ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, au fost condamnați inculpații J.C. și C.T.A., pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunilor de: - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale; - participație improprie la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor, s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru fiecare inculpat. În baza art. 86 1 alin. (2) C. proc.

pen., s-a suspendat sub supraveghere, pentru fiecare inculpat, executarea pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani prev. de art. 86 2 alin. (1) C. pen. Pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 86 3 C. pen.: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Suceava; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra consecințelor prevăzute de: art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și art. 84 C. pen., cu referire la neexecutarea obligațiilor civile; art. 86 4 alin. (2) C. pen., în sensul că, dacă nu îndeplinește, cu rea credință, măsurile de supraveghere stabilite, prevăzute de lege, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a acesteia. În temeiul art. 71 al. 5 C. pen., pentru fiecare inculpat, pe dura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Au fost obligați, în solidar, inculpații J.C. și C.T.A., iar aceștia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Suceava, prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să plătească părții civile Statul Român - A.N.A.F. - prin mandatar D.G.F.P Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA, accesorii TVA, impozit pe profit și accesorii impozit pe profit, la care se vor adăuga și accesoriile fiscale aferente acestei sume globale, până la data achitării integrale a debitului. S-a revocat sechestrul asupra bunurilor imobile ale inculpatului C.T.A. până la concurența valorii prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava de luare a măsurii asigurătorii nr. 685/P/2010 din 9 februarie 2011 și consemnate în procesul verbal de aplicare a sechestrului penal din 10 februarie 2011 încheiat de către I.P.J.

Suceava - Serviciul de investigare a fraudelor, privind: suprafața de 500 m.p. situată în corn. Șcheia, jud. Suceava, înscrisă în C.F. (provenită din conversia C.F. a corn. Cadastrale Șcheia), reprezentând 1/2 din suprafața de 1.000 m.p. și suprafața de 500 m.p. situată în corn. Șcheia, jud. Suceava înscrisă în C.F. (provenită din conversia C.F. a corn. Cadastrale Șcheia), reprezentând 1/2 din suprafața de 1.000 m.p., dobândite de către C.T.A. și soția acestuia C.E. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2007, dreptul de proprietate fiind intabulat la data de 18 iunie 2007. În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, o copie de pe dispozitivul acesteia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că, în anul 2008, cei doi inculpați au înființat firma SC C.G. SRL cu sediul inițial la domiciliul inculpatului C.T.A. din sat Mihoveni, comuna Șcheia, jud. Suceava, concomitent, celălalt inculpat - J.C., fiind și administrator al SC C.C. SRL, calitate pe care a deținut-o din anul 2006 până la data de 09 iulie 2009, când a înstrăinat această firmă către B.I. (filele 75-76). SC C.G. SRL are printre alte obiecte de activitate și cea de lucrări construcții, la început, cei doi în calitate de administratori, stabilind de comun acord ca inculpatul C. să contribuie financiar la demararea activității și să coordoneze viitoarele lucrări de construcție, inculpatului J. revenindu-i sarcina de a încheia contracte cu beneficiarii, întocmirea evidenței contabile, în acest ultim sens propunând ca evidența contabilă generală să fie ținută de M.L.

- administrator la o societate de prestări servicii contabile care avea contract cu cealaltă firmă a numitului J. - SC C. SRL cu sediul la domiciliul său mun. Suceava. Societatea nou înființată nu a fost însă înregistrată la ITM așa cum rezultă din adresa din 20 decembrie 2010 - fila 201. În aceeași perioadă, în mun. Suceava au demarat lucrările de construcție a spațiilor comerciale din incinta SC S.C. SRL Suceava, inculpații făcând oferte de preț pentru lucrări construcții pe care J.C. Ie-a înaintat către SC D.C.Î. SRL București și SC S.C. SRL Suceava. Pentru executarea lucrărilor, J.C. s-a ocupat cu găsirea lucrătorilor specializați în construcții iar inculpatul C. a achiziționat materialele de construcții din bani personali, pe care urma a-i recupera din încasările societății SC C.G.

SRL, achizițiile de materiale făcându-se pe bază de facturi fiscale pe care C. Ie-a înmânat inculpatului J. pentru evidențierea lor în contabilitate. Odată cu începerea activității firmei SC C.G. SRL, aceasta a avut cont deschis la CEC Suceava, ambii administratori având drept de semnătură pentru operațiuni bancare, fiecare dintre ei deținând câte o ștampilă, inculpatul J. posedând ștampila inscripționată cu cifra 2 (filele 202-217). Totodată, firma a deschis o linie de credit la aceeași instituție bancară pentru suma de 60.000 lei în vederea achiziționării de materiale, iar C.T.A. - în calitate de persoană fizică, a deținut în perioada ianuarie - decembrie 2008 un cont curent personal deschis la data de 06 iunie 2007 și un cont privilegiu deschis la data de 28 septembrie 2007, în acesta din urmă, toate operațiunile de restituire în numerar fiind efectuate de către titular sau împuternicit în persoana soției sale C.E.

- conform adresei din 13 decembrie 2010 a C.E.C.B. - sucursala Suceava (filele 217-225). SC C.G. SRL Mihoveni a încheiat contracte de prestări servicii cu SC S.C. SRL Suceava și SC D.C.Î. SRL București, executând lucrări de construcții pentru care a emis facturi fiscale și a încasat contravaloarea acestora. Din actul de sesizare întocmit de Garda Financiară Suceava, rezultă următoarele:în perioada martie - octombrie 2008, SC C.G. SRL a emis un nr. de 5 facturi fiscale către SC D.C.Î. SRL București, ce reprezintă prestări servicii de amenajare spațiu comercial în sumă totală de 156.548 lei incluzând TVA;în perioada februarie - aprilie 2008, SC C.G. SRL a emis un nr. de 18 facturi fiscale către SC S.C.

SRL Suceava, reprezentând servicii de amenajare spațiu comercial în sumă totală de 773.527 lei, incluzând TVA, din care societatea prestatoare a încasat prin cont bancar suma de 597.414,94 lei, diferența de 176.111,98 lei nefiind încasată. Din comunicarea din 13 octombrie 2010 a SC S.C. SRL Suceava, rezultă că relațiile comerciale cu SC C.G. SRL s-au derulat prin intermediul SC I.B.T.R.C. SRL,care a supervizat lucrările efectuate de prestator și întrucât pe parcursul derulării contractului, reprezentanții SC S.C. SRL Suceava au constatat că SC C.G. SRL au dublat unele facturi fiscale cu consecința încasării unor sume nejustificate, s-a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii de către inculpatul J.C.

a infracțiunii de înșelăciune, această faptă făcând obiectul Dosarului penal nr. 3674/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Conform calculelor A.N.A.F. – D.G.F.P. Suceava, SC C.G. SRL, în perioada 01 februarie 2008 - 31 decembrie 2008, nu a înregistrat în contabilitate venituri din prestările de servicii efectuate în condițiile de mai sus în valoare totală de 930.075 lei, din care venituri 781.576 lei și TVA de 148.499 lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 473.387 lei reprezentând:impozit pe profit 125.052 lei;majorări întârzieri impozit pe profit 90.994 lei;TVA 148.499 lei;majorări de întârziere TVA 108.842 lei (filele 88-95). Din documentația anexă (extrasele de cont) la adresa din 13 decembrie 2010 a C.E.C.B.

Suceava, se constată că SC C.G. SRL a dispus în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 de linia de credit de 60.000 lei. Rulajul contului aferent demonstrează că sumele încasate de la SC S.C. SRL și SC D.C.Î. SRL București au fost în cea mai mare parte retrase de către inculpați (fără ca aceștia să justifice cu documente destinația sumelor în cauză), s-au virat în contul celeilalte societăți SC C.C. SRL administrată de către inculpatul J. - după care, retrase treptat de către acesta - și în contul personal al lui C.T.A. (semnificația operațiunii fiind „aport personal în societate”,fără însă ca inculpatul respectiv să prezinte documente justificative ale aportului său de capital în cadru SC C.G.

SRL) (filele 202-225). Situația facturilor emise de către SC C.G. SRL Suceava către SC S.C. SRL Suceava și SC D.C.Î. SRL București, neînregistrate în evidența contabilă în perioada februarie 2008 - octombrie 2008, se regăsește în anexa 7 la procesul-verbal încheiat la data de 02 februarie 2010 sub nr. x din 04 februarie 2010 a A.N.A.F. - Garda Financiară - secția Județeană Suceava - fila 18 și următoarele dosar. Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică din 10 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava - serviciul Criminalistic - filele 172 -189, cele 23 de facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea SC C.G. SRL au fost completate de inculpatul J.C., fiind ștampilate cu ștampila nr. 2. Cu privire la neînregistrarea acestor facturi în contabilitatea SC C.G.

SRL, martora M.L. - administrator la o societate de prestări servicii contabile cu care cealaltă firmă a inculpatului J. - SC C.C. SRL - avea încheiat contractul de prestări servicii, a arătat că în luna iulie 2008, la sediul societății sale s-au prezentat cei doi inculpați în calitate de administratori ai SC C.G. SRL, solicitând încheierea unui contract de prestări servicii și pentru firma respectivă, cu obligația de a pune la dispoziția sa, în vederea înregistrării, documentele contabile ale acestei din urmă unități. Nici unul din cei doi inculpați nu și-a respectat obligația, astfel încât în primăvara anului 2009, M.L. a solicitat inculpatului J.C. să ridice documentele depuse anterior întrucât nu erau complete, astfel încât acesta a intrat în posesia înscrisurilor.

Întrucât inculpatul C.T. intenționa să se retragă din calitatea de asociat și administrator al SC C.G. SRL, i-a solicitat celuilalt inculpat să depună la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava actele în acest sens, ambii cunoscând că societatea avea obligații către bugetul de stat. În atare situație, inculpatul C.T. a fost de acord cu propunerea celuilalt inculpat de a face cesiunea părților sociale către alte persoane în schimbul unei sume de bani. Conform datelor transmise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava cu adresa din 20 ianuarie 2010, la data de 08 august 2009 cel care a preluat SC C.G. SRL a fost numitul M.C. - noul sediu al societății fiind declarat în mun. Suceava. Conform declarației numitului M.C.

(filele 295-304), în cursul lunii noiembrie 2008, aflând că J.C. construia o casă în apropierea domiciliului său de pe strada Molidului, a mers la acesta pentru a vedea dacă nu-i poate oferi ceva de muncă. J.C. căuta piatră pentru construcții și astfel M.C. a mers și a scos piatră din Pădurea Adâncată pe care a transportat-o cu căruța la inculpat, fiind plătit pentru munca prestată. În contextul respectiv, M.C. i-a spus inculpatului J., că dorea să-și găsească un loc de muncă, acesta din urmă promițându-i că-l va angaja la firma lui. La începutul lunii ianuarie 2009,inculpatul J. s-a deplasat la domiciliul lui M.C., i-a cerut actul de identitate și să-l însoțească pentru a-i întocmi documentele în vederea angajării la firma sa.

împreună,s-au deplasat cu autoturismul inculpatului în zona O.R.C. Suceava, pe drum acesta spunându-i că-l va face „patron” la firma sa. Inculpatul J. împreună cu inculpatul C., în incinta O.R.C. Suceava, i-au dat lui M.C. o seria de documente pe care le-au semnat, înscrisurile fiind preluate de cei doi inculpați de la funcționarele din cadrul oficiului. în aceleași împrejurări, M.C. a primit de la J.C. suma de 450 lei, după care cei doi inculpați l-au însoțit la domiciliul său, ulterior nemaiîntâlnindu-i. În realitate, cei doi inculpați sub promisiunea unui contract de muncă, l-au indus în eroare pe M.C. care, este o persoană fără cunoștințe în materie comercială, ce își asigură traiul din munci ocazionale, are mai multe condamnări la pedeapsa cu închisoarea (fila 292), în cursul lunii septembrie 2008 eliberându-se din Penitenciarul Bistrița.

Cei doi inculpați împreună cu martorul M.C. s-au deplasat la sediul O.R.C. Suceava, unde primii i-au dat spre semnare celui din urmă cererea și declarația din 09 ianuarie 2009 (filele 112-113) și noul act constitutiv al SC C.G. SRL, după ce anterior, la data de 08 ianuarie 2009, aceiași inculpați au întocmit Hotărârea Asociaților prin care au cedat părțile sociale lui M.C. (fila 114), astfel încât ei s-au retras din funcția de administratori, societatea fiind administrată cu puteri depline de M.C. Cele mai sus arătate rezultă fără dubiu și din adresa nr. 175913 din 31 octombrie 2010 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava (filele 104-107) precum și din Încheierea nr. 111 din 31 august 2010 a Tribunalului Suceava (fila 108). În scopul realizării celor de mai sus, în primele zile ale anului 2009, inculpatul J. l-a contactat pe martorul B.G., proprietar al unui depozit situat în mun.

Suceava, care dorea să închirieze acest spațiu, sens în care a și dat anunț publicitar. La data de 08 ianuarie 2009, martorul B. a încheiat cu M.C. contractul de împrumut de folosință comodat prin care primul împreună cu soția sa a împrumutat pentru folosință SC C.G. SRL pentru o durată de o lună de zile începând cu acea zi, spațiul respectiv (filele 115, 116), astfel încât prin Încheierea nr. 111 din data de 09 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava (fila 108) a avut loc atât schimbarea sediului SC C.G. SRL din satul Mihoveni Comuna Șcheia în mun. Suceava, str. Ghe. Doja, cât și retragerea din calitatea de asociați și administratori ai firmei a inculpaților C. și J., precum și numirea în calitate de administrator al firmei a numitului M.C.

Din întreaga situație de fapt mai sus arătată,a rezultat fără dubiu intenția celor doi inculpați de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale pentru bugetul statului și prin declararea fictivă cu privire la sediul firmei (a se vedea închirierea spațiului de pe str. Gh. Doja doar în scopul schimbării sediului firmei, în mod fictiv, precum și declarațiile martorului B. - filele 279-283 care arată că M.C. a fost însoțit de J.C. la încheierea contractului de comodat, martorul discutând detaliile contractului cu inculpatul J. și nu cu M.C. care a semnat acel contract, precum și faptul că nici J.C. și nici M.C. nu i-au solicitat niciodată proprietarului cheia spațiului respectiv,nemanifestându-și intenția a de a-l folosi).

UIterior, în cadrul controlului efectuat de D.G.F.P. Suceava, M.C. a fost invitat în calitate de administrator al SC C.G. SRL Suceava să se prezinte la data de 11 august 2010 la sediul instituției respective în vederea efectuării inspecției fiscale cu documentația înscrisă în adresa de înștiințare. M.C. nu a dat curs acestei invitații întrucât nu deținea nici un fel de documente contabile ale societății,cu atât mai mult cu cât nici nu a cunoscut faptul că devenise acționar unic și administrator la SC C.G. SRL, credința sa fiind că în luna ianuarie 2009 a încheiat cu cei doi inculpați un contract de muncă. Mai reține prima instanță, că intenția celor doi inculpați de a se sustrage în totalitate de la plata obligațiilor fiscale rezultă și din situația bunurilor personale care au creat-o după comiterea faptelor.

Astfel: soții C.T.A. și E. au divorțat prin sentința civilă nr. 3851 pronunțată la data de 23 septembrie 2008 în Dosarul nr. 5385/314/2008 al Judecătoriei Suceava, după care la data de 25 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 5938/314/2008 al aceleiași instanțe s-a pronunțat sentința civilă nr. 5188 din 25 noiembrie 2008 în baza tranzacției încheiate între cei doi soți și prin care soția inculpatului primește toate bunurile imobile dobândite în timpul căsătoriei în valoare totală de 135.000 lei, iar acesta primește în compensare suma de 67.500 lei cu titlu de sultă (filele 230-237); În ceea ce-l privește pe inculpatul J.C., așa cum rezultă din certificatul O.C.P.I. Suceava nr. 1468 din 19 ianuarie 2011, inculpatul nu mai figurează cu înregistrări referitoare la imobile (fila 248). Acesta a divorțat de asemenea de soția sa, iar bunurile imobile care i-au revenit au fost înstrăinate (filele 249-252, 259, 260). În atare situație, nici A.N.A.F.

- Garda Financiară Secția Județeană Suceava și nici organele de urmărire penală nu au avut posibilitatea luării măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei așa cum prevede art. 11 din Legea nr. 241/2005. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanță a reținut că, cu adresa nr. 33.346 din 28 septembrie 2011, D.G.F.P. Suceava în calitate de mandatar al A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 473.387 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului,cu obligarea inculpaților la plata accesoriilor până la data realizării efective a plății, motiv pentru care reprezentanta Parchetului în ședința publică din 14 decembrie 2011 a cerut schimbarea încadrării juridice, referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitare cu care tribunalul a fost de acord. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpații J.C. și C.T.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prezentate atât oral și cuprinse în încheierea de ședință din 01 octombrie 2012 de amânarea pronunțării, cât și cele formulate în scris și depuse la dosar. Procedând la soluționarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: - examinând actele și lucrările dosarului, respectiv:- plângerea A.N.A.F. și procesul verbal, ambele din 14 august 2010 (filele 15, 16, 88-103); - procesul verbal A.N.A.F. - Garda Financiară nr. 701043 din 04 iulie 2010 și anexele aferente; - adresa din 13 octombrie 2010 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava și înscrisurile aferente (filele 104-113); - hotărârea asociaților SC C.G. SRL din data de 08 ianuarie 2009 (fila 114); - contract de împrumut de folosință comodat și documentația aferentă (filele 115-119);declarația numitului M.C. pentru dobândirea calității de administrator (fila 120); - act constitutiv actualizat și certificatul constatator ale SC C.G.

SRL (filele 122-125); - adresa din 13 octombrie 2010 a SC S.C. SRL și înscrisurile aferente (filele 126-129); - extras cont SC A.B.R. SA - sucursala B.B.D. privind plățile efectuate către SC C.G. SRL de către SC P.I.R.E.D. SRL București (filele 41-148); - adresa din 09 noiembrie 2010 a SC D.C.Î.R. SRL și înscrisurile aferente (filele 149-166); - raport de constatare tehnico-științifică din 10 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava (filele 172-193) precum și dovezile de restituire a înscrisurilor (filele 194-200); - adresa din 20 decembrie 2010 a ITM Suceava(fila 201); - adresa din 13 decembrie 2010 a SC C.E.C.B. SA Suceava și extrasele de cont (filele 202-225); - documentația privind bunurile personale ale celor doi învinuiți (filele 230-277); - factura din 13 iulie 2008 privind Avans întocmire acte contabile martie - iunie 2008 (fila 311); - declarațiile martorilor B.G.

(filele 278-283), J.G. (filele 286-288), M.C. (filele 295-304), M.L.I. (filele 307-310), coroborate cu declarațiile inculpaților J.C. (fila 316) și C.T.A. (filele 333-346), care la prima instanță au solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Curtea a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă realității,în sensul că cei doi inculpați au comis faptele în împrejurările descrise mai sus,respectiv,că aceștia,în calitate de administratori și asociați ai SC C.G. SRL Mihoveni, în perioada februarie - octombrie 2008, au executat lucrări de construcții către SC D.C.Î. SRL București și SC S.C.

SRL, pentru care au emis 5 facturi fiscale și respectiv 18 facturi fiscale, pe care nu le-au evidențiat în actele contabile ale societății, precum și veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 125.052 lei, plus accesorii impozit pe profit de 90.994 lei și a TVA în sumă de 148.499 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de 108.842 lei la data de 14 septembrie 2010 (în total 473.387 lei); cu intenție, în luna ianuarie 2009, l-au determinat pe numitul M.C. la sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului SC C.G. SRL, concomitent cu înstrăinarea către acesta a societății fără ca persoana respectivă să se afle în cunoștință de cauză, având convingerea că înscrisurile pe care Ie-a semnat reprezentau contractul său de muncă.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați, curtea a constatat că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, în sensul că în mod greșit s-a reținut în cauză forma agravantă a acestei infracțiuni, prevăzută la alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005. Astfel, în cauză, cei doi inculpați i-au cauzat părții civile un prejudiciu constând din suma de 148.499 lei, reprezentând T.V.A., la care se adaugă suma de 108.842 lei reprezentând accesorii T.V.A.;suma de 125.052 lei, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă suma de 90.994 lei, reprezentând accesorii impozit pe profit, accesoriile fiind calculate de la data comiterii faptelor până la data de 04 octombrie 2011, când partea civilă și-a precizat suma cu care se constituie parte civilă.

Ori, la stabilirea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală, ca de altfel și în cazul altor infracțiuni a căror încadrare juridică depinde și de cuantumul prejudiciului cauzat, trebuie luat în calcul prejudiciul existent la data comiterii faptei și nu cel rezultat prin adăugarea dobânzilor și a penalităților ce curg în continuare. A proceda în sensul în care a procedat prima instanță, ar însemna ca o încadrare juridică să depindă, printre altele, și de durata procesului respectiv, ceea ce legiuitorul nu a urmărit. Prin urmare, sub acest aspect, apelurile ambilor inculpați s-a apreciat că sunt întemeiate, încât se impune a fi admise, în sensul reținerii încadrării juridice corecte stabilită prin actul de sesizare al instanței, respectiv, aceea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dată fiind această încadrare juridică, care prevede limite mai mici de pedeapsă, curtea a apreciat că se impune o nouă condamnare a celor doi inculpați, la câte o pedeapsă mai redusă, ținând cont, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, și de gradul de pericol social al infracțiunii,modalitatea în care a fost comisă, consecințele produse, respectiv valoarea ridicată cauzată bugetului de stat, care nu a fost recuperată, de faptul că au avut o poziție procesuală corectă pe parcursul cercetării judecătorești și că nu au antecedente penale. Față de aceste elemente, curtea a apreciat că pedeapsa de câte 2 ani închisoare la care au fost condamnați fiecare dintre inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea inculpaților.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, aspect criticat și de parchet, curtea a apreciat nu numai că nu se impune ca acestea să fie executate în regim de penitenciar, așa cum a solicitat parchetul, ci dimpotrivă, că modalitatea stabilită de prima instanță, respectiv, aceea a suspendării sub supraveghere, nu este oportună în cauza de față, dată fiind în primul rând încadrarea juridică a faptei reținută de instanța de apel, încadrare care, așa cum s-a arătat mai sus, atrage limite de pedeapsă mai reduse, dar și faptul că sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele prevăzute la art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut la art. 82 C. pen.

și cu consecințele prevăzute la art. 83, 84 C. pen. Instanța a considerat că această modalitate de executare a pedepselor este în măsură să asigure scopul acestora, și anume, de reeducare a inculpaților și de prevenție generală în comiterea de noi infracțiuni, chiar dacă inculpații nu le vor executa efectiv, fiind însă supuși riscului de revocare a acestui beneficiu, în condițiile arătate la art. 83 C. pen. Așa fiind, instanța, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat parțial sentința apelată, în sensul arătat mai sus, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față. Totodată, pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins apelul declarat de parchet, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul C.T.A. Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și susținute și oral de apărătorul ales al inculpatului, recurentul critică modul de soluționare a laturii civile a cauzei, apreciind că A.N.A.F. - ul nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că în mod greșit a fost obligat la plata sumelor către aceasta. Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte constată că, prin declarația dată de inculpatul C.T.A. în fața instanței de fond, înscris aflat la fila 45 dosar fond, acesta a declarat la data de 14 decembrie 2011 că.”Cunosc constituirea de parte civilă a Statului Român prin A.N.A.F. și sunt de acord să recuperez prejudiciul.” Din acest înscris rezultă principiul disponibilității inculpatului de a achita prejudicial produs, a cărui întindere prin fapta comisă de către inculpat,prin fapta care a antrenat angajarea răspunderii penale față de acesta, a fost corect determinat de către prima instanță. Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.

Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a ținut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului, de suma indicată în adresa din 28 septembrie 2011, a D.G.F.P. Suceava în calitate de mandatar al A.N.A.F. prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 473.387 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului,cu obligarea inculpaților la plata accesoriilor până la data realizării efective a plății. Astfel că, în mod justificat au fost obligați în solidar, inculpații J.C. și C.T.A., iar aceștia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Suceava, prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să plătească părții civile Statul Român - A.N.A.F.

- prin mandatar D.G.F.P Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA, accesorii TVA, impozit pe profit și accesorii impozit pe profit, la care se vor adăuga și accesoriile fiscale aferente acestei sume globale, până la data achitării integrale a debitului. Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate și evaluate de către instanțele anterioare, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T.A. împotriva deciziei penale nr. 97 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T.A. împotriva deciziei penale nr. 97 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.