ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2615/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2615/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 78 din data de 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, s-a
admis cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice dată
faptei de evaziune fiscală prin actul de sesizare, prin reținerea circumstanței
agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., după cum urmează: din
infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C.
pen.
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen.
și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul
M.D., fiul lui G. și M., arestat în altă cauză, în prezent încarcerat în
Penitenciarul Colibași, județul Argeș, la pedeapsa principală de 5 ani
închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după
executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 23 lit. b) și c) din Legea
nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și
pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor
de terorism, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 25 raportat la art. 290 C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni
închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului
drepturile accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și
c) C. pen., pe perioada executării pedepsei.
S-a constatat că aceste infracțiuni deduse
judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul M.D. a fost anterior
condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 123/F din 02 noiembrie 2005 a
Tribunalului Vâlcea, pe care le-a descontopit și le-a repus în individualitatea
lor: 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a), b), c) C. pen., 5 luni închisoare, 10 luni închisoare, 2 luni
închisoare și 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114/2003 a
Judecătoriei Rm. Vâlcea.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au
contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost
anterior condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 123/F din 02 noiembrie
2005 a Tribunalului Vâlcea și s-a dispus ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa
cea mai grea, de 8 ani, plus un spor de 2 ani închisoare, în total având de
executat 10 ani închisoare în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35
C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului M.D. în
pedeapsa complementară cea mai grea, de 4 ani, și s-a interzis acestuia
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)
și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus
din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23 octombrie - 29 octombrie 2009
și de la 24 decembrie 2009 până în prezent.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei
emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat
încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea
prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1)
lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui G. și E., arestat în altă
cauză, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul Argeș, la
pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 ani
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a I-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost
condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata
executării pedepsei principale.
S-a constatat că aceste infracțiuni deduse
judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul S.G. a fost
condamnat anterior definitiv, prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011 a
Judecătoriei Tg. Jiu și Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a
Judecătoriei Tg. Jiu, care au fost descontopite și repuse în individualitatea
lor: 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011
și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, prin
Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au
contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost
anterior condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011 a
Judecătoriei Tg. Jiu și Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a
Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa de 5 ani
închisoare plus un spor de 1 an, în total 6 ani închisoare în regim de
detenție, potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35
C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului în
pedeapsa complementară cea mai grea, de interzicere a exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o
durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata
executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus
din pedeapsa aplicată perioada executată de la 01 iunie 2008 la 10 octombrie
2009 și de la 13 decembrie 2011 până în prezent.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei
nr. 482 din 12 decembrie 2011 emis anterior de Judecătoria Tg. Jiu și s-a
dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat
încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea
prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1)
lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., a fost condamnat inculpatul G.O.I., fiul lui I. și C., la pedeapsa
principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 3 ani
interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost
condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată
inculpatului G.O.I., prin Sentința penală nr. 92 din 22 septembrie 2010 a
Judecătoriei Târgu Lăpuș și s-au descontopit pedepsele de 2 ani închisoare,
aplicată prin Sentința penală nr. 807 din 03 aprilie 2008 a Judecătoriei Baia
Mare, 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 92 din 22 septembrie
2010 a Judecătoriei Tg. Lăpuș și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C.
pen.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au
contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost
anterior condamnat definitiv și s-a dispus ca inculpatul G.O.I. să execute
pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35
C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului G.O.I. în
pedeapsa complementară cea mai grea de 5 ani interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c)
C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata
executării pedepsei principale.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat
încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea
prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1)
lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui
P. și E., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
În baza art. 81 și 82 din C. pen., s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de
încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus
suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate
a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras
atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.
pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus
anularea următoarelor facturi și chitanțe falsificate: Facturile fiscale emise
de S.C. "F." S.R.L. Baia Mare către S.C. "S." S.R.L.,
(aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"C. C." S.R.L. Tg. Lăpuș, (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.);
Facturile fiscale emise de S.C. "E. C. P." S.R.L. Suceava către S.C.
"S." S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.), Facturile
fiscale emise de S.C. "D. C." S.A. Iași către S.C. "S."
S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de
S.C. "S." S.R.L. Vaslui către S.C. "S." S.R.L., (aflate în
original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "R.
C." S.R.L. Bacău către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în
vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M. P." S.R.L.
Iași, către S.C. "S." S.R.L (aflate în original, în vol. 4 dosar
u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G. M." S.R.L. Rm.Vâlcea către
S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.);
Facturile fiscale emise de S.C. "U. P. C." S.R.L. Zalău, către S.C.
"S." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile
fiscale emise de S.C. "P." S.R.L. Vâlcea către S.C. "S."
S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); facturile fiscale emise de
S.C. "P. A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L.
(aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C.
"P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.);Chitanțele fiscale emise de S.C.
"P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L., (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C.
"P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L., (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"C.C." S.R.L. Baia Mare către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"G.C.M." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "G.C.M."
S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5
dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu
către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.);
Chitanțele fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C.
"T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele
fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T."
S.R.L., (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de
S.C. "G.P." S.R.L. Craiova către S.C. "T." S.R.L. (aflate
în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanța fiscală emisă de către S.C.
"G.P." S.R.L. către S.C. "T." S.R.L., (aflată în original,
în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "L.P." (aflate
în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"L.P." S.R.L. Brașov către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.
"M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C.
"M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C.
"M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în
fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.).
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu
referire la prevederile Legii nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul
Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei
hotărâri judecătorești în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în
formă legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul
comerțului.
În baza art. 163 - 166 C. proc. pen. raportat
la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asigurătorie a
sechestrului, dispusă prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009 de
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor
mobile și imobile deținute de inculpații M.D. și G.O.I., în vederea reparării
prejudiciului cauzat părții civile Statul Român prin Agenția Națională de
Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Vâlcea.
În baza art. 163 - 166 C. proc. pen. raportat
la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a
sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.G. și S.G.,
în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile Statul Român, prin
Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Vâlcea.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la
art. 998 - 999 și art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă
formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare
Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea.
Au fost obligați inculpații M.D., S.G., în
solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. "S." S.R.L. Rm.
Vâlcea și S.C. "T." S.R.L. Rm. Vâlcea, prin lichidatori judiciari
S.C. "G.A." S.R.L., respectiv S.C. "V.C.I." Rm. Vâlcea, să
plătească părții civile suma de 11.010.354 RON despăgubiri civile (TVA și
impozit pe profit) plus majorări de întârziere, până la data achitării
integrale a debitului.
Au fost obligați inculpații G.O.I., S.G. în
solidar cu inculpații M.D. și S.G. - ultimii doi în solidar cu părțile
responsabile civilmente - să plătească aceleiași părți civile, cu același
titlu, suma de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255,66 RON (al doilea),
sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.011.354 RON, plus majorări de
întârziere până la data achitării integrale a debitului.
Au fost obligați inculpații la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond
a analizat materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât
și în faza cercetării judecătorești și a stabilit că inculpații M.D., S.G. și
G.O.I. au fost cercetați și condamnați în alte cauze (primii doi fiind
condamnați la pedepse cu închisoarea, iar cel de al treilea cu suspendarea
condiționată a executării, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni).
În cursul procesului, cu excepția
inculpatului S.G., ceilalți inculpați au recunoscut în totalitate săvârșirea
faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.
Declarațiile martorilor, coroborate cu
documentele și cu sesizarea formulată de D.G.F.P. Vâlcea, rapoartele de
constatare tehnico-științifică grafică, procesele-verbale întocmite de organele
de urmărire penală, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor
și comunicărilor audio, procesele-verbale de verificare a mijloacelor de
transport, facturile și chitanțele fiscale în original, documentele bancare
respectiv cecurile de retragere în numerar, cererile de eliberare numerar,
extrase de cont bancare, ordinele de plată, rapoartele de inspecție fiscală și
alte înscrisuri, precum și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut
săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, confirmă pe deplin vinovăția
acestora.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S.G.,
care a negat faptul că i-ar fi dat inculpatului M.D. cele 32 de facturi fiscale
și 34 de chitanțe fiscale, apărarea acestuia nu a putut fi luată în
considerare, fiind infirmată de declarațiile inculpaților M.D., S.G., G.O.I. și
de declarațiile martorului M.D., care au relatat că, la Hotelul S. din Tg. Jiu,
inculpatul S. a pus la dispoziția inculpatului S.G. aceste documente fiscale,
dar pentru că era sub influența băuturilor alcoolice, documentele au fost
completate de inculpatul G. și martorul M.
În faza cercetării judecătorești, inculpații
au contestat cuantumul prejudiciului pretins de partea civilă, motiv pentru
care s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile judiciare.
Împotriva acestui mijloc de probă, inculpații
au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a admis, având în vedere că
inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru aceleași acte materiale (37
facturi fiscale emise de S.C. "S." S.R.L. Rm. Vâlcea către S.C.
"S.A." S.R.L.) în două dosare diferite, respectiv 941/90/2009
(prezenta cauză) și nr. 15807/318/2009 a Judecătoriei Tg. Jiu.
Expertul contabil a stabilit că prejudiciul
total produs de societățile comerciale administrate de inculpatul M.D. (TVA
plus impozitul pe profit) este în sumă de 11.010.354 RON, la care inculpații M.
și S. au avut fiecare o contribuție de câte 4.497.859,16 RON, inculpatul G. a
avut o contribuție de 1.779.380 RON, iar inculpatul S. de 235.255,66 RON -
echivalentul în euro la cursul monedei naționale fiind de 2.560.547 euro.
Din materialul probator a rezultat că scopul
urmărit de inculpați a constat în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale
datorate bugetului de stat. S-a remarcat că fiecare participant la activitatea
infracțională a obținut un beneficiu de pe urma acesteia, material concretizat
în sumele rămase la dispoziția societăților administrate de inculpatul M.D.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor,
procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice față de toți
inculpații, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.
75 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-i
privește pe inculpații M. și S. în condițiile art. 13 C. pen.
Instanța de fond a apreciat că cererea este
admisibilă doar în parte, respectiv reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a) și
art. 13 din C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât
între momentul săvârșirii faptelor, 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005 și până la
momentul judecății s-au succedat două acte normative: Legea nr. 87/1994 și
Legea nr. 241/2005.
A considerat că legea penală mai favorabilă
în prezenta cauză este ultimul act normativ, respectiv Legea nr. 241/2005, deși
limitele de pedeapsă, sancțiunea complementară sunt identice în cele două legi,
ultimul act normativ este mai favorabil, dacă se are în vedere faptul că
prevede cauze de nepedepsire, de atenuare a răspunderii penale, iar prin alin.
(3) al art. 9 a fost instituită o cauză de majorare a limitelor de pedeapsă cu
3 ani, dacă prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro, în echivalentul
monedei naționale. Prioritar este criteriul sancționator.
De asemenea, s-a apreciat că nu sunt
aplicabile nici prevederile art. 37 lit. a) C. pen. față de inculpații M. și
S., întrucât infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite anterior
rămânerii definitive a sentinței, fiind concurente cu infracțiunea din prezenta
cauză.
În schimb, s-a considerat ca fiind aplicabile
dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., întrucât faptele au fost săvârșite de
trei sau mai multe persoane împreună.
Față de inculpații M., S. și G., care în tot
cursul procesului au adoptat o comportare sinceră, recunoscând săvârșirea
faptelor reținute în actul de sesizare, instanța de fond a aplicat dispozițiile
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., având în vedere Decizia nr. 1.470
din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că
dispozițiile art. 320
1
sunt neconstituționale, în măsura în care
înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; ele se aplică inculpaților
trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, care la intrarea în vigoare a
dispozițiilor art. 320
1
din C. proc. pen. au depășit momentul
procesual al începerii cercetării judecătorești, dar nu au fost judecați
definitiv, așa cum este și cazul celor trei inculpați.
Ca atare, s-a considerat că aceștia
beneficiază de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., căci în caz
contrar ar fi afectat principiul egalității cetățenilor în fața legii, precum
și principiul aplicării legii penale mai favorabile.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului
M.D., care în calitate de administrator al S.C. "S." S.R.L. și S.C.
"T." S.R.L. a înregistrat în evidențele contabile ale celor două
societăți facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăți comerciale, în
scopul sustragerii de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.
9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., art. 75 lit. a), art. 13 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași
perioadă, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a ascuns
și a disimulat adevărata natură a provenienței banilor rezultați în modalitatea
descrisă mai sus (prin neevidențierea în contabilitate a banilor intrați în
conturile bancare, prin înregistrarea unor facturi fictive sau transferarea
banilor, fără documente justificative, din contul S.C. "S." S.R.L. în
contul S.C. "T." S.R.L.) și a utilizat aceste sume de bani în interes
personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă
operațiuni financiare nereale (achiziții, plata în avans a salariilor,
restituire aport patron), constituie infracțiunea de spălare de bani, fiind
prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Fapta inculpatului M.D., care în perioada 20
ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în
mod repetat, cu intenție, i-a determinat pe inculpații S. și G. să procure,
întocmească în fals facturi și chitanțe fiscale, pe care le-a înregistrat în
evidențele fiscale ale societăților sale, s-a apreciat că întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal
prev. de art. 363 C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul
Teritorial Pitești și inculpații M.D., S.G., G.O.I. și S.G.
În apelul procurorului a fost criticată
sentința penală pentru nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a disp. art.
320
1
C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului S.G. a fost
greșit individualizată, în mod greșit s-a apreciat că inculpatul M.D. nu se
află în stare de recidivă, nu s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul
M.D., precum și critici privind soluționarea greșită a laturii civile.
Inculpații au formulat critici de
netemeinicie și au solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus.
Prin Decizia penală nr. 151/A din 21
decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Pitești, împotriva Sentinței penale nr. 78 din 25
aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr.
941/90/2009.
A desființat, în parte, sentința atacată și,
rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. în
pedepsele componente și a înlăturat sporul.
A repus pedepsele în individualitatea lor.
A reținut inculpatului starea de recidivă
postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de pedeapsa care
i-a fost aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 114 din 05 februarie 2003 a
Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 09
decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit
pedepsele concurente stabilite prin sentința penală atacată cu pedepsele
aplicate inculpatului M.D. prin Sentința penală nr. 123/F din 02 ianuarie 2005
a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 1.744 din 12 mai 2009
a I.C.C.J., urmând ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8
ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 9 ani închisoare.
În baza art. 86
4
C. pen., a fost
revocată dispoziția de suspendare sub supraveghere a pedepsei de 3 ani
închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 114 din 05 februarie
2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din
09 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și a dispus ca această
pedeapsă să se execute alături de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în
total 12 ani închisoare.
A dedus din această pedeapsă perioada
arestului preventiv, cuprinsă între 23 octombrie 2003 și 29 octombrie 2003.
A înlăturat dispoziția de instituire a
măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpaților S.G. și S.G.
și a dispus menținerea măsurii asigurătorii luate de procuror prin Ordonanța
nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009, asupra bunurilor inculpaților sus-numiți.
A menținut restul dispozițiilor sentinței
penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate
de inculpații M.D., fiul lui G. și M., S.G., fiul lui G. și E., G.O.I., fiul
lui I. și C. și S.G., fiul lui P. și E., împotriva aceleiași sentințe, pe care
i-a obligat la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care
câte 300 RON onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului
Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța
de prim control judiciar a reținut că sunt întemeiate doar criticile formulate
de parchet referitoare la antecedența penală a inculpatului M.D., arătând că în
raport cu pedeapsa ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 5
februarie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin Decizia penală nr.
540 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, acesta se afla în stare de
recidivă postcondamnatorie potrivit disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât
activitatea infracțională dedusă judecății a fost desfășurată în perioada 20
ianuarie 2003 - 5 august 2005, iar ultimul act material a fost comis după
rămânerea definitivă a condamnării pronunțate pe numele său de Judecătoria
Râmnicu Vâlcea, în termenul de încercare de 5 ani fixat de această instanță.
Sub aspectul soluționării laturii civile a
cauzei a apreciat instanța de prim control judiciar că sunt întemeiate doar
criticile referitoare la omisiunea instanței de fond de menținere a măsurii
asigurătorii.
Criticile de netemeinicie formulate
deopotrivă de parchet și inculpați au fost apreciate ca nefondate reținând
instanța de prim control judiciar că pedepsele aplicate de instanța fondului
corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs,
în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385
3
C. proc. pen.,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații M.D., S.G. și G.O.I.
Criticile formulate de parchet vizează
greșita reținere a disp. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., față de
inculpații M.D., S.G. și G.O.I. - caz de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., invocând sub acest aspect faptul că
inculpații nu s-au prevalat de aceste dispoziții legale la termenul de judecată
imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011.
În recursul parchetului este invocat și cazul
de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. cu referire la
inculpatul S.G., apreciind că pedeapsa aplicată acestuia este prea blândă în
raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.
Este criticat, de asemenea și modul de
soluționare a laturii civile - caz de casare prev. de art. 385
9
pct.
17
2
C. proc. pen. - sub acest aspect parchetul susține că instanțele
inferioare trebuiau să dispună obligarea în solidar a inculpaților la plata
sumei de 12.212.322,96 RON reprezentând TVA plus impozit pe profit adică
contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului plus
dobânzi, majorări și penalități de întârziere calculate până la data achitării
integrale a debitului.
Recurentul inculpat M.D. a formulat critici
din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 10 C.
proc. pen. și a arătat că instanțele inferioare nu au administrat probele
solicitate de el în sensul audierii unor martori.
De asemenea, este invocat și cazul de casare
prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., în raport de care
inculpatul M.D. susține că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept
consecință greșita sa condamnare. În baza cazului de casare prev. art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., inculpatul M.D. solicită aplicarea unei pedepse într-un
cuantum mai mic.
Recurenții inculpați S.G. și G.O.I.
formulează critici din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei
penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen. cât și din perspectiva disp. art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că doar recursul declarat de parchet este
fondat însă numai în anumite limite pentru considerentele ce urmează a fi
expuse în continuare.
Înalta Curte reține că situația de fapt a
fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize obiective și
judicioase a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală cât și în
condiții de oralitate și nemijlocire, în faza de cercetare judecătorească,
faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanța de
fond să sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a
inculpaților M.D., S.G., G.O.I. și S.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor
reținute în sarcina fiecăruia.
În urma administrării unui vast ansamblu
probator a rezultat, în esență, că inculpatul M.D. în calitate de administrator
al S.C. "S." S.R.L. și S.C. "T." S.R.L. a înregistrat în
evidențele contabile ale celor două societăți facturi fiscale nereale, aparent
emise de 15 societăți comerciale, în scopul sustragerii de la plata TVA și a
impozitului pe profit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a),
art. 13 C. pen.
În sarcina inculpatului M.D. se reține și
comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b și c din
Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea
că în aceeași perioadă, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții
infracționale a ascuns și a disimulat adevărata natură a provenienței banilor
rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a utilizat aceste
sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor
documente care atestă operațiuni financiare nereale.
Tot în sarcina inculpatului M.D. se reține că
în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, în mod repetat, cu intenție, i-a determinat pe inculpații S.G.
și G.O.I. să procure și să întocmească în fals facturi și chitanțe fiscale, pe
care le-a înregistrat în evidențele contabile ale societăților sale, faptă ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în
înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25
rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpatului S.G. s-a reținut că
acesta în calitate de contabil de fapt al celor societăți comerciale
administrate de inculpatul M.D., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, l-a ajutat pe inculpatul M.D. să identifice și să procure
facturi și chitanțe fiscale în care personal a consemnat date nereale, în
vederea acoperirii vânzărilor efectuate fără documente legale și care ulterior
au fost înregistrate în evidențele contabile ale celor două societăți, pentru a
se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă ce
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la
infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9
lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75
alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen.
Tot în sarcina inculpatul S.G. s-a reținut că
în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a procurat și a
întocmit în fals mai multe documente cu regim special, în scopul de a-l ajuta
pe inculpatul M.D. să dea o formă licită vânzărilor efectuate prin cele două
societăți comerciale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată,
prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din conținutul probelor administrate în cauză
a rezultat că inculpatul G.O.I. în calitate de asociat al S.C. "P.A."
S.R.L. Tg. Lăpuș, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a
pus la dispoziția inculpatului M.D. documente fiscale, având cunoștință că
aceste documente nu erau procurate și puse în circulație în mod legal, pentru
ca inculpatul M.D. să acopere actele de comerț efectuate în mod ilicit și
pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă
ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.
rap. la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen.
În sarcina inculpatului G.O.I. se reține și
infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat
a procurat și întocmit în fals mai multe documente fiscale cu regim special, în
scopul de a-l ajuta pe inculpatul M.D. să dea o formă legală vânzărilor
efectuate prin cele două societăți comerciale.
În sarcina inculpatului S.G. se reține că în
calitate de asociat și de administrator al unei societăți comerciale a pus la
dispoziția inculpaților M.D. și S.O.I. documente financiar contabile ale
societății sale, ce au fost completate de martorul M.D., cunoscând că datele
consemnate în acestea nu corespund realității, pentru a-l ajuta pe inculpatul
M.D. să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă
ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la
infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 9
alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 75 lit. a) C. pen.
Inculpații au recunoscut comiterea faptelor
și au fost de acord cu situația de fapt reținută în actul de sesizare a
instanței fapt pentru care instanța fondului a judecat cauza în procedura
simplificată prev. de art. 320
1
C. proc. pen.
Criticile formulate parchet din perspectiva
cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc.
pen. referitoare la greșita reținere a disp. art. 320
1
C. proc. pen.
cu privire la inculpații M.D., S.G. și G.O.I. nu sunt întemeiate.
Susținerile parchetului în sensul că cererea
formulată de inculpați de reținere a disp. art. 320
1
C. proc. pen.
este tardivă, nu sunt întemeiate și nu își găsesc corespondent în actele
dosarului.
Potrivit disp. art. V din O.U.G. nr. 121 din
22 decembrie 2011 - în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea
judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,
disp. art. 320
1
C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la
primul termen cu procedura completă, imediat intrării în vigoare a prezentei
O.U.G.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului
primul termen după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 a
fost la data de 18 ianuarie 2012, când s-au formulat obiecțiuni la raportul de
expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească.
La termenul din 5 martie 2012, de asemenea,
s-au dezbătut aspecte referitoare la latura civilă a cauzei, iar la termenul
din 28 martie 2012 inculpații au solicitat un termen pentru a se lua cunoștință
de răspunsul la obiecțiuni.
La termenul din 11 aprilie 2012 au avut loc
dezbaterile pe fondul cauzei, ocazie cu care toți inculpații au solicitat a se
reține incidența disp. art. 320
1
C. proc. pen.
Este adevărat că termenul din 11 aprilie 2012
nu este primul termen cu procedura completă, imediat următor intrării în
vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, însă apreciază Înalta Curte că
acest aspect nu prezintă relevanță, cât timp din actele dosarului rezultă că
inculpații și-au exprimat voința de a beneficia de disp. art. 320
1
din C. proc. pen., încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 202 din 25
noiembrie 2010.
Mai mult decât atât la termenul din 2 martie
2011, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărătorii inculpaților M.D.,
S.G. și G.O.I. au solicitat a se reține incidența disp. art. 320
1
din C. proc. pen.
Prin Încheierea din 16 martie 2011, instanța
de fond a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se efectua un raport de
expertiză contabilă, iar toate termenele ulterioare au fost acordate numai
pentru efectuarea expertizei, a formulării obiecțiunilor și pentru a se
răspunde la obiecțiuni de către expert.
Cum între momentul repunerii pe rol a cauzei
- 16 martie 2011 - și judecarea pe fond din data de 11 aprilie 2012, a
intervenit O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 și ca atare deveneau incidente
în cauză disp. art. 320
1
C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că în
cauză nu se impunea ca inculpații să-și exprime în mod expres punctul de vedere
sub aspectul incidenței acestor dispoziții legale cât timp poziția lor sub
acest aspect a fost exprimată încă de la termenul din 16 martie 2011 - când
apărătorii inculpaților au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în această
procedură simplificată.
Pentru toate argumentele prezentate apreciază
Înalta Curte că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de prim
control judiciar, au apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 320
1
C. proc. pen., inculpații, prin apărători, solicitând judecarea cauzei în
această procedură, astfel că toate criticile formulate de parchet sub acest
aspect sunt nefondate, neavând suport în actele și lucrările dosarului.
Înalta Curte apreciază însă că sunt
întemeiate criticile formulate de parchet sub aspectul soluționării laturii
civile însă numai cu privire la modalitatea de obligare a inculpaților la plata
despăgubirilor civile către partea civilă.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor
acordate de instanța de fond către A.N.A.F., reține Înalta Curte că în mod
corect au fost acordate despăgubiri în cuantum de 11.010.354 RON, reprezentând
TVA și impozit pe profit, aceasta fiind suma de rezultă din expertiza contabilă
efectuată în faza de cercetare judecătorească.
În mod justificat instanța fondului a
stabilit că valoarea reală a prejudiciului este cea care rezultă din expertiza
contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești care s-a raportat la
veniturile obținute de S.C. S. S.R.L. și S.C. T. S.R.L. prin întocmirea
propriilor facturi de vânzare către alte societăți.
Sub aspectul aplicării principiului
solidarității inculpaților la plata prejudiciului apreciază Înalta Curte că
sunt întemeiate criticile formulate de parchet cât timp în mod greșit instanța
fondului a dispus obligarea inculpaților M.D., S.G. în solidar cu partea
responsabilă civilmente la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri către
partea civilă, iar ulterior i-a obligat pe cei 4 inculpați în solidar,
inculpații M.D. și S.G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente să
plătească părții civile sumele de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255.66
RON (al doilea) sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.010.354 RON.
Înalta Curte consideră că în mod greșit
instanța fondului a divizat plata prejudiciului cât timp din probele dosarului
rezultă răspunderea solidară a inculpaților cu privire la prejudiciul în
cuantum de 11.010.354 RON, sumă la plata cărora îi va obliga pe inculpați în
solidar, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L.
prin lichidator.
Referitor la partea responsabilă civilmente
S.C. T. S.R.L., reține Înalta Curte că prin Sentința civilă nr. 604 din 3
martie 2011 a Tribunalului Vâlcea s-a dispus radierea acesteia din Registrul
Comerțului fapt pentru care nu va mai reține răspunderea acestei societăți
comerciale la plata prejudiciului.
Criticile formulate deopotrivă de parchet
referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului S.G. și de inculpații M.D., S.G.
și G.O.I. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385
9
pct.
14 din C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate
inculpaților au fost just individualizate, instanța de fond acordând eficiența
necesară criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel
cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen.
Instanța de fond a stabilit un regim
sancționator diferențiat celor 4 inculpați ținând seama atât de participația
efectivă la activitatea infracțională cât și de circumstanțele personale ale
comiterii faptelor dând eficiența necesară și disp. art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen.
În mod corect a apreciat instanța de fond, în
cazul inculpatului S.G., că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi
atins fără privarea de libertate și chiar fără executarea acesteia, având în
vedere lipsa antecedentelor penale ca și contribuția lui efectivă la comiterea
faptei.
Reținând că pedepsele aplicate inculpaților
corespund funcțiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă și de
exemplaritate apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de parchet și
inculpați nu sunt apte să determine modificarea sancțiunilor penale.
Recurentul inculpat M.D. prin apărător a
formulat critici din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct.10 și 18 C. proc. pen., invocând sub acest aspect faptul că instanța de
fond nu a audiat anumiți martori și, de asemenea, că s-a comis o eroare gravă
de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare.
Având în vedere că inculpatul M.D. a
solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de
art. 320
1
C. proc. pen. ce presupune recunoașterea faptelor, iar
judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, Înalta Curte consideră că nu se impune a fi analizate aceste cazuri de
casare.
Față de considerentele arătate Înalta Curte
urmează ca în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva
Deciziei penale nr. 151/A din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa în parte Decizia penală și în parte
Sentința penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea și rejudecând
în fond:
Va admite pretențiile civile ale părții
civile A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și în
consecință obligă în solidar pe inculpații M.D., S.G., G.O.I. și S.G.,
inculpații M.D. și S.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.
S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G. A. S.R.L. la plata sumei
de 11.010.354 RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata
integrală a prejudiciului.
Va menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații
M.D., S.G., G.O.I. împotriva aceleiași decizii.
Va constata că inculpatul M.D. este arestat
în altă cauză.
Va obliga recurenții inculpați la plata sumei
de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -
Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 151/A din 21
decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Casează în parte Decizia penală și în parte
Sentința penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea și rejudecând
în fond:
Admite pretențiile civile ale părții civile
A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și în consecință
obligă în solidar pe inculpații M.D., S.G., G.O.I. și S.G., inculpații M.D. și
S.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. Râmnicu
Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G.A. S.R.L. la plata sumei de 11.010.354
RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata integrală a
prejudiciului.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații M.D., S.G., G.O.I. împotriva aceleiași decizii.
Constată că inculpatul M.D. este arestat în
altă cauză.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de
câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06
septembrie 2013.
Procesat de GGC - AM