ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2014

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față ;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 130 din 10 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. 918/104/2012 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I.M. și I.I.B., în infracțiunea

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003.

fără antecedente penale la: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani după executarea

pedepsei principale; 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 296

1

alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; 3 ani închisoare

pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu

aplicarea art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale; în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea

pedepsei principale; în baza art. 86

1

pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de patru ani; în baza art. 86

3

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și

justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi

controlate mijloacele de existență; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

În

baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea

de la inculpatul I.I.B. a următoarelor bunuri: 1) cantitatea de 32.950 pachete cu

țigări cu care a fost surprins la data de 23 iunie 2010, după cum urmează: 10.990

pachete de țigarete marca F. fără timbru fiscal; 11.000 pachete de țigarete marca

cantitatea de 1.130 pachete cu țigări cu care a fost surprins la data de 23

aprilie 2010, după cum urmează: 40 pachete de țigarete marca L. fără timbru fiscal;

210 pachete de țigarete marca M. fără timbru fiscal; 20 pachete de țigarete marca

pachete de țigarete marca P. fără timbru fiscal; 50 pachete de țigarete marca R.S.

fără timbru fiscal; 220 pachete de țigarete marca V. fără timbru fiscal; 180 pachete

de țigarete marca C. fără timbru fiscal; 250 pachete de țigarete marca P.M. fără

timbru fiscal.

În

baza art. 14 și art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. s-a admis cererea părții civile A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova și a fost

obligat inculpatul I.I.B. la plata sumei totale de 416.775 RON reprezentând despăgubiri

civile, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform

art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. cu modificările și completările

ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate

statului.

antecedente penale la: 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat

inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.; 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale; s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul

în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat

a fost condamnat prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei

Caracal, în Dosarul nr. 4276/207/2011, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa rezultantă

de doi ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

5

alin. (1) cu aplicarea art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării

sub supraveghere a pedepsei rezultante de doi ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, repunându-se în individualitatea

lor: pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

pen. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 296

1

alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320

1

S-a constatat că faptele pentru care a

fost condamnat inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu fiecare dintre faptele

pentru care același inculpat a mai fost condamnat anterior; în baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit toate aceste pedepse în pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție; s-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 mai 2011-15 iunie 2011; în baza

art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea

de la inculpatul I.M. a următoarelor bunuri: cantitatea de 42.172 pachete cu țigări

cu care a fost surprins la data de 23 iunie 2010, după cum urmează: 2.920 pachete

de țigarete marca J.L. cu timbru Duty Free; 410 pachete de țigarete marca R.S. fără

timbru fiscal; 270 pachete de țigarete marca K.S. cu timbru Republica Moldova; 14.534

pachete de țigarete marca P. cu timbru Republica Moldova; 50 pachete de țigarete

marca R. cu timbru Ucraina; 23.988 pachete de țigarete marca W.cu timbru Ucraina;

în baza art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.M.

a sumei de 126.501 RON virată în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C., asupra

căreia s-a instituit sechestru asigurător în faza de urmărire penală prin ordonanța

din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

În

baza art. 14 și art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. s-a admis cererea părții civile A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova și a fost

obligat inculpatul I.M. la plata sumei totale de 630.013 RON reprezentând despăgubiri

civile, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform

art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. cu modificările și completările

ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate

statului.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de: evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,

fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita

a 10.000 țigarete, prevăzute de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003

și colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea

și vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prevăzută de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

I.I.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005, art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

fapt, instanța de fond a constatat că la data de 24

februarie 2009, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Olt s-a sesizat

din oficiu cu privire la faptul că inculpații I.M. și I.I.B. se aprovizionează cu

țigări din zona frontierei de stat a României cu Serbia, pe care nu sunt aplicate

timbre emise de Statul român și pe care apoi le distribuie în vederea comercializării,

banii obținuți fiind însușiți de aceștia.

Urmare a activităților de interceptare

a convorbirilor și comunicațiilor inculpaților, s-a stabilit că la data de 23

iunie 2010, inculpatul I.M. a fost surprins deținând fără a avea asupra sa documente

de proveniență 42.172 pachete țigări pe care le transporta cu autoturismul M.B.

de culoare albă, în timp ce inculpatul I.I.B. a fost surprins deținând fără a avea

asupra sa documente de proveniență 32.950 pachete țigări diverse mărci, pe care

le transporta cu o autoutilitară marca W.

La data de 23 aprilie 2010 inculpatul I.I.B.

a fost depistat de organele de poliție deținând fără a avea asupra sa documente

de proveniență pentru 1.130 pachete țigări, pe care le transporta cu o autoturismul

O.C. parcat în zona Complexului Comercial „M.M.”, pe raza municipiului Slatina.

Astfel, din probatoriul administrat a rezultat

că inculpații au procedat la livrarea unor cantități de țigări martorilor N.D.M.,

F.E., C.D.D., P.G., toți aceștia fiind de altfel și sancționați contravențional

și având calitatea de foști sau actuali angajați ai firmei administrată de inculpatul

I.M. Nici unul dintre inculpați nu a avut calitatea de antrepozitar fiscal, nedeținând

vreo autorizație valabilă emisă de autoritatea fiscală.

Astfel, instanța de fond a constatat că,

în drept, faptele săvârșite de inculpații I.M. și I.I.B., în condițiile mai sus

expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunile de evaziune fiscală

în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ale infracțiunii incriminate de art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum și ale infracțiunii incriminate de art.

296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Instanța de fond a reținut că la termenul

de judecată din data de 25 iunie 2012, ambii inculpați au solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată, în infracțiunea

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cererea

acestora fiind însă respinsă, deoarece, așa cum s-a arătat și în cuprinsul rechizitoriului,

cele două infracțiuni au obiect juridic distinct.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate celor doi inculpați, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.

72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire

a acestora, împrejurarea că inculpatul I.M. are antecedente penale și a dovedit

suficientă rea credință de vreme ce, după începerea urmăririi penale, a procedat

la înstrăinarea bunurilor sale imobile, tocmai pentru ca statul să fie în imposibilitatea

de a proceda la instituirea valabilă a unui sechestru asigurător și, ulterior, la

valorificarea acestora pentru recuperarea prejudiciului total ori parțial. Chiar

dacă ambii inculpați au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată,

s-a apreciat că aceasta nu atrage în mod automat și recunoașterea în favoarea acestora

a beneficiului circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

În

ce-l privește pe inculpatul I.I.B., instanța de fond a reținut

că acesta nu are antecedente penale, însă simpla inexistență a unei condamnări penale

definitive nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de

art. 74 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen.

În

raport de aceste elemente, instanța de fond a aplicat inculpaților

pedepse cu închisoare, pentru inculpatul I.I.B. (infractor primar) considerând oportun

să-i acorde o nouă șansă, care să-i dea posibilitatea acestuia unei îndreptări mai

eficiente a conduitei sale și nu neapărat prin aplicarea unei pedepse în regim privativ

de libertate, motiv pentru care tratamentul sancționator al faptei săvârșită de

acest inculpat a fost diferit față de cel aplicat tatălui său, inculpatul I.M.

Astfel, instanța de fond a aplicat dispozițiile

art. 86

1

supraveghere, precum și dispozițiile art. 71 alin. (1) C. pen., iar în temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Cât privește pe inculpatul I.M., instanța

de fond a reținut că acesta are antecedente penale de aceeași natură cu faptele

pentru care este judecat în cauza de față, manifestând sub acest aspect perseverență

infracțională, a procedat la înstrăinarea bunurilor asupra cărora statul ar fi putut

pune sechestrul asigurător după ce a început urmărirea penală împotriva sa, fapt

ce subliniază reaua sa credință și nici un fel de intenție de a recupera măcar o

parte din prejudiciu și a îndrepta răul produs. În plus, pericolul social concret

al acestuia a rezultat îndeosebi din împrejurarea că a cooptat în activități de

natură infracțională și pe fiul său, I.I.B., în loc să-l îndepărteze și să-i explice

pericolul și consecințele săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, așa încât

s-a apreciat că pedeapsa trebuie să aibă nu doar un rol sancționator, ci și să contribuie

la îndreptarea conduitei făptuitorului și să fie proporțională cu gravitatea pericolului

social concret al faptei și făptuitorului, care în speță este unul deosebit de mare

în raport de argumentele deja prezentate în acest sens.

Față de cele mai sus arătate, prima instanță

a aplicat inculpatului I.M. o pedeapsă cu închisoare, iar în temeiul art. 86

5

alin. (1) C. pen. a dispus anularea beneficiului suspendării executării sub supraveghere

a pedepsei rezultante de doi ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, care s-a repus în individualitate,

rezultând o pedeapsă în cuantum de 5 ani închisoare, în regim de detenție. În baza

art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Deoarece nu este admisibil ca inculpatul

I.M. să-și mărească patrimoniul prin săvârșirea de infracțiuni, instanța de fond

a constatat, pottivit prevederilor art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. că se impune

măsura confiscării de la acesta a cantității de 42.172 pachete cu țigări cu care

a fost surprins la data de 23 iunie 2010.

Referitor la latura civilă a cauzei, prima

instanță a constatat incidența art. 14 și art. 15 și respectiv 346 alin. (1) C.

proc. pen., admițând cererea părții civile A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova și obligându-l

pe inculpatul I.M. la plata sumei de 630.013 RON reprezentând despăgubiri civile,

majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din

O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, până la data executării

integrale a acestor obligații bugetare datorate statului, iar potrivit art. 14 și

art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis cererea părții civile

A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova, obligându-l pe inculpatul I.I.B. la plata sumei

de 416.775 RON reprezentând despăgubiri civile, plus majorări de întârziere și penalități

de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și

completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare.

Împotriva sentinței penale a Tribunalului

Olt au declarat apel

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații I.M., I.I.B. și părțile civile D.R.A.O.V.

Craiova și D.R.A.O.V. Olt.

Prin decizia penală nr. 216 din 31 mai

2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt, inculpații I.M. și I.I.B. și părțile civile A.N.V. București, D.R.A.O.V.

Craiova și D.R.A.O.V. Olt împotriva sentinței penale nr. 130 de la 10 iulie 2012

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 918/104/2012.

A desființat sentința penală și, rejudecând:

A repus în individualitatea lor pedepsele

aplicate inculpaților I.M. și I.I.B.

În

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică

a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunile

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (fapta din

23 iunie 2010).

A schimbat încadrarea juridică a faptelor

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.I.B., din infracțiunile prevăzute

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 296

1

alin. (1) lit. l) din

Legea

nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunile prevăzute

de art. 9 alin. (1) lita din Legea nr. 241/2005 (faptă din 23 aprilie 2010) și

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă din 23 iunie 2010).

În

baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

În

baza art. 86

5

sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă

prin nerecurare și a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele de 2 ani închisoare,

aplicată în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și de 1 an închisoare, aplicată în baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

În

baza art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată

în cauză cu pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

În

baza art. 86

1

supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, care

se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 254/2011 a

Judecătoriei Caracal, respectiv 18 octombrie 2011.

A pus în vedere inculpatului ca, pe durata

termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt la datele fixate de acesta și să respecte celelalte măsuri de supraveghere prevăzute

de art. 86

3

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă, perioada detenției

preventive de la 18 mai 2011 la 15 iunie 2011.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 84

4

pedepsei.

În

baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul I.I.B. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă

din 23 aprilie 2010).

În

baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

din 23 iunie 2010).

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele

de mai sus, în pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b)

În

baza art. 86

1

supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și

6 luni.

A pus în vedere inculpatului ca pe durata

termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt la datele fixate de acesta și să respecte celelalte măsuri de supraveghere prevăzute

de art. 86

3

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum

și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

A atras atenția-inculpatului asupra dispozițiilor

art. 84

4

pedepsei.

A admis acțiunea părții civile A.N.V.,

prin D.R.A.O.V. Craiova și a obligat inculpatul I.M. la plata sumei totale de 630.013

RON reprezentând despăgubiri civile, majorări și penalități de întârziere calculate

până la data de 22 martie 2012, precum și la plata dobânzilor și penalităților ulterioare,

până la data executării integrale a debitului.

A obligat inculpatul I.I.B. către partea

civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând

accize, precum și la plata accesoriilor legale calculate de la data de 23 aprilie

2010, până la data executării integrale a debitului.

A obligat inculpatul I.I.B. către partea

civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova la plata sumei de 400.031 RON, reprezentând

despăgubiri civile, majorări și penalități de întârziere calculate, până la data

de 22 martie 2012, precum și la plata în continuare a majorărilor și penalităților

de întârziere, până la data executării integrale a debitului.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus confiscarea

specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul I.M. a următoarelor bunuri:

2.920 pachete de țigarete marca J.L. cu timbru Duty Free, 410 pachete de țigarete

marca R.S. fără timbru fiscal, 270 pachete de țigarete marca K.S. cu timbru Republica

Moldova, 14.534 pachete de țigarete marca P. cu timbru Republica Moldova, 50 pachete

de țigarete marca R. cu timbru Ucraina, 23.988 pachete de țigarete marca W.cu timbru

Ucraina.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus confiscarea

specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul I.I.B. a următoarelor

bunuri: 10.990 pachete de țigarete marca F. fără timbru fiscal, 11.000 pachete de

țigarete marca M. fără timbru fiscal, 1.960 pachete de țigarete marca B. fără timbru

fiscal, 40 pachete de țigarete marca L. fără timbru fiscal, 210 pachete de țigarete

marca M. fără timbru fiscal, 20 pachete de țigarete marca A. fără timbru fiscal,

20 pachete de țigarete marca B.B. fără timbru fiscal, 140 pachete de țigarete marca

pachete de țigarete marca V. fără timbru fiscal, 180 pachete de țigarete marca C.

fără timbru fiscal, 250 pachete de țigarete marca P.M. fără timbru fiscal.

A menținut măsura sechestrului asigurător

instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța din 13 februarie 2012 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Olt asupra

sumei de 126.501 RON, virată

în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C.

A obligat inculpatul I.I.B. la plata sumei

de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță, din care, 200

RON reprezintă onorariu apărător din oficiu.

A obligat inculpatul I.M. la plata sumei

de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță, din care, 200

RON reprezintă onorariu apărător din oficiu.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în

sarcina statului, din care, suma de 600 RON, reprezentând onorarii apărător din

oficiu urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

S-a motivat că inculpații I.I.B. și I.M.

au fost teimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005, în cazul inculpatului I.I.B. reținându-se pentru această din urmă

infracțiune forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate

în concurs ideal, constând în aceea că au fost surprinși la data de 23 iunie 2010,

primul pe raza localității P.P. iar cel de-al doilea pe raza localității V.M., ambele

din județul Olt, având în autovehicule diferite cantități de țigarete ce nu purtau

marcaj fiscal conform normelor în vigoare, inculpații recunoscând că aceste țigarete

provin din contrabandă. În sarcina inculpatului I.I.B. s-a mai reținut că a fost

depistat la data de 23 aprilie 2010 de către organele de poliție având în autoturism

cantitatea de 1.130 pachete de țigarete, fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în forma

continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele descrise de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006 au fost incrirninate prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010 privind

unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicat în M. Of. nr. 421/23.06.2010,

la art. I pct. 23 și, respectiv art. IX. pct. 1 din ordonanță. În expunerea de motive

a actului normativ se arată că se impune adoptarea acestuia „pentru asigurarea unei

mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse

accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat,

în vederea accelerării încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii

fiscale în domeniu” și „(...) pentru instituirea unor pârghii care să conducă la

creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare”.

Pentru combaterea evaziunii fiscale, legiuitorul

a incriminat în Legea nr. 241/2005, la modul general, sustragerea de la plata taxelor

și impozitelor, însă a incriminat și în alte legi modalități concrete de sustragere

de la plata taxelor datorate. Infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 este o formă specifică de evaziune fiscală,

prin deținerea în afara antrepozitului fiscal de țigări nemarcate, marcate necorespunzător

sau cu marcaje false realizându-se sustragerea de la plata accizelor. La rândul

ei, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 este

o formă specifică a evaziunii fiscale, urmărindu-se prin aceasta sustragerea de

la plata taxelor datorate bugetului (taxe vamale, TVA, accize).

Prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri

pentru combaterea evaziunii fiscale s-a introdus alin. (3) al art. 270 din Legea

nr. 86/2006, fiind asimilate infracțiunii de contrabandă și pedepsindu-se potrivit

alin. (1) „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea,

predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate

sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate

săvârșirii acesteia”. Inculpații au recunoscut că știau la achiziționarea țigaretelor

fără timbru fiscal că acestea provin din contrabandă.

Cum atât infracțiunile prevăzute de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și de art. 296

1

alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 571/2003 cât și infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005

protejează aceleași valori sociale, primele fiind, așa cum s-a arătat mai sus, forme

specifice de evaziune fiscală, nu s-a putut reține comiterea acestora în concurs

ideal conform art. 33 lit. b) C. pen., deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiului

non bis in idem, stabilindu-se mai multe pedepse pentru o singură acțiune, deținerea,

la data de 23 iunie 2010, de către fiecare dintre inculpații I.M. și I.I.B. de țigarete

provenite din contrabandă, acțiune ce a avut o singură urmare sustragerea de la

plata taxelor datorate bugetului.

Acțiunea inculpatului I.I.B. de deținere

la data de 23 aprilie 2010, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea. evaziunii fiscale a cantității de 1.130

pachete de țigarete în autoturismul O.C. parcat în zona Complexului Comercial „M.M.”,

pe raza municipiului Slatina se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. S-a susținut de către procuror și apărătorii

inculpaților în dezbaterile apelului că inculpatul nu avea calitatea de contribuabil

și obligația de a ține evidențe contabile, pentru a fi întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni. Din probele dosarului reiese o preocupare permanentă a

inculpatului de a comercializa cantități de țigarete purtând timbrul altor țări

decât România. În aceste condiții, inculpatul I.I.B. avea calitatea de contribuabil

și obligații de plată a taxelor către stat, potrivit Titlului III din Legea nr.

571/2003, astfel că nedeclararea veniturilor realizate reprezintă o formă de ascundere

a bunului sau sursei impozabile în sensul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005. Din adresa D.R.A.O.V. Craiova de constituire de parte civilă, reiese

că prejudiciul calculat pentru cantitatea de 1.130 de pachete de țigarete include

și taxe vamale și TVA. Nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul datorează în calitate

de contribuabil taxele vamale solicitate și taxa pe valoare adăugată, astfel că

instanța de apel a avut în vedere la soluționarea acțiunii civile doar adresa aflată

în volumul II al dosarului de urmărire penală, unde se preciza numai, cuantumul

accizelor datorate pentru această cantitate de țigarete.

Pentru aceste considerente s-a dispus în

baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care

a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunile prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296

1

alin. (1) lit. l)

din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea

prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă- din 23 iunie 2010),

iar pentru inculpatul I.I.B., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

în infracțiunile

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 (faptă din 23 aprilie 2010) și art. 270 alin. (3) din Legea

nr. 86/2006 (faptă din 23 iunie 2010).

Deși inculpații au solicitat ca judecata

să se facă în baza acordului de vinovăție iar prima instanță a încuviințat această

cerere, în dezbaterile apelului, reluate în complet de divergență s-a ridicat problema

dacă s-ar impune încetarea procesului penal pentru ambii inculpați, ca urmare a

faptului că ar fi fost sancționați contravențional pentru aceleași fapte, în vederea

respectării principiului non bis in idem. S-a reținut din actele dosarului că inculpatului

I.I.B. i s-a aplicat prin procesul-verbal încheiat la 23 aprilie 2010 de către I.P.J.

Olt amenda contravențională de 1.500 RON, din care acesta susținea că a achitat

în 24 ore suma minimă de 500 RON pentru că la acea dată ar fi fost depistat comercializând

1.130 pachete de țigarete fără documente de proveniență, în baza art. 1 lit. e)

din Legea nr. 12/1990, republicată. Prin procesul-verbal încheiat de către Garda

Financiară, secția Olt la 23 iunie 2010 inculpatului I.I.B. i s-a aplicat sancțiunea

amenzii contravenționale de 100.000 RON în baza art. 220 alin. (1) lit. k) din O.G.

nr. 92/2003 reținându-se că la data de 23 iunie 2010 ar fi transportat cantitatea

de 32.959 de pachete a câte 20 de țigarete ce nu erau însoțite de documentul administrativ

de însoțire a mărfii prevăzut la Titlul VII C. fisc. Pentru aceeași faptă, privind

însă transportul a 42.172 pachete a câte 20 de țigarete a fost sancționat și inculpatul

I.M. prin procesul-verbal încheiat de către Garda Financiară, secția Olt la 23

iunie 2010 cu amenda contravențională de 100.000 RON. Ambii inculpați au precizat

că au achitat în termen de 48 de ore suma minimă de 10.000 RON.

Așa cum s-a arătat mai sus, faptele descrise

de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 (constând în „deținerea

de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul

României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a

fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000

țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste

1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de

alcool peste 300 litri”) și de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au fost

incriminate prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru

combaterea evaziunii fiscale, publicat în M. Of. nr. 421/23.06.2010, intrat în vigoare

de la data publicării.

Prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010,

dispozițiile art. 220 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, ce stabileau inițial

că „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României

a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII C. fisc., fără a

fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false” constituie contravenție

au suferit modificări, prevăzându-se că „deținerea în afara antrepozitului fiscal

sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,

potrivit Titlului VII C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori

cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296

1

alin. (1) lit. l)

din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare” constituie contravenție.

În

încercarea de stopare a evaziunii fiscale, legiuitorul a incriminat,

așadar, începând cu 23 iunie 2010 simpla deținere a unei anumite cantități de produse

accizabile

nemarcate sau marcate necorespunzător,

prin care se realizează astfel sustragerea de la plata accizelor de la o anumită

valoare.

În

aceste condiții, Curtea a apreciat că răspunderea penală a

inculpaților nu este înlăturată de aplicarea în mod greșit de către Garda Financiară

a dispozițiilor legale prin sancționarea contravențională a inculpaților în temeiul

art. 220 alin. (1) lit. k) din O.G. nr. 92/2003, mai ales în condițiile în care

inculpații cunoșteau că țigaretele găsite asupra lor provin din contrabandă. Infracțiunea

asimilată contrabandei prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este

o infracțiune de prejudiciu, fiind datorate bugetului de stat taxele vamale și TVA

ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul României a unor mărfuri supuse dreptului

de import și, în plus, în cazul de față, accize, având în vedere că bunurile găsite

în detenția inculpaților fac parte din produsele accizabile.

În

plus, așa cum s-a arătat mai sus, după sesizarea instanței

cu rechizitoriul din 23 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt,

inculpații, în prezența apărătorilor aleși, au solicitat, înainte de începerea cercetării

judecătorești, ca judecata să se facă în baza acordului de vinovăție, ceea ce presupune

pronunțarea unei condamnări. Nu s-a invocat de către nici unul dintre apelanți aplicarea

greșită de către prima instanță a dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii

vinovăției. Față de aceste împrejurări, Curtea a considerat că în apel, chiar luând

în considerare efectul devolutiv al acestei căi de atac, nu se mai pot rediscuta

condițiile prevăzute de alin. (8) al art. 320

1

se respinge cererea inculpaților ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale.

Sunt întemeiate criticile apelanților inculpați

privind netemeinicia pedepselor aplicate. Prima instanță a reținut la individualizarea

pedepsei aplicabile inculpatului I.M. și la alegerea modalității de executare perseverența

infracțională demonstrată de condamnarea sa pentru fapte, concurente prin sentința

penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare,

respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006

și art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr

.

571/2003.

S-a constatat că infracțiunile pentru care

s-a dispus condamnarea inculpatului au fost comise de acesta la 31 martie 2011,

deci după săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză, astfel că nu s-a reținut în

prezenta cauză, la alegerea cuantumului pedepsei o perseverență în conduita infracțională.

Așa cum s-a arătat mai sus, inculpații

au comis infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în ziua

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010. Acest lucru nu a fost invocat de inculpați

pentru a se prevala de necunoașterea legii și apelanții nu s-au aflat într-o împrejurare

excepțională care să-i împiedice să cunoască prevederile actului normativ. Este

însă o situație deosebită, care să determine instanța de apel să rețină această

împrejurare drept o circumstanță atenuantă, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul

prevăzut de lege, după scăderea cu o treime potrivit art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

De asemenea, a reținut la individualizarea

pedepsei aplicabile inculpatului I.I.B. pentru comiterea la data de 23 aprilie 2010

a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv comportamentul bun avut

anterior.

Curtea a considerat că scopul educativ

și preventiv al pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins și fără privarea

de libertate a acestora, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul I.I.B. și dispozițiile privind suspendarea

sub supraveghere a executării în ceea ce îl privește pe inculpatul I.M., cu precizarea

că termenul de încercare de 5 ani, stabilit pentru acest inculpat se calculează

de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 254/2011 a Judecătoriei Caracal,

respectiv data de 18 octombrie 2011.

Așa cum s-a arătat mai sus, infracțiunea

asimilată contrabandei prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este

o infracțiune de prejudiciu, fiind datorate bugetului de stat taxele vamale și TVA

ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul României a unor mărfuri supuse dreptului

de import și, în plus, accize, când aceste mărfuri fac parte din produsele accizabile.

Dispozițiile C. vam. sunt în sensul că datoria vamală la import ia naștere și prin

introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor

de import, în momentul în care aceste mărfuri au fost introduse ilegal, debitorul

fiind (printre alții) și „orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile

în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau

primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal”, astfel cum se prevede

în art. 224 din Legea nr. 86/2006. Prin confiscarea țigaretelor deținute în contra

legii nu se acoperă acest prejudiciu, așa cum s-a susținut de către apelanții inculpați,

deoarece datoria vamală a luat naștere în momentul introducerii ilegale a țigaretelor

pe teritoriul României.

S-a reținut însă de către Curte că prima

instanță nu a avut în vedere la soluționarea acțiunii civile că partea civilă calculase

până la data de 22 martie 2012 accesoriile legale datorate și le indusese în cuantumul

sumelor pentru care s-a constituit parte civilă, astfel că a dispus obligarea inculpaților

la plata accesoriilor legale doar după această dată până la achitarea integrală

a debitului.

Este întemeiată și critica formulată de

toate părțile apelante privind omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la

măsura sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța

din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt asupra sumei de 126.501

RON, virată în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C., măsură ce a fost menținută.

Împotriva deciziei penale nr. 216 din 31

mai 2013 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs inculpații I.M., I.I.B. și

partea civilă A.N.A.F., D.G.R.F.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursurile declarate de partea civilă

A.N.A.F. și inculpații I.M. și I.I.B. sunt nefondate.

În

conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin.

(1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor

administrate în faza de urmărire

penală, doar atunci când inculpatul

declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței

și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere

pe care le poate administra la acest termen de judecată instanța va pronunța condamnarea

inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În

speță, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, până

la începerea cercetării judecătorești, inculpații I.M. și I.I.B. au declarat că

recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, descrise

în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, cu privire la care au declarat

că le cunosc și le însușesc.

Instanța de fond a apreciat corect că este

aplicabilă procedura simplificată pentru că există declarațiile inculpaților făcute

în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen., iar

din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există,

constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

Prin urmare, a dispus condamnarea inculpaților

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005, art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aplicându-li-se pedepse în conformitate

cu prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Se reține că, în cazul judecării cauzei

în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției reglementată de art. 320

1

procesului penal față de inculpații care, până la începerea cercetării judecătorești

declară personal sau prin înscris autentic că recunosc săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

O astfel de concluzie, rezultă cu evidență

din cuprinsul prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., care statuează

imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (...)”.

Pe de altă parte, o dată cu manifestarea

de voință a inculpaților, în sensul recunoașterii faptelor și însușirii probelor

de la urmărire penală, aceștia nu mai pot reveni pe parcursul procesului asupra

opțiunilor exprimate de a fi judecați potrivit procedurii simplificate. Legiuitorul

nu a prevăzut o astfel de posibilitate, pentru că altfel ar fi stipulat-o expres,

cum a înțeles să o facă spre exemplu în situația renunțării la apel sau recurs (art.

367 C. proc. pen., art. 385

4

De asemenea, împotriva hotărârii de condamnare

pronunțate în urma procedurii simplificate, inculpatul poate formula apel/recurs,

numai sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei, neputând

renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Prin urmare, cererile inculpaților I.M.

și I.I.B. formulate în recurs, de achitare întrucât faptele nu sunt prevăzute de

legea penală [art. 11 pct. 2 lit. a)] sau de încetare a procesului penal pentru

că există autoritate de lucru judecat [art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

lit. j)] sunt nefondate.

Recurenții au optat irevocabil pentru judecata

potrivit procedurii simplificate, iar în această situație este exclusă pronunțarea

unor asemenea soluții, avându-se în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 320

1

alin. (6) C.

proc.

pen. care prevăd că instanța pronunță condamnarea inculpatului, fiind aplicabile

numai dispozițiile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice

dată faptelor prin actul de sesizare.

De altfel, în apel inculpații au criticat

hotărârea de condamnare pronunțată în urma procedurii simplificată numai sub aspectul

încadrării juridice a faptelor și individualizării pedepselor.

În

ceea ce privește cererea recurenților de trimitere a cauzei

spre rejudecare instanței de apel întrucât nu a pus în discuția părților și nu s-a

pronunțat asupra motivelor de apel, se constată că este neîntemeiată.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen., rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată

se dispune numai în cazurile prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 3-pct.

6 C. proc. pen. și rejudecarea de către instanța competentă, în cazul prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (în cursul judecății nu au fost

respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei;

judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta

era obligatorie, potrivit legii, etc).

Or, aspectele invocate nu se încadrează

în niciunul dintre cazurile de casare enumerate care să impună rejudecarea de către

instanța de apel.

Pe de altă parte, motivele de apel ale

inculpaților s-au referit la schimbarea încadrării juridice a faptelor și individualizarea

pedepselor, fiind dezbătute în ședința publică din 31 mai 2013, iar instanța de

apel s-a pronunțat asupra acestora în conformitate cu dispozițiile art. 378

alin. (3) C. proc. pen.

Chiar și în situația în care instanța de

apel nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de apel formulate de inculpați, cazul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, a fost abrogat prin Legea

nr. 2/2013.

Motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

în cauză.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale enunțate au în vedere

situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii

(spre exemplu nu aplică prevederile legale referitoare la recidivă); aplică dispoziții

legale neprevăzute de lege sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate

(ex. aplicarea greșită a prevederilor art. 41 C. pen.).

În

speță, criticile recurenților se referă și la netemeinicia

pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., inculpații I.M. și I.I.B. și

la soluționarea greșită a laturii civile, astfel cum susține partea civilă A.N.A.F.,

D.G.R.F.P. Craiova.

Examinarea acestora nu se poate realiza

însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

O astfel de analiză se putea realiza anterior

modificării dispozițiilor art. 385

9

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct.

14 C. proc. pen.

În

actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. a fost abrogat, iar cel prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar

atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale),

ceea ce nu se identifică în speță.

Pentru considerentele expuse,

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2013
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, au fost condamnați inculpații J.C. și C.T.A., pentru săvârșirea de către fiecare
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2014
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 44/f din 14 mai 2013, Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus, în ceea ce îl privește pe inculpat
ÎCCJ 2014-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2014
i Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 382 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, în pedepsele: a) 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; b) 4 ani î
ÎCCJ 2014-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2014
Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 101 din data de 11 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus următoarele: În temeiul art. 334 C. proc. pen
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2013
Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1069/108/2011, în baza art. 6 din Legea
Sursă