ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2689/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2689/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 669 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost
condamnat inculpatul Ș.G., la următoarele pedepse: 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat
la art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen.
raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
În
temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au
contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului
pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În
temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.
În
temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut
de art. 64 lit. a) teza a Ii-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.
s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii pe durata
termenului de încercare stabilit.
Conform art.
359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.
pen.
În
temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat
inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F.
- prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care 10.371 lei
reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și 17.443,19 lei
- impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere
aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
În
temeiul art. 353 C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului
instituită prin ordonanța nr. 445/P/2011 din data de 17 august 2011 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Conform art.
13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei
sentințe, comunicarea unei copii a dispozitivului către Oficiul Național al
Registrului Comerțului.
În
temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata
către stat a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de
acesta, din care, 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va
plăti din fondurile Ministerului Justiției către dl. av. R.V.
Pentru a pronunța această soluție,
prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 445/P din 23
august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în
judecată inculpatul Ș.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6
din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 9 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
respectiv, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin
actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de
administrator al SC S.P. SRL Vișeu de Sus, în perioada februarie 2008-ianuarie
2009 a reținut, dar nu a vărsat la bugetul statului sumele reprezentând
impozite și contribuții individuale ale angajaților societății, cauzând astfel
un prejudiciu de 10.371 lei. De asemenea, inculpatul Ș.G., în aceeași calitate,
în perioada 2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile
comerciale efectuate, respectiv stocul lipsă din gestiune și să calculeze
obligațiile fiscale aferente, cauzând bugetului statului un prejudiciu în
cuantum de 38.156,98 lei.
În cursul
urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: sesizarea din 29
decembrie 2009 a Gărzii Financiare, Secția Maramureș (filele 5,6);
procesul-verbal de constatare din 08 octombrie 2009 al Gărzii Financiare,
Secția Maramureș și nota explicativă dată de învinuit (filele 7-11); adresa din
10 august 2010 a I.T.M. Maramureș privind statele de plată depuse de SC S.P.
SRL Vișeu de Sus (filele 23-32); fișa de evidență sintetică emisă de
Administrația Finanțelor Publice Vișeu de Sus pentru SC S.P. SRL Vișeu de Sus
privind situația impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă individuale
(filele 37-53); adresa din 25 mai 2010 a Direcției Generale a Finanțelor
Publice Maramureș privind constituirea de parte civilă (fila 55); adresa din 26
mai 2010 a Administrației Finanțelor Publice Vișeu de Sus privind debitele cu
care figurează societatea administrată de către învinuit (fila 56); actele
constitutive ale SC S.P. SRL Vișeu de Sus (filele 57, 58); adresele din 24
august 2010 și 17 august 2011 ale administratorului judiciar C.I. S.P.R.L. (filele
60, 62); sentința civilă nr. 3530 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului
Maramureș privind deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de
SC S.P. SRL (filele 63, 64); ordonanța de instituire a măsurilor asigurătorii
asupra imobilului deținut de către învinuit și comunicarea luării acestei
măsuri (filele 80-83); declarația martorului C.V. (filele 85, 86); declarațiile
învinuitului (filele 87, 88, 91, 92); procesul-verbal de prezentare a
materialului de urmărire penală (fila 93).
În cadrul
cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului, precum
și a martorului C.V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la
dosar (filele 56, 58).
În cauză
s-a constituit în calitate de parte civilă Statul Român, reprezentant prin
Administrația Națională a Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Maramureș, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 48.527,98 lei,
precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente (fila 43).
În ceea
ce privește solicitarea formulată de partea civilă în sensul introducerii în
cauză a SC S.P. SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, nu i s-a
putut da curs, instanța a constatat că această societate comercială și-a
încetat existența ca urmare a închiderii procedurii de faliment prin sentința
civilă nr. 2961/2011 a Tribunalului Maramureș și dizolvării acesteia.
SC S.P. SRL,
administrată de inculpatul Ș.G. a fost supusă procedurii de insolvență ca
urmare a unei cereri formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Maramureș, iar prin sentința civilă nr. 114 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului
Maramureș a fost atrasă răspunderea administratorului, care a fost obligat să
suporte cu averea proprie toate creanțele societății. Ulterior, prin sentința
civilă nr. 2961/2011 a Tribunalului Maramureș s-a dispus închiderea procedurii
de faliment față de societatea administrată de inculpat (filele 62, 70 dosar
urmărire penală).
Din
declarația inculpatului coroborată conform art. 69 C. proc. pen. cu declarația
martorului C.V. a rezultat că în perioada februarie 2008-ianuarie 2009
societatea administrată de inculpat a avut un nr. de 4 și 7 angajați și care au
beneficiat de salarii lunare (filele 91, 85 dosar urmărire penală fila 58).
Potrivit
adresei nr. 8334 din 10 august 2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă
Maramureș, SC S.P. SRL Vișeu de Sus a depus statele de plată pentru perioada
februarie 2008-ianuarie 2009, conform cărora au fost reținute impozitele și
contribuțiile individuale ale angajaților (filele 23-32 dosar urmărire penală).
De
asemenea, potrivit mențiunilor procesului-verbal de constatare din 08 octombrie
2009 întocmit de Garda Financiară - Secția Maramureș, până la data de 21 iulie 2009
SC S.P. SRL nu a virat la bugetul statului, începând cu luna februarie 2008,
sumele reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă ale
angajaților în termenul legal de 30 de zile de la scadență, respectiv 1130 lei
impozit pe salarii, 3200 lei CASS angajați, 5701 lei CAS angajați și 280 lei
șomaj angajați, aspecte confirmate și din fișe de evidență sintetică a
Administrației Finanțelor Publice Vișeu de Sus (filele 37-53 dosar urmărire
penală).
Prin
declarațiile date în cursul urmăririi penale și ulterior, al cercetării
judecătorești, inculpatul Ș.G. a recunoscut săvârșirea faptei de care este
acuzat, arătând că a reținut, dar nu a vărsat la bugetul statului sumele
reprezentând contribuții individuale ale angajaților societății (filele 91 și
54 dosar urmărire penală).
De
asemenea, în urma controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare s-a
constatat că SC S.P. SRL Vișeu de Sus figura cu un stoc scriptic de materii
prime (buștean și cherestea) în valoare de 109.019,97 lei, însă acestea nu au
fost evidențiate și faptic (fila 9 dosar urmărire penală). În nota explicativă
dată de inculpat la data controlului, acesta a arătat că nu deține faptic în
stoc materii prime, că nu le-a predat în custodie și nici nu a efectuat
achiziții ori vânzări de materii prime în perioada 01 ianuarie 2009-07
octombrie 2009 (fila 10 dosar urmărire penală).
În
consecință, câtă vreme potrivit documentelor contabile societatea comercială
administrată de inculpat a deținut un stoc de materii prime în valoarea
menționată, fără ca acesta să se mai regăsească și faptic, rezultă că
operațiunile comerciale privind aceste materii, inclusiv eventuale constatări
referitoare la degradarea, distrugerea sau sustragerea lor, nu au fost
evidențiate, determinând sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către
stat.
Potrivit
procesului-verbal de constatare din 08 octombrie 2009 întocmit de Garda
Financiară, diferența dintre stocul scriptic și cel faptic de materii prime
este de 109.019,97 lei și reprezintă o lipsă de bunuri din gestiunea societății
fiind echivalentă cu o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128
alin. (3) lit. d) din Legea nr. 571/2003, operațiune în raport de care s-a
calculat un prejudiciu de 38.156,98 lei, din care TVA - 20.713,79 lei și
impozit pe profit 17.443,19 lei (fila 7 dosar urmărire penală).
În
raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului Ș.G.
care în calitate de administrator al SC S.P. SRL în perioada februarie
2008-ianuarie 2009, a reținut dar nu a vărsat la bugetul statului în termenul
legal de 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții
cu reținere la sursă ale angajaților societății, cauzând un prejudiciu în
cuantum de 10.371 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
De
asemenea, fapta inculpatului Ș.G. care în aceeași calitate, în perioada
2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale
efectuate privind livrarea unor materii prime în valoare de 109.019,97 lei,
având drept consecință sustragerea de la plata taxei pe valoare adăugată și
impozit pe profit în cuantum total de 38.156,98 lei, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La încadrarea
juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în
vedere că acesta, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Vișeu de Sus, nu
a respectat obligațiile prevăzute de art. 128 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003,
respectiv de înregistrare în evidențele contabile a eventualelor lipsuri în
gestiune, prin procese-verbale de scoatere din uz. în consecință, conform art. 128
alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 lipsa din gestiune este asimilată
livrării de bunuri cu plată, operațiune impozabilă în sensul art. 9 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 241/2005.
Instanța a
reținut în favoarea inculpatului
circumstanțele
atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere că
acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe
parcursul procesului.
În
consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța a condamnat
inculpatul la următoarele pedepse: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.
9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C.
pen.
La
individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere
gradul de pericol social relativ redus al infracțiunilor săvârșite, cuantumul
prejudiciului cauzat, dar și lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră
a inculpatului pe parcursul procesului.
În
temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. constatând
că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs
real, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite și a aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În
temeiul art. 81 C. pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
acest text legal și apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără
executarea acesteia în regim privativ de libertate, instanța a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de
încercare de 3 ani, stabilit conform art. 83 C. pen.
În
temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul
prevăzut de art. 64 lit. a) teza a Il-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.
pen. a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de
încercare stabilit.
Conform art.
359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.
83 C. pen.
Instanța,
în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat
inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin A.N.A.F.
- prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care 10.371 lei
reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și 17.443,19 lei
- impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere
aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
Potrivit
art. 353 C. proc. pen., instanța a menținut măsura asiguratorie a sechestrului
instituită prin ordonanța nr. 445/P/2011 din data de 17 august 2011 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Conform art.
13 din Legea nr. 241/2005, instanța a dispus, după rămânerea definitivă a
prezentei sentințe, comunicarea unei copii a dispozitivului către Oficiul
Național al Registrului Comerțului.
Împotriva
sentinței instanței de fond, a declarat apel inculpatul S.G., care a solicitat
admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției tribunalului și
judecând în fond cauza, a se dispune în principal reducerea pedepselor
componente ale concursului de infracțiuni aplicate pentru cele două fapte de
evaziune fiscală, precum și a sancțiunii rezultante, iar sub aspectul laturii
civile, a fi exonerat de la plata despăgubirilor întrucât prin sentința civilă nr.
114 din 12 ianuarie 2011 a secției comerciale a Tribunalului Maramureș, a fost
obligat inculpatul să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei falite SC
S.P. SRL Vișeu de Jos, respectiv creanțele declarate în faliment în sumă de
448.369,04 lei, invocându-se ca text legal art. 22 C. proc. pen., în sensul că
hotărârea instanței civile are autoritate de lucru judecat în fața celei
penale.
Prin
decizia penală nr. 78/A din 19 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj -
secția penală și de minori s-a respins ca nefondat apelul declarat de
inculpatul Ș.G. împotriva sentinței penale nr. 669 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului
Maramureș.
S-a
stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 50 lei onorariu parțial
pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
S-a
înlăturat amenda aplicata apărătorului O.M., prin încheierea din 29 martie
2012.
A fost
obligat inculpatul Ș.G. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei
cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a
pronunța această decizie, Curtea de apel examinând apelul declarat, prin prisma
motivelor invocate, a ajuns la următoarele constatări:
La
dozarea și individualizarea pedepselor aplicate apelantului, s-au avut în
vedere dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., împrejurarea că acesta nu posedă
antecedente penale, a fost încadrat în muncă, în vârstă de 52 de ani.
S-a arătat că
potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Chiar
dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al
judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră
el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material
probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea
în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea
explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea
acestuia este obligatorie pentru instanță.
De
altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea
realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub
aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât
gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în
mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta
sub influența ei.
Funcțiile
de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi
realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama
de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în
sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Sub aspectul
individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare
cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de
gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de
circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale
inculpatului S.G. care a avut o atitudine parțial sinceră cu privire la faptele
comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat
cu organele judiciare.
S-a
arătat că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei
infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care,
văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a
reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la
săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea
cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și
generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează
caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii,
trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a
făptuitorului.
De
asemenea, numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure
atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală
înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin. (1) -, potrivit căruia
"scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
La
individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o
corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a
împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.
pen.
S-a mai
arătat că pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două
etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat
pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad
ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice
sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție
de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar,
firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea
concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui
examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice
faptei și făptuitorului.
S-a
arătat că în cauză, Tribunalul Maramureș printr-o aplicare și corelare
judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la
pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiuni
apreciate de către instanța de apel ca adecvate pericolului social concret al
faptei și făptuitorului.
În egală măsură însă, analiza actelor
și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă
cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea
sancțiunii și a modalității de executare a pedepsei neprivativă de libertate
față de inculpat, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei,
conform art. 81 C. pen.
Astfel,
în privința inculpatului S.G. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 52 de
ani la data comiterii infracțiunilor, este încadrat în muncă și nu posedă
antecedente penale. Nu poate fi omisă nici valoarea prejudiciului cauzat
bugetului de stat în sumă de 48.527,98 lei cu dobânzile și penalitățile de
întârziere aferente, rămasă nerecuperată în totalitate.
Atingerea
dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de
caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței
judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și
periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și
natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce
permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de
individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice altă abatere de
la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii
afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.
Curtea
de apel, examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind
individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului, constată că a
respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce
privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări
concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen.,
evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale
efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor
legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana
acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile
arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare
neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea,
în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii
cuantumului pedepselor a considerat că nu se impune a se da curs celor
susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar
circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării
plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a
pedepselor.
Curtea a
considerat că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea
condiționată a acesteia, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu
gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizată prin modul în
care acesta a acționat, prin comiterea unor acțiuni de fraudare a bugetului de
stat, în perioada 2008-2009 cauzând acestuia un prejudiciu de
48.527,98
lei, rămas nerecuperat, constând în aceea că nu a plătit impozite și
contribuții cu reținere la sursă ale angajaților societății și totodată a omis
să înregistreze în contabilitate operațiunile comerciale efectuate, în aceeași
perioadă și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al
inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a
cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.
S-a
arătat că, cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea
faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe
care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea
unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de apel invocat.
Împrejurarea
că la dosar s-a depus o sentință comercială în cursul anului 2011, prin care S.G.
a fost obligat să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei falite SC S.P.
SRL Vișeu de Jos, în cuantum de 448.369,04 lei, nu poate împiedica obligația
instanței penale de a se pronunța odată cu acțiunea penală și asupra celei
civile, întrucât dacă în speță vor exista două titluri executorii, pentru
aceeași sumă, se va pune în executare, doar unul dintre acestea.
Pe de
altă parte, suma la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea Tribunalului
Maramureș, este de 48.527,98 lei, mult diferită față de cea stabilită prin
sentința comercială a aceleiași instanțe, care face referire la lipsa
documentelor contabile pe perioada 2005-2008, pe când durata infracțională
reținută în prezentul dosar este 2008-2009.
Mai
mult, în speță, nu s-au încălcat prev. art. 22 C. proc. pen. întrucât hotărârea
definitivă a instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața
instanței penale, cu privire la existența faptei, a persoanei care a comis-o și
a vinovăției acesteia.
Împotriva
acestei decizii, a declarat recurs inculpatul Ș.G., fără să prezinte motivele
de casare.
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul Ș.G. a fost
trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală
prevăzute de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă
rezultantă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen.
În
temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost
obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, reprezentat prin
A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Maramureș la plata sumei de 48.527,98 lei, din care
10.371 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă, 20.713,79 lei - TVA și
17.443,19 lei - impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților de
întârziere aferente acestor sume, până la achitarea integrală a debitului.
S-a reținut în
sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al SC S.P. SRL Vișeu de
Sus, în perioada februarie 2008-ianuarie 2009 a reținut, dar nu a vărsat la
bugetul statului sumele reprezentând impozite și contribuții individuale ale
angajaților societății,
cauzând astfel un prejudiciu de 10.371
lei. De asemenea, în perioada 2008-2009 a omis să înregistreze în contabilitate
operațiunile comerciale efectuate, respectiv stocul lipsă din gestiune și să
calculeze obligațiile fiscale aferente, cauzând bugetului statului un
prejudiciu în cuantum de 38.156,98 lei.
Împotriva deciziei de condamnare,
inculpatul a declarat recurs, iar pe parcursul procesului penal a intervenit
decesul acestuia.
Din
examinarea certificatului de deces, depus în copie la dosar de apărătorul
recurentului inculpat Ș.G. rezultă că acesta a decedat la data de 15 mai 2012,
decesul fiind înregistrat la Primăria orașului Vișeu de Sus la nr. 101 din 16
mai 2012.
Potrivit
dispozițiilor art. 21 alin. (1) C. proc. pen., în caz de deces al uneia din
părți, acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale, introducându-se
în cauză moștenitorii acesteia.
Întrucât
recurentul inculpat nu a depus la dosar motivele de casare pentru a vedea dacă
acestea vizează și latura civilă a cauzei în vederea continuării acțiunii
civile, înalta Curte urmează a constata că pe parcursul procesului penal a
intervenit decesul inculpatului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10
lit. g) C. proc. pen.
Așa
fiind, în temeiul art. 385
15
alin. (2) pct. b) C. proc. pen. se va
admite recursul declarat de inculpatul Ș.G., se vor casa în parte hotărârile
atacate iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.
g) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9 din Legea nr. 241/2005,
cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel
Cluj - Secția Penală și de Minori.
Casează,
în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 669 din 20 decembrie 2011 a
Tribunalului Maramureș și, rejudecând:
În baza art.
11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează
procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ambele
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 6 septembrie 2012