ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală. În baza art. 292 C. pen. cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații. În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de abuz de încredere. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare. În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a: dreptul de a fi ales și lit. b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. executarea pedepselor accesorii a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M.T. S.R.L. Amara, către partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P.

Ialomița, la plata sumei de 213.776 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – 999 C. civ., a fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomița, la plata sumei de 13.748 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 și urm. din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra imobilelor cu care figurează inculpatul, S.C.

M.T. S.R.L. București și S.C. B.P. S.R.L Amara. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut: Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie 2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul M.A.D., în perioada iulie 2009 - 19 ianuarie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara, a înstrăinat fără drept și fără consimțământul organelor competente cantitatea de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomița și lăsat în custodia societății pe care o conducea.

Faptele descrise în actul de sesizare se probează prin declarațiile formulate de inculpat în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu plângerea penală formulată de Garda Financiara Ialomița, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, notele explicative furnizate de inculpat în fața comisarilor Gărzii, declarațiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. De asemenea, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 1844/P/2008 din 15 septembrie 2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul M.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În acest act de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut mai multe bunuri ce aparțineau societății și care au fost sechestrate de către D.G.F.P. Ialomița datorită neachitării datoriilor către bugetul statului, că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a declarat că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituți, ignorând, în mod voit, să menționeze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. – Slobozia, că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, în perioada 01 ianuarie 2006 -31 mai 2009, a înregistrat obligații fiscale ce constituie „stopaj la sursă" care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat al statului.

Faptele descrise în acest act de sesizare se probează prin proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de vânzare-cumpărare, sesizarea D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, proces-verbal de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, la data de 10 iulie 2009, centralizatoare privind încasările și plățile efectuate de S.C. M.T. S.R.L. Amara, declarațiile inculpatului M.A.D., date în faza de urmărire penală. La termenul din 18 aprilie 2011, având în vedere că între faptele deduse judecății prin cele două acte de sesizare există o strânsă legătură, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, instanța a dispus conexarea cauzei cu nr. 353/312/2011 la cauza cu nr. 5548/312/2010.

La același termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul prin apărător a arătat că dorește ca judecata să se facă în temeiul art. 320 1 C. proc. pen. Fiind audiat, în temeiul art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a declarat că recunoaște faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Având în vedere solicitarea inculpatului ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, recunoscând în totalitate faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 . Instanța de fond a reținut că S.C.

M.T. S.R.L. Amara a fost înființată în anul 2002, de către inculpatul M.A.D., având ca asociați pe tatăl său M.G. și pe sora sa C.A.M., societatea fiind administrată de către inculpat și are ca obiect principal de activitate „Fabricarea produselor de morărit". Întrucât, în perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, S.C. M.T. S.R.L. Amara nu a achitat impozitele și taxele datorate bugetului de stat, în sumă totală de 181.438 RON, la data de 15 ianuarie 2007 D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. - Slobozia, prin executor fiscal, a procedat la sechestrarea unor bunuri imobile ce aparțineau societății, respectiv o clădire în suprafață de 385,70 m.p. având destinația de moară și o clădire de 303,38 m.p., având destinația de brutărie.

Sechestrul a fost instituit în prezența inculpatului M.A.D. care a fost încunoștințat că bunurile mobile urmează a fi indisponibilizate cât timp durează executarea silită, dacă obligația fiscală nu va fi stinsă în termen de 15 zile. Cu prilejul instituirii sechestrului a fost întocmit procesul-verbal din 9 ianuarie 2007 care a fost semnat de către învinuit. La data de 08 august 2007, dovedind o vădită intenție de a sustrage bunurile imobile de la executarea silită, inculpatul, împreună cu cei doi asociați M.G. și C.A.M., au vândut mai multe bunuri imobile ce aparțineau S.C. M.T. S.R.L. Amara printre care moara și brutăria ce se aflau sub sechestru. Bunurile imobile au fost vândute S.C. B.P. S.R.L.

Amara, administrată de M.L.M. - soția inculpatului. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, M.A.D., M.G. și C.A.M. au declarat în fața notarului că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituți, în afara ipotecii instituită în favoarea B.R.D., inculpatul ignorând, în mod voit, să menționeze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. - Slobozia care modifica situația juridică a bunurilor. În perioada 01 iulie 2009 - 10 iulie 2009, inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală au procedat la constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea S.C. M.T. S.R.L.

Amara, privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale, analiza și evaluarea informațiilor fiscale în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informații proprii sau alte surse.

La momentul efectuării controlului, inspectorii financiari au avut în vedere activitatea desfășurată de societate în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009. În urma controlului a fost întocmit procesul verbal din 28 septembrie 2009 prin care s-a constatat că societatea a înregistrat obligații fiscale, ce constituie stopaj la sursă care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat al statului, după cum urmează: - impozit pe venitul din salarii în sumă de 7.640 RON; - contribuție la fondul de sănătate datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.278 RON; - contribuție asigurări sociale de stat datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.685 RON; - contribuție pentru fondul de șomaj datorată de angajator în sumă de 2.691 RON; - contribuție pentru fondul de șomaj datorată de persoanele asigurate în sumă de 1.044 RON.

Prin reținerea și nevirarea contribuțiilor cu reținere la sursă, inculpatul M.A.D. a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 32.338 RON. De asemenea, s-a constatat că, în perioada supusă controlului, societatea a achitat personalului drepturile salariale în totalitate. Instanța de fond a arătat că faptele descrise mai sus se probează prin proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de vânzare-cumpărare din 08 august 2007, sesizarea D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, proces-verbal de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, la data de 10 iulie 2009, centralizatoare privind încasările și plățile efectuate de S.C.

M.T. S.R.L. Amara, declarațiile inculpatului M.A.D., date în faza de urmărire penală. De asemenea, potrivit rechizitoriului nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie 2011, s-a reținut că S.C B.P. S.R.L Amara funcționează pe raza orașului Amara, jud. Ialomița, având ca unic asociat și administrator pe martora M.L.M. Cu toate acestea, de administrarea în fapt a societății, cât și de reprezentarea acesteia în relațiile cu terții, s-a ocupat inculpatul M.A.D., încă de la înființarea S.C. B.P. La data de 11 iulie 2009, S.C. B.P. S.R.L Amara a făcut obiectul unui control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomița, controlul având ca obiect verificarea legalității și regularității activității comerciale a persoanei juridice menționate.

Urmare controlului, martorii C.M., V.C.V., ambii - comisari în cadrul Gărzii Financiare Ialomița, au întocmit procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor G 0087045 din 11 iulie 2009, prin care s-a procedat la sancționarea S.C. B.P. S.R.L. Amara pentru încălcarea art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 republicată. La controlul efectuat a participat și inculpatul M.A.D., care și-a declinat în fața organelor de control fiscal calitatea de director în societate, calitate care a și fost menționată în procesul verbal, semnând personal, fără a formula obiecțiuni, procesul verbal de constatare și aplicare a contravențiilor G 0087045 din 11 iulie 2009. Prin acest proces verbal s-a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 12/1990, confiscarea cantității de 30.550 kg grâu panificație, pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de proveniență.

Grâul confiscat a fost lăsat în custodia S.C. B.P. S.R.L. Sancțiunea contravențională aplicată, precum și măsura confiscării, nu au fost contestate de către contravenientul B.P. La data de 19 ianuarie 2010, aceiași comisari din cadrul Gărzii Financiare Ialomița au efectuat un control al integrității grâului confiscat și lăsat în custodie, context în care au luat cunoștință despre faptul că inculpatul a înstrăinat grâul confiscat, acesta nemaiaflându-se la sediul societății. Prin nota explicativă dată în fața martorilor - comisari ai Gărzii, inculpatul a precizat că a înstrăinat grâul către persoane necunoscute, la data de 18 ianuarie 2010, urmând a vira prețul primit la bugetul de stat.

Prin declarațiile date în cursul procesului penal, inculpatul a precizat că a dispus personal asupra înstrăinării grâului, către persoane a căror identitate nu o cunoaște, fără a întocmi documente justificative sau alte documente legale de transfer și a folosit banii obținuți din comercializarea grâului pentru achitarea contravalorii energiei electrice consumate de societate. Inculpatul a mai declarat că personal administra în fapt S.C. B.P. S.R.L. Amara, fără ca martora M.L., soția sa, să efectueze vreo activitate materială sau juridică de reprezentare a societății. Aceleași aspecte de fapt a reținut instanța că rezultă și din declarațiile martorei M.L.M., administrator de drept al S.C.

B.P., martora relevând că nici nu a avut cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului, soțul său, acesta ocupându-se de administrarea în fapt a societății fără a-i da nici un fel de socoteală cu privire la activitatea acesteia, martora acceptând această stare de lucruri prin prisma raporturilor maritale existente. Situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, se probează cu următoarele probe și mijloace de probă: declarațiile formulate de inculpat în cursul procesului penal - faza de urmărire penală, care se coroborează cu plângerea penală formulată de Garda Financiară Ialomița, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, notele explicative furnizate de inculpat în fața comisarilor Gărzii, declarațiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpatul, atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În cauză s-au constituit părți civile A.N.A.F. – D.G.F.P. Ialomița cu suma de 213.776 RON cu titlu de daune materiale, precum și cu dobânzile și majorările de întârziere aferente și Garda Financiară Ialomița cu suma de 13.748 RON cu titlu de daune materiale, precum și cu dobânzile și majorările de întârziere aferente. Instanța de fond, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, mai exact în faza urmăririi penale, a constatat că: Fapta inculpatului M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut mai multe bunuri ce aparțineau societății și care au fost sechestrate de către D.G.F.P.

Ialomița datorită neachitării datoriilor către bugetul statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Fapta inculpatului M.A.D. care, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4665 din 08 august 2007, a declarat că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituți, ignorând, în mod voit, să menționeze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. - Slobozia, constituie infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. Fapta inculpatului M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T.

S.R.L. Amara, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009, a înregistrat obligații fiscale, ce constituie „stopaj la sursă" care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat al statului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului M.A.D., constând în aceea că, în perioada iulie 2009 - 19 ianuarie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara, a înstrăinat fără drept și fără consimțământul organelor competente cantitatea de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomița și lăsat în custodia societății pe care o conducea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev de art. 213 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că s-a admis ca judecarea prezentei cauzei să se facă în baza art. 320 1 C. proc. pen., instanța de fond a redus limitele de pedeapsă cu o treime în baza art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. Din consultarea fișei de cazier a rezultat că inculpatul nu figurează cu antecedente penale și a calificat acest aspect drept circumstanță atenuantă judiciară, pedepsele aplicate fiind cele anterior arătate. Soluționând latura civilă a procesului penal, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

M.T. S.R.L. Amara, către partea civilă A.N.A.F, D.G.F.P. Ialomița la plata sumei de 213.776 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomița la plata sumei de 13.748 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 și urm. din C. proc.

pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra imobile cu care figurează inculpatul și părțile responsabile civilmente. B. Împotriva sentinței penale a formulat recurs inculpatul, care nu a depus motivele pentru care a criticat hotărârea, acesta neprezentându-se nici în fața instanței în vederea susținerii recursului. Prin decizia penală nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală privind pe intimatul inculpat M.A.D. s-a admis apelul declarat de apelantul – inculpat împotriva sentinței penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia care a fost desființată, în parte, și rejudecând în fond, în baza art. 192 alin. (1), (3) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. M.T. Amara S.R.L. și S.C. B.P. S.R.L. Amara, la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, în fondul cauzei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide în acest sens, instanța Curții de Apel București, a recalificat din oficiu calea de atac, constatând că aceasta a fost calificată la momentul înregistrării dosarului ca recurs, față de pronunțarea asupra fondului cauzei de către judecătorie.

Față de obiectul cauzei, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, calea de atac care se poate exercita împotriva hotărârii instanței de fond este apelul, infracțiunea de evaziune fiscală beneficiind atât sub imperiul dispozițiilor legii anterioare cât și în prezent atât de calea de atac a apelului cât și de calea de atac a recursului, fiind inadmisibilă privarea părților de o cale de atac prin schimbarea competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 [potrivit art. 27 pct. 1 lit. e) 1 ] C. proc. pen., tribunalul fiind instanța competentă să judece în primă instanță această infracțiune.

A mai apreciat că, prin schimbarea competenței materiale sub aspectul arătat, prin Legea nr. 202/2010, nu s-a produs nicio modificare în sensul posibilității exercitării celor 2 căi de atac, apel și recurs, împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la această infracțiune, iar în ceea ce privește instanța competentă material să judece în prezent apelul declarat împotriva unei sentințe a judecătoriei, prin care aceasta s-a pronunțat legal la momentul pronunțării sale, cu privire la fondul infracțiunii de evaziune fiscală, a apreciat că este instanța competentă să judece apelul împotriva unei astfel de sentințe, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare în prezent, apelul împotriva unei sentințe de fond privind infracțiunea de evaziune fiscală fiind de competența Curții de Apel, chiar dacă asupra fondului s-a pronunțat judecătoria și nu tribunalul, tribunalul nemaiputând judeca apeluri, față de dispozițiile procesual - penale în vigoare, judecătoria fiind competentă material să judece infracțiunea de evaziune fiscală la momentul pronunțării sale.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a constatat că instanța de fond a analizat probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, reținând aplicarea în cauză a art. 320 1 C. proc. pen. și a reținut în mod corect situația de fapt. A mai apreciat că apelul inculpatului, deși nu a fost motivat – fiind însă susținut oral de către apărătorul din oficiu care a invocat reducerea cuantumului pedepselor prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante și reținerea și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen., dincolo de cele prev. de art. 74. lit. a), care a fost reținută și de instanța de fond -, este admisibil sub un alt aspect, respectiv al obligării sale în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat față de disp.

art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., reținând că acesta a fost condamnat și obligat în solidar cu acestea la plata despăgubirilor civile către partea civilă, instanța de fond omițând să îl oblige în solidar și la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta fiind singurul motiv pentru care apelul inculpatului va fi admis, reținând că acesta este o dispoziție de favoare pentru inculpat. C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța Curții de Apel a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege, în complet nelegal constituit, apreciind că nu este competentă să soluționeze cauza în recurs, cu nesocotirea prevederilor art. 27 alin. (2) C. proc.

pen., care a abrogat dispozițiile privind competența soluționării în apel de către Curțile de Apel. A invocat dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 202/2010, menționând că, potrivit acestei legi, hotărârile pronunțate în fond de către judecătorii sunt prevăzute doar cu calea de atac a recursului, care este în competența de soluționare a Curților de Apel. A solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea recursului. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate. Potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (1) - (3) din Legea nr. 202/2010: „(1) Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi. (3) În caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile." Prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.

Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și recursului. Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului.

Neoperând prin Legea nr. 202/2010 nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea căruia s-a desprins concluzia că sentințele pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentințe. Singura normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - privește categoriile de sentințe pentru care legea nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu și sentințele pentru care posibilitatea atacării atât cu apel, cât și cu recurs a rămas nemodificată.

O normă tranzitorie nu poate privi decât o situație modificată, iar nu și o situație nemodificată. Este ceea ce rezultă din formularea art. XXIV alin. (1) - „hotărârile (…) rămân supuse căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse acelorași căi de atac, nu mai sunt supuse căilor de atac anterioare. Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (2) și (3) din Legea nr. 202/2010, rezultă că sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului Ia tribunal și recursului la curtea de apel.

Astfel, art. XXIV alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanță a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanțe au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la „procesele în curs de judecată" utilizată în art. XXIV alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecată în primă instanță, ci și la judecata în apel și în recurs. În același timp, art. XXIV alin. (3) prevede că, în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță) sunt aplicabile noile dispoziții privind competența, de unde rezultă că, în lipsa dispoziției de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță), sunt aplicabile vechile dispoziții privind competența de judecată în apel și în recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, privind pe intimatul inculpat M.A.D., va casa această decizie și va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.A.D. împotriva sentinței penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de pronunțată de Judecătoria Slobozia, la Tribunalul București. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, privind pe intimatul inculpat M.A.D. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.A.D. împotriva sentinței penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de pronunțată de Judecătoria Slobozia, la Tribunalul București. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat M.A.D. în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2012.