ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie

2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 9873/100/2011 s-a

dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea

inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 83 C.

pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de

3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Vișeu de Sus (rămasă definitivă la data de 11 decembrie 2007) pe

care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni închisoare cu

interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.

În baza art. 71, 64

lit. a), b), c) (pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea

calitatea de administrator la vreo societate comercială) s-a interzis

inculpatului dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate

comercială.

A fost obligat

inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL

cu sediul în Vișeu de Sus, str. M., jud. Maramureș prin lichidator judiciar

B.I.S. cu sediul în Cavnic, str. Ș., jud. Maramureș să plătească părții civile

Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Maramureș suma de 366.100 RON cu

dobânzi și penalități de întârziere aferente calculate începând cu data de 22

august 2008 până la plata integrală a debitului - despăgubiri civile.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator

luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin încheierea

penală din 3 aprilie 2012 pronunțată în acest dosar.

S-a dispus anularea

celor 249 de facturi fiscale și chitanțe aferente acestora false ridicate de

Garda Financiară, secția Maramureș potrivit procesului-verbal de ridicare de

documente indicat în proces-verbal de constatare nr. 502595/MM din 21 aprilie

2008 încheiat de aceasta la data de 21 aprilie 2008 aflate în vol. 3 din dos.

nr. 449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În temeiul art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

civilmente responsabilă SC "B." SRL prin lichidator judiciar B.I.S.

la plata către stat a sumei de 590 RON - cheltuieli judiciare din care suma de

200 RON - onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul Ș.I. în

perioada 2006 - decembrie 2007 a achiziționat și a dispus martorului C.G.

(contabilul său) înregistrarea în contabilitatea părții civilmente responsabile

SC "B." SRL (al cărei administrator era inculpatul) a unui număr de

249 de facturi fiscale și chitanțe aferente cumpărate de la diverse persoane

fizice și care au atestat operațiuni comerciale nereale cu scopul de a majora

nejustificat cheltuielile societății și a obține restituirea de TVA în mod

nelegal (aceste facturi s-au înregistrat în contabilitate imediat după predarea

lor). În aceste facturi fiscale și chitanțe au figurat diferite societăți

comerciale din județele Bihor, Sibiu, Alba, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Cluj,

Mureș, Timiș care fie nu au avut relații comerciale cu societatea administrată

de inculpat, fie nu au existat la acea dată.

Faptele inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

Întrucât inculpatul

și-a recunoscut în totalitate faptele, a arătat că are cunoștință de probele

care s-au administrat în faza de urmărire penală și nu dorește readministrarea

lor în instanță, tribunalul a reținut în favoarea sa și prev. art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate acestuia instanța a avut în vedere prev. art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise (dat de modalitatea

în care au fost săvârșite, de caracterul lor repetat, de numărul foarte mare de

facturi fiscale și chitanțe false înregistrate în contabilitate - 249 și de

valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat 341.699 RON - fără

majorări de întârziere sau 482.132 RON cu majorări) și al acestuia (și-a

recunoscut faptele, are antecedente penale - prin Sentința penală nr. 272 din

27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus a fost condamnat la pedeapsa de 3

luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă

de 2 ani 3 luni pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor

alcoolice).

Inculpatului i s-au

interzis pe o perioadă de 1 an drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

(pentru lit. c) dreptul de a avea calitatea de administrator la vreo societate

comercială) întrucât în raport de faptele comise și de valoarea ridicată a

prejudiciului cauzat, acesta a încălcat în mod semnificativ valorile

patrimoniale existente în societate, urmărind să obțină venituri nelegale

astfel că nu poate face aprecieri nici cu privire la modul în care se alege

organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De

asemenea, ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. presupune existența unui profil moral ireproșabil. Întrucât

inculpatul s-a folosit de calitatea de administrator la partea civilmente

responsabilă pentru a comite faptele - obiect al acestei cauze, i s-au interzis

pe perioada menționată și dreptul de a avea această calitate la vreo societate

comercială.

Întrucât prin

Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare

a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani 3 luni (sentința a rămas

definitivă la 11 decembrie 2007 prin neapelare), iar activitatea infracțională

de evaziune fiscală a acestuia a continuat și după această dată, deci înăuntrul

termenului de încercare (s-a întocmit o factură fiscală și o chitanță și la

data de 14 decembrie 2007), s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a

executării acestei pedepse care a fost cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3

ani 3 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pedeapsa s-a stabilit

a fi executată în condițiile prev. de art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen.

(pentru lit. c) C. pen. i se va interzice dreptul de a avea calitatea de

administrator la vreo societate comercială) pentru aceleași considerente pentru

care i s-au interzis și drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În privința laturii

civile a cauzei tribunalul a reținut faptul că, potrivit raportului de

inspecție fiscală nr. 4802 din 21 august 2008 întocmit de D.G.F.P. Maramureș,

societatea a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 185.493 RON (la care s-au

calculat majorări de întârziere în sumă de 68.207 RON), impozitul pe profit

datorat este de 156.206 RON (la care s-au calculat majorări de întârziere în

sumă de 72.226 RON). Prin urmare, prejudiciul cauzat la data de 21 august 2008

este de 482.132 RON din care s-a încasat, potrivit aceluiași raport de inspecție

fiscală, suma de 116.032 RON TVA (prin compensare cu TVA de rambursat

înregistrat conform balanței de verificare întocmite la 30 iunie 2008). În

consecință, la data de 21 august 2008 inculpatul a datorat părții civile suma

de 366.100 RON (482.132 RON - 116.032 RON = 366.100 RON) - sumă la care urmează

a fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă SC "B." SRL

prin lichidatorul judiciar la care se vor calcula dobânzi și penalități de

întârziere începând cu data de 22 august 2008 până la plata integrală a

debitului. Chiar dacă partea civilă a solicitat cu titlu de despăgubiri civile

suma de 482.132 RON cu dobânzi și penalități de întârziere aferente calculate

până la plata integrală a debitului, iar inculpatul a arătat că este de acord

să achite această sumă, tribunalul nu îl poate obliga la plata acesteia chiar

dacă latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul

disponibilității părților întrucât inculpatul a restituit suma de 116.032 RON,

iar, în caz contrar, s-ar realiza o îmbogățire fără just temei.

Pentru a se asigura

repararea prejudiciului cauzat părții civile s-a menținut măsura sechestrului

asigurator luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin

încheierea penală din 3 aprilie 2012 pronunțată în acest dosar.

Având în vedere

faptul că cele 249 de facturi fiscale și chitanțe aferente sunt false,

tribunalul a dispus anularea lor.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul Ș.I. solicitând desființarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș, pentru a se aplica dispozițiile

art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., deoarece în realitate inculpatul

nu a cunoscut comiterea faptei.

În subsidiar, a

solicitat judecarea cauzei conform procedurii comune, efectuarea unei expertize

contabile prin care să se stabilească întinderea prejudiciului, anularea

suspendării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, contopirea

pedepselor și aplicarea disp.art. 86

1

C. pen. pentru pedeapsa

rezultantă.

Prin Decizia penală

nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de

inculpat.

Instanța de apel a

reținut în esență că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedură

simplificată, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Ca atare nu se

impunea trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește pedeapsa

de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272 din 27

noiembrie 2007 de Judecătoria Vișeu de Sus, se reține că aceasta a fost

revocată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 83 C. pen., astfel că sunt

aplicabile regulile cumulului aritmetic și nu cumulul juridic în raport de

pedeapsa rezultantă.

În fine, s-a apreciat

că pedeapsa a fost corect individualizată, cuantumul fiind orientat spre

minimul special.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș.I. invocând cazurile de casare prev. de

art. 385

9

pct. 10, 17

2

și 14 C. proc. pen.

În principal, s-a

solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dat fiind

faptul că, în realitate inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și ca atare

instanța de fond în mod greșit a judecat cauza conform procedurii simplificate.

În acest context,

inculpatul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind împiedicat să

propună probe, pentru a-și dovedi nevinovăția și pentru a se efectua expertiza

contabilă de natură a rezolva cauza sub aspectul laturii civile.

În ceea ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., recurentul inculpat a invocat Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,

apreciind că în cauză se impune anularea suspendării și nu revocarea acestui

beneficiu așa cum a procedat instanța de fond.

În fine, s-a

solicitat casarea ambelor hotărâri și individualizarea pedepsei principale,

complementare și accesorii, și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

Calea de atac a

recursului privește, în esență, erori de drept - errores juris - și cu titlu de

excepție eroarea gravă de fapt - error facti - caz de casare abrogat însă prin

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Erorile de drept pot

fi: a) erori de drept formal sau procesual (errores in procedendo) și erori de

drept material sau substanțial (errores in iudicando).

Este de esența

recursului faptul că acesta nu declanșează un control asupra fondului cauzei,

instanța de recurs verificând doar dacă s-a aplicat corect legea cu privire la

faptele constatate de instanța de fond și dacă au fost respectate regulile de

drept procesual penal.

O hotărâre pronunțată

de instanța de fond/apel poate fi casată și atunci când se constată că instanța

nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul

de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri

esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului.

Din analiza

dispozițiilor art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. rezultă că acest caz

de casare constă în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte

imputate inculpatului, ori asupra unor probe administrate. În acest caz,

instanța omite faptul că a administrat anumite probe sau le menționează doar,

fără să le evalueze. De asemenea, omite a se pronunța asupra unei cereri

esențiale, de natură să garanteze drepturile părților și să influențeze soluția

procesului.

Cererile trebuie să

fie formulate în condițiile legii, iar instanța omite a se pronunța asupra lor

sau le respinge, fără a arăta motivele. Orice împiedicare de a folosi o

facultate acordată de lege în cursul procesului și orice omisiune de a decide

asupra unei cereri esențiale, constituie motiv de casare.

Dar, pentru a opera

această teză, legea pretinde ca cererile esențiale pentru părți, să fie de

natură a influența soluția procesului. Prin urmare, inculpatul trebuie să

demonstreze că dacă cererea sa ar fi fost admisă, soluția ar fi fost alta.

În speța dedusă

judecății, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu poate fi reținută

niciuna dintre tezele prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., iar

pe de altă parte, critica recurentului inculpat, sub aspectul greșitei aplicări

a procedurii simplificate poate fi cenzurată doar prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., relativ la

greșita aplicare a legii.

Din actele cauzei,

rezultă că prin rechizitoriul din 19 decembrie 2011 dat în Dosarul nr.

449/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului Ș.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada 2006 -

2007, în calitate de administrator la SC "B. SRL Vișeu de Sus, a dispus

înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 249 facturi fiscale

și chitanțe aferente, fictive, atestând operațiuni comerciale nereale pentru a

se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Înainte de începerea

cercetării judecătorești, instanța de fond, la termenul de judecată din 3

decembrie 2013 i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. Acesta a arătat -în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că

"(...) înțeleg să mă prevalez de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. Recunosc faptul că în perioada 2006 - 2007 am înregistrat în

contabilitatea SC B. SRL, 249 facturi și chitanțe aferente care au atestat

operațiuni comerciale nereale. Sunt de acord că aceasta este valoarea

prejudiciului pe care l-am cauzat și sunt de acord să achit această sumă

(...)".

Se observă că

inculpatul a înțeles, pe deplin, consecințele judecării sale conform procedurii

simplificate, manifestarea sa de voință fiind liberă și neechivocă. Nu a propus

probe și nici nu a contestat prejudiciul cauzat, fiind de acord cu plata

acestuia.

Prin urmare, instanța

de fond nu a omis a se pronunța asupra vreunei probe sau a unei cereri

esențiale, întrucât inculpatul nu a formulat astfel de cereri, solicitând

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Instanța de fond a

considerat că dosarul poate fi soluționat în procedură simplificată, inculpatul

recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a

instanței, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală. Revenirea acestuia în fața instanței de apel, respectiv

recurs, în sensul că nu recunoaște fapta cerând trimiterea cauzei spre

rejudecare deoarece instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu poate fi acceptată din cel puțin două motive: a) prima are în

vedere faptul că procedura simplificată a fost aplicată de instanța de fond cu

respectarea legii.

Analizând această procedură

prin prisma disp. art. 320

1

C. proc. pen., se constată că inculpatul

nu poate reveni asupra opțiunii sale inițiale prin care a recunoscut comiterea

faptei și a solicitat judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală. O astfel de revenire ar putea fi posibilă doar atunci când se

constată o greșită aplicare a legii procesual penale, ceea ce în speță nu se

poate reține.

Pe de altă parte,

legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ ipotezele în care inculpatul

ar putea reveni asupra manifestării de voință inițiale. Avem în vedere, cu

titlu exemplificativ, dispozițiile art. 70 C. proc. pen. care reglementează

dreptul la tăcere - incident chiar în materia măsurii arestării preventive -,

care, permit inculpatului, ca pe tot cursul judecății să renunțe la tăcere și

să declare cu privire la acuzațiile ce i se aduc. De asemenea, în materia

căilor de atac, dispoziții similare se regăsesc în art. 368 alin. (2) C. pen.,

respectiv art. 385

4

C. proc. pen.

b) a doua, are în

vedere principiul non reformatio in pejus potrivit cu care instanța nu poate

agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

În cauză, se constată

că a declarat apel, respectiv recurs, numai inculpatul Ș.I., astfel că o casare

cu trimitere pentru judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, i-ar

agrava situația, limitele de pedeapsă fiind cele prevăzute în norma de

incriminare și nu cele reduse cu o treime astfel cum prevăd dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește

greșita revocare a beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni

închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272/2007 a

Judecătoriei Vișeu de Sus, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 83 C. pen. - astfel cum a dispus instanța de fond - și nu

dispozițiile art. 85 C. pen.

Fapta dedusă

judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate

-hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 11 decembrie 2007 -

infracțiunea continuată consumându-se la data ultimului act material, respectiv

14 decembrie 2007, ceea ce atrage aplicarea regulilor cumulului aritmetic.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, se constată că aceasta a fost orientată

spre minimul special, neputând fi reținute alte circumstanțe judiciare

atenuante, de natură a permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de

instanța de fond.

Executarea acesteia

în regim de detenție se impune, atât prin prisma dispozițiilor art. 83 C. pen.,

cât și în raport de gradul de pericol social concret al faptei și al

circumstanțelor personale ale inculpatului.

Hotărârile pronunțate

în cauză sunt însă criticabile în ceea ce privește pedeapsa complementară,

respectiv accesorie aplicată inculpatului, pe care le va modifica în sensul

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a

II-a și lit. b), c) C proc. pen.

Vor fi menținute

toate celelalte dispoziții ale sentinței.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

alin. (2)

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul Ș.I.

împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția penală și de minori.

Va casa decizia

atacată și, în parte, Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară

și accesorie și, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3

luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune

în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.;

- pedeapsa de 3 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.

Va modifica pedeapsa

complementară și pedeapsa accesorie, în sensul că va interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

și c) C. pen.

Va menține revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care o va cumula cu pedeapsa de 3 ani închisoare

și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

lit. b) și c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3

ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Va face aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul Ș.I. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 1 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia

atacată și, în parte, Sentința penală nr. 234 din 26 aprilie 2012 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud, numai în ceea ce privește pedeapsa complementară

și accesorie și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum

urmează:

- pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 3201 C.

proc. pen.;

- pedeapsa de 3 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Vișeu de Sus, definitivă la data de 11 decembrie 2007.

Modifică pedeapsa

complementară și pedeapsa accesorie, în sensul că interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

și c) C. pen.

Menține revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 272 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei

Vișeu de Sus, pe care o cumulează cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

și c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și

3 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN