ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 28 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Suceava, au fost condamnați inculpații J.C. și C.T.A., pentru săvârșirea de
către fiecare a infracțiunilor de:
- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și
alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și
interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)
și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani de zile, după
executarea pedepsei principale;
- participație improprie la săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit.
f) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.,
în urma contopirii pedepselor, s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa
cea mai grea 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev.
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară,
pe o perioadă de 2 ani de zile, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (1) C. pen. privind
interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)
și c) C. pen., pentru fiecare inculpat.
În baza art. 86
1
alin. (2) C. proc. pen.,
s-a suspendat sub supraveghere, pentru fiecare inculpat, executarea pedepsei
rezultante de 3 (trei) ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6
ani prev. de art. 86
2
alin. (1) C. pen.
Pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat a fost
obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 86
3
C. pen.:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție
a victimelor și reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului
Suceava;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,
reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și
întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;-
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra
consecințelor prevăzute de: art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni
și art. 84 C. pen., cu referire la neexecutarea obligațiilor civile; art. 86
4
alin. (2) C. pen., în sensul că, dacă nu îndeplinește, cu rea credință,
măsurile de supraveghere stabilite, prevăzute de lege, se va revoca suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, dispunându-se executarea în întregime a
acesteia.
În temeiul art. 71 al. 5 C. pen., pentru fiecare
inculpat, pe dura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante
de 3 ani închisoare, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Au fost obligați, în solidar, inculpații J.C. și C.T.A.,
iar aceștia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL Suceava,
prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să plătească părții civile Statul Român -
A.N.A.F. - prin mandatar D.G.F.P Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA,
accesorii TVA, impozit pe profit și accesorii impozit pe profit, la care se vor
adăuga și accesoriile fiscale aferente acestei sume globale, până la data
achitării integrale a debitului.
S-a revocat sechestrul asupra bunurilor imobile ale
inculpatului C.T.A. până la concurența valorii prejudiciului cauzat prin
săvârșirea infracțiunilor, instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă
Tribunalul Suceava de luare a măsurii asigurătorii nr. 685/P/2010 din 9
februarie 2011 și consemnate în procesul verbal de aplicare a sechestrului
penal din 10 februarie 2011 încheiat de către I.P.J. Suceava - Serviciul de
investigare a fraudelor, privind: suprafața de 500 m.p. situată în corn.
Șcheia, jud. Suceava, înscrisă în C.F. (provenită din conversia C.F. a corn.
Cadastrale Șcheia), reprezentând 1/2 din suprafața de 1.000 m.p. și suprafața
de 500 m.p. situată în corn. Șcheia, jud. Suceava înscrisă în C.F. (provenită
din conversia C.F. a corn. Cadastrale Șcheia), reprezentând 1/2 din suprafața
de 1.000 m.p., dobândite de către C.T.A. și soția acestuia C.E. în baza
contractului de vânzare-cumpărare din 15 iunie 2007, dreptul de proprietate
fiind intabulat la data de 18 iunie 2007.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus
ca, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, se va comunica Oficiului
Național al Registrului Comerțului, o copie de pe dispozitivul acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Suceava a
reținut că, în anul 2008, cei doi inculpați au înființat firma SC C.G. SRL cu
sediul inițial la domiciliul inculpatului C.T.A. din sat Mihoveni, comuna
Șcheia, jud. Suceava, concomitent, celălalt inculpat - J.C., fiind și
administrator al SC C.C. SRL, calitate pe care a deținut-o din anul 2006 până
la data de 09 iulie 2009, când a înstrăinat această firmă către B.I. (filele
75-76). SC C.G. SRL are printre alte obiecte de activitate și cea de lucrări
construcții, la început, cei doi în calitate de administratori, stabilind de
comun acord ca inculpatul C. să contribuie financiar la demararea activității
și să coordoneze viitoarele lucrări de construcție, inculpatului J. revenindu-i
sarcina de a încheia contracte cu beneficiarii, întocmirea evidenței contabile,
în acest ultim sens propunând ca evidența contabilă generală să fie ținută de M.L.
- administrator la o societate de prestări servicii contabile care avea
contract cu cealaltă firmă a numitului J. - SC C. SRL cu sediul la domiciliul
său mun. Suceava. Societatea nou înființată nu a fost însă înregistrată la ITM
așa cum rezultă din adresa din 20 decembrie 2010 - fila 201.
În aceeași perioadă, în mun. Suceava au demarat lucrările de
construcție a spațiilor comerciale din incinta SC S.C. SRL Suceava, inculpații
făcând oferte de preț pentru lucrări construcții pe care J.C. Ie-a înaintat
către SC D.C.Î. SRL București și SC S.C. SRL Suceava. Pentru executarea
lucrărilor, J.C. s-a ocupat cu găsirea lucrătorilor specializați în construcții
iar inculpatul C. a achiziționat materialele de construcții din bani personali,
pe care urma a-i recupera din încasările societății SC C.G. SRL, achizițiile de
materiale făcându-se pe bază de facturi fiscale pe care C. Ie-a înmânat
inculpatului J. pentru evidențierea lor în contabilitate.
Odată cu începerea activității firmei SC C.G. SRL, aceasta a
avut cont deschis la CEC Suceava, ambii administratori având drept de semnătură
pentru operațiuni bancare, fiecare dintre ei deținând câte o ștampilă,
inculpatul J. posedând ștampila inscripționată cu cifra 2 (filele 202-217).
Totodată, firma a deschis o linie de credit la aceeași instituție bancară
pentru suma de 60.000 lei în vederea achiziționării de materiale, iar C.T.A. -
în calitate de persoană fizică, a deținut în perioada ianuarie - decembrie 2008
un cont curent personal deschis la data de 06 iunie 2007 și un cont privilegiu
deschis la data de 28 septembrie 2007, în acesta din urmă, toate operațiunile
de restituire în numerar fiind efectuate de către titular sau împuternicit în
persoana soției sale C.E. - conform adresei din 13 decembrie 2010 a C.E.C.B. -
sucursala Suceava (filele 217-225).
SC C.G. SRL Mihoveni a încheiat contracte de prestări
servicii cu SC S.C. SRL Suceava și SC D.C.Î. SRL București, executând lucrări
de construcții pentru care a emis facturi fiscale și a încasat contravaloarea acestora.
Din actul de sesizare întocmit de Garda Financiară
Suceava, rezultă următoarele:în perioada martie - octombrie 2008, SC C.G. SRL a
emis un nr. de 5 facturi fiscale către SC D.C.Î. SRL București, ce reprezintă
prestări servicii de amenajare spațiu comercial în sumă totală de 156.548 lei
incluzând TVA;în perioada februarie - aprilie 2008, SC C.G. SRL a emis un nr. de
18 facturi fiscale către SC S.C. SRL Suceava, reprezentând servicii de
amenajare spațiu comercial în sumă totală de 773.527 lei, incluzând TVA, din
care societatea prestatoare a încasat prin cont bancar suma de 597.414,94 lei,
diferența de 176.111,98 lei nefiind încasată. Din comunicarea din 13 octombrie 2010
a SC S.C. SRL Suceava, rezultă că relațiile comerciale cu SC C.G. SRL s-au derulat
prin intermediul SC I.B.T.R.C. SRL,care a supervizat lucrările efectuate de
prestator și întrucât pe parcursul derulării contractului, reprezentanții SC
S.C. SRL Suceava au constatat că SC C.G. SRL au dublat unele facturi fiscale cu
consecința încasării unor sume nejustificate, s-a formulat plângere penală sub
aspectul săvârșirii de către inculpatul J.C. a infracțiunii de înșelăciune,
această faptă făcând obiectul Dosarului penal nr. 3674/P/2010 al Parchetului de
pe lângă Judecătoria Suceava.
Conform calculelor A.N.A.F. – D.G.F.P. Suceava, SC C.G.
SRL, în perioada 01 februarie 2008 - 31 decembrie 2008, nu a înregistrat în
contabilitate venituri din prestările de servicii efectuate în condițiile de
mai sus în valoare totală de 930.075 lei, din care venituri 781.576 lei și TVA
de 148.499 lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 473.387 lei
reprezentând:impozit pe profit 125.052 lei;majorări întârzieri impozit pe
profit 90.994 lei;TVA 148.499 lei;majorări de întârziere TVA 108.842 lei
(filele 88-95).
Din documentația anexă (extrasele de cont) la adresa din
13 decembrie 2010 a C.E.C.B. Suceava, se constată că SC C.G. SRL a dispus în
perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 de linia de credit de 60.000 lei.
Rulajul contului aferent demonstrează că sumele încasate de la SC S.C. SRL și SC
D.C.Î. SRL București au fost în cea mai mare parte retrase de către inculpați
(fără ca aceștia să justifice cu documente destinația sumelor în cauză), s-au
virat în contul celeilalte societăți SC C.C. SRL administrată de către
inculpatul J. - după care, retrase treptat de către acesta - și în contul
personal al lui C.T.A. (semnificația operațiunii fiind „aport personal în
societate”,fără însă ca inculpatul respectiv să prezinte documente
justificative ale aportului său de capital în cadru SC C.G. SRL) (filele
202-225).
Situația facturilor emise de către SC C.G. SRL Suceava
către SC S.C. SRL Suceava și SC D.C.Î. SRL București, neînregistrate în
evidența contabilă în perioada februarie 2008 - octombrie 2008, se regăsește în
anexa 7 la procesul-verbal încheiat la data de 02 februarie 2010 sub nr. x din 04
februarie 2010 a A.N.A.F. - Garda Financiară - secția Județeană Suceava - fila
18 și următoarele dosar.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică din
10 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava - serviciul Criminalistic - filele 172 -189,
cele 23 de facturi fiscale neînregistrate în contabilitatea SC C.G. SRL au fost
completate de inculpatul J.C., fiind ștampilate cu ștampila nr. 2.
Cu privire la neînregistrarea acestor facturi în
contabilitatea SC C.G. SRL, martora M.L. - administrator la o societate de
prestări servicii contabile cu care cealaltă firmă a inculpatului J. - SC C.C. SRL
- avea încheiat contractul de prestări servicii, a arătat că în luna iulie 2008,
la sediul societății sale s-au prezentat cei doi inculpați în calitate de
administratori ai SC C.G. SRL, solicitând încheierea unui contract de prestări
servicii și pentru firma respectivă, cu obligația de a pune la dispoziția sa,
în vederea înregistrării, documentele contabile ale acestei din urmă unități.
Nici unul din cei doi inculpați nu și-a respectat obligația, astfel încât în
primăvara anului 2009, M.L. a solicitat inculpatului J.C. să ridice documentele
depuse anterior întrucât nu erau complete, astfel încât acesta a intrat în
posesia înscrisurilor.
Întrucât inculpatul C.T. intenționa să se retragă din
calitatea de asociat și administrator al SC C.G. SRL, i-a solicitat celuilalt
inculpat să depună la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava actele în acest
sens, ambii cunoscând că societatea avea obligații către bugetul de stat. În atare
situație, inculpatul C.T. a fost de acord cu propunerea celuilalt inculpat de a
face cesiunea părților sociale către alte persoane în schimbul unei sume de
bani.
Conform datelor transmise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul
Suceava cu adresa din 20 ianuarie 2010, la data de 08 august 2009 cel care a
preluat SC C.G. SRL a fost numitul M.C. - noul sediu al societății fiind
declarat în mun. Suceava.
Conform declarației numitului M.C. (filele 295-304), în
cursul lunii noiembrie 2008, aflând că J.C. construia o casă în apropierea
domiciliului său de pe strada Molidului, a mers la acesta pentru a vedea dacă
nu-i poate oferi ceva de muncă. J.C. căuta piatră pentru construcții și astfel M.C.
a mers și a scos piatră din Pădurea Adâncată pe care a transportat-o cu căruța
la inculpat, fiind plătit pentru munca prestată.
În contextul respectiv, M.C. i-a spus inculpatului J., că
dorea să-și găsească un loc de muncă, acesta din urmă promițându-i că-l va
angaja la firma lui.
La începutul lunii ianuarie 2009,inculpatul J. s-a deplasat
la domiciliul lui M.C., i-a cerut actul de identitate și să-l însoțească pentru
a-i întocmi documentele în vederea angajării la firma sa. împreună,s-au deplasat
cu autoturismul inculpatului în zona O.R.C. Suceava, pe drum acesta spunându-i
că-l va face „patron” la firma sa. Inculpatul J. împreună cu inculpatul C., în
incinta O.R.C. Suceava, i-au dat lui M.C. o seria de documente pe care le-au
semnat, înscrisurile fiind preluate de cei doi inculpați de la funcționarele
din cadrul oficiului. în aceleași împrejurări, M.C. a primit de la J.C. suma de
450 lei, după care cei doi inculpați l-au însoțit la domiciliul său, ulterior
nemaiîntâlnindu-i.
În realitate, cei doi inculpați sub promisiunea unui contract
de muncă, l-au indus în eroare pe M.C. care, este o persoană fără cunoștințe în
materie comercială, ce își asigură traiul din munci ocazionale, are mai multe
condamnări la pedeapsa cu închisoarea (fila 292), în cursul lunii septembrie
2008 eliberându-se din Penitenciarul Bistrița.
Cei doi inculpați împreună cu martorul M.C. s-au
deplasat la sediul O.R.C. Suceava, unde primii i-au dat spre semnare celui din
urmă cererea și declarația din 09 ianuarie 2009 (filele 112-113) și noul act
constitutiv al SC C.G. SRL, după ce anterior, la data de 08 ianuarie 2009,
aceiași inculpați au întocmit Hotărârea Asociaților prin care au cedat părțile
sociale lui M.C. (fila 114), astfel încât ei s-au retras din funcția de
administratori, societatea fiind administrată cu puteri depline de M.C. Cele
mai sus arătate rezultă fără dubiu și din adresa nr. 175913 din 31 octombrie 2010
a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava (filele 104-107) precum și din Încheierea
nr. 111 din 31 august 2010 a Tribunalului Suceava (fila 108).
În scopul realizării celor de mai sus, în primele zile
ale anului 2009, inculpatul J. l-a contactat pe martorul B.G., proprietar al
unui depozit situat în mun. Suceava, care dorea să închirieze acest spațiu,
sens în care a și dat anunț publicitar.
La data de 08 ianuarie 2009, martorul B. a încheiat cu M.C.
contractul de împrumut de folosință comodat prin care primul împreună cu soția
sa a împrumutat pentru folosință SC C.G. SRL pentru o durată de o lună de zile
începând cu acea zi, spațiul respectiv (filele 115, 116), astfel încât prin Încheierea
nr. 111 din data de 09 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava (fila 108) a avut
loc atât schimbarea sediului SC C.G. SRL din satul Mihoveni Comuna Șcheia în
mun. Suceava, str. Ghe. Doja, cât și retragerea din calitatea de asociați și
administratori ai firmei a inculpaților C. și J., precum și numirea în calitate
de administrator al firmei a numitului M.C.
Din întreaga situație de fapt mai sus arătată,a rezultat fără
dubiu intenția celor doi inculpați de a se sustrage de la plata obligațiilor
fiscale pentru bugetul statului și prin declararea fictivă cu privire la sediul
firmei (a se vedea închirierea spațiului de pe str. Gh. Doja doar în scopul
schimbării sediului firmei, în mod fictiv, precum și declarațiile martorului B.
- filele 279-283 care arată că M.C. a fost însoțit de J.C. la încheierea
contractului de comodat, martorul discutând detaliile contractului cu
inculpatul J. și nu cu M.C. care a semnat acel contract, precum și faptul că
nici J.C. și nici M.C. nu i-au solicitat niciodată proprietarului cheia
spațiului respectiv,nemanifestându-și intenția a de a-l folosi). UIterior, în
cadrul controlului efectuat de D.G.F.P. Suceava, M.C. a fost invitat în
calitate de administrator al SC C.G. SRL Suceava să se prezinte la data de 11
august 2010 la sediul instituției respective în vederea efectuării inspecției
fiscale cu documentația înscrisă în adresa de înștiințare. M.C. nu a dat curs
acestei invitații întrucât nu deținea nici un fel de documente contabile ale
societății,cu atât mai mult cu cât nici nu a cunoscut faptul că devenise
acționar unic și administrator la SC C.G. SRL, credința sa fiind că în luna
ianuarie 2009 a încheiat cu cei doi inculpați un contract de muncă.
Mai reține prima instanță, că intenția celor doi inculpați de
a se sustrage în totalitate de la plata obligațiilor fiscale rezultă și din
situația bunurilor personale care au creat-o după comiterea faptelor.
Astfel: soții C.T.A. și E. au divorțat prin sentința civilă nr.
3851 pronunțată la data de 23 septembrie 2008 în Dosarul nr. 5385/314/2008 al
Judecătoriei Suceava, după care la data de 25 noiembrie 2008, în Dosarul nr. 5938/314/2008
al aceleiași instanțe s-a pronunțat sentința civilă nr. 5188 din 25 noiembrie 2008
în baza tranzacției încheiate între cei doi soți și prin care soția
inculpatului primește toate bunurile imobile dobândite în timpul căsătoriei în
valoare totală de 135.000 lei, iar acesta primește în compensare suma de 67.500
lei cu titlu de sultă (filele 230-237); În ceea ce-l privește pe inculpatul J.C.,
așa cum rezultă din certificatul O.C.P.I. Suceava nr. 1468 din 19 ianuarie 2011,
inculpatul nu mai figurează cu înregistrări referitoare la imobile (fila 248).
Acesta a divorțat de asemenea de soția sa, iar bunurile imobile care i-au
revenit au fost înstrăinate (filele 249-252, 259, 260).
În atare situație, nici A.N.A.F. - Garda Financiară
Secția Județeană Suceava și nici organele de urmărire penală nu au avut
posibilitatea luării măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei așa
cum prevede art. 11 din Legea nr. 241/2005.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanță
a reținut că, cu adresa nr. 33.346 din 28 septembrie 2011, D.G.F.P. Suceava în
calitate de mandatar al A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 473.387
lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului,cu
obligarea inculpaților la plata accesoriilor până la data realizării efective a
plății, motiv pentru care reprezentanta Parchetului în ședința publică din 14
decembrie 2011 a cerut schimbarea încadrării juridice, referitor la
infracțiunea de evaziune fiscală, din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2)
din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitare cu care
tribunalul a fost de acord.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpații J.C. și C.T.A.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prezentate atât
oral și cuprinse în încheierea de ședință din 01 octombrie 2012 de amânarea
pronunțării, cât și cele formulate în scris și depuse la dosar.
Procedând la soluționarea apelurilor declarate în
cauză, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor
dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea
a constatat următoarele:
- examinând actele și lucrările dosarului, respectiv:-
plângerea A.N.A.F. și procesul verbal, ambele din 14 august 2010 (filele 15,
16, 88-103);
- procesul verbal A.N.A.F. - Garda Financiară nr. 701043
din 04 iulie 2010 și anexele aferente;
- adresa din 13 octombrie 2010 a O.R.C. de pe lângă
Tribunalul Suceava și înscrisurile aferente (filele 104-113);
- hotărârea asociaților SC C.G. SRL din data de 08
ianuarie 2009 (fila 114);
- contract de împrumut de folosință comodat și
documentația aferentă (filele 115-119);declarația numitului M.C. pentru
dobândirea calității de administrator (fila 120);
- act constitutiv actualizat și certificatul
constatator ale SC C.G. SRL (filele 122-125);
- adresa din 13 octombrie 2010 a SC S.C. SRL și
înscrisurile aferente (filele 126-129);
- extras cont SC A.B.R. SA - sucursala B.B.D. privind
plățile efectuate către SC C.G. SRL de către SC P.I.R.E.D. SRL București
(filele 41-148);
- adresa din 09 noiembrie 2010 a SC D.C.Î.R. SRL și
înscrisurile aferente (filele 149-166);
- raport de constatare tehnico-științifică din 10
ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava (filele 172-193) precum și dovezile de
restituire a înscrisurilor (filele 194-200);
- adresa din 20 decembrie 2010 a ITM Suceava(fila 201);
- adresa din 13 decembrie 2010 a SC C.E.C.B. SA Suceava
și extrasele de cont (filele 202-225);
- documentația privind bunurile personale ale celor doi
învinuiți (filele 230-277);
- factura din 13 iulie 2008 privind Avans întocmire
acte contabile martie - iunie 2008 (fila 311);
- declarațiile martorilor B.G. (filele 278-283), J.G.
(filele 286-288), M.C. (filele 295-304), M.L.I. (filele 307-310), coroborate cu
declarațiile inculpaților J.C. (fila 316) și C.T.A. (filele 333-346), care la
prima instanță au solicitat aplicarea art. 320
1
C. proc. pen.
Curtea a constatat că prima instanță a reținut o situație de
fapt conformă realității,în sensul că cei doi inculpați au comis faptele în
împrejurările descrise mai sus,respectiv,că aceștia,în calitate de
administratori și asociați ai SC C.G. SRL Mihoveni, în perioada februarie -
octombrie 2008, au executat lucrări de construcții către SC D.C.Î. SRL București
și SC S.C. SRL, pentru care au emis 5 facturi fiscale și respectiv 18 facturi
fiscale, pe care nu le-au evidențiat în actele contabile ale societății, precum
și veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe
profit în sumă de 125.052 lei, plus accesorii impozit pe profit de 90.994 lei
și a TVA în sumă de 148.499 lei, la care se adaugă majorări de întârziere de
108.842 lei la data de 14 septembrie 2010 (în total 473.387 lei); cu intenție,
în luna ianuarie 2009, l-au determinat pe numitul M.C. la sustragerea de la
efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului SC C.G.
SRL, concomitent cu înstrăinarea către acesta a societății fără ca persoana respectivă
să se afle în cunoștință de cauză, având convingerea că înscrisurile pe care
Ie-a semnat reprezentau contractul său de muncă.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi
inculpați, curtea a constatat că prima instanță a făcut o aplicare greșită a
legii în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, în sensul că în mod
greșit s-a reținut în cauză forma agravantă a acestei infracțiuni, prevăzută la
alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, în cauză, cei doi inculpați i-au cauzat părții civile
un prejudiciu constând din suma de 148.499 lei, reprezentând T.V.A., la care se
adaugă suma de 108.842 lei reprezentând accesorii T.V.A.;suma de 125.052 lei,
reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă suma de 90.994 lei, reprezentând
accesorii impozit pe profit, accesoriile fiind calculate de la data comiterii
faptelor până la data de 04 octombrie 2011, când partea civilă și-a precizat
suma cu care se constituie parte civilă.
Ori, la stabilirea încadrării juridice a infracțiunii de
evaziune fiscală, ca de altfel și în cazul altor infracțiuni a căror încadrare
juridică depinde și de cuantumul prejudiciului cauzat, trebuie luat în calcul
prejudiciul existent la data comiterii faptei și nu cel rezultat prin adăugarea
dobânzilor și a penalităților ce curg în continuare. A proceda în sensul în
care a procedat prima instanță, ar însemna ca o încadrare juridică să depindă,
printre altele, și de durata procesului respectiv, ceea ce legiuitorul nu a
urmărit.
Prin urmare, sub acest aspect, apelurile ambilor inculpați
s-a apreciat că sunt întemeiate, încât se impune a fi admise, în sensul
reținerii încadrării juridice corecte stabilită prin actul de sesizare al
instanței, respectiv, aceea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Dată fiind această încadrare juridică, care prevede
limite mai mici de pedeapsă, curtea a apreciat că se impune o nouă condamnare a
celor doi inculpați, la câte o pedeapsă mai redusă, ținând cont, pe lângă limitele
de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, și de gradul de pericol social al
infracțiunii,modalitatea în care a fost comisă, consecințele produse, respectiv
valoarea ridicată cauzată bugetului de stat, care nu a fost recuperată, de
faptul că au avut o poziție procesuală corectă pe parcursul cercetării
judecătorești și că nu au antecedente penale.
Față de aceste elemente, curtea a apreciat că pedeapsa
de câte 2 ani închisoare la care au fost condamnați fiecare dintre inculpați,
pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o
durată de 2 ani, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea
inculpaților.
În ce privește modalitatea de executare a pedepselor,
aspect criticat și de parchet, curtea a apreciat nu numai că nu se impune ca
acestea să fie executate în regim de penitenciar, așa cum a solicitat
parchetul, ci dimpotrivă, că modalitatea stabilită de prima instanță,
respectiv, aceea a suspendării sub supraveghere, nu este oportună în cauza de
față, dată fiind în primul rând încadrarea juridică a faptei reținută de
instanța de apel, încadrare care, așa cum s-a arătat mai sus, atrage limite de
pedeapsă mai reduse, dar și faptul că sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele
prevăzute la art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut la art. 82 C.
pen. și cu consecințele prevăzute la art. 83, 84 C. pen. Instanța a considerat
că această modalitate de executare a pedepselor este în măsură să asigure
scopul acestora, și anume, de reeducare a inculpaților și de prevenție generală
în comiterea de noi infracțiuni, chiar dacă inculpații nu le vor executa
efectiv, fiind însă supuși riscului de revocare a acestui beneficiu, în
condițiile arătate la art. 83 C. pen.
Așa fiind, instanța, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat parțial sentința
apelată, în sensul arătat mai sus, a menținut celelalte dispoziții ale
sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Totodată, pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de parchet, ca
nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs, inculpatul C.T.A.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și
susținute și oral de apărătorul ales al inculpatului, recurentul critică modul
de soluționare a laturii civile a cauzei, apreciind că A.N.A.F. - ul nu s-a
constituit parte civilă în cauză, astfel că în mod greșit a fost obligat la
plata sumelor către aceasta.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma
motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev.
de art. 385
9
C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul
declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte
constată că, prin declarația dată de inculpatul C.T.A. în fața instanței de
fond, înscris aflat la fila 45 dosar fond, acesta a declarat la data de 14
decembrie 2011 că.”Cunosc constituirea de parte civilă a Statului Român prin A.N.A.F.
și sunt de acord să recuperez prejudiciul.” Din acest înscris rezultă
principiul disponibilității inculpatului de a achita prejudicial produs, a
cărui întindere prin fapta comisă de către inculpat,prin fapta care a antrenat angajarea
răspunderii penale față de acesta, a fost corect determinat de către prima
instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea
aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată au
îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a
ținut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta
inculpatului, de suma indicată în adresa din 28 septembrie 2011, a D.G.F.P.
Suceava în calitate de mandatar al A.N.A.F. prin care s-a constituit parte
civilă cu suma de 473.387 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului
consolidat al statului,cu obligarea inculpaților la plata accesoriilor până la
data realizării efective a plății.
Astfel că, în mod justificat au fost obligați în
solidar, inculpații J.C. și C.T.A., iar aceștia în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC C.G. SRL Suceava, prin lichidator A.I.I.P.U.R.L. Suceava să
plătească părții civile Statul Român - A.N.A.F. - prin mandatar D.G.F.P
Suceava, suma de 473.387 lei reprezentând TVA, accesorii TVA, impozit pe profit
și accesorii impozit pe profit, la care se vor adăuga și accesoriile fiscale
aferente acestei sume globale, până la data achitării integrale a debitului.
Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin
infracțiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea
unor probe judicios administrate și evaluate de către instanțele anterioare, Înalta
Curte, constatând că decizia recurată este legală și temeinică, în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul C.T.A. împotriva deciziei penale nr. 97 din 15
octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T.A.
împotriva deciziei penale nr. 97 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava,
secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.