SC G. SRL nu a avut relații comerciale cu SC T.P. SRL București, SC C. SRL București, SC F. SRL București, SC C.C.

SRL Vaslui, SC A. SRL Vaslui, SC P. SRL Bihor, SC R. SRL Iași, SC V.C. SRL Vrancea, firme care nu au livrat bunuri către SC G. SRL sau a căror activitate a fost întreruptă temporar, neputând fi primite. Constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința obligării acestuia la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de soluționarea apelului. III.

În ce privește apelul declarat de apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați, Curtea constată că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.135.985 RON, solicitând totodată obligarea inculpatului și la plata accesoriilor calculate până data plății efective, raportându-se însă la un alt act de inspecție fiscală decât cel avut în vedere de procuror la stabilirea prin estimare a prejudiciului, respectiv la Raportul de inspecție fiscală din 21 iunie 2011, în loc de Procesul-verbal din 16 iunie 2011, aflat în dosarul de urmărire penală. Deși legal citată, partea civilă nu a comunicat instanței modalitatea în care a stabilit și din ce se compune suma de 1.135.985 RON.

De asemenea, nu și-a desemnat vreun reprezentant legal care să se prezinte în fața instanței, să ia la cunoștință actele și lucrările din dosar și să fie în măsură să formuleze cereri și să pună concluzii. Cum judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Legea nr. 202/2010, precum și a dispozițiilor vizând procedura expertizei înscrise în art. 118 și urm. C. proc. pen., lipsa reprezentantului legal al părții civile la termenul fixat pentru desemnarea expertului și a discutării obiectivelor expertizei nu este imputabilă instanței.

De asemenea, se constată că față de obiectul expertizei, corect instanța a apreciat că nu este necesară prezența părților la efectuarea ei și cum expertul nu a solicitat părților explicații suplimentare, instanța nu a dispus în acest sens, astfel că neconvocarea părții civile de către expert nu poate constitui un motiv de admitere a apelului și de desființare a hotărârii atacate. În egală măsură, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia necomunicarea către partea civilă a unui exemplar după expertiză ar face ca proba să nu îi fie opozabilă. Cum raportul de expertiză a fost depus de expert la dosarul cauzei, conform art. 122 alin. (3) C. proc. pen., partea civilă a avut posibilitatea să îl studieze și eventual să formuleze obiecțiuni dacă și-ar fi desemnat vreun reprezentant legal, instanța penală nefiind obligată să comunice părților mijloacele de probă din dosar.

Pentru aceste considerente, constatând că apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Galați nu este fondat, Curtea îl va respinge în condițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința obligării la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea apelului. IV. În ce privește apelul petentei Z.A., Curtea constată următoarele: La data de 4 septembrie 2009, între I.C., în calitate de vânzător, și Z.A., în calitate de cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în intravilanul com.

G., jud. Galați, compus din teren în suprafață de 995 m 2 și casa de locuit edificată pe acest teren, prețul vânzării fiind în sumă de 20.000 RON, din care suma de 10.000 RON a fost plătită de cumpărător anterior întocmirii actului autentic, diferența urmând să fie achitată ulterior, respectiv la data de 1 noiembrie 2009. Prin Ordonanța nr. 816/P/2011 din 2 decembrie 2011, a fost instituită măsura asiguratorie asupra acestui imobil, considerându-se că bunul aparține în fapt inculpatului și nu soacrei sale Z.A., întrucât a fost cumpărat în perioada săvârșirii faptei. Petenta Z.A. a contestat măsura instituită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, arătând că imobilul îi aparține, că pentru achiziționarea și renovarea acestuia a fost ajutată de fiul său, rezident în Italia, neprimind vreun ban de la inculpat.

Instanța a menținut măsura asiguratorie instituită în cursul urmăririi penale raportându-se la declarațiile martorului I.C., care a arătat, contrar celor declarate în fața notarului, că prețul vânzării imobilului l-a primit de la inculpat. Or, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în forma autentică este guvernat de dispozițiile art. 1173 din vechiul C. civ. (neabrogat), 1174 și 1191 alin. (2) C. civ., potrivit cărora actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată, neputându-se face o dovadă cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 RON.

Mai mult, împrejurarea că inculpatul a vizionat imobilul, s-a implicat în negocierea prețului și a însoțit-o pe soacra sa la notar, nu este de natură să conducă la concluzia că sprijinul moral acordat acesteia anterior datei de 4 septembrie 2009 echivalează cu statutul de proprietar de fapt, banii proveniți din activitatea infracțională putând fi investiți, dacă inculpatul ar fi anticipat o eventuală inculpare, pe numele părinților săi și nicidecum al soacrei, care, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar are propriile venituri, nefiind exclus să fi fost ajutată financiar în achiziționarea și renovarea imobilului de propriul fiu stabilit în Italia, conform dovezilor de la dosarul de fond.

Așa fiind, constatând că în cauză nu s-a demonstrat că imobilul în discuție ar aparține inculpatului și având în vedere prevederile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra învinuitului sau inculpatului și a persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei, Curtea a admis apelul declarat de petenta Z.A. Pe cale de consecință, în baza art. 168 C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petenta Z.A. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea acesteia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, inculpatul N.S.P.

și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a invocat următoarele cazuri de casare: - art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., criticând schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (2) al art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005; - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., criticând cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului; - art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., criticându-se revocarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului achiziționat de către inculpat pe numele soacrei sale. Inculpatul N.S.P. a invocat următoarele cazuri de casare: - art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen., susținându-se în esență că operațiunile de vânzare-cumpărare au fost reale, facturile nu au fost completate de către inculpat, care nu a avut de unde să știe dacă furnizorii de animale erau sau nu reprezentanții unor societăți comerciale; - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se menținerea dispozițiilor sentinței privitoare la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei. Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați nu a invocat vreun caz de casare, solicitând însă trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât partea civilă nu a fost convocată pentru efectuarea expertizei contabile și nu a putut formula eventuale obiecțiuni.

În plus, instanțele de fond și apel nu au luat în considerare raportul de inspecție fiscală în baza căruia s-a formulat cererea de constituire de parte civilă, act care nu a fost contestat în contencios administrativ. Examinând hotărârea atacată prin prisma tuturor criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate (în privința părții civile fiind vorba despre cel prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.), Curtea reține următoarele: În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. invocat de către inculpat, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat pe de o parte că în perioada martie 2009 - septembrie 2010 inculpatul a achiziționat animale în viu, iar pe de altă parte că societățile comerciale indicate în facturile fiscale înregistrate de acesta în contabilitatea SC G. SRL nu au desfășurat în realitate relații comerciale cu societatea inculpatului, multe din ele neavând în obiectul de activitate creșterea animalelor. Susținerile inculpatului, în sensul că a achiziționat animalele din târguri de pe raza mai multor județe, nu au putut fi probate, în condițiile în care el nu a oferit amănunte referitoare la locurile în care s-au efectuat aceste tranzacții, iar societățile de la care provin facturile false își au sediul în diferite zone ale țării (București, Bârlad, Vrancea, Bihor).

Pe de altă parte, materialul probator administrat în cauză demonstrează că în realitate inculpatul a achiziționat animalele de la persoane fizice, iar facturile înregistrate în contabilitate nu au nicio legătură cu operațiunile comerciale reale efectuate de inculpat. Este relevantă astfel declarația martorului D.S., comerciant de animale, care a confirmat o discuție cu inculpatul în cadrul căreia acesta a afirmat că va cumpăra animale de la persoane fizice, urmând a-i pune la dispoziție documente. Prin urmare, inculpatul a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni fictive, cumpărând în realitate animale nu de la societăți comerciale, ci de la persoane fizice la prețuri inferioare și fără plata TVA.

Procedând astfel, cheltuielile realizate efectiv de către inculpat erau mai mici decât cele menționate în contabilitate, iar pe această cale baza de impozitare (determinată ca diferență între venituri și cheltuieli) a fost denaturată, cu consecințe evidente în ce privește impozitul pe profit datorat bugetului de stat. În același timp, facturile înregistrate în contabilitate atestau în mod nereal că inculpatul a achitat TVA cu ocazia achizițiilor de animale de la societățile indicate, fapt invocat ulterior ca argument pentru deducerea TVA-ului cu ocazia vânzărilor către societățile din Botoșani. Rezultă astfel că faptele inculpatului, prin care acesta a evidențiat în actele contabile ale societății operațiuni comerciale fictive au avut drept scop, dar și urmare, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscale prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de către parchet, Curtea constată că schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că inculpatul s-a aprovizionat cu animale vii de la producători individuali, iar nu de la societăți comerciale, făcând așadar niște cheltuieli (evidențiate prin estimare în cuprinsul expertizei contabile efectuate în cursul judecății), mai mici însă decât cele rezultate din facturile fiscale false înregistrate în contabilitate. Luând în considerare această realitate faptică, expertiza contabilă a stabilit o datorie către bugetul de stat de 410.616,17 RON (reprezentând impozit pe profit și TVA), prejudiciul fiind așadar mai mic de 100.000 euro, cu consecința încadrării juridice în art. 9 alin. (1) lit. c), iar nu în forma agravată prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol.

În ce privește suma de 654.078,93 RON (superioară limitei de 100.000 euro) stabilită ca și cuantum al prejudiciului în obiectivul 3 al expertizei contabile, aceasta a avut în vedere varianta în care facturile de aprovizionare înscrise în contabilitate nu sunt luate în considerare, însă nu doar în sensul că ele atestau operațiuni nereale, ci că inculpatul nu ar fi desfășurat nici un fel de achiziție de animale și, prin urmare, nu ar fi efectuat nicio cheltuială. Cu alte cuvinte, problema care se pune în speță nu este aceea de a stabili dacă inculpatul a efectuat niște cheltuieli cu ocazia achizițiilor de animale, ci doar al cuantumului acestora, respectiv dacă cele înscrise în contabilitate în baza facturilor provenite de la diverse societăți comerciale sunt reale, prin raportare la cele realizate efectiv.

Or, din această perspectivă este cert că inculpatul a efectuat anumite cheltuieli (inferioare celor rezultate din acte), iar acestea trebuie luate în considerare la stabilirea prejudiciului, cu consecințe și în planul încadrării juridice a faptei. Prin urmare, Curtea constată că în mod legal s-a procedat la înlăturarea formei agravate a infracțiunii de evaziune fiscală, câtă vreme prejudiciul cauzat bugetului de stat, în funcție de cheltuielile reale efectuate, este mai mic de 100.000 euro. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de către parchet și inculpat, Curtea constată de asemenea că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire și urmările produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, singur întreținător al familiei), atitudinea sa procesuală și preocuparea acestuia de a achita prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională, aspecte dovedite inclusiv prin înscrisurile depuse în dosarul instanței de recurs. Reevaluând toate circumstanțele reale și personale, instanța de apel a ma