ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 323 din 29 septembrie 2011, în baza dispozițiilor art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 334 același cod, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 8 din aceeași lege, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, ca atare, a condamnat pe inculpata D.R.C. la 3 ani închisoare (reținându-se dispozițiile art. 310 1 alin. (7) C. proc.

pen.) (fapta din perioada 2008-2009) și la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), f), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 300 1 alin. (7) C. proc. pen. (fapte din perioada 2004-2010). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor menționate mai sus. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul G.C. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), f) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. (fapte din perioada 2008-2009), precum și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de inițiere, constituire sau aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. (fapta din perioada 2008-2009). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor deja menționate. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 și a art. 86 2 C. pen. s-a dispus, în ce-l privește pe inculpat, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul G.C. să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la paginile 17-18 ale sentinței.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 și art. 84 același cod, privind revocarea măsurii. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/U din 26 ianuarie 2011, emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr. 4 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Pe latură civilă, în baza art. 14, raportat la art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., cu referire la art. 998-999 C. civ., a art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ., s-a admis în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, inculpata D.R.C. fiind obligată, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC N.S. SRL Ploiești, SC R.P. SRL Ploiești, SC R.C. SRL Ploiești și SC S.G. SRL Ploiești, la plata sumei de 952.548,5 lei despăgubiri materiale și ambii inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SRL Ploiești a sumei de 614.328 lei, cu același titlu. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 353 alin. (1), (2) același cod, cu referire la art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc.

pen. și la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului proprietatea inculpatului G.C., achiziționat la 30 aprilie 2008. Pentru a pronunța sentința, instanța, în esență, a reținut următoarele: În perioada 2008-2009, inculpatul G.C., administrator la SC S.G. SRL Ploiești, împreună cu coinculpata D.R.C., constituiți în grup infracțional, a efectuat operațiuni comerciale neevidențiate în contabilitatea societății, astfel sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale legale datorate bugetului de stat, prejudiciindu-l cu suma de 614.328 lei. Inculpata, administrator al SC N.S. SRL Ploiești (Blejoi), SC R.P. SRL Ploiești, SC R.C. SRL Ploiești și SC S.G.

SRL Ploiești, singură și împreună cu coinculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a efectuat operații comerciale neevidențiate însă în contabilitatea firmelor administrate, în acest mod sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale legale datorate bugetului de stat (impozit pe profit, TVA – sumă totală 1.566.876 lei). Inculpata, începând cu anul 2004 și până în 2010 s-a sustras contractului financiar al organelor abilitate, ea neprezentându-le documente contabile, ignorând astfel vădit, finalitatea legală a activităților comerciale efectuate. Faptic, prin societățile comerciale administrate a livrat produse petroliere, neevidențiate în contabilitate, uleiuri minerale neaccizate, controalele Gărzii Financiare, inspecțiile fiscale, notele de constatate, demonstrând că fie unele firme nu au figurat cu declarații fiscale de la înființare (ex.

SC R.C. SRL), fie au eludat taxele datorate (ex. SC R.P. SRL), sau evaziune fiscală privind societățile administrate. Notele de constatare ale Gărzii Financiare, procesul-verbal din 19 mai 2011, adresa din 07 iunie 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, Activitatea de Inspecție Fiscală au relevat că pe întreaga perioadă de timp în care inculpata a întreprins, ca administrator ale firmelor amintite, operațiunile comerciale, ea a încălcat dispozițiile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, prin modalități cu finalitate ascunderea sursei impozabile, omisiunea evidențierii în actele contabile a faptelor de comerț desfășurate, evidențierea de cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, sustragerea de la verificarea financiară prin declararea inexactă a sediului societății comerciale.

S-a mai reținut că în ce o privește pe inculpata D.R.C., ea este recidivistă în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. în raport cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1056 din 17 aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 732 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, condamnare atrasă de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., pedeapsa fiindu-i suspendată condiționat, o parte din actele materiale ale infracțiunii de evaziune fiscală fiind săvârșite în cursul termenului de încercare de 3 ani, iar restul, respectiv, epuizare, după ce, teoretic, s-a împlinit termenul de încercare, deci după 25 iunie 2006, moment la care nu intervenise reabilitarea de drept, beneficiul suspendării condiționate fiindu-i revocat prin sentința penală nr. 1520 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 70.A din 18 aprilie 2011 a Tribunalului Alba.

Totodată, privind-o pe aceeași inculpată, s-a constatat că la 04 octombrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru fapte de evaziune fiscală, pentru instigare la infracțiunea de spălare de bani, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, prin rechizitoriul nr. 128/P/2010 din 27 decembrie 2010, ea fiind trimisă în judecată (activitate infracțională anii 2006-2007, administrator al SC R.P. SRL Ploiești, prejudiciu 5.881.399 lei și 601.937 lei TVA, de la plata cărora s-a sustras. În faza urmăririi penale, inculpata a recunoscut faptele.

Ambii inculpați au cerut și beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, motivul invocat fiind greșita soluționare a laturii civile, în sensul că admiterea în parte a acțiunii sale civile a avut la bază numai Raportul de expertiză din 25 septembrie 2006, nu și notele de constatare ale Gărzii Financiare Prahova, actele întocmite de organele de control fiscal, toate acestea, demonstrând că inculpații îi datorează dobânzi, penalități, majorări de întârziere, în total suma de 2.086.716 lei plus accesoriile până la achitarea efectivă.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 186 din 28 noiembrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul părții civile menționate. Nemulțumită și de decizia instanței de apel, partea civilă, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe netemeinicia soluției de respingere, ca nefondat a apelului său, sens în care a reiterat că notele de constatare ale Gărzii Financiare Prahova, actele organelor de control din cadrul D.G.F.P. Prahova au constatat că inculpații au adus o pagubă de 2.086.716 lei, la aceasta adăugându-se accesorii de la data când sumele componente au devenit exigibile până la plata efectivă, în opinia recurentei acordarea accesoriilor fiind prevăzută de Codul de procedură fiscală – art. 119 alin. (1), text care prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere.

Recursul părții civile nu este fondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta. Acțiunea civilă își are izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în infracțiune, existența acesteia atrăgând atât răspunderea penală, cât și pe cea civilă. Potrivit art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., reparea pagubei se face prin plata unei despăgubiri bănești, pct. 4 al textului prevede că se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. Art. 998-999 C. civ. prevede că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție . care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. În cauză s-a reținut că inculpații, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală, au cauzat bugetului de stat, pagubă constând din neplata impozitului pe profit, TVA.

Raportul de expertiză tehnică-contabilă efectuat în cursul urmăririi penale a reținut că ambii inculpați au cauzat prejudicii, inculpata D.R.C., 1.566.867 lei, iar inculpatul G.C., 614.328 lei, desemnarea expertului contabil făcându-se în condiții de legalitate și cu respectarea art. 119 alin. (1) C. proc. pen. Partea civilă, constituindu-se în această calitate încă din faza urmăririi penale, având în ceea ce privește poziția sa, dreptul să-și urmărească dezdăunarea pentru întreg prejudiciul considerat (2.086.617 lei) în baza art. 120 alin. (3) C. proc. pen. putea cere numirea și a unui expert recomandat de ea, drept pe care însă nu a înțeles să și-l exercite. În plus, în faza judecării fondului, partea civilă nu a cerut refacerea sau completarea raportului de expertiză sau încuviințarea unui nou raport.

Totodată, în întocmirea raportului, expertul a avut la dispoziție și notele de constatare, rapoartele de inspecție fiscală, actele contabile privind operațiunile comerciale efectuate de inculpați, actul fiind, deci, administrat în condiții de legalitate și constituind probă științifică. Diferența de prejudiciu susținut de către partea civilă nu are fundament probatoriu, nedetaliindu-se întinderea debitului principal, a penalităților, dobânzilor, modul de calcul, temeiul de drept, simpla enunțare a Codului de procedură fiscală neconstituind probă. În plus, este de evidențiat că partea civilă la 10 august 2011 (fila 96 dosar T. Prahova) a reiterat constituirea de parte civilă pentru 2.086.716 lei, plus accesorii, dar nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, în condițiile în care, în scris, a cerut judecarea cauzei și în lipsa sa și nu a indicat sau detaliat din ce se opune această sumă, temeiul calculării componentelor, probatoriul.

În altă ordine de idei, în spiritul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în redactarea adusă de Legea nr. 202/2010, inculpații au declarat personal că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au cerut ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, deci, recunoașterea a comportat și asupra întinderii laturii civile (filele 131 și 132, dosar Tribunalul Prahova). Ca atare, dacă partea civilă, în exercitarea prerogativelor sale pe latura civilă a cauzei ar fi considerat incompletă sau nelegală concluzia expertizei tehnico-contabile de la urmărirea penală, în baza dispozițiilor art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., avea dreptul să ceară disjungerea pentru administrarea de probe care să-i dovedească întinderea prejudiciului și a beneficiului nerealizat, în fapt, însă neuzând de acesta.

Pentru considerentele expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică și în ce privește latura civilă, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul părții civile va fi respins ca nefondat. Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii de atac exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. împotriva deciziei penale nr. 186 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind pe inculpații D.R.C. și G.C. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.R.C., durata reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2011 la 20 martie 2012. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2012.