ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 08.05.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2012

HOTĂRÂRE

08.05.2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza

art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320

alin. (7)

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost

condamnat inculpatul M.A.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru

infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 6 din

Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 320

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune

fiscală.

În baza art. 292 C.

pen. cu aplic. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa

de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 213

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

alin. (7) C. proc. pen., art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de abuz de

încredere.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen

de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.

83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71

alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a: dreptul de a fi ales și lit. b) C. pen., iar în temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. executarea pedepselor accesorii a fost suspendată pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a

fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.C. M.T. S.R.L. Amara, către partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Ialomița, la

plata sumei de 213.776 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor

și majorărilor de întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a

debitului.

În baza art. 14 C.

proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – 999 C. civ.,

a fost obligat inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomița, la plata sumei de

13.748 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de

întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 și urm. din C. proc. pen., s-a dispus

luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra

imobilelor cu care figurează inculpatul, S.C. M.T. S.R.L. București și S.C.

B.P. S.R.L Amara.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut:

Prin rechizitoriul

parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie

2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată

inculpatul M.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de

art. 213 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut că inculpatul M.A.D., în perioada iulie 2009 - 19

ianuarie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara,

a înstrăinat fără drept și fără consimțământul organelor competente cantitatea

de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomița și lăsat

în custodia societății pe care o conducea.

Faptele descrise în

actul de sesizare se probează prin declarațiile formulate de inculpat în cursul

urmăririi penale, care se coroborează cu plângerea penală formulată de Garda

Financiara Ialomița, procesul verbal de constatare și sancționare a

contravenției, notele explicative furnizate de inculpat în fața comisarilor

Gărzii, declarațiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală.

De asemenea, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 1844/P/2008 din

15 septembrie 2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în

judecată inculpatul M.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală, prevăzută

de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în

declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În acest act de

sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al

S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut mai multe bunuri ce aparțineau societății și

care au fost sechestrate de către D.G.F.P. Ialomița datorită neachitării

datoriilor către bugetul statului, că, la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, inculpatul a declarat că bunurile înstrăinate nu sunt

grevate de sarcini sau servituți, ignorând, în mod voit, să menționeze

sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. – Slobozia, că inculpatul, în

calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, în perioada 01 ianuarie

2006 -31 mai 2009, a înregistrat obligații fiscale ce constituie „stopaj la

sursă" care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății

drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat al statului.

Faptele descrise în

acest act de sesizare se probează prin proces-verbal de sesizare din oficiu,

proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de vânzare-cumpărare,

sesizarea D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală, proces-verbal

de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală,

la data de 10 iulie 2009, centralizatoare privind încasările și plățile

efectuate de S.C. M.T. S.R.L. Amara, declarațiile inculpatului M.A.D., date în

faza de urmărire penală.

La termenul din 18

aprilie 2011, având în vedere că între faptele deduse judecății prin cele două

acte de sesizare există o strânsă legătură, pentru o mai bună înfăptuire a

actului de justiție, instanța a dispus conexarea cauzei cu nr. 353/312/2011 la

cauza cu nr. 5548/312/2010.

La același termen de

judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul prin

apărător a arătat că dorește ca judecata să se facă în temeiul art. 320

C. proc. pen.

Fiind audiat, în

temeiul art. 320

alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a declarat că

recunoaște faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare și solicită ca

judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunoaște și le însușește.

Având în vedere

solicitarea inculpatului ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, recunoscând în

totalitate faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, instanța a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

Instanța de fond a

reținut că S.C. M.T. S.R.L. Amara a fost înființată în anul 2002, de către

inculpatul M.A.D., având ca asociați pe tatăl său M.G. și pe sora sa C.A.M.,

societatea fiind administrată de către inculpat și are ca obiect principal de

activitate „Fabricarea produselor de morărit". Întrucât, în perioada

noiembrie 2006 - ianuarie 2007, S.C. M.T. S.R.L. Amara nu a achitat impozitele

și taxele datorate bugetului de stat, în sumă totală de 181.438 RON, la data de

15 ianuarie 2007 D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. - Slobozia, prin executor fiscal, a

procedat la sechestrarea unor bunuri imobile ce aparțineau societății,

respectiv o clădire în suprafață de 385,70 m.p. având destinația de moară și o

clădire de 303,38 m.p., având destinația de brutărie. Sechestrul a fost

instituit în prezența inculpatului M.A.D. care a fost încunoștințat că bunurile

mobile urmează a fi indisponibilizate cât timp durează executarea silită, dacă

obligația fiscală nu va fi stinsă în termen de 15 zile. Cu prilejul instituirii

sechestrului a fost întocmit procesul-verbal din 9 ianuarie 2007 care a fost

semnat de către învinuit.

La data de 08 august

2007, dovedind o vădită intenție de a sustrage bunurile imobile de la

executarea silită, inculpatul, împreună cu cei doi asociați M.G. și C.A.M., au

vândut mai multe bunuri imobile ce aparțineau S.C. M.T. S.R.L. Amara printre

care moara și brutăria ce se aflau sub sechestru. Bunurile imobile au fost

vândute S.C. B.P. S.R.L. Amara, administrată de M.L.M. - soția inculpatului. La

momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, M.A.D., M.G. și C.A.M.

au declarat în fața notarului că bunurile înstrăinate nu sunt grevate de

sarcini sau servituți, în afara ipotecii instituită în favoarea B.R.D.,

inculpatul ignorând, în mod voit, să menționeze sechestrul aplicat de D.G.F.P.

Ialomița - A.F.P. - Slobozia care modifica situația juridică a bunurilor.

În perioada 01 iulie

2009 - 10 iulie 2009, inspectori din cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice Ialomița - Activitatea de Inspecție Fiscală au procedat la constatarea

și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea

S.C. M.T. S.R.L. Amara, privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale,

corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale în vederea

descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale, analiza

și evaluarea informațiilor fiscale în vederea confruntării declarațiilor

fiscale cu informații proprii sau alte surse. La momentul efectuării

controlului, inspectorii financiari au avut în vedere activitatea desfășurată

de societate în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009. În urma controlului a

fost întocmit procesul verbal din 28 septembrie 2009 prin care s-a constatat că

societatea a înregistrat obligații fiscale, ce constituie stopaj la sursă care

au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale și

nu au fost virate la bugetul consolidat al statului, după cum urmează:

- impozit pe venitul

din salarii în sumă de 7.640 RON;

- contribuție la

fondul de sănătate datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.278 RON;

- contribuție

asigurări sociale de stat datorată de persoanele asigurate în sumă de 10.685

RON;

- contribuție pentru

fondul de șomaj datorată de angajator în sumă de 2.691 RON;

- contribuție pentru

fondul de șomaj datorată de persoanele asigurate în sumă de 1.044 RON.

Prin reținerea și

nevirarea contribuțiilor cu reținere la sursă, inculpatul M.A.D. a prejudiciat

bugetul de stat cu suma totală de 32.338 RON.

De asemenea, s-a

constatat că, în perioada supusă controlului, societatea a achitat personalului

drepturile salariale în totalitate.

Instanța de fond a

arătat că faptele descrise mai sus se probează prin proces-verbal de sesizare

din oficiu, proces-verbal de sechestru, extras de carte funciară, contract de

vânzare-cumpărare din 08 august 2007, sesizarea D.G.F.P. Ialomița - Activitatea

de Inspecție Fiscală, proces-verbal de constatare întocmit de D.G.F.P. Ialomița

- Activitatea de Inspecție Fiscală, la data de 10 iulie 2009, centralizatoare

privind încasările și plățile efectuate de S.C. M.T. S.R.L. Amara, declarațiile

inculpatului M.A.D., date în faza de urmărire penală.

De asemenea, potrivit

rechizitoriului nr. 662/P/2010 din 18 ianuarie 2011, s-a reținut că S.C B.P. S.R.L

Amara funcționează pe raza orașului Amara, jud. Ialomița, având ca unic asociat

și administrator pe martora M.L.M. Cu toate acestea, de administrarea în fapt a

societății, cât și de reprezentarea acesteia în relațiile cu terții, s-a ocupat

inculpatul M.A.D., încă de la înființarea S.C. B.P. La data de 11 iulie 2009, S.C.

B.P. S.R.L Amara a făcut obiectul unui control efectuat de comisari ai Gărzii

Financiare Ialomița, controlul având ca obiect verificarea legalității și

regularității activității comerciale a persoanei juridice menționate. Urmare

controlului, martorii C.M., V.C.V., ambii - comisari în cadrul Gărzii

Financiare Ialomița, au întocmit procesul - verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor G 0087045 din 11 iulie 2009, prin care s-a procedat la

sancționarea S.C. B.P. S.R.L. Amara pentru încălcarea art. 1 lit. e) din Legea

nr. 12/1990 republicată.

La controlul efectuat

a participat și inculpatul M.A.D., care și-a declinat în fața organelor de

control fiscal calitatea de director în societate, calitate care a și fost

menționată în procesul verbal, semnând personal, fără a formula obiecțiuni,

procesul verbal de constatare și aplicare a contravențiilor G 0087045 din 11

iulie 2009. Prin acest proces verbal s-a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 12/1990, confiscarea cantității de 30.550 kg grâu panificație, pentru care societatea nu a putut prezenta documente legale de

proveniență. Grâul confiscat a fost lăsat în custodia S.C. B.P. S.R.L.

Sancțiunea contravențională aplicată, precum și măsura confiscării, nu au fost

contestate de către contravenientul B.P.

La data de 19

ianuarie 2010, aceiași comisari din cadrul Gărzii Financiare Ialomița au

efectuat un control al integrității grâului confiscat și lăsat în custodie,

context în care au luat cunoștință despre faptul că inculpatul a înstrăinat

grâul confiscat, acesta nemaiaflându-se la sediul societății. Prin nota

explicativă dată în fața martorilor - comisari ai Gărzii, inculpatul a precizat

că a înstrăinat grâul către persoane necunoscute, la data de 18 ianuarie 2010,

urmând a vira prețul primit la bugetul de stat.

Prin declarațiile

date în cursul procesului penal, inculpatul a precizat că a dispus personal

asupra înstrăinării grâului, către persoane a căror identitate nu o cunoaște,

fără a întocmi documente justificative sau alte documente legale de transfer și

a folosit banii obținuți din comercializarea grâului pentru achitarea

contravalorii energiei electrice consumate de societate.

Inculpatul a mai

declarat că personal administra în fapt S.C. B.P. S.R.L. Amara, fără ca martora

M.L., soția sa, să efectueze vreo activitate materială sau juridică de

reprezentare a societății. Aceleași aspecte de fapt a reținut instanța că rezultă

și din declarațiile martorei M.L.M., administrator de drept al S.C. B.P.,

martora relevând că nici nu a avut cunoștință despre activitatea infracțională

a inculpatului, soțul său, acesta ocupându-se de administrarea în fapt a

societății fără a-i da nici un fel de socoteală cu privire la activitatea

acesteia, martora acceptând această stare de lucruri prin prisma raporturilor

maritale existente.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută mai sus, se probează cu următoarele probe și

mijloace de probă: declarațiile formulate de inculpat în cursul procesului

penal - faza de urmărire penală, care se coroborează cu plângerea penală

formulată de Garda Financiară Ialomița, procesul verbal de constatare și

sancționare a contravenției, notele explicative furnizate de inculpat în fața

comisarilor Gărzii, declarațiile martorilor C.M., V.C.V., M.L.M., procesul

verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpatul, atât în

fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, a recunoscut

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În cauză s-au

constituit părți civile A.N.A.F. – D.G.F.P. Ialomița cu suma de 213.776 RON cu

titlu de daune materiale, precum și cu dobânzile și majorările de întârziere

aferente și Garda Financiară Ialomița cu suma de 13.748 RON cu titlu de daune

materiale, precum și cu dobânzile și majorările de întârziere aferente.

Instanța de fond,

având în vedere întregul material probator administrat în cauză, mai exact în

faza urmăririi penale, a constatat că:

Fapta inculpatului

M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, a vândut

mai multe bunuri ce aparțineau societății și care au fost sechestrate de către

D.G.F.P. Ialomița datorită neachitării datoriilor către bugetul statului,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și

combaterea evaziunii fiscale.

Fapta inculpatului

M.A.D. care, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 4665 din 08 august 2007, a declarat că bunurile

înstrăinate nu sunt grevate de sarcini sau servituți, ignorând, în mod voit, să

menționeze sechestrul aplicat de D.G.F.P. Ialomița - A.F.P. - Slobozia,

constituie infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

Fapta inculpatului

M.A.D. care, în calitate de administrator al S.C. M.T. S.R.L. Amara, în

perioada 01 ianuarie 2006 - 31 mai 2009, a înregistrat obligații fiscale, ce

constituie „stopaj la sursă" care au fost reținute personalului angajat cu

ocazia plății drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat

al statului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și

combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

M.A.D., constând în aceea că, în perioada iulie 2009 - 19 ianuarie 2010, în

calitate de administrator de fapt al S.C. B.P. S.R.L. Amara, a înstrăinat fără

drept și fără consimțământul organelor competente cantitatea de 30.550 kg grâu confiscat de comisari ai Gărzii Financiare Ialomița și lăsat în custodia societății pe

care o conducea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de

încredere prev de art. 213 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că

s-a admis ca judecarea prezentei cauzei să se facă în baza art. 320

C. proc. pen., instanța de fond a redus limitele de pedeapsă cu o treime în

baza art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen.

Din consultarea fișei

de cazier a rezultat că inculpatul nu figurează cu antecedente penale și a

calificat acest aspect drept circumstanță atenuantă judiciară, pedepsele

aplicate fiind cele anterior arătate.

Soluționând latura

civilă a procesului penal, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C.

proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.A.D.,

în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M.T. S.R.L. Amara, către

partea civilă A.N.A.F, D.G.F.P. Ialomița la plata sumei de 213.776 RON cu titlu

de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere ce vor

fi calculate până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 14 C.

proc. pen., rap. la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998–999 C. civ.,

a obligat pe inculpatul M.A.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.C. B.P. S.R.L. Amara, către partea civilă G.F. Ialomița la plata sumei de

13.748 RON cu titlu de daune materiale și la plata dobânzilor și majorărilor de

întârziere ce vor fi calculate până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 și urm. din C. proc. pen. a dispus luarea

măsurii asigurătorii constând în instituirea sechestrului asupra imobile cu

care figurează inculpatul și părțile responsabile civilmente.

B. Împotriva

sentinței penale a formulat recurs inculpatul, care nu a depus motivele pentru

care a criticat hotărârea, acesta neprezentându-se nici în fața instanței în

vederea susținerii recursului.

Prin decizia penală

nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală

privind pe intimatul inculpat M.A.D. s-a admis apelul declarat de apelantul –

inculpat împotriva sentinței penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de

Judecătoria Slobozia care a fost desființată, în parte, și rejudecând în fond,

în baza art. 192 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în

solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. M.T. Amara S.R.L. și S.C. B.P. S.R.L.

Amara, la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, în fondul

cauzei. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide în

acest sens, instanța Curții de Apel București, a recalificat din oficiu calea

de atac, constatând că aceasta a fost calificată la momentul înregistrării

dosarului ca recurs, față de pronunțarea asupra fondului cauzei de către

judecătorie. Față de obiectul cauzei, respectiv infracțiunea de evaziune

fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, calea de atac care se poate

exercita împotriva hotărârii instanței de fond este apelul, infracțiunea de

evaziune fiscală beneficiind atât sub imperiul dispozițiilor legii anterioare

cât și în prezent atât de calea de atac a apelului cât și de calea de atac a

recursului, fiind inadmisibilă privarea părților de o cale de atac prin

schimbarea competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în

fond cauzele de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005

[potrivit art. 27 pct. 1 lit. e)

] C. proc. pen., tribunalul fiind

instanța competentă să judece în primă instanță această infracțiune.

A mai apreciat că,

prin schimbarea competenței materiale sub aspectul arătat, prin Legea nr.

202/2010, nu s-a produs nicio modificare în sensul posibilității exercitării

celor 2 căi de atac, apel și recurs, împotriva hotărârilor pronunțate cu

privire la această infracțiune, iar în ceea ce privește instanța competentă

material să judece în prezent apelul declarat împotriva unei sentințe a

judecătoriei, prin care aceasta s-a pronunțat legal la momentul pronunțării

sale, cu privire la fondul infracțiunii de evaziune fiscală, a apreciat că este

instanța competentă să judece apelul împotriva unei astfel de sentințe,

potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare în prezent, apelul împotriva unei

sentințe de fond privind infracțiunea de evaziune fiscală fiind de competența Curții

de Apel, chiar dacă asupra fondului s-a pronunțat judecătoria și nu tribunalul,

tribunalul nemaiputând judeca apeluri, față de dispozițiile procesual - penale

în vigoare, judecătoria fiind competentă material să judece infracțiunea de

evaziune fiscală la momentul pronunțării sale.

În ceea ce privește

fondul cauzei, Curtea a constatat că instanța de fond a analizat probele

administrate în cauză în cursul urmăririi penale, reținând aplicarea în cauză a

art. 320

C. proc. pen. și a reținut în mod corect situația de fapt.

A mai apreciat că

apelul inculpatului, deși nu a fost motivat – fiind însă susținut oral de către

apărătorul din oficiu care a invocat reducerea cuantumului pedepselor prin

acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante și reținerea și a

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen., dincolo de

cele prev. de art. 74. lit. a), care a fost reținută și de instanța de fond -,

este admisibil sub un alt aspect, respectiv al obligării sale în solidar cu

părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat

față de disp. art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., reținând că acesta a

fost condamnat și obligat în solidar cu acestea la plata despăgubirilor civile

către partea civilă, instanța de fond omițând să îl oblige în solidar și la

plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta fiind singurul motiv pentru

care apelul inculpatului va fi admis, reținând că acesta este o dispoziție de

favoare pentru inculpat.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța Curții de Apel

a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege, în complet nelegal constituit,

apreciind că nu este competentă să soluționeze cauza în recurs, cu nesocotirea

prevederilor art. 27 alin. (2) C. proc. pen., care a abrogat dispozițiile

privind competența soluționării în apel de către Curțile de Apel. A invocat

dispozițiile tranzitorii ale Legii nr. 202/2010, menționând că, potrivit

acestei legi, hotărârile pronunțate în fond de către judecătorii sunt prevăzute

doar cu calea de atac a recursului, care este în competența de soluționare a Curților

de Apel. A solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate și trimiterea

cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea recursului.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, dar pentru alte

motive decât cele invocate.

Potrivit

dispozițiilor art. XXIV alin.

(1)

(3) din Legea nr. 202/2010:

„(1) Hotărârile

pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi

rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub

care a început procesul.

(2) Procesele în

curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor

continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la

competența instanțelor C. proc. pen., republicat, cu modificările și

completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege,

aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea

în vigoare a prezentei legi.

(3) În caz de

desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei

legi privitoare la competență sunt aplicabile."

Prin

Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din

Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță

a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.

Atât

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cât și după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune

fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și

recursului.

Prin

urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentințele privind infracțiunile de

evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei

singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului.

Neoperând

prin Legea nr. 202/2010 nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în

cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9

din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de

atac - art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea căruia

s-a desprins concluzia că sentințele pronunțate de judecătorii după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, nu

sunt incidente în cazul acestei categorii de sentințe.

Singura

normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. XXIV alin. (1)

din Legea nr. 202/2010 - privește categoriile de sentințe pentru care legea

nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu și sentințele pentru care

posibilitatea atacării atât cu apel, cât și cu recurs a rămas nemodificată. O

normă tranzitorie nu poate privi decât o situație modificată, iar nu și o situație

nemodificată.

Este

ceea ce rezultă din formularea art. XXIV alin. (1) - „hotărârile (…) rămân supuse

căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor

hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse acelorași căi de atac, nu mai sunt

supuse căilor de atac anterioare.

de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (2) și (3) din

Legea nr. 202/2010, rezultă că sentințele privind infracțiunile de evaziune

fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunțate de judecătorii

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului Ia tribunal

și recursului la curtea de apel.

Astfel,

art. XXIV alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în

primă instanță a infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din

Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr.

202/2010, dacă aceste instanțe au fost legal învestite înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la „procesele în curs de judecată"

utilizată în art. XXIV alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecată în primă

instanță, ci și la judecata în apel și în recurs.

În

același timp, art. XXIV alin. (3) prevede că, în caz de desființare sau casare

cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță) sunt aplicabile noile

dispoziții privind competența, de unde rezultă că, în lipsa dispoziției de

desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare (la prima instanță), sunt

aplicabile vechile dispoziții privind competența de judecată în apel și în

recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în

baza art. 385

pct. 2 lit. c) teza a II-a C. proc. pen., va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 292 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, privind pe intimatul inculpat M.A.D., va casa această decizie și va

trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.A.D. împotriva

sentinței penale nr. 579 din 06 iunie 2011 pronunțată de pronunțată de

Judecătoria Slobozia, la Tribunalul București.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.