ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3357/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 920 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, inculpatul T.M. a fost condamnat la: - o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005; - o pedeapsă principală de 2 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Grivița, la plata sumei de 347.864 RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați.

Conform art. 165 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unui autoturism marca D. proprietatea inculpatului. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții solicitate în cauză. S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre la Registrul Comerțului Galați. În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Grivița la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că prin rechizitoriul nr. 939/P din 29 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul T.M.

a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. În fapt prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele: În perioada 2006-2010, inculpatul T.M. era asociat unic al SC L. SRL Grivița, județul Galați, această societate având ca obiect de activitate foraje și săpături pentru construcții. La data de 29 aprilie 2009, Garda Financiară Galați, a efectuat unele controale financiar-fiscale la societatea inculpatului T.M., unde s-a constatat că în perioada mai-decembrie 2007 SC L. SRL a prestat servicii în domeniul construcțiilor la SC V. SRL din Galați, înregistrând venituri în valoare de 281.901,63 RON.

În aceeași perioadă de timp inculpatul a înregistrat și cheltuieli, dar și un profit real de 18.685,61 RON, conform documentelor contabile verificate. Pe baza verificărilor încrucișate efectuate de experții financiari s-a constatat că în realitate în perioada mai-decembrie 2007, inculpatul prin societatea sa a realizat venituri de 326.530,69 RON, diferența față de valoarea inițială de 281.901,69 RON fiind determinată de neînregistrarea de către inculpat în evidențele contabile a 3 facturi fiscale în valoare de 44.692 RON, pe relația comercială cu SC V. SRL Galați. Și în cursul anului 2008, inculpatul T.M., prin societatea sa, a prestat servicii și lucrări la SC V. SRL Galați în valoare de 256.829 RON, realizând venituri efective de 215.823 RON, cheltuieli de 174.455 RON și un profit de 41.367 RON la data de 31 mai 2008. Pentru aceeași perioadă de timp ianuarie-mai 2008, inculpatul a arătat că a prestat servicii și lucrări și pentru SC I.A.

SRL Baia Mare, în valoare de 61.121 RON, dar verificările efectuate nu au confirmat acest lucru, aspect arătat și de martora M.F.S. Verificările efectuate de Garda Financiară pentru anul 2008, a relevat faptul că inculpatul prin societatea sa SC L. SRL Grivița a efectuat lucrări la SC V. SRL Galați, în valoare totală de 269.810 RON și nu de 256.829 RON cum se constatase inițial, diferența de valoare rezultând din neînregistrarea de către inculpat a două facturi fiscale emise de SC V. SRL Galați, în valoare de 12.122 RON. În vara anului 2008, inculpatul prin societatea sa a efectuat lucrări de construcții la SC M.S. SRL Galați în valoare de 252.251 RON, fiind emise de către societatea beneficiară un număr de 10 facturi fiscale, contravaloarea lucrărilor fiind achitată prin documente de plată bancară.

Cele 10 facturi fiscale nu au fost înregistrate în documentele financiar-contabile ale SC L. SRL Grivița, societate administrată de inculpatul T.M. Pentru perioada verificată de Garda Financiară 2007-2008, s-a constatat că inculpatul nu a înregistrat mai multe facturi fiscale cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 228.605 RON, compus din TVA și impozit pe profit la care se adaugă majorările de întârziere și celelalte datorii către bugetul consolidat al statului, în total prejudiciul cauzat fiind de 347.864 RON. În faza de urmărire penală inculpatul T.M. a avut în general o poziție procesuală de negare a faptelor comise.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la nr. 13388 din 02 decembrie 2010. Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată partea vătămată Direcția Finanțelor Publice Galați s-a constituit parte civilă cu suma de 347.864 RON, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat ca urmare a activității infracționale derulată în perioada 2007-2008. Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul T.M. a avut în general o poziție procesuală sinceră precizând printre altele că este de acord să despăgubească Finanțele Publice, dar apreciază că prejudiciul cauzat este prea mare. Inculpatul a mai arătat că a efectuat lucrări de construcții și igienizare la SC V. SRL Galați și la SC M.S.

SRL Galați, dar și la o societate din Baia Mare, care avea lucrări în județul Galați și știa că a omis să înregistreze în evidențele fiscale mai multe facturi fiscale. Martorul G.A. a arătat că a ținut evidența contabilă a societății inculpatului din comuna Grivița, județul Galați, și știa că inculpatul în calitate de administrator unic era obligat să prezinte periodic cheltuielile și facturile fiscale pentru a fi înregistrate în registrele comerciale. Din declarația dată de martora M.F.S. rezultă că societatea acestuia din Baia Mare nu a avut relații comerciale cu inculpatul T.M. și nici lucrări de construcții pe raza județului Galați. În cauză la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză fiscal-contabilă care a relevat că valoarea prejudiciului este cea reținută prin rechizitoriu de 347.864 RON, inculpatul prin apărător fiind de acord cu concluziile acestei expertize.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și judecată instanța a constatat că cele două infracțiuni reținute prin rechizitoriu sunt pe deplin dovedite. Situația de fapt și vinovăția inculpatului T.M., rezultă clar din: adresele și notele de constatare întocmite de Garda Financiară, facturile și chitanțele fiscale neînregistrate; declarațiile martorilor audiați; extrase de cont bancar; situații de lucrări; declarațiile date de inculpatul T.M., coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T.M. care, în calitate de administrator al SC L. SRL Grivița în perioada anilor 2007-2008, cu bună știință nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute ca urmare a derulării unor activități comerciale cu SC V. SRL Galați și SC M.S.

SRL Galați, în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, cauzând astfel un prejudiciu de 228.605 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Fapta aceluiași inculpat care a evidențiat în documentele contabile operațiuni comerciale nereale desfășurate fictiv cu SC I.A. SRL Baia Mare, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 32.323 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. La dozarea și individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în considerare criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptelor, împrejurările și condițiile în care s-au comis, dar și persoana inculpatului.

S-a avut în vedere că, în faza dezbaterilor judiciare, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea unei pedepse reduse cu reținerea de circumstanțe atenuante, deoarece a recunoscut și regretat infracțiunile comise, a fost de acord să despăgubească partea civilă și nu a acționat cu intenția de a cauza un prejudiciu bugetului de stat. S-a reținut că cererile și apărările inculpatului sunt nefondate, deoarece acesta a acționat cu intenție și a urmărit să cauzeze prejudicii bugetului de stat, prin neevidențierea veniturilor realizate, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul a recunoscut doar prima infracțiune de evaziune fiscală reținută prin rechizitoriu.

Prima instanța a constatat că este pe deplin dovedită și cea de a doua infracțiune reținută prin rechizitoriul, respectiv evaziunea fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) C. pen., cu prejudiciul aferent de 32.323 RON, deoarece verificările efectuate au relevat faptul că inculpatul nu a avut nici un fel de relații comerciale cu societatea din Baia Mare SC I.A. SRL, inculpatul relevând în mod nereal unele operațiuni comerciale cu această societate, în evidențele comerciale. La societatea din Baia Mare nu s-au descoperit chitanțe, contracte sau facturi fiscale care să ateste o relație comercială cu societatea inculpatului SC L. SRL Grivița, iar martora M.F.S. a arătat că această societate nu a avut activități economice în anii 2007-2008 pe raza județului Galați și nu l-a cunoscut niciodată pe inculpat.

Prima instanță a constat dimpotrivă că pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului T.M., trebuie executată în regim de detenție, deoarece acesta a cauzat un prejudiciu foarte mare bugetului de stat, nu a depus diligențe pentru recuperarea cel puțin în parte a acestui prejudiciu, iar în ultima perioadă de timp infracțiunile de evaziune fiscală cu consecințe grave pentru bugetul de stat au căpătat o amploare deosebită. De asemenea, s-a constatat că inculpatul este cercetat și în alte cauze penale ce vizează infracțiuni economice sau financiare, iar poziția procesuală a acestuia a fost șovăielnică, în cele din urmă inculpatul recunoscând doar prima infracțiune reținută prin rechizitoriu.

Pe latură civilă s-a reținut că partea vătămată Direcția Finanțelor Publice Galați s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 347.864 RON, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat prin activitatea infracțională. S-a reținut că cererea finanțelor publice este fondată, deoarece probele administrate în cauză au relevat cu certitudine că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 347.864 RON, acest prejudiciu fiind compus din: impozit pe profit 92.995 RON; accesorii impozit profit 50.145 RON; TVA neachitat 135.720 RON și accesorii TVA de 79.114 RON. Expertiza financiar-fiscală efectuată în cauză a constatat același prejudiciu invocat de partea civilă, inculpatul fiind de acord să despăgubească partea civilă și nu a contestat expertiza efectuată în cauză.

Valoarea prejudiciului solicitat de partea civilă este dovedit și cu chitanțele și facturile fiscale; notele de constatare și rezultatele verificărilor efectuate de Garda Financiară Galați la societatea inculpatului pentru anii 2007-2008, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv declarația dată de inculpat în fața instanței. S-a reținut că, pentru recuperarea parțială a prejudiciului se impune a se institui un sechestru asigurător pe un autoturism al inculpatului ce a fost identificat în faza de urmărire penală. Prin decizia penală nr. 93/A din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul T.M. și în consecință a desființat în parte sentința penală nr. 920 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: A constatat că din prejudiciu în sumă de 347.864 RON, la care inculpatul T.M.

a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Grivița către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, s-a ridicat de la inculpat și consemnat la C. Bank SA - Agenția Galați, conform chitanței din 07 octombrie 2009, recipisa de consemnare din 07 octombrie 2009, suma de 1.844,00 RON, urmând ca părții civile să-i mai fie plătită suma de 346.020 RON. A dispus virarea sumei de 1.844,00 RON către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca tardivă cererea prin care inculpatul T.M. a solicitat să se facă aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în mod greșit, la soluționarea laturii civile, prima instanță nu a avut în vedere că în faza de urmărire penală s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care s-a ridicat de la inculpat și consemnat la C. Bank SA - Agenția Galați, conform chitanței din 07 octombrie 2009, recipisa de consemnare din 07 octombrie 2009 suma de 1.844,00 RON, așa încât, prima instanță trebuia să dispună că această sumă să fie virată la bugetul de stat și să o scadă din valoarea prejudiciului la care inculpatul a fost obligat către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Cu privire la celelalte solicitări ale inculpatului, instanța a apreciat că nu se pot aplica dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. întrucât inculpatul a fost audiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cererea sa fiind, astfel, tardivă, iar aplicarea disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. nu se impune. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) din lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că fapta inculpatului lui T.M., care, în calitate de administrator al SC L. SRL Grivița, în perioada anilor 2007-2008, cu bună știință, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute ca urmare a derulării unor activități comerciale cu SC V. SRL Galați și SC M.S. SRL Galați, în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, cauzând astfel un prejudiciu de 228.605 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Fapta aceluiași inculpat care a evidențiat în documentele contabile operațiuni comerciale nereale, desfășurate fictiv cu SC I.A.

SRL Baia Mare, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 32.323 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, cât și circumstanțele personale (inculpatul este cercetat și în alte cauze penale ce vizează infracțiuni economice sau financiare, nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului, iar poziția procesuală a acestuia a fost de recunoaștere parțială).

Referitor la solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., corect s-a reținut în cauză că inculpatului nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții întrucât audierea sa a avut loc la 17 august 2011, deci după începerea cercetării judecătorești. Chiar și în situația reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu este obligatorie decât reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și nu și a pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Or, în cauză, nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și valoarea mare a prejudiciului cauzat.

Având în vedere aceste aspecte, cât și faptul că inculpatul nu a depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului, că este cercetat și în alte cauze pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, chiar dacă nu are antecedente penală, Înalta Curte constată că în mod corect nu s-au reținut în sarcina acestuia disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. În consecință, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost corect dozată sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 93/A din data de 25 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.