ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 599/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171 din 31 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Gorj s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul M.I.M. la:

- 2 ani și 2 luni

(doi ani și două luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ce urmează a fi executată

conform art. 66 C. pen.

În baza art. 292 C.

pen. raportat la art. 14 din O.U.G. nr. 16/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., a fost condamnat același inculpat la:

- 7 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată.

S-a constatat că

infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de furt

calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare

cu aplicarea art. 81 - 82 C. pen. prin Sentința penală nr. 685 din 19 aprilie

2011 a Judecătoriei Târgu Jiu în Dosarul nr. 6121/318/2011, rămasă definitivă

prin nerecurare la 1 mai 2011.

În baza art. 85 C.

pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta

cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2

ani și 2 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendă executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni sub

supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen. a fost stabilit termen de încercare de 6 ani.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

3

lit. a) - d) C. pen., respectiv:

să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui

sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care nu

îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite de instanță,

precum și în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârșește o nouă

infracțiune.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată durata executată de la 1 aprilie 2011 la 19 aprilie 2011.

A fost admisă în

parte acțiunea civilă.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la

plata sumei de 13.289 RON, cu accesoriile aferente până la data achitării

integrale a prejudiciului către partea civilă Statul Român reprezentat de

A.N.A.F. București și D.G.F.P. Gorj.

A fost respinsă

cererea privind luarea măsurilor asigurătorii.

În baza art. 348 C.

proc. pen. au fost anulate parțial cele 48 de adeverințe de primire și plată în

ceea ce privește mențiunea falsă, respectiv sursa de proveniență a deșeurilor

valorificate, existente la dosarul de urmărire penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 298/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în

judecată în stare de libertate inculpatul M.I.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen. raportat la art. 14 din

O.U.G. nr. 16/2001 2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu

aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

Din analiza actelor

și probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal din 28 iunie 2011

întocmit de D.G.F.P. Gorj; 48 adeverințe de primire și plată; declarațiile

martorilor P.A., P.A.I. și declarațiile inculpatului M.I.M., instanța a

reținut:

În fapt, inculpatul

M.I.M., împreună cu M.N., în calitate de persoane fizice neautorizate, în

perioada mai 2010 - februarie 2011 au valorificat deșeuri metalice către SC

N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin, fără a declara obiectul impozabil organelor

fiscale.

Prin Rezoluția nr.

328/P/2011 din 10 aprilie 2012 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de

învinuitul M.N. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 RON,

întrucât acesta achitase integral prejudiciul în cuantum de 653 RON. Totodată,

s-a disjuns materialul de urmărire penală față de inculpatul M.I.M. în vederea

continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Inculpatul M.I.M. este o persoană

fără ocupație, care în perioada 24 mai 2010 - 15 februarie 2011 a cumpărat

deșeuri de fier de la diferite persoane de pe raza municipiului Motru și a

localităților învecinate, pe care le-a transportat și comercializat la centrul

de colectare fier vechi SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin în schimbul sumei

totale de 83.055 RON.

Cu ocazia

valorificării fierului vechi, inculpatul M.I.M. a declarat de fiecare dată în

fals, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. că fierul provine din

gospodăria proprie, semnând adeverințele de predare/primire emise de societatea

sus-menționată. În acest sens, martora P.A.I., casier la SC N.C.R. SRL

Drobeta-Turnu Severin, a eliberat inculpatului un număr de 48 adeverințe de

primire și plată, în format electronic, pe care acesta le-a semnat la rubricile

"cunosc faptul că falsul în declarații constituie infracțiune și se

pedepsește conform C. pen." și "declar pe proprie răspundere că

materialele provin din gospodărie proprie".

Sumele de bani obținute

de către inculpat din valorificarea deșeurilor trebuiau declarate la organele

fiscale, iar impozitul pe venit trebuia calculat prin reținere la sursă la

momentul plății veniturilor de către plătitorul de venituri, prin aplicarea

unei cote de 16% asupra venitului brut, conform art. 79 din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., însă acesta nu a declarat, calculat și virat impozitul pe

venit la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în

care a fost reținut, ascunzând sursa impozabilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 152 din H.G. nr. 44/2004, privind normele metodologice de

aplicare a C. fisc., se impozitează veniturile obținute din valorificarea prin

centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și alte asemenea și

care nu provin din gospodăria proprie.

Astfel, urmare a

verificărilor efectuate de către D.G.F.P. Gorj, prin procesul-verbal din 28

iunie 2011, s-a constatat faptul că persoana fizică neautorizată M.I.M. s-a

sustras de la plata obligațiilor fiscale, respectiv a impozitului pe venit, ca

urmare a nedeclarării sursei de proveniență a deșeurilor valorificate în baza

celor 48 de adeverințe de primire și plată în cuantum de 13.289 RON, la care au

fost calculate obligații fiscale accesorii în cuantum de 1.416 RON.

Fiind ascultat,

inculpatul M.I.M. a declarat că fierul vechi comercializat la centrul de

colectare aparținând SC N.C.R. SRL Drobeta-Turnu Severin provenea în cea mai

mare parte de la diverse persoane fizice de pe raza județului Gorj cărora le

dădea în schimb vase din plastic sau din metal, iar o mică parte provenea din

gospodăria proprie, fără a putea preciza în ce cantitate. în aceste condiții,

inculpatul avea obligația să bifeze varianta "b - alte surse" de pe

adeverințele de primire și plată și să fie impozitat cu 16%, impozit reținut la

sursă.

Inculpatul, pe timpul

urmăririi penale a avut o atitudine sinceră dar în fața instanței nu s-a

prezentat.

Statul Român,

reprezentat de A.N.A.F. București și D.G.F.P. Gorj, s-a constituit parte civilă

cu suma de 14.705 RON, reprezentând 13.289 RON impozit pe venit și obligații

fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON.

În drept, faptele

inculpatului M.I.M. de a ascunde în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, sursa impozabilă, respectiv veniturile realizate din

valorificarea deșeurilor metalice în perioada mai 2010 - februarie 2011, în

scopul sustragerii de la plata sumei de 13.289 RON reprezentând impozit pe

venit, declarând în fals, în baza aceleiași rezoluții infracționale, că fierul

vechi provine din gospodărie proprie, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în

declarații, prevăzute de art. 292 C. pen. raportat la art. 14 din O.U.G. nr.

16/2001 2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, instanța a reținut următoarele:

Statul Român,

reprezentat de A.N.A.F. București și D.G.F.P. Gorj, s-a constituit parte civilă

cu suma de 14.705 RON, reprezentând 13.289 RON impozit pe venit și obligații

fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, republicată, impozitele, taxele,

contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat sunt creanțe fiscale

principale iar majorările de întârziere stabilite conform legii sunt obligații

de plată accesorii. Potrivit dispozițiilor art. 119 alin. (2) din același act

normativ, nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu

titlu de obligații fiscale accesorii. Așadar, legea interzice obligarea unei

persoane la plata unor sume de bani cu titlu de majorări de întârziere

calculate la o sumă datorată cu același titlu, de majorări de întârziere.

Față de cele ce

preced, instanța a admis în parte acțiunea civilă și, potrivit dispozițiilor

art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul

la plata sumei de 13.289 RON, cu accesoriile aferente până la data achitării

integrale a prejudiciului către partea civilă Statul Român reprezentat de

A.N.A.F. București și D.G.F.P. Gorj.

Cererea părții civile

de luare a măsurilor asigurătorii a fost respinsă ca nefondată, având în vedere

că organul de urmărire penală a specificat fără echivoc că în cauză nu s-au

dispus măsuri asigurătorii, dat fiind faptul că în urma probelor administrate,

s-a stabilit că inculpatul nu figurează în evidențe cu bunuri mobile sau

imobile.

Având în vedere cele

expuse în starea expozitivă instanța, potrivit dispozițiilor art. 348 C. proc.

pen., a anulat parțial cele 48 de adeverințe de primire și plată în ceea ce

privește mențiunea falsă, respectiv sursa de proveniență a deșeurilor

valorificate, existente la dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel;

Într-o primă critică,

s-a susținut că prejudiciul produs prin infracțiune bugetului general

consolidat al statului este de 14.705 RON, sumă cu care s-a constituit parte

civilă în procesul penal, cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a

debitului, așa încât se impune obligarea inculpatului la plata întregii sume.

Prin cea de-a doua

critică, s-a invocat că, în mod greșit s-a respins cererea de instituire a

sechestrului pe bunurile inculpatului în vederea reparării pagubei, fiind

incidente prev. art. 163 și urm. C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 252/2013 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. -

D.G.F.P. Gorj împotriva Sentinței penale nr. 171 din 31 mai 2013, pronunțată de

Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1980/95/2013, fiind obligat inculpatul și la

obligațiile fiscale accesorii în sumă de 1.416 RON și au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.705 RON, din care 13.289 RON

impozit pe venit și 1.416 RON obligații fiscale accesorii.

Potrivit art. 119,

120 C. proc. fisc. pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor

a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități

de întârziere.

Aceste dispoziții nu

fac distincție după cum neachitarea la termen a obligațiilor de plată se

datorează unei simple culpe sau intenții și din moment ce acestea se datorează

pentru neplata din culpă, cu atât mai mult se datorează în cazul neachitării cu

intenție.

De asemenea, practica

judiciară a reținut că în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, prin

prejudiciu produs se înțelege nu doar paguba efectivă (lucrum cessans),

constând în obligațiile fiscale ci și beneficiul nerealizat (damnum emergens)

reprezentat de penalități de întârziere calculate conform C. proc. fisc. (Decizia

penală nr. 4144 din 6 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Suma de 1.416 RON

reprezintă obligații fiscale accesorii calculate la suma de 13.289 RON impozit

pe venit și nu majorări de întârziere la obligațiile fiscale accesorii, astfel

cum a reținut instanța de fond, așa încât se constată că apelul este fondat sub

acest aspect, urmând a fi reformată hotărârea atacată, dispunându-se obligarea

inculpatului și la plata acestei sume.

De altfel, inculpatul

a fost de acord să achite întreaga sumă pretinsă de partea civilă, respectiv

14.705 RON, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în cursul urmăririi

penal.

Critica referitoare

la instituirea sechestrului asigurător este însă neîntemeiată.

Chiar din actul de

sesizare a instanței, Parchetul arată că inculpatul nu figurează în evidente cu

bunuri mobile sau imobile.

Ori, în raport de

prevederile art. 165, 166 C. proc. pen., care reglementează procedura

sechestrului și în care se prevede că "organul care procedează la

aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile

sechestrate", încheind proces-verbal cu descrierea amănunțită a acestora,

este evident că sechestrul nu poate fi aplicat decât asupra unor bunuri

existente.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj, criticând

modul în care au fost stabilite obligațiile fiscale accesorii precum și

respingerea cererii de instituire a sechestrului pe bunurile inculpatului în

vederea reparării pagubei.

Examinând cauza prin

prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul

părții civile este fondat, urmând a fi admis, pentru cele ce succed.

Având în vedere că în

cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar

conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr.

255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică

legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013.

Recursul a fost

motivat la data de 19 iulie 2013, deci cu mult înaintea primului termen de

judecată fixat la data de 18 februarie 2014, cu respectarea disp. art. 385

10

C. proc. pen., iar partea civilă a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Criticile formulate

de partea civilă vizează legalitatea soluției pronunțată de instanța de apel cu

privire la latura civilă, așa încât se încadrează în cazul de casare mai sus

menționat, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea

este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a

legii".

Instanța de apel a

reținut în mod eronat că A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte

civilă cu suma de 14.705 RON, compusă din suma de 13.289 RON reprezentând

impozit pe venit și din suma de 1.416 RON, reprezentând obligații fiscale

accesorii datorate bugetului de stat.

Așa cum rezultă din

dosarul instanței de fond, Statul Român reprezentat de A.N.A.F. București și

D.G.F.P. Gorj s-a constituit parte civilă cu suma de 13.289 RON reprezentând

prejudiciu cauzat prin neplata impozitului pe venit, precum și cu accesoriile

aferente până la achitarea integrală a prejudiciului, sens în care inculpatul a

și fost obligat prin hotărârea primei instanțe.

De asemenea, în apel,

la fel ca și în recurs, partea civilă a susținut că prejudiciul produs prin

infracțiune bugetului general consolidat al statului este de 14.705 RON (13.289

RON - impozit pe venit și 1.416 RON - obligații fiscale accesorii), sumă cu care

s-a constituit parte civilă în procesul penal și că la această sumă trebuie să

se adauge accesoriile aferente până la achitarea integrală a debitului.

Însă, așa cum corect

s-a menționat în hotărârea primei instanțe, în conformitate cu art. 21, art. 22

lit. d), art. 119 alin. (2) și art. 124

1

din O.G. nr. 92/2003

republicată, obligațiile de plată accesorii (dobânzi, penalități de întârziere

sau majorări de întârziere) se calculează prin raportare la creanțele fiscale

principale (impozite, taxe, contribuții și alte sume ce constituie venituri ale

bugetului general consolidat) și nu se datorează dobânzi, penalități de

întârziere și majorări de întârziere (acestea din urmă fiind datorate pentru

neachitarea obligațiilor de plată datorate bugetelor locale) pentru sumele

datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii.

Or, suma de 1.416 RON

reprezintă obligații fiscale accesorii calculate până la data de 28 iunie 2011,

la suma de 13.289 RON impozit pe venit - ce constituie creanța fiscală

principală, așa încât suma de 1.416 RON nu poate fi inclusă în debitul

principal, la care se calculează accesoriile. Această sumă este însă inclusă în

calculul accesoriilor aferente până la data achitării integrale a

prejudiciului, la care a fost obligat inculpatul prin sentința penală

pronunțată în cauză, fără să fie necesară evidențierea sa distinctă.

Instanța de apel a

admis calea de atac,. însă, dispunând obligarea inculpatului doar la plata

sumei de 1.416 RON cu titlu de obligații fiscale accesorii către bugetul

statului, a limitat cuantumul accesoriilor, creând, astfel, o situație

nefavorabilă părții civile în propria cale de atac, cu încălcarea disp. art.

372 C. proc. pen.

Unul dintre

principiile generale care guvernează repararea pagubei cauzate prin fapta

ilicită este acela al acoperirii ei integrale, ceea ce presupune ca autorul

prejudiciului să repare nu doar paguba efectivă, ci și beneficiul nerealizat.

În cazul infracțiunii de evaziune fiscală, paguba efectivă corespunde creanței

fiscale principale, iar beneficiul nerealizat este reprezentat de accesoriile

calculate conform C. proc. fisc.

În conformitate cu

disp. art. 24, art. 119, art. 120 și art. 120

1

din O.G. nr. 92/2003

republicată, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare

silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de

lege. Accesoriile pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a

obligațiilor de plată, se datorează după acest termen și se calculează până la

data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Drept urmare, și în

speță, accesoriile se datorează până la achitarea integrală a creanței fiscale

principale, ce constă în suma de 13.289 RON. Or, potrivit deciziei atacate,

aceste accesorii sunt doar în sumă de 1.416 RON, fără să fie avute în vedere

accesoriile datorate și după data de 28 iunie 20111, până la achitarea

integrală a debitului.

Soluția primei

instanțe este în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc. iar prin decizia

recurată s-a încălcat principiul non reformatio in pejus.

Drept urmare, în temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul, va casa

în totalitate decizia și va menține Sentința penală nr. 171 din 31 mai 2013,

pronunțată de Tribunalul Gorj.

Văzând și

dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. privind cheltuielile, judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj împotriva Deciziei penale

nr. 252/2013 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpatul M.I.M.

Casează decizia

penală mai sus menționată și menține Sentința penală nr. 171 din 31 mai 2013,

pronunțată de Tribunalul Gorj.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu

desemnat pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS