ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2615/2013

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 78 din data de 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, s-a admis cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice dată faptei de evaziune fiscală prin actul de sesizare, prin reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., după cum urmează: din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., fiul lui G. și M., arestat în altă cauză, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul Argeș, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare. În temeiul art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe perioada executării pedepsei. S-a constatat că aceste infracțiuni deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul M.D. a fost anterior condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 123/F din 02 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, pe care le-a descontopit și le-a repus în individualitatea lor: 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., 5 luni închisoare, 10 luni închisoare, 2 luni închisoare și 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114/2003 a Judecătoriei Rm.

Vâlcea. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 123/F din 02 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea și s-a dispus ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani, plus un spor de 2 ani închisoare, în total având de executat 10 ani închisoare în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului M.D.

în pedeapsa complementară cea mai grea, de 4 ani, și s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23 octombrie - 29 octombrie 2009 și de la 24 decembrie 2009 până în prezent. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui G. și E., arestat în altă cauză, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul Argeș, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că aceste infracțiuni deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul S.G. a fost condamnat anterior definitiv, prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011 a Judecătoriei Tg. Jiu și Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tg.

Jiu, care au fost descontopite și repuse în individualitatea lor: 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; 2 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 375 din 02 martie 2011 a Judecătoriei Tg. Jiu și Sentința penală nr. 3.526 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare plus un spor de 1 an, în total 6 ani închisoare în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului în pedeapsa complementară cea mai grea, de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 01 iunie 2008 la 10 octombrie 2009 și de la 13 decembrie 2011 până în prezent.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 482 din 12 decembrie 2011 emis anterior de Judecătoria Tg. Jiu și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 13 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.O.I., fiul lui I. și C., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului G.O.I., prin Sentința penală nr. 92 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuș și s-au descontopit pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 807 din 03 aprilie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 92 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Tg.

Lăpuș și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele la care a fost anterior condamnat definitiv și s-a dispus ca inculpatul G.O.I. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 36 alin. (1) raportat la art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului G.O.I. în pedeapsa complementară cea mai grea de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., fiul lui P. și E., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 81 și 82 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor facturi și chitanțe falsificate: Facturile fiscale emise de S.C. "F." S.R.L. Baia Mare către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "C. C." S.R.L. Tg. Lăpuș, (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "E. C. P." S.R.L. Suceava către S.C. "S." S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.), Facturile fiscale emise de S.C.

"D. C." S.A. Iași către S.C. "S." S.R.L. (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "S." S.R.L. Vaslui către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "R. C." S.R.L. Bacău către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M. P." S.R.L. Iași, către S.C. "S." S.R.L (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G. M." S.R.L. Rm.Vâlcea către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "U. P. C." S.R.L. Zalău, către S.C. "S." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 4 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.

"P." S.R.L. Vâlcea către S.C. "S." S.R.L., (aflate în original, în vol. 4 dosar u.p.); facturile fiscale emise de S.C. "P. A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.);Chitanțele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L., (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș către S.C. "T." S.R.L., (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.

"C.C." S.R.L. Baia Mare către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "G.C.M." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "G.C.M." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "T." S.R.L. Tg. Jiu către S.C. "T." S.R.L., (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C.

"G.P." S.R.L. Craiova către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanța fiscală emisă de către S.C. "G.P." S.R.L. către S.C. "T." S.R.L., (aflată în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "L.P." (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "L.P." S.R.L. Brașov către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.); Facturile fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L.

Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în original, în vol. 5 dosar u.p.); Chitanțele fiscale emise de S.C. "M.F." S.R.L. Hida Sălaj către S.C. "T." S.R.L. (aflate în fotocopie, în vol. 5 dosar u.p.). În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile Legii nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în formă legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul comerțului. În baza art. 163 - 166 C. proc.

pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului, dispusă prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpații M.D. și G.O.I., în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea. În baza art. 163 - 166 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.G.

și S.G., în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 și art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea. Au fost obligați inculpații M.D., S.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. "S." S.R.L. Rm. Vâlcea și S.C. "T." S.R.L. Rm. Vâlcea, prin lichidatori judiciari S.C. "G.A." S.R.L., respectiv S.C. "V.C.I." Rm. Vâlcea, să plătească părții civile suma de 11.010.354 RON despăgubiri civile (TVA și impozit pe profit) plus majorări de întârziere, până la data achitării integrale a debitului.

Au fost obligați inculpații G.O.I., S.G. în solidar cu inculpații M.D. și S.G. - ultimii doi în solidar cu părțile responsabile civilmente - să plătească aceleiași părți civile, cu același titlu, suma de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255,66 RON (al doilea), sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.011.354 RON, plus majorări de întârziere până la data achitării integrale a debitului. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a analizat materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești și a stabilit că inculpații M.D., S.G. și G.O.I. au fost cercetați și condamnați în alte cauze (primii doi fiind condamnați la pedepse cu închisoarea, iar cel de al treilea cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni).

În cursul procesului, cu excepția inculpatului S.G., ceilalți inculpați au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței. Declarațiile martorilor, coroborate cu documentele și cu sesizarea formulată de D.G.F.P. Vâlcea, rapoartele de constatare tehnico-științifică grafică, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicărilor audio, procesele-verbale de verificare a mijloacelor de transport, facturile și chitanțele fiscale în original, documentele bancare respectiv cecurile de retragere în numerar, cererile de eliberare numerar, extrase de cont bancare, ordinele de plată, rapoartele de inspecție fiscală și alte înscrisuri, precum și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, confirmă pe deplin vinovăția acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.G., care a negat faptul că i-ar fi dat inculpatului M.D. cele 32 de facturi fiscale și 34 de chitanțe fiscale, apărarea acestuia nu a putut fi luată în considerare, fiind infirmată de declarațiile inculpaților M.D., S.G., G.O.I. și de declarațiile martorului M.D., care au relatat că, la Hotelul S. din Tg. Jiu, inculpatul S. a pus la dispoziția inculpatului S.G. aceste documente fiscale, dar pentru că era sub influența băuturilor alcoolice, documentele au fost completate de inculpatul G. și martorul M. În faza cercetării judecătorești, inculpații au contestat cuantumul prejudiciului pretins de partea civilă, motiv pentru care s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile judiciare.

Împotriva acestui mijloc de probă, inculpații au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a admis, având în vedere că inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru aceleași acte materiale (37 facturi fiscale emise de S.C. "S." S.R.L. Rm. Vâlcea către S.C. "S.A." S.R.L.) în două dosare diferite, respectiv 941/90/2009 (prezenta cauză) și nr. 15807/318/2009 a Judecătoriei Tg. Jiu. Expertul contabil a stabilit că prejudiciul total produs de societățile comerciale administrate de inculpatul M.D. (TVA plus impozitul pe profit) este în sumă de 11.010.354 RON, la care inculpații M. și S. au avut fiecare o contribuție de câte 4.497.859,16 RON, inculpatul G. a avut o contribuție de 1.779.380 RON, iar inculpatul S. de 235.255,66 RON - echivalentul în euro la cursul monedei naționale fiind de 2.560.547 euro.

Din materialul probator a rezultat că scopul urmărit de inculpați a constat în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. S-a remarcat că fiecare participant la activitatea infracțională a obținut un beneficiu de pe urma acesteia, material concretizat în sumele rămase la dispoziția societăților administrate de inculpatul M.D. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice față de toți inculpații, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații M. și S. în condițiile art. 13 C. pen. Instanța de fond a apreciat că cererea este admisibilă doar în parte, respectiv reținerea dispozițiilor art. 75 lit. a) și art. 13 din C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât între momentul săvârșirii faptelor, 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005 și până la momentul judecății s-au succedat două acte normative: Legea nr. 87/1994 și Legea nr. 241/2005.

A considerat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este ultimul act normativ, respectiv Legea nr. 241/2005, deși limitele de pedeapsă, sancțiunea complementară sunt identice în cele două legi, ultimul act normativ este mai favorabil, dacă se are în vedere faptul că prevede cauze de nepedepsire, de atenuare a răspunderii penale, iar prin alin. (3) al art. 9 a fost instituită o cauză de majorare a limitelor de pedeapsă cu 3 ani, dacă prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale. Prioritar este criteriul sancționator. De asemenea, s-a apreciat că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 37 lit. a) C. pen. față de inculpații M. și S., întrucât infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite anterior rămânerii definitive a sentinței, fiind concurente cu infracțiunea din prezenta cauză.

În schimb, s-a considerat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., întrucât faptele au fost săvârșite de trei sau mai multe persoane împreună. Față de inculpații M., S. și G., care în tot cursul procesului au adoptat o comportare sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 320 1 sunt neconstituționale, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; ele se aplică inculpaților trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, care la intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 320 1 din C. proc.

pen. au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, dar nu au fost judecați definitiv, așa cum este și cazul celor trei inculpați. Ca atare, s-a considerat că aceștia beneficiază de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., căci în caz contrar ar fi afectat principiul egalității cetățenilor în fața legii, precum și principiul aplicării legii penale mai favorabile. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.D., care în calitate de administrator al S.C. "S." S.R.L. și S.C. "T." S.R.L. a înregistrat în evidențele contabile ale celor două societăți facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăți comerciale, în scopul sustragerii de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a), art. 13 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a ascuns și a disimulat adevărata natură a provenienței banilor rezultați în modalitatea descrisă mai sus (prin neevidențierea în contabilitate a banilor intrați în conturile bancare, prin înregistrarea unor facturi fictive sau transferarea banilor, fără documente justificative, din contul S.C. "S." S.R.L. în contul S.C. "T." S.R.L.) și a utilizat aceste sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă operațiuni financiare nereale (achiziții, plata în avans a salariilor, restituire aport patron), constituie infracțiunea de spălare de bani, fiind prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Fapta inculpatului M.D., care în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, cu intenție, i-a determinat pe inculpații S. și G. să procure, întocmească în fals facturi și chitanțe fiscale, pe care le-a înregistrat în evidențele fiscale ale societăților sale, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații M.D., S.G., G.O.I.

și S.G. În apelul procurorului a fost criticată sentința penală pentru nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a disp. art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului S.G. a fost greșit individualizată, în mod greșit s-a apreciat că inculpatul M.D. nu se află în stare de recidivă, nu s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul M.D., precum și critici privind soluționarea greșită a laturii civile. Inculpații au formulat critici de netemeinicie și au solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus. Prin Decizia penală nr. 151/A din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva Sentinței penale nr. 78 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr. 941/90/2009.

A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente și a înlăturat sporul. A repus pedepsele în individualitatea lor. A reținut inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de pedeapsa care i-a fost aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 114 din 05 februarie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 09 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele concurente stabilite prin sentința penală atacată cu pedepsele aplicate inculpatului M.D. prin Sentința penală nr. 123/F din 02 ianuarie 2005 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 1.744 din 12 mai 2009 a I.C.C.J., urmând ca inculpatul M.D.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 9 ani închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocată dispoziția de suspendare sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 114 din 05 februarie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 09 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și a dispus ca această pedeapsă să se execute alături de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în total 12 ani închisoare. A dedus din această pedeapsă perioada arestului preventiv, cuprinsă între 23 octombrie 2003 și 29 octombrie 2003. A înlăturat dispoziția de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpaților S.G.

și S.G. și a dispus menținerea măsurii asigurătorii luate de procuror prin Ordonanța nr. 67/P/2007 din 21 ianuarie 2009, asupra bunurilor inculpaților sus-numiți. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.D., fiul lui G. și M., S.G., fiul lui G. și E., G.O.I., fiul lui I. și C. și S.G., fiul lui P. și E., împotriva aceleiași sentințe, pe care i-a obligat la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că sunt întemeiate doar criticile formulate de parchet referitoare la antecedența penală a inculpatului M.D., arătând că în raport cu pedeapsa ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 5 februarie 2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, acesta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât activitatea infracțională dedusă judecății a fost desfășurată în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, iar ultimul act material a fost comis după rămânerea definitivă a condamnării pronunțate pe numele său de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în termenul de încercare de 5 ani fixat de această instanță.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei a apreciat instanța de prim control judiciar că sunt întemeiate doar criticile referitoare la omisiunea instanței de fond de menținere a măsurii asigurătorii. Criticile de netemeinicie formulate deopotrivă de parchet și inculpați au fost apreciate ca nefondate reținând instanța de prim control judiciar că pedepsele aplicate de instanța fondului corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații M.D., S.G.

și G.O.I. Criticile formulate de parchet vizează greșita reținere a disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., față de inculpații M.D., S.G. și G.O.I. - caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., invocând sub acest aspect faptul că inculpații nu s-au prevalat de aceste dispoziții legale la termenul de judecată imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011. În recursul parchetului este invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cu referire la inculpatul S.G., apreciind că pedeapsa aplicată acestuia este prea blândă în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. Este criticat, de asemenea și modul de soluționare a laturii civile - caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. - sub acest aspect parchetul susține că instanțele inferioare trebuiau să dispună obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 12.212.322,96 RON reprezentând TVA plus impozit pe profit adică contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului plus dobânzi, majorări și penalități de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului. Recurentul inculpat M.D. a formulat critici din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. și a arătat că instanțele inferioare nu au administrat probele solicitate de el în sensul audierii unor martori. De asemenea, este invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în raport de care inculpatul M.D.

susține că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare. În baza cazului de casare prev. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul M.D. solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic. Recurenții inculpați S.G. și G.O.I. formulează critici din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicită aplicarea unui regim sancționator mai blând. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. cât și din perspectiva disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că doar recursul declarat de parchet este fondat însă numai în anumite limite pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize obiective și judicioase a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală cât și în condiții de oralitate și nemijlocire, în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanța de fond să sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților M.D., S.G., G.O.I. și S.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia. În urma administrării unui vast ansamblu probator a rezultat, în esență, că inculpatul M.D. în calitate de administrator al S.C. "S." S.R.L. și S.C. "T." S.R.L.

a înregistrat în evidențele contabile ale celor două societăți facturi fiscale nereale, aparent emise de 15 societăți comerciale, în scopul sustragerii de la plata TVA și a impozitului pe profit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a), art. 13 C. pen. În sarcina inculpatului M.D. se reține și comiterea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în aceeași perioadă, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a ascuns și a disimulat adevărata natură a provenienței banilor rezultați din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a utilizat aceste sume de bani în interes personal, retrăgându-le din societate în baza unor documente care atestă operațiuni financiare nereale.

Tot în sarcina inculpatului M.D. se reține că în perioada 20 ianuarie 2003 - 5 august 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, cu intenție, i-a determinat pe inculpații S.G. și G.O.I. să procure și să întocmească în fals facturi și chitanțe fiscale, pe care le-a înregistrat în evidențele contabile ale societăților sale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina inculpatului S.G. s-a reținut că acesta în calitate de contabil de fapt al celor societăți comerciale administrate de inculpatul M.D., în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe inculpatul M.D.

să identifice și să procure facturi și chitanțe fiscale în care personal a consemnat date nereale, în vederea acoperirii vânzărilor efectuate fără documente legale și care ulterior au fost înregistrate în evidențele contabile ale celor două societăți, pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen. Tot în sarcina inculpatul S.G. s-a reținut că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a procurat și a întocmit în fals mai multe documente cu regim special, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul M.D.

să dea o formă licită vânzărilor efectuate prin cele două societăți comerciale, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din conținutul probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul G.O.I. în calitate de asociat al S.C. "P.A." S.R.L. Tg. Lăpuș, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus la dispoziția inculpatului M.D. documente fiscale, având cunoștință că aceste documente nu erau procurate și puse în circulație în mod legal, pentru ca inculpatul M.D. să acopere actele de comerț efectuate în mod ilicit și pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a C. pen., art. 13 C. pen. În sarcina inculpatului G.O.I. se reține și infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a procurat și întocmit în fals mai multe documente fiscale cu regim special, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul M.D. să dea o formă legală vânzărilor efectuate prin cele două societăți comerciale. În sarcina inculpatului S.G. se reține că în calitate de asociat și de administrator al unei societăți comerciale a pus la dispoziția inculpaților M.D.

și S.O.I. documente financiar contabile ale societății sale, ce au fost completate de martorul M.D., cunoscând că datele consemnate în acestea nu corespund realității, pentru a-l ajuta pe inculpatul M.D. să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate statului, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. Inculpații au recunoscut comiterea faptelor și au fost de acord cu situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței fapt pentru care instanța fondului a judecat cauza în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Criticile formulate parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. referitoare la greșita reținere a disp. art. 320 1 C. proc. pen. cu privire la inculpații M.D., S.G. și G.O.I. nu sunt întemeiate. Susținerile parchetului în sensul că cererea formulată de inculpați de reținere a disp. art. 320 1 C. proc. pen. este tardivă, nu sunt întemeiate și nu își găsesc corespondent în actele dosarului. Potrivit disp. art. V din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 - în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, disp. art. 320 1 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă, imediat intrării în vigoare a prezentei O.U.G.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului primul termen după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 a fost la data de 18 ianuarie 2012, când s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească. La termenul din 5 martie 2012, de asemenea, s-au dezbătut aspecte referitoare la latura civilă a cauzei, iar la termenul din 28 martie 2012 inculpații au solicitat un termen pentru a se lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni. La termenul din 11 aprilie 2012 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, ocazie cu care toți inculpații au solicitat a se reține incidența disp. art. 320 1 C. proc. pen. Este adevărat că termenul din 11 aprilie 2012 nu este primul termen cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 121 din 22 decembrie 2011, însă apreciază Înalta Curte că acest aspect nu prezintă relevanță, cât timp din actele dosarului rezultă că inculpații și-au exprimat voința de a beneficia de disp. art. 320 1 din C. proc. pen., încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 202 din 25 noiembrie 2010. Mai mult decât atât la termenul din 2 martie 2011, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărătorii inculpaților M.D., S.G. și G.O.I. au solicitat a se reține incidența disp. art. 320 1 din C. proc. pen. Prin Încheierea din 16 martie 2011, instanța de fond a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se efectua un raport de expertiză contabilă, iar toate termenele ulterioare au fost acordate numai pentru efectuarea expertizei, a formulării obiecțiunilor și pentru a se răspunde la obiecțiuni de către expert.

Cum între momentul repunerii pe rol a cauzei - 16 martie 2011 - și judecarea pe fond din data de 11 aprilie 2012, a intervenit O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 și ca atare deveneau incidente în cauză disp. art. 320 1 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că în cauză nu se impunea ca inculpații să-și exprime în mod expres punctul de vedere sub aspectul incidenței acestor dispoziții legale cât timp poziția lor sub acest aspect a fost exprimată încă de la termenul din 16 martie 2011 - când apărătorii inculpaților au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în această procedură simplificată. Pentru toate argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că în mod corect atât instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar, au apreciat că în cauză sunt incidente disp.

art. 320 1 C. proc. pen., inculpații, prin apărători, solicitând judecarea cauzei în această procedură, astfel că toate criticile formulate de parchet sub acest aspect sunt nefondate, neavând suport în actele și lucrările dosarului. Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de parchet sub aspectul soluționării laturii civile însă numai cu privire la modalitatea de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile către partea civilă. Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond către A.N.A.F., reține Înalta Curte că în mod corect au fost acordate despăgubiri în cuantum de 11.010.354 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, aceasta fiind suma de rezultă din expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească.

În mod justificat instanța fondului a stabilit că valoarea reală a prejudiciului este cea care rezultă din expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătorești care s-a raportat la veniturile obținute de S.C. S. S.R.L. și S.C. T. S.R.L. prin întocmirea propriilor facturi de vânzare către alte societăți. Sub aspectul aplicării principiului solidarității inculpaților la plata prejudiciului apreciază Înalta Curte că sunt întemeiate criticile formulate de parchet cât timp în mod greșit instanța fondului a dispus obligarea inculpaților M.D., S.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri către partea civilă, iar ulterior i-a obligat pe cei 4 inculpați în solidar, inculpații M.D.

și S.G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile sumele de 1.779.390 RON (primul), respectiv 235.255.66 RON (al doilea) sume ce fac parte din prejudiciul total de 11.010.354 RON. Înalta Curte consideră că în mod greșit instanța fondului a divizat plata prejudiciului cât timp din probele dosarului rezultă răspunderea solidară a inculpaților cu privire la prejudiciul în cuantum de 11.010.354 RON, sumă la plata cărora îi va obliga pe inculpați în solidar, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. prin lichidator. Referitor la partea responsabilă civilmente S.C. T. S.R.L., reține Înalta Curte că prin Sentința civilă nr. 604 din 3 martie 2011 a Tribunalului Vâlcea s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului fapt pentru care nu va mai reține răspunderea acestei societăți comerciale la plata prejudiciului.

Criticile formulate deopotrivă de parchet referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului S.G. și de inculpații M.D., S.G. și G.O.I. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 din C. proc. pen. nu sunt întemeiate. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, instanța de fond acordând eficiența necesară criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. Instanța de fond a stabilit un regim sancționator diferențiat celor 4 inculpați ținând seama atât de participația efectivă la activitatea infracțională cât și de circumstanțele personale ale comiterii faptelor dând eficiența necesară și disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În mod corect a apreciat instanța de fond, în cazul inculpatului S.G., că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate și chiar fără executarea acesteia, având în vedere lipsa antecedentelor penale ca și contribuția lui efectivă la comiterea faptei. Reținând că pedepsele aplicate inculpaților corespund funcțiilor pedepsei, respectiv educativă, coercitivă și de exemplaritate apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de parchet și inculpați nu sunt apte să determine modificarea sancțiunilor penale. Recurentul inculpat M.D. prin apărător a formulat critici din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct.10 și 18 C. proc.

pen., invocând sub acest aspect faptul că instanța de fond nu a audiat anumiți martori și, de asemenea, că s-a comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare. Având în vedere că inculpatul M.D. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. ce presupune recunoașterea faptelor, iar judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Înalta Curte consideră că nu se impune a fi analizate aceste cazuri de casare. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 151/A din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte Decizia penală și în parte Sentința penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea și rejudecând în fond: Va admite pretențiile civile ale părții civile A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și în consecință obligă în solidar pe inculpații M.D., S.G., G.O.I. și S.G., inculpații M.D. și S.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G. A. S.R.L. la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata integrală a prejudiciului. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D., S.G., G.O.I.

împotriva aceleiași decizii. Va constata că inculpatul M.D. este arestat în altă cauză. Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 151/A din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte Decizia penală și în parte Sentința penală nr. 78 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea și rejudecând în fond: Admite pretențiile civile ale părții civile A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și în consecință obligă în solidar pe inculpații M.D., S.G., G.O.I. și S.G., inculpații M.D. și S.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S. S.R.L.

Râmnicu Vâlcea prin lichidator judiciar S.C. G.A. S.R.L. la plata sumei de 11.010.354 RON despăgubiri civile plus majorări de întârziere până la plata integrală a prejudiciului. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D., S.G., G.O.I. împotriva aceleiași decizii. Constată că inculpatul M.D. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.G., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2013. Procesat de GGC - AM