ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2013

Deliberând asupra recursului declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș împotriva deciziei penale nr. 28/A/2013 din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 631 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 4331/100/2012, a fost condamnat inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de: - evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art. 83 C. pen.

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61 din 9 aprilie 2009 a Judecătoriei Năsăud, pedeapsă cumulată cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente „C.A.N." să plătească părții civile Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș, despăgubiri civile în sumă de 3.595 RON (impozit pe venit) cu dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 3.595 RON și dobânzilor și penalităților de întârziere aferente. În temeiul ari 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului 800 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele: Inculpatul C.N. este asociat unic al „C.A.N." cu sediul social declarat în municipiul Sighetu Marmației județul Maramureș, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 10 aprilie 2009, având ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe.

În perioada anilor 2009-2010, inculpatul a omis să înregistreze în contabilitate veniturile realizate din vânzarea unor produse furnizate de SC A.F. SRL Sighetu Marmației, SC C SRL Sighetu Marmației și SC C.F. SRL Baia Mare, conform facturilor fiscale din 3 septembrie 2009, din 16 septembrie 2009, din 16 iunie 2010, din 30 iunie 2010 și din 16 februarie 2010, în valoare totală de 22.468 RON. Potrivit raportului de inspecție fiscală din 18 august 2011 întocmit de A.N.A.F.- D.G.F.P. Maramureș - Direcția Controlului Fiscal Maramureș și a documentației aferente, prin neînregistrarea acestor facturi, inculpatul s-a sustras de la plata sumei de 3.595 RON către bugetul consolidat al statului, reprezentând impozit pe venit.

În drept, fapta inculpatului C.N., care în perioada anilor 2009-2010, în calitate de asociat unic al "C.A.N." a omis să înregistreze, în întregime, în contabilitate veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului în sumă de 3.595 RON reprezentând impozit pe venit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) liib din Legea nr. 241/2005. Pentru comiterea acestei infracțiuni instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prev. de art. 52 C. pen., pedeapsă la a cărei individualizare se au în vedere limitele de pedeapsă prevăzută de lege reduse cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (7) C. proc.

pen., respectiv 1 an și 4 luni - 5 ani și 4 luni închisoare, dar și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și împrejurările în care a fost comisă. De asemenea, s-a avut în vedere cuantumul redus al prejudiciului cauzat, această împrejurare fiind reținută de instanță ca și circumstanță care atenuează răspunderea penală, în sensul dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 lit. d) C. pen. Inculpatul a fost de acord cu achitarea prejudiciului în măsura în care va avea posibilități financiare, asumându-și astfel consecința faptei sale.

Instanța a reținut și incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 61 din 9 aprilie 2009 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin neapelare la 24 aprilie 2009. Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inculpat în perioada termenului de încercare (raportat la data neînregistrării primei facturi, 3 septembrie 2009), astfel că, în temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pedeapsă ce a fost cumulată cu cea aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen., apreciind că natura faptei este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care-1 presupune exercițiul acestor drepturi. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A.N. să plătească părții civile Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș, despăgubiri civile în sumă de 3.595 RON (impozit pe venit) cu dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

În consecință, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 3.595 RON și dobânzilor și penalităților de întârziere aferente. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, pe de o parte, inculpatul C.N., iar pe de altă parte, A.N.A.F. prin D.G.F.P. Maramureș. Prin apelul formulat, inculpatul a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 81 C. pen., întrucât afecțiunile pe care le are, justificate cu actele medicale depuse la dosarul cauzei, ar face dificilă executarea pedepsei în regim de detenție.

A.N.A.F. a solicitat modificarea sentinței penale atacate, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 4.727 RON, din care 3.595 RON reprezintă debit, 343 RON dobânzi de întârziere, 489 RON penalități de întârziere și 300 RON amenda contravențională, cu dobânzi și penalități aferente calculate până la plata integrală a debitului. Prin decizia penală nr.28/A/2013 din 07 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr. 631 din 13 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o doar cu privire la greșita condamnare a inculpatului și pronunțând o nouă hotărâre: A respins cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura reglementată de art. 320 C. proc.

pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) a achitat pe inculpatul C.N. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută, de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 91 lit. c) C. pen., raportat la art. 18 C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea de 1.000 RON amendă administrativă. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A respins, ca nefundat, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a Județului Maramureș împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a pronunța această decizie, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 07 iunie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.N. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina sa că în perioada 2009-2010, în calitate de asociat unic al „C.A.N.", a omis să înregistreze în întregime în contabilitate veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 3.595 RON, cu titlu de impozit suplimentar pe venit datorat către bugetul statului. În ședința publică din 06 decembrie 2012, prezent în fața instanței, inculpatul a precizat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 C. proc.

pen., solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În consecință, instanța de fond, prin prisma probatoriului administrat în cauză, a reținut vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin prisma probatoriului administrat în cauză, precum și a actelor existente la dosar, Curtea a apreciat că în mod greșit a fost reținută vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în cauză fiind incidente prevederile art. 18 C. pen. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 18 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijlocele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că în perioada 2009 - 2010, inculpatul a omis să înregistreze în întregime în contabilitate veniturile realizate, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 3.595 RON, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală din 18 august 2011, întocmit de A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș.

Inculpatul nu a contestat această stare de fapt, din depozițiile formulate de acesta atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței rezultând că pe fondul problemelor medicale cu care se confrunta în perioada respectivă, probleme medicale pe care le are și în prezent, a omis să înregistreze în contabilitatea firmei o parte din facturi. În susținerea afirmaților sale, inculpatul a depus la dosarul cauzei o serie de acte medicale care sunt de natură să confirme susținerile acestuia. Curtea a avut în vedere, de asemenea, valoarea prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta sa, în cuantum de 3.595 RON, prejudiciu cu privire la care inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a-l achita.

Astfel, independent de antecedentele penale ale inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar al acestuia, Curtea a apreciat că existență stării de recidivă nu este de natură să atragă inaplicabilitatea dispozițiilor art. 18 C. pen., astfel că, având în vedere considerentele expuse mai sus, a considerat că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat în cauză a fost admis în limitele expuse mai sus. În ceea ce privește apelul declarat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Maramureș, din raportul de inspecție fiscală întocmit în cauză rezultă că prin neînregistrarea unor facturi inculpatul s-a sustras de la plata suinei de 3.595 RON către bugetul consolidat al statului, sumă ce reprezintă impozit pe profit.

Raportat la constituirea de partea civilă formulată în cauză, instanța de fond în mod corect a dispus obligarea inculpatului la plata suinei de 3.595 RON cu dobânzile și penalitățile aferente calculată până la data achitării integrală a debitului, astfel că solicitarea de către partea civilă a oricăror altor sume, cum ar fi amenda contravențională aplicată, este neîntemeiată. Raportat la aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs inculpatul partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului promovat, recurenta parte civilă a solicitat casarea deciziei atacate și obligarea inculpatului C.N. la plata sumei de 300 de RON reprezentând amenda contravențională. Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursul declarat de către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș caftind nefondat. Se constată că partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș a declarat recurs împotriva nr. 28/A/2013 din 07 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, criticând hotărârea menționată în temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., sub aspectul greșitei aplicări a legii în privința soluționării laturii civile a cauzei. Din raportul de inspecție fiscală întocmit în cauză, rezultă că prin neînregistrarea unor facturi, inculpatul s-a sustras de la plata sumei de 3.595 RON către bugetul consolidat al statului, sumă ce reprezintă impozit pe profit. Raportat la constituirea de parte civilă formulată în cauză, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.595 RON cu dobânzile și penalitățile aferente calculată până la data achitării integrală a debitului, soluția fiind menținută și de către instanța de apel. Ambele instanțe au considerat că solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 de RON aplicată prin procesul verbal de constatare din 18 august 2011 este neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la cele ale art. 998 C. civ., persoana vătămată prin infracțiune are facultatea de a formula o acțiune civilă impotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente, în cursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată, până la momentul citirii actului de sesizare. Acțiunea civilă în procesul penal are un caracter accesoriu acțiunii penale, putând fi exercitată numai în măsura în care acțiunea penală poate fi pusă în mișcare, numai împotriva inculpatului sau părții responsabile civilmente, respectiv a succesorilor acestora și numai dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, o serie de condiții, între care aceea ca între infracțiunea săvârșită de către inculpat și prejudiciul material sau moral cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate.

Prin urmare, o cerință esențială pentru ca răspunderea civilă a intimatului inculpat să poată fi angajată în cadrul procesului penal este ca prejudiciul să fi fost creat prin infracțiunea săvârșită, iar între aceasta și paguba produsă să existe legătură de cauzalitate. În cauză, se constată că inculpatul C.N. a fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina sa că în perioada 2009-2010, în calitate de asociat unic al „C.A.N.", a omis să înregistreze în întregime în contabilitate veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 3.595 RON, cu titlu de impozit pe profit datorat către bugetul statului.

Din conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 18 august 2011, emis de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș, rezultă că inculpatul C.N. a fost sancționat cu suma de 300 de RON, reprezentând amenda contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. (2) pct. 9 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, în sensul că inculpatul nu deținea sau nu utiliza registrul contabil obligatoriu și registrul inventar pentru evidențierea stocului de marfă, încălcând astfel prevederile art. 20 și 21 din legea menționată.

Așa fiind, constatându-se că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului - de sustragere de la plata impozitului pe venit datorat statului incriminată în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 - este distinctă de fapta menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 18 august 2011 pentru care recurenta a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 300 RON, rezultă că între fapta penală pentru care inculpatul a fost condamnat și sancțiunea contravențională nu există legătură de cauzalitate. Înalta Curte apreciază că instanțele de fond și de apel au procedat corect stabilind că obligarea inculpatului la plata amenzii contravenționale este nelegală, întrucât între cuantumul amenzii și fapta penală pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză nu există legătură de cauzalitate.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 5 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș împotriva deciziei penale nr. 28/A/2013 din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civila Statul Român prin A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș împotriva deciziei penale nr. 28/A/2013 din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 iunie 2013.