ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Prahova, prin sentința penală nr. 323 din 29 septembrie 2011, în baza

dispozițiilor art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art.

334 același cod, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 8 din aceeași lege, raportat la art. 323 C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și, ca atare, a condamnat pe inculpata D.R.C.

la 3 ani închisoare (reținându-se dispozițiile art. 310

1

alin. (7) C.

proc. pen.) (fapta din perioada 2008-2009) și la 3 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), f), alin. (2) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 300

1

alin. (7) C. proc. pen. (fapte din perioada 2004-2010).

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a

dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor menționate mai sus.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin

aceeași sentință, inculpatul G.C. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c)

C. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. a), b), c), f) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen. (fapte din perioada

2008-2009), precum și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

inițiere, constituire sau aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup în

vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 8 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. (fapta din perioada 2008-2009).

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor deja menționate.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

baza art. 86

1

și a art. 86

2

C. pen. s-a dispus, în ce-l

privește pe inculpat, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de 6 ani.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare,

s-a dispus ca inculpatul G.C. să se supună măsurilor de supraveghere

individualizate la paginile 17-18 ale sentinței.

În

baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 și art. 84

același cod, privind revocarea măsurii.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante.

În

baza dispozițiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus

punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de

arestare preventivă nr. 9/U din 26 ianuarie 2011, emis de Tribunalul Prahova în

baza încheierii nr. 4 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Prahova, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză.

Pe latură civilă, în

baza art. 14, raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art.

998-999 C. civ., a art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ., s-a admis în parte,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice –

Agenția Națională de Administrare Fiscală, inculpata D.R.C. fiind obligată, în

solidar cu părțile responsabile civilmente SC N.S. SRL Ploiești, SC R.P. SRL

Ploiești, SC R.C. SRL Ploiești și SC S.G. SRL Ploiești, la plata sumei de

952.548,5 lei despăgubiri materiale și ambii inculpați, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC S.G. SRL Ploiești a sumei de 614.328 lei, cu același

titlu.

În baza art. 357 alin.

(2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 353 alin. (1), (2) același cod, cu

referire la art. 163 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen. și la art. 11 din Legea nr.

241/2005, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra

autoturismului proprietatea inculpatului G.C., achiziționat la 30 aprilie 2008.

Pentru a pronunța

sentința, instanța, în esență, a reținut următoarele:

În perioada

2008-2009, inculpatul G.C., administrator la SC S.G. SRL Ploiești, împreună cu

coinculpata D.R.C., constituiți în grup infracțional, a efectuat operațiuni

comerciale neevidențiate în contabilitatea societății, astfel sustrăgându-se de

la plata obligațiilor fiscale legale datorate bugetului de stat, prejudiciindu-l

cu suma de 614.328 lei. Inculpata, administrator al SC N.S. SRL Ploiești

(Blejoi), SC R.P. SRL Ploiești, SC R.C. SRL Ploiești și SC S.G. SRL Ploiești,

singură și împreună cu coinculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

în mod repetat, a efectuat operații comerciale neevidențiate însă în

contabilitatea firmelor administrate, în acest mod sustrăgându-se de la plata

obligațiilor fiscale legale datorate bugetului de stat (impozit pe profit, TVA

– sumă totală 1.566.876 lei). Inculpata, începând cu anul 2004 și până în 2010

s-a sustras contractului financiar al organelor abilitate, ea neprezentându-le

documente contabile, ignorând astfel vădit, finalitatea legală a activităților

comerciale efectuate.

Faptic, prin

societățile comerciale administrate a livrat produse petroliere, neevidențiate

în contabilitate, uleiuri minerale neaccizate, controalele Gărzii Financiare,

inspecțiile fiscale, notele de constatate, demonstrând că fie unele firme nu au

figurat cu declarații fiscale de la înființare (ex. SC R.C. SRL), fie au eludat

taxele datorate (ex. SC R.P. SRL), sau evaziune fiscală privind societățile

administrate.

Notele de constatare

ale Gărzii Financiare, procesul-verbal din 19 mai 2011, adresa din 07 iunie

2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, Activitatea de

Inspecție Fiscală au relevat că pe întreaga perioadă de timp în care inculpata

a întreprins, ca administrator ale firmelor amintite, operațiunile comerciale,

ea a încălcat dispozițiile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale, prin modalități cu finalitate ascunderea sursei impozabile,

omisiunea evidențierii în actele contabile a faptelor de comerț desfășurate,

evidențierea de cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, sustragerea

de la verificarea financiară prin declararea inexactă a sediului societății

comerciale.

S-a mai reținut că în

ce o privește pe inculpata D.R.C., ea este recidivistă în condițiile art. 37 lit.

b) C. pen. în raport cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1056 din 17 aprilie 2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin

decizia penală nr. 732 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, condamnare

atrasă de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., pedeapsa fiindu-i suspendată condiționat, o parte din

actele materiale ale infracțiunii de evaziune fiscală fiind săvârșite în cursul

termenului de încercare de 3 ani, iar restul, respectiv, epuizare, după ce,

teoretic, s-a împlinit termenul de încercare, deci după 25 iunie 2006, moment

la care nu intervenise reabilitarea de drept, beneficiul suspendării

condiționate fiindu-i revocat prin sentința penală nr. 1520 din 27 octombrie

2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 70.A din 18

aprilie 2011 a Tribunalului Alba.

Totodată, privind-o

pe aceeași inculpată, s-a constatat că la 04 octombrie 2010, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție –

Serviciul Teritorial Ploiești a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

pentru fapte de evaziune fiscală, pentru instigare la infracțiunea de spălare

de bani, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, prin

rechizitoriul nr. 128/P/2010 din 27 decembrie 2010, ea fiind trimisă în

judecată (activitate infracțională anii 2006-2007, administrator al SC R.P. SRL

Ploiești, prejudiciu 5.881.399 lei și 601.937 lei TVA, de la plata cărora s-a

sustras.

În faza urmăririi

penale, inculpata a recunoscut faptele.

Ambii inculpați au

cerut și beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională

de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova,

motivul invocat fiind greșita soluționare a laturii civile, în sensul că

admiterea în parte a acțiunii sale civile a avut la bază numai Raportul de

expertiză din 25 septembrie 2006, nu și notele de constatare ale Gărzii

Financiare Prahova, actele întocmite de organele de control fiscal, toate

acestea, demonstrând că inculpații îi datorează dobânzi, penalități, majorări

de întârziere, în total suma de 2.086.716 lei plus accesoriile până la

achitarea efectivă.

Curtea de Apel

Ploiești, prin decizia penală nr. 186 din 28 noiembrie 2011, a respins, ca

nefondat, apelul părții civile menționate.

Nemulțumită și de

decizia instanței de apel, partea civilă, în termenul legal, a declarat recurs,

cale de atac motivată în scris pe netemeinicia soluției de respingere, ca

nefondat a apelului său, sens în care a reiterat că notele de constatare ale

Gărzii Financiare Prahova, actele organelor de control din cadrul D.G.F.P.

Prahova au constatat că inculpații au adus o pagubă de 2.086.716 lei, la

aceasta adăugându-se accesorii de la data când sumele componente au devenit

exigibile până la plata efectivă, în opinia recurentei acordarea accesoriilor

fiind prevăzută de Codul de procedură fiscală – art. 119 alin. (1), text care

prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a

obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de

întârziere.

Recursul părții

civile nu este fondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Acțiunea civilă își

are izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în

infracțiune, existența acesteia atrăgând atât răspunderea penală, cât și pe cea

civilă.

Potrivit art. 14

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., reparea pagubei se face prin plata unei

despăgubiri bănești, pct. 4 al textului prevede că se acordă despăgubiri

bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.

Art. 998-999 C. civ.

prevede că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție . care cauzează altuia

un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

În cauză s-a reținut

că inculpații, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală, au cauzat bugetului

de stat, pagubă constând din neplata impozitului pe profit, TVA.

Raportul de expertiză

tehnică-contabilă efectuat în cursul urmăririi penale a reținut că ambii

inculpați au cauzat prejudicii, inculpata D.R.C., 1.566.867 lei, iar inculpatul

G.C., 614.328 lei, desemnarea expertului contabil făcându-se în condiții de

legalitate și cu respectarea art. 119 alin. (1) C. proc. pen.

Partea civilă,

constituindu-se în această calitate încă din faza urmăririi penale, având în

ceea ce privește poziția sa, dreptul să-și urmărească dezdăunarea pentru întreg

prejudiciul considerat (2.086.617 lei) în baza art. 120 alin. (3) C. proc. pen.

putea cere numirea și a unui expert recomandat de ea, drept pe care însă nu a

înțeles să și-l exercite. În plus, în faza judecării fondului, partea civilă nu

a cerut refacerea sau completarea raportului de expertiză sau încuviințarea

unui nou raport.

Totodată, în

întocmirea raportului, expertul a avut la dispoziție și notele de constatare,

rapoartele de inspecție fiscală, actele contabile privind operațiunile

comerciale efectuate de inculpați, actul fiind, deci, administrat în condiții

de legalitate și constituind probă științifică. Diferența de prejudiciu

susținut de către partea civilă nu are fundament probatoriu, nedetaliindu-se întinderea

debitului principal, a penalităților, dobânzilor, modul de calcul, temeiul de

drept, simpla enunțare a Codului de procedură fiscală neconstituind probă.

În plus, este de

evidențiat că partea civilă la 10 august 2011 (fila 96 dosar T. Prahova) a

reiterat constituirea de parte civilă pentru 2.086.716 lei, plus accesorii, dar

nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, în condițiile în care, în

scris, a cerut judecarea cauzei și în lipsa sa și nu a indicat sau detaliat din

ce se opune această sumă, temeiul calculării componentelor, probatoriul.

În altă ordine de

idei, în spiritul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în

redactarea adusă de Legea nr. 202/2010, inculpații au declarat personal că

recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au cerut ca

judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, deci,

recunoașterea a comportat și asupra întinderii laturii civile (filele 131 și

132, dosar Tribunalul Prahova).

Ca atare, dacă partea

civilă, în exercitarea prerogativelor sale pe latura civilă a cauzei ar fi

considerat incompletă sau nelegală concluzia expertizei tehnico-contabile de la

urmărirea penală, în baza dispozițiilor art. 320

1

alin. (5) C. proc.

pen., avea dreptul să ceară disjungerea pentru administrarea de probe care să-i

dovedească întinderea prejudiciului și a beneficiului nerealizat, în fapt, însă

neuzând de acesta.

Pentru considerentele

expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică și în ce privește

latura civilă, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul părții civile va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., partea civilă recurentă va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii de

atac exercitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin D.G.F.P. împotriva deciziei penale nr. 186 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, privind pe

inculpații D.R.C. și G.C.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei D.R.C., durata reținerii și arestării preventive de la 25

ianuarie 2011 la 20 martie 2012.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2012.