ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2014

Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 101 din data de 11 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus următoarele: În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I.V. și C.R., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și, în consecință: În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

anterior a fost condamnat inculpatul C.R. la pedeapsa principală de 2 (ani) și 6 (șase) luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior a fost condamnat inculpatul I.V. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. anterior. În temeiul art. 81, 82 C. pen. anterior, raportat la art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

anterior. În temeiul art. 1381 și 1382 C. civ., raportat la art. 119 C. proc. fisc., s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și au fost obligați în solidar inculpații C.R. și I.V., să plătească părții civile suma de 448.105 RON, cu titlu de obligații fiscale, împreună cu accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a debitului. În temeiul art. 163 C. proc. pen. anterior raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea inculpaților C.R.

și I.V., până la concurența sumei de 448.105 RON și accesoriilor fiscale aferente. În temeiul art. 189 C. proc. pen. anterior, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.R. în sumă de 300 RON, s-a avansat către Baroul Neamț din fondurile Ministerului Justiției și s-a constatat, totodată, că inculpatul I.V. a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul C.R. să plătească statului 1.300 RON, iar inculpatul I.V. suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 398/P/2011 din 20 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.V.

și C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, în perioada 2009 - 2010, inculpatul I.V., în calitate de administrator al SC I.C. SRL Oșlobeni, de la data de 20 ianuarie 2009 și până la data de 14 decembrie 2011, când societatea a intrat în procedura generală a insolvenței și a fost mandatat la data de 4 ianuarie 2010 pentru administrarea societății, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat "procură de administrare" inculpatul C.R., și prin înțelegere, aceștia au evidențiat în actele contabile ale societății operațiuni fictive, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând statului un prejudiciu în valoare de 448.105 RON.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 448.105 RON, cu titlu de obligații fiscale, împreună cu accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a debitului. În vederea recuperării prejudiciului, Agenția Națională de Administrare Fiscală București a solicitat ca în temeiul art. 163 C. proc. pen. anterior, să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților, până la concurența sumei cu care s-a constituit parte civilă și a accesoriilor fiscale calculate până la data plății debitului. Înainte de începerea cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 29 mai 2013, inculpatul C.R.

deținut în altă cauză în Penitenciarul Iași, a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște și își însușește probele administrate la urmărirea penală, nu solicită administrarea altor probe, solicitând să beneficieze de procedura simplificată, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, iar inculpatul I.V. a arătat că nu dorește să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. anterior, privind procedura simplificată și înțelege să solicite administrarea de probe. Cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 C. proc. pen. anterior, formulată de inculpatul C.R. a fost admisă, fiind îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.

Luând act de declarațiile inculpaților din instanță și văzând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv plângerea penală formulată de Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț, Activitatea de Inspecție Fiscală, procesul-verbal întocmit de consilierii Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, Activitatea de Inspecție Fiscală, lista administratorilor și asociaților SC I.C. SRL, înscrisuri, înscrisul intitulat "procură de administrare", raportul de expertiză contabilă judiciară, raportul de expertiză criminalistică, fișele de cazier judiciar ale inculpaților, adresa Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, prin care s-a stabilit latura civilă a cauzei, adresele nr. 5155/TE/NB/2013 și 8162/IE/NB/2013, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț, adresa întocmită la data de 17 aprilie 2013 de lichidatorul judiciar P.M.

I.P.U.R.L. Roman, copia Sentinței civile nr. 665/F din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, informațiile de identificare ale SC I.C. SRL Oșlobeni de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, adresa nr. 5336/DI/2013, emisă de Municipiul Piatra-Neamț - Direcția Taxe și Impozite, procesul-verbal din 22 iunie 2011, întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț, adresa nr. 3408/2013, emisă de Primăria comunei Bodești, caracterizarea întocmită inculpatului I.V. de Consiliul Parohial al Bisericii Sfântul N.O., declarațiile martorilor T.I. și N.B., toate coroborate cu declarațiile inculpaților I.V.

și C.R. din cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: SC I.C. SRL Oșlobeni al cărui unic administrator și asociat a fost inculpatul I.V., a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, sub nr. J/27/63/2009 din 20 ianuarie 2009, dobândind ulterior codul unic de înregistrare x, având ca obiect de activitate principală intermedieri în comerțul cu produse diverse. Inculpatul a fost administratorul acestei societăți până la data de 14 decembrie 2011, când s-a deschis procedura generală a insolvenței și a fost numit administrator judiciar P.M. I.P.U.R.L. din municipiul Roman, județul Neamț. Inculpatul I.V. a avut o înțelegere cu inculpatul C.R., concretizată printr-un act sub semnătură privată intitulat "procură de administrare", prin care de la data de 4 ianuarie 2010, acesta din urmă să preia administrarea SC I.C.

SRL Oșlobeni. În perioada 10 iunie - 22 iunie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul de Inspecție Fiscală 3, a verificat SC I.C. SRL Oșlobeni, cu privire la obligațiile fiscale datorate statului pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010. Din procesul-verbal din 22 iunie 2011, întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor financiar-contabile efectuate la societate, rezultă că nu a fost înregistrată în evidențele proprii, declarat și achitat la bugetul de stat suma de 448.105 RON, din care 178.082 RON impozit și 270.023 RON TVA. În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica aspectele constatate de inspectorii Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, din care rezultă că, SC I.C.

SRL cu sediul în comuna Oșlobeni, județul Neamț, identificată sub nr. de înregistrare fiscală x, a desfășurat operațiuni comerciale în perioada iulie 2009 - decembrie 2010 cu bunuri, în mod predominant anvelope din cauciuc, cu diverși agenți economici. În relațiile avute cu furnizorii în perioada 2 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2010, s-a constatat că SC I.C. SRL, s-a aprovizionat cu mărfuri de la următorii furnizori: SC B. SRL, cu sediul în Iași în anul 2009; SC I.M. SRL, cu sediul în Piatra-Neamț în anul 2009; SC L.S. SRL, cu sediul în București în anul 2009; SC F.C. SRL, cu sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R.; SC R.C.R.A. SRL, cu sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R.; SC R.C.M.I.

SRL, cu sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R. și SC A. SRL, cu sediul în Iași în anul 2010. Din verificările efectuate asupra facturilor emise de către furnizorii menționați, rezultă că facturile înregistrate în evidența contabilă conțin informațiile și datele cerute de C. fisc., însă aparțin unor societăți dizolvate, în faliment sau nu au fost declarate la organul fiscal prin declarația 394 - declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național. Astfel, SC B. SRL Iași este dizolvată conform Dosarului nr. 17142/99/2006 și a intrat în procedura falimentului conform Dosarului nr. 8934/99/28 decembrie 2009. Ca urmare a dizolvării, activitatea sa economică a fost închisă încă din anul 2006 și în consecință facturile fiscale emise în anul 2009 în sumă de 65.737,81 RON, sunt facturi fictive.

SC F.C. SRL cu sediul în Oșlobeni, județul Neamț, este în faliment conform Dosarului nr. 1873/13/2011, la cererea creditorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Neamț. Facturile fiscale emise în perioada 5 iulie 2010 - 19 iulie 2010 către SC I.C. SRL în valoare de 649.871,60 RON, nu au fost declarate la Administrația Finanțelor Publice Neamț, ca livrări de bunuri prin declarația 394 din semestrul II 2010. SC R.C.R.A. SRL cu sediul în satul Oșlobeni, județul Neamț, a fost transferată în data de 7 iunie 2010 în localitatea Ghelari, județul Hunedoara, iar facturile fiscale emise în perioada 5 iulie - 19 iulie 2010 către SC I.C. SRL în valoare de 677.383,59 RON, nu au fost declarate la Administrația Finanțelor Publice Neamț ca livrări de bunuri prin declarația 394 din semestrul II 2010. SC R.C.M.I.

SRL cu sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț a fost transferată în data de 10 iunie 2010 din localitatea Hunedoara, județul Hunedoara, iar facturile fiscale emise în perioada 28 decembrie - 30 decembrie 2010, în valoare de 151.607,36 RON, nu au fost declarate la Administrația Finanțelor Publice Neamț ca livrări de bunuri prin declarația 394 din semestrul II 2010. SC A. SRL cu sediul în Iași se află în procedura insolvenței conform Dosarului nr. 6056/99/2010, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Iași, iar la data de 29 septembrie 2010, aceasta a emis facturi fiscale în valoare de 3.720,00 RON, însă facturile fiscale emise în perioada insolvenței sunt fictive. Din aspectele prezentate a rezultat că, SC I.C.

SRL a înregistrat în evidența contabilă facturi fictive în sumă totală de 1.548.320,36 RON, de la următorii furnizori: în anul 2009 suma de 52.027,82 RON de la SC B. SRL Iași, în anul 2010 suma de 1.496.292,54 RON de la SC B. SRL Iași, suma de 649.871,60 RON de la SC F.C. SRL Oșlobeni, suma de 677.383,59 RON de la SC R.C.R.A. SRL Oșlobeni, suma de 151.607,36 RON de la SC R.C.M.I. SRL Oșlobeni și suma de 3.720,00 RON de la SC A. SRL Iași. Valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat de către SC I.C. SRL în perioada 2009 - decembrie 2010, este în sumă totală de 200.139,86 RON, reprezentând cota de 16% aplicată asupra bazei impozabile de 1.250.873,92 RON, din facturile fiscale fictive.

Valoarea TVA datorată conform declarației 394 în perioada 2009 - 31 decembrie 2010, este în sumă de 1.669,40 RON, respectiv SC I.C. SRL avea de primit de la stat suma de 1.669,40 RON. Valoarea TVA datorată bugetului de stat conform legalității documentelor justificative, pentru care nu există dreptul de a deduce TVA, este în sumă de 297.446,44 RON. Din analiza facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul C.R. a efectuat livrări de bunuri către SC I.C. SRL Oșlobeni, de la societățile sale, respectiv SC F.C. SRL, SC R.C.R.A. SRL și SC R.C.M.I. SRL, care nu aveau legătură cu obiectul de activitate al societății al cărei administrator a fost inculpatul I.V. În drept, fapta inculpaților I.V.

și C.R., primul în calitate de administrator și asociat al SC I.C. SRL Oșlobeni, iar al doilea desemnat nelegal procurator al societății de către administratorul său oficial, de a fi evidențiat în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, în actele contabile ale SC I.C. SRL Oșlobeni, operațiuni fictive cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu statului în sumă de 448.105 RON, cu accesoriile fiscale aferente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a reținut că SC I.C.

Oșlobeni în perioada 2009 - 2010, a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă de 448.105 RON, din care 270.023 RON TVA și 178.082 RON impozit pe profit, la care se adaugă conform C. fisc., accesoriile fiscale aferente, calculate până la data achitării integrale a debitului. Potrivit informațiilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, SC I.C. Oșlobeni a fost radiată la data de 1 februarie 2013, iar prin Sentința civilă nr. 665/F din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost atrasă răspunderea personală a inculpatului I.V. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel parte civilă Administrația Finanțelor Publice Neamț.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 19 noiembrie 2013. Prin Decizia penală nr. 3 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Administrația Finanțelor Publice Neamț, împotriva Sentinței penale nr 101 din 11 octombrie 2013, pronunțată în Dosar nr. 2059/103/2013 al Tribunalului Neamț și obligată la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele: În cuprinsul motivelor de apel, partea civilă a criticat nelegalitatea sentinței apelate, arătând că nu s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător pe bunurile inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C.

SRL. Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate, dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Curtea de apel a reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen. anterior, care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Din adresa nr. 195/2013 a P.M.

I.P.U.R.L., a rezultat că procedura de insolvență a părții responsabile civilmente s-a încheiat, iar în urma finalizării acesteia societatea a fost dizolvată și ulterior radiată, pierzându-și personalitatea juridică. În aceste condiții, desigur că partea responsabilă civilmente a încetat să existe, să mai fie subiect de drepturi și corelativ și de obligații, iar cererea apelantei părți civile de obligare a acesteia în solidar cu inculpații a fost apreciată ca fiind, în mod vădit neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 ianuarie 2014 și s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 13 iunie 2014. Recurenta parte civilă a depus motivele de recurs la data de 14 februarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile atât ale inculpaților cât și ale părții responsabile civilmente, SC I.C. SRL, până la concurența sumei de 448.105 RON, actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc.

fisc. Solicitarea de instituire a măsurilor asigurătorii s-a întemeiat pe dispozițiile art. 163 din C. proc. pen. anterior și art. 249 din C. proc. pen. În drept, și-a întemeiat recursul potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior. În cauză, recursul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 3 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și familie, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 ianuarie 2013 și s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 13 iunie 2014, după data intrării în vigoare a noului C. proc.

pen. Norma tranzitorie, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. Astfel, în conformitate cu dispoziția legală anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc.

pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluționeze recursul, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Analizând recursul formulat conform dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 C. proc. pen. anterior stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același C. proc.

pen. anterior. Rezultă, așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenta și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. anterior. În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum impun dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior. Totodată, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut în pct. 17 al art. 385 C. proc.

pen. anterior, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Prin motivele de recurs partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C.R. și I.V. și ale părții responsabile civilmente SC I.C. SRL până la concurența sumei de 448.105 RON, actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de art. 163 din C. proc. fisc. Față de împrejurarea că recurenta parte civilă nu și-a încadrat critica, vizând încălcarea dispozițiilor art. 249 din C. proc.

pen. (art. 163 din C. proc. pen. anterior), în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 din C. proc. pen., Înalta Curte o va examina prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 din C. proc. pen. anterior potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării, printre altele, când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin încheierea din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente P.M. I.P.U.R.L., lichidator în procedura falimentului pentru SC I.C. SRL, întrucât societatea ultim menționată a fost dizolvată și ulterior radiată pierzându-și personalitatea juridică, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 665/F din Dosarul nr. 5055/103/2011 pronunțată la 5 decembrie 2012 de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus radierea debitorului SC I.C. SRL din Registrul Comerțului Neamț și descărcarea lichidatorului P.M. I.P.U.R.L. de orice îndatoriri și responsabilități. Din informațiile primite de la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că SC I.C. SRL a fost radiată la data de 1 februarie 2013. Înalta Curte constată că în mod corect au procedat instanțele de fond și de apel când au apreciat că, nu se mai putea angaja răspunderea SC I.C. pentru fapte ilicite ale inculpaților, câtă vreme societatea era radiată. Ca o consecință a soluției dispuse cu privire la latura civilă și corespunzător modului de soluționare a acțiunii civile, instanța de fond s-a pronunțat asupra instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpaților.

Având în vedere că SC I.C. nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente și nu a fost angajată răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpaților, nu se impunea nici instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică și legală decizia atacată, și, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.V. și C.R. în sumă de câte 300 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.V. și C.R. în sumă de câte 300 RON se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2014. Procesat de GGC - AS