ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2014

Asupra recursurilor penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 10 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 918/104/2012 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I.M. și I.I.B., în infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003. 1. A fost condamnat inculpatul I.I.B., fără antecedente penale la: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale; 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 86 1 C. pen.

s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de patru ani; în baza art. 86 3 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.I.B.

a următoarelor bunuri: 1) cantitatea de 32.950 pachete cu țigări cu care a fost surprins la data de 23 iunie 2010, după cum urmează: 10.990 pachete de țigarete marca F. fără timbru fiscal; 11.000 pachete de țigarete marca M. fără timbru fiscal; 1.960 pachete de țigarete marca B. fără timbru fiscal; 2) cantitatea de 1.130 pachete cu țigări cu care a fost surprins la data de 23 aprilie 2010, după cum urmează: 40 pachete de țigarete marca L. fără timbru fiscal; 210 pachete de țigarete marca M. fără timbru fiscal; 20 pachete de țigarete marca A. fără timbru fiscal; 20 pachete de țigarete marca B.B. fără timbru fiscal; 140 pachete de țigarete marca P. fără timbru fiscal; 50 pachete de țigarete marca R.S.

fără timbru fiscal; 220 pachete de țigarete marca V. fără timbru fiscal; 180 pachete de țigarete marca C. fără timbru fiscal; 250 pachete de țigarete marca P.M. fără timbru fiscal. În baza art. 14 și art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis cererea părții civile A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova și a fost obligat inculpatul I.I.B. la plata sumei totale de 416.775 RON reprezentând despăgubiri civile, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului. 2. A fost condamnat inculpatul I.M., cu antecedente penale la: 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.; 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen.; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale; s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, în Dosarul nr. 4276/207/2011, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa rezultantă de doi ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen.; în baza art. 86 5 alin. (1) cu aplicarea art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de doi ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, repunându-se în individualitatea lor: pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu fiecare dintre faptele pentru care același inculpat a mai fost condamnat anterior; în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit toate aceste pedepse în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție; s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 mai 2011-15 iunie 2011; în baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.M. a următoarelor bunuri: cantitatea de 42.172 pachete cu țigări cu care a fost surprins la data de 23 iunie 2010, după cum urmează: 2.920 pachete de țigarete marca J.L. cu timbru Duty Free; 410 pachete de țigarete marca R.S. fără timbru fiscal; 270 pachete de țigarete marca K.S. cu timbru Republica Moldova; 14.534 pachete de țigarete marca P. cu timbru Republica Moldova; 50 pachete de țigarete marca R. cu timbru Ucraina; 23.988 pachete de țigarete marca W.cu timbru Ucraina; în baza art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.M.

a sumei de 126.501 RON virată în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C., asupra căreia s-a instituit sechestru asigurător în faza de urmărire penală prin ordonanța din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt. În baza art. 14 și art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis cererea părții civile A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova și a fost obligat inculpatul I.M. la plata sumei totale de 630.013 RON reprezentând despăgubiri civile, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, prevăzute de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 și colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și I.I.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, instanța de fond a constatat că la data de 24 februarie 2009, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Olt s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpații I.M. și I.I.B. se aprovizionează cu țigări din zona frontierei de stat a României cu Serbia, pe care nu sunt aplicate timbre emise de Statul român și pe care apoi le distribuie în vederea comercializării, banii obținuți fiind însușiți de aceștia. Urmare a activităților de interceptare a convorbirilor și comunicațiilor inculpaților, s-a stabilit că la data de 23 iunie 2010, inculpatul I.M.

a fost surprins deținând fără a avea asupra sa documente de proveniență 42.172 pachete țigări pe care le transporta cu autoturismul M.B. de culoare albă, în timp ce inculpatul I.I.B. a fost surprins deținând fără a avea asupra sa documente de proveniență 32.950 pachete țigări diverse mărci, pe care le transporta cu o autoutilitară marca W. La data de 23 aprilie 2010 inculpatul I.I.B. a fost depistat de organele de poliție deținând fără a avea asupra sa documente de proveniență pentru 1.130 pachete țigări, pe care le transporta cu o autoturismul O.C. parcat în zona Complexului Comercial „M.M.”, pe raza municipiului Slatina. Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că inculpații au procedat la livrarea unor cantități de țigări martorilor N.D.M., F.E., C.D.D., P.G., toți aceștia fiind de altfel și sancționați contravențional și având calitatea de foști sau actuali angajați ai firmei administrată de inculpatul I.M.

Nici unul dintre inculpați nu a avut calitatea de antrepozitar fiscal, nedeținând vreo autorizație valabilă emisă de autoritatea fiscală. Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpații I.M. și I.I.B., în condițiile mai sus expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ale infracțiunii incriminate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum și ale infracțiunii incriminate de art. 296 1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din data de 25 iunie 2012, ambii inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cererea acestora fiind însă respinsă, deoarece, așa cum s-a arătat și în cuprinsul rechizitoriului, cele două infracțiuni au obiect juridic distinct. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, împrejurarea că inculpatul I.M.

are antecedente penale și a dovedit suficientă rea credință de vreme ce, după începerea urmăririi penale, a procedat la înstrăinarea bunurilor sale imobile, tocmai pentru ca statul să fie în imposibilitatea de a proceda la instituirea valabilă a unui sechestru asigurător și, ulterior, la valorificarea acestora pentru recuperarea prejudiciului total ori parțial. Chiar dacă ambii inculpați au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, s-a apreciat că aceasta nu atrage în mod automat și recunoașterea în favoarea acestora a beneficiului circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. În ce-l privește pe inculpatul I.I.B., instanța de fond a reținut că acesta nu are antecedente penale, însă simpla inexistență a unei condamnări penale definitive nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), lit. b) și lit. c) C. pen.

În raport de aceste elemente, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoare, pentru inculpatul I.I.B. (infractor primar) considerând oportun să-i acorde o nouă șansă, care să-i dea posibilitatea acestuia unei îndreptări mai eficiente a conduitei sale și nu neapărat prin aplicarea unei pedepse în regim privativ de libertate, motiv pentru care tratamentul sancționator al faptei săvârșită de acest inculpat a fost diferit față de cel aplicat tatălui său, inculpatul I.M. Astfel, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, precum și dispozițiile art. 71 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.

a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. Cât privește pe inculpatul I.M., instanța de fond a reținut că acesta are antecedente penale de aceeași natură cu faptele pentru care este judecat în cauza de față, manifestând sub acest aspect perseverență infracțională, a procedat la înstrăinarea bunurilor asupra cărora statul ar fi putut pune sechestrul asigurător după ce a început urmărirea penală împotriva sa, fapt ce subliniază reaua sa credință și nici un fel de intenție de a recupera măcar o parte din prejudiciu și a îndrepta răul produs.

În plus, pericolul social concret al acestuia a rezultat îndeosebi din împrejurarea că a cooptat în activități de natură infracțională și pe fiul său, I.I.B., în loc să-l îndepărteze și să-i explice pericolul și consecințele săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, așa încât s-a apreciat că pedeapsa trebuie să aibă nu doar un rol sancționator, ci și să contribuie la îndreptarea conduitei făptuitorului și să fie proporțională cu gravitatea pericolului social concret al faptei și făptuitorului, care în speță este unul deosebit de mare în raport de argumentele deja prezentate în acest sens. Față de cele mai sus arătate, prima instanță a aplicat inculpatului I.M. o pedeapsă cu închisoare, iar în temeiul art. 86 5 alin. (1) C. pen.

a dispus anularea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de doi ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, care s-a repus în individualitate, rezultând o pedeapsă în cuantum de 5 ani închisoare, în regim de detenție. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Deoarece nu este admisibil ca inculpatul I.M. să-și mărească patrimoniul prin săvârșirea de infracțiuni, instanța de fond a constatat, pottivit prevederilor art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen.

că se impune măsura confiscării de la acesta a cantității de 42.172 pachete cu țigări cu care a fost surprins la data de 23 iunie 2010. Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat incidența art. 14 și art. 15 și respectiv 346 alin. (1) C. proc. pen., admițând cererea părții civile A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova și obligându-l pe inculpatul I.M. la plata sumei de 630.013 RON reprezentând despăgubiri civile, majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului, iar potrivit art. 14 și art. 15 și respectiv art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. s-a admis cererea părții civile A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova, obligându-l pe inculpatul I.I.B. la plata sumei de 416.775 RON reprezentând despăgubiri civile, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Olt au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații I.M., I.I.B. și părțile civile D.R.A.O.V. Craiova și D.R.A.O.V. Olt. Prin decizia penală nr. 216 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații I.M.

și I.I.B. și părțile civile A.N.V. București, D.R.A.O.V. Craiova și D.R.A.O.V. Olt împotriva sentinței penale nr. 130 de la 10 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 918/104/2012. A desființat sentința penală și, rejudecând: A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților I.M. și I.I.B. În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (fapta din 23 iunie 2010). A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.I.B., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lita din Legea nr. 241/2005 (faptă din 23 aprilie 2010) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă din 23 iunie 2010). În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 86 5 C. pen. a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare și a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și de 1 an închisoare, aplicată în baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen.

a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen.

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 254/2011 a Judecătoriei Caracal, respectiv 18 octombrie 2011. A pus în vedere inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta și să respecte celelalte măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., respectiv: să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă, perioada detenției preventive de la 18 mai 2011 la 15 iunie 2011. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul I.I.B. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă din 23 aprilie 2010). În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare (faptă din 23 iunie 2010). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

A pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la datele fixate de acesta și să respecte celelalte măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., respectiv: să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. A atras atenția-inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A admis acțiunea părții civile A.N.V., prin D.R.A.O.V. Craiova și a obligat inculpatul I.M. la plata sumei totale de 630.013 RON reprezentând despăgubiri civile, majorări și penalități de întârziere calculate până la data de 22 martie 2012, precum și la plata dobânzilor și penalităților ulterioare, până la data executării integrale a debitului. A obligat inculpatul I.I.B. către partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând accize, precum și la plata accesoriilor legale calculate de la data de 23 aprilie 2010, până la data executării integrale a debitului. A obligat inculpatul I.I.B. către partea civilă A.N.V. prin D.R.A.O.V. Craiova la plata sumei de 400.031 RON, reprezentând despăgubiri civile, majorări și penalități de întârziere calculate, până la data de 22 martie 2012, precum și la plata în continuare a majorărilor și penalităților de întârziere, până la data executării integrale a debitului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul I.M. a următoarelor bunuri: 2.920 pachete de țigarete marca J.L. cu timbru Duty Free, 410 pachete de țigarete marca R.S. fără timbru fiscal, 270 pachete de țigarete marca K.S. cu timbru Republica Moldova, 14.534 pachete de țigarete marca P. cu timbru Republica Moldova, 50 pachete de țigarete marca R. cu timbru Ucraina, 23.988 pachete de țigarete marca W.cu timbru Ucraina. În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul I.I.B.

a următoarelor bunuri: 10.990 pachete de țigarete marca F. fără timbru fiscal, 11.000 pachete de țigarete marca M. fără timbru fiscal, 1.960 pachete de țigarete marca B. fără timbru fiscal, 40 pachete de țigarete marca L. fără timbru fiscal, 210 pachete de țigarete marca M. fără timbru fiscal, 20 pachete de țigarete marca A. fără timbru fiscal, 20 pachete de țigarete marca B.B. fără timbru fiscal, 140 pachete de țigarete marca P. fără timbru fiscal, 50 pachete de țigarete marca R.S. fără timbru fiscal, 220 pachete de țigarete marca V. fără timbru fiscal, 180 pachete de țigarete marca C. fără timbru fiscal, 250 pachete de țigarete marca P.M. fără timbru fiscal. A menținut măsura sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt asupra sumei de 126.501 RON, virată în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C.

A obligat inculpatul I.I.B. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță, din care, 200 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu. A obligat inculpatul I.M. la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță, din care, 200 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu. Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care, suma de 600 RON, reprezentând onorarii apărător din oficiu urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. S-a motivat că inculpații I.I.B. și I.M. au fost teimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, în cazul inculpatului I.I.B.

reținându-se pentru această din urmă infracțiune forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs ideal, constând în aceea că au fost surprinși la data de 23 iunie 2010, primul pe raza localității P.P. iar cel de-al doilea pe raza localității V.M., ambele din județul Olt, având în autovehicule diferite cantități de țigarete ce nu purtau marcaj fiscal conform normelor în vigoare, inculpații recunoscând că aceste țigarete provin din contrabandă. În sarcina inculpatului I.I.B. s-a mai reținut că a fost depistat la data de 23 aprilie 2010 de către organele de poliție având în autoturism cantitatea de 1.130 pachete de țigarete, fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele descrise de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au fost incrirninate prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicat în M. Of. nr. 421/23.06.2010, la art. I pct. 23 și, respectiv art. IX. pct. 1 din ordonanță. În expunerea de motive a actului normativ se arată că se impune adoptarea acestuia „pentru asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, în vederea accelerării încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu” și „(...) pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare”.

Pentru combaterea evaziunii fiscale, legiuitorul a incriminat în Legea nr. 241/2005, la modul general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor, însă a incriminat și în alte legi modalități concrete de sustragere de la plata taxelor datorate. Infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 este o formă specifică de evaziune fiscală, prin deținerea în afara antrepozitului fiscal de țigări nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false realizându-se sustragerea de la plata accizelor. La rândul ei, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 este o formă specifică a evaziunii fiscale, urmărindu-se prin aceasta sustragerea de la plata taxelor datorate bugetului (taxe vamale, TVA, accize).

Prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale s-a introdus alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006, fiind asimilate infracțiunii de contrabandă și pedepsindu-se potrivit alin. (1) „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”. Inculpații au recunoscut că știau la achiziționarea țigaretelor fără timbru fiscal că acestea provin din contrabandă.

Cum atât infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cât și infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 protejează aceleași valori sociale, primele fiind, așa cum s-a arătat mai sus, forme specifice de evaziune fiscală, nu s-a putut reține comiterea acestora în concurs ideal conform art. 33 lit. b) C. pen., deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiului non bis in idem, stabilindu-se mai multe pedepse pentru o singură acțiune, deținerea, la data de 23 iunie 2010, de către fiecare dintre inculpații I.M. și I.I.B. de țigarete provenite din contrabandă, acțiune ce a avut o singură urmare sustragerea de la plata taxelor datorate bugetului.

Acțiunea inculpatului I.I.B. de deținere la data de 23 aprilie 2010, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea. evaziunii fiscale a cantității de 1.130 pachete de țigarete în autoturismul O.C. parcat în zona Complexului Comercial „M.M.”, pe raza municipiului Slatina se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. S-a susținut de către procuror și apărătorii inculpaților în dezbaterile apelului că inculpatul nu avea calitatea de contribuabil și obligația de a ține evidențe contabile, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Din probele dosarului reiese o preocupare permanentă a inculpatului de a comercializa cantități de țigarete purtând timbrul altor țări decât România.

În aceste condiții, inculpatul I.I.B. avea calitatea de contribuabil și obligații de plată a taxelor către stat, potrivit Titlului III din Legea nr. 571/2003, astfel că nedeclararea veniturilor realizate reprezintă o formă de ascundere a bunului sau sursei impozabile în sensul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Din adresa D.R.A.O.V. Craiova de constituire de parte civilă, reiese că prejudiciul calculat pentru cantitatea de 1.130 de pachete de țigarete include și taxe vamale și TVA. Nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul datorează în calitate de contribuabil taxele vamale solicitate și taxa pe valoare adăugată, astfel că instanța de apel a avut în vedere la soluționarea acțiunii civile doar adresa aflată în volumul II al dosarului de urmărire penală, unde se preciza numai, cuantumul accizelor datorate pentru această cantitate de țigarete.

Pentru aceste considerente s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă- din 23 iunie 2010), iar pentru inculpatul I.I.B., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (faptă din 23 aprilie 2010) și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă din 23 iunie 2010). Deși inculpații au solicitat ca judecata să se facă în baza acordului de vinovăție iar prima instanță a încuviințat această cerere, în dezbaterile apelului, reluate în complet de divergență s-a ridicat problema dacă s-ar impune încetarea procesului penal pentru ambii inculpați, ca urmare a faptului că ar fi fost sancționați contravențional pentru aceleași fapte, în vederea respectării principiului non bis in idem.

S-a reținut din actele dosarului că inculpatului I.I.B. i s-a aplicat prin procesul-verbal încheiat la 23 aprilie 2010 de către I.P.J. Olt amenda contravențională de 1.500 RON, din care acesta susținea că a achitat în 24 ore suma minimă de 500 RON pentru că la acea dată ar fi fost depistat comercializând 1.130 pachete de țigarete fără documente de proveniență, în baza art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată. Prin procesul-verbal încheiat de către Garda Financiară, secția Olt la 23 iunie 2010 inculpatului I.I.B. i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 100.000 RON în baza art. 220 alin. (1) lit. k) din O.G. nr. 92/2003 reținându-se că la data de 23 iunie 2010 ar fi transportat cantitatea de 32.959 de pachete a câte 20 de țigarete ce nu erau însoțite de documentul administrativ de însoțire a mărfii prevăzut la Titlul VII C. fisc.

Pentru aceeași faptă, privind însă transportul a 42.172 pachete a câte 20 de țigarete a fost sancționat și inculpatul I.M. prin procesul-verbal încheiat de către Garda Financiară, secția Olt la 23 iunie 2010 cu amenda contravențională de 100.000 RON. Ambii inculpați au precizat că au achitat în termen de 48 de ore suma minimă de 10.000 RON.

Așa cum s-a arătat mai sus, faptele descrise de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 (constând în „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri”) și de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au fost incriminate prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicat în M. Of.

nr. 421/23.06.2010, intrat în vigoare de la data publicării. Prin același act normativ, O.U.G. nr. 54/2010, dispozițiile art. 220 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, ce stabileau inițial că „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false” constituie contravenție au suferit modificări, prevăzându-se că „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare” constituie contravenție.

În încercarea de stopare a evaziunii fiscale, legiuitorul a incriminat, așadar, începând cu 23 iunie 2010 simpla deținere a unei anumite cantități de produse accizabile nemarcate sau marcate necorespunzător, prin care se realizează astfel sustragerea de la plata accizelor de la o anumită valoare. În aceste condiții, Curtea a apreciat că răspunderea penală a inculpaților nu este înlăturată de aplicarea în mod greșit de către Garda Financiară a dispozițiilor legale prin sancționarea contravențională a inculpaților în temeiul art. 220 alin. (1) lit. k) din O.G. nr. 92/2003, mai ales în condițiile în care inculpații cunoșteau că țigaretele găsite asupra lor provin din contrabandă.

Infracțiunea asimilată contrabandei prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este o infracțiune de prejudiciu, fiind datorate bugetului de stat taxele vamale și TVA ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul României a unor mărfuri supuse dreptului de import și, în plus, în cazul de față, accize, având în vedere că bunurile găsite în detenția inculpaților fac parte din produsele accizabile. În plus, așa cum s-a arătat mai sus, după sesizarea instanței cu rechizitoriul din 23 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații, în prezența apărătorilor aleși, au solicitat, înainte de începerea cercetării judecătorești, ca judecata să se facă în baza acordului de vinovăție, ceea ce presupune pronunțarea unei condamnări.

Nu s-a invocat de către nici unul dintre apelanți aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Față de aceste împrejurări, Curtea a considerat că în apel, chiar luând în considerare efectul devolutiv al acestei căi de atac, nu se mai pot rediscuta condițiile prevăzute de alin. (8) al art. 320 1 C. proc. pen. pentru a se respinge cererea inculpaților ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Sunt întemeiate criticile apelanților inculpați privind netemeinicia pedepselor aplicate. Prima instanță a reținut la individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului I.M.

și la alegerea modalității de executare perseverența infracțională demonstrată de condamnarea sa pentru fapte, concurente prin sentința penală nr. 254 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin nerecurare, respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr . 571/2003. S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au fost comise de acesta la 31 martie 2011, deci după săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză, astfel că nu s-a reținut în prezenta cauză, la alegerea cuantumului pedepsei o perseverență în conduita infracțională. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în ziua intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 54/2010. Acest lucru nu a fost invocat de inculpați pentru a se prevala de necunoașterea legii și apelanții nu s-au aflat într-o împrejurare excepțională care să-i împiedice să cunoască prevederile actului normativ. Este însă o situație deosebită, care să determine instanța de apel să rețină această împrejurare drept o circumstanță atenuantă, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, după scăderea cu o treime potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, a reținut la individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului I.I.B. pentru comiterea la data de 23 aprilie 2010 a infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv comportamentul bun avut anterior.

Curtea a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins și fără privarea de libertate a acestora, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul I.I.B. și dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării în ceea ce îl privește pe inculpatul I.M., cu precizarea că termenul de încercare de 5 ani, stabilit pentru acest inculpat se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 254/2011 a Judecătoriei Caracal, respectiv data de 18 octombrie 2011. Așa cum s-a arătat mai sus, infracțiunea asimilată contrabandei prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este o infracțiune de prejudiciu, fiind datorate bugetului de stat taxele vamale și TVA ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul României a unor mărfuri supuse dreptului de import și, în plus, accize, când aceste mărfuri fac parte din produsele accizabile.

Dispozițiile C. vam. sunt în sensul că datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, în momentul în care aceste mărfuri au fost introduse ilegal, debitorul fiind (printre alții) și „orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal”, astfel cum se prevede în art. 224 din Legea nr. 86/2006. Prin confiscarea țigaretelor deținute în contra legii nu se acoperă acest prejudiciu, așa cum s-a susținut de către apelanții inculpați, deoarece datoria vamală a luat naștere în momentul introducerii ilegale a țigaretelor pe teritoriul României.

S-a reținut însă de către Curte că prima instanță nu a avut în vedere la soluționarea acțiunii civile că partea civilă calculase până la data de 22 martie 2012 accesoriile legale datorate și le indusese în cuantumul sumelor pentru care s-a constituit parte civilă, astfel că a dispus obligarea inculpaților la plata accesoriilor legale doar după această dată până la achitarea integrală a debitului. Este întemeiată și critica formulată de toate părțile apelante privind omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la măsura sechestrului asigurător instituită în faza de urmărire penală prin ordonanța din 13 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt asupra sumei de 126.501 RON, virată în contul deschis la Banca R.R., Agenția C.C., măsură ce a fost menținută.

Împotriva deciziei penale nr. 216 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs inculpații I.M., I.I.B. și partea civilă A.N.A.F., D.G.R.F.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. și inculpații I.M. și I.I.B. sunt nefondate. În conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. În speță, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, până la începerea cercetării judecătorești, inculpații I.M. și I.I.B. au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, descrise în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu privire la care au declarat că le cunosc și le însușesc.

Instanța de fond a apreciat corect că este aplicabilă procedura simplificată pentru că există declarațiile inculpaților făcute în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., iar din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați. Prin urmare, a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, aplicându-li-se pedepse în conformitate cu prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Se reține că, în cazul judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției reglementată de art. 320 1 C. proc.

pen., este exclusă pronunțarea unor soluții de achitare sau încetare a procesului penal față de inculpații care, până la începerea cercetării judecătorești declară personal sau prin înscris autentic că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. O astfel de concluzie, rezultă cu evidență din cuprinsul prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (...)”. Pe de altă parte, o dată cu manifestarea de voință a inculpaților, în sensul recunoașterii faptelor și însușirii probelor de la urmărire penală, aceștia nu mai pot reveni pe parcursul procesului asupra opțiunilor exprimate de a fi judecați potrivit procedurii simplificate.

Legiuitorul nu a prevăzut o astfel de posibilitate, pentru că altfel ar fi stipulat-o expres, cum a înțeles să o facă spre exemplu în situația renunțării la apel sau recurs (art. 367 C. proc. pen., art. 385 4 C. proc. pen.). De asemenea, împotriva hotărârii de condamnare pronunțate în urma procedurii simplificate, inculpatul poate formula apel/recurs, numai sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei, neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. Prin urmare, cererile inculpaților I.M. și I.I.B. formulate în recurs, de achitare întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală [art. 11 pct. 2 lit. a)] sau de încetare a procesului penal pentru că există autoritate de lucru judecat [art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j)] sunt nefondate.

Recurenții au optat irevocabil pentru judecata potrivit procedurii simplificate, iar în această situație este exclusă pronunțarea unor asemenea soluții, avându-se în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 320 1 alin. (6) C. proc. pen. care prevăd că instanța pronunță condamnarea inculpatului, fiind aplicabile numai dispozițiile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare. De altfel, în apel inculpații au criticat hotărârea de condamnare pronunțată în urma procedurii simplificată numai sub aspectul încadrării juridice a faptelor și individualizării pedepselor. În ceea ce privește cererea recurenților de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel întrucât nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, se constată că este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată se dispune numai în cazurile prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 3-pct. 6 C. proc. pen. și rejudecarea de către instanța competentă, în cazul prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei; judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, etc). Or, aspectele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare enumerate care să impună rejudecarea de către instanța de apel.

Pe de altă parte, motivele de apel ale inculpaților s-au referit la schimbarea încadrării juridice a faptelor și individualizarea pedepselor, fiind dezbătute în ședința publică din 31 mai 2013, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra acestora în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen. Chiar și în situația în care instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de apel formulate de inculpați, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013. Motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. invocat de recurenții inculpați nu este incident în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Dispozițiile legale enunțate au în vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile legale referitoare la recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greșită a prevederilor art. 41 C. pen.). În speță, criticile recurenților se referă și la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., inculpații I.M. și I.I.B. și la soluționarea greșită a laturii civile, astfel cum susține partea civilă A.N.A.F., D.G.R.F.P.

Craiova. Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna dintre situațiile enumerate. O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013 prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat, iar cel prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu se identifică în speță.

Pentru considerentele expuse,