ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului penal de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 101 din data de 11

octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de

evaziune fiscală pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I.V. și

C.R., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în art. 9 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior, și, în consecință:

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost

condamnat inculpatul C.R. la pedeapsa principală de 2 (ani) și 6 (șase) luni

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o

durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

anterior.

S-a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost

condamnat inculpatul I.V. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 1 (un)

an după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii

continuate de evaziune fiscală.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

anterior.

În temeiul art. 81,

82 C. pen. anterior, raportat la art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii,

pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani și i s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior.

În temeiul art. 1381

și 1382 C. civ., raportat la art. 119 C. proc. fisc., s-a admis acțiunea civilă

formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Neamț și au fost obligați în solidar inculpații C.R. și I.V., să

plătească părții civile suma de 448.105 RON, cu titlu de obligații fiscale,

împreună cu accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a

debitului.

În temeiul art. 163

C. proc. pen. anterior raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile

proprietatea inculpaților C.R. și I.V., până la concurența sumei de 448.105 RON

și accesoriilor fiscale aferente.

În temeiul art. 189

C. proc. pen. anterior, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul

C.R. în sumă de 300 RON, s-a avansat către Baroul Neamț din fondurile

Ministerului Justiției și s-a constatat, totodată, că inculpatul I.V. a fost

asistat de apărător ales.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul C.R. să plătească

statului 1.300 RON, iar inculpatul I.V. suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 398/P/2011 din 20 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Neamț s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.V. și C.R., pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut că, în perioada 2009 - 2010, inculpatul I.V., în

calitate de administrator al SC I.C. SRL Oșlobeni, de la data de 20 ianuarie

2009 și până la data de 14 decembrie 2011, când societatea a intrat în

procedura generală a insolvenței și a fost mandatat la data de 4 ianuarie 2010

pentru administrarea societății, printr-un înscris sub semnătură privată

intitulat "procură de administrare" inculpatul C.R., și prin

înțelegere, aceștia au evidențiat în actele contabile ale societății operațiuni

fictive, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzând

statului un prejudiciu în valoare de 448.105 RON.

Partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală București s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 448.105 RON, cu titlu de obligații fiscale, împreună cu

accesoriile fiscale calculate până la data achitării integrale a debitului.

În vederea

recuperării prejudiciului, Agenția Națională de Administrare Fiscală București

a solicitat ca în temeiul art. 163 C. proc. pen. anterior, să se dispună

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților, până la

concurența sumei cu care s-a constituit parte civilă și a accesoriilor fiscale

calculate până la data plății debitului.

Înainte de începerea

cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 29 mai 2013,

inculpatul C.R. deținut în altă cauză în Penitenciarul Iași, a declarat că

recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, cunoaște și își

însușește probele administrate la urmărirea penală, nu solicită administrarea

altor probe, solicitând să beneficieze de procedura simplificată, prevăzută de

art. 320

1

C. proc. pen. anterior, iar inculpatul I.V. a arătat că nu

dorește să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen. anterior, privind procedura simplificată și înțelege să solicite

administrarea de probe.

Cererea de judecare

potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 C. proc. pen. anterior,

formulată de inculpatul C.R. a fost admisă, fiind îndeplinite condițiile cerute

de acest text de lege.

Luând act de

declarațiile inculpaților din instanță și văzând materialul probator

administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, respectiv plângerea

penală formulată de Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț, Activitatea de

Inspecție Fiscală, procesul-verbal întocmit de consilierii Direcției Generale

Finanțelor Publice Neamț, Activitatea de Inspecție Fiscală, lista

administratorilor și asociaților SC I.C. SRL, înscrisuri, înscrisul intitulat

"procură de administrare", raportul de expertiză contabilă judiciară,

raportul de expertiză criminalistică, fișele de cazier judiciar ale

inculpaților, adresa Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, prin care s-a

stabilit latura civilă a cauzei, adresele nr. 5155/TE/NB/2013 și

8162/IE/NB/2013, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț, adresa întocmită la data de 17

aprilie 2013 de lichidatorul judiciar P.M. I.P.U.R.L. Roman, copia Sentinței

civile nr. 665/F din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, informațiile de

identificare ale SC I.C. SRL Oșlobeni de la Oficiul Național al Registrului

Comerțului, adresa nr. 5336/DI/2013, emisă de Municipiul Piatra-Neamț -

Direcția Taxe și Impozite, procesul-verbal din 22 iunie 2011, întocmit de

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Finanțelor

Publice Neamț, adresa nr. 3408/2013, emisă de Primăria comunei Bodești,

caracterizarea întocmită inculpatului I.V. de Consiliul Parohial al Bisericii

Sfântul N.O., declarațiile martorilor T.I. și N.B., toate coroborate cu

declarațiile inculpaților I.V. și C.R. din cursul urmăririi penale, instanța a

reținut următoarea situație de fapt:

SC I.C. SRL Oșlobeni

al cărui unic administrator și asociat a fost inculpatul I.V., a fost

înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț,

sub nr. J/27/63/2009 din 20 ianuarie 2009, dobândind ulterior codul unic de

înregistrare x, având ca obiect de activitate principală intermedieri în

comerțul cu produse diverse.

Inculpatul a fost

administratorul acestei societăți până la data de 14 decembrie 2011, când s-a

deschis procedura generală a insolvenței și a fost numit administrator judiciar

P.M. I.P.U.R.L. din municipiul Roman, județul Neamț. Inculpatul I.V. a avut o

înțelegere cu inculpatul C.R., concretizată printr-un act sub semnătură privată

intitulat "procură de administrare", prin care de la data de 4

ianuarie 2010, acesta din urmă să preia administrarea SC I.C. SRL Oșlobeni.

În perioada 10 iunie

- 22 iunie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț - Serviciul de

Inspecție Fiscală 3, a verificat SC I.C. SRL Oșlobeni, cu privire la

obligațiile fiscale datorate statului pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie

2010.

Din procesul-verbal

din 22 iunie 2011, întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor

financiar-contabile efectuate la societate, rezultă că nu a fost înregistrată

în evidențele proprii, declarat și achitat la bugetul de stat suma de 448.105

RON, din care 178.082 RON impozit și 270.023 RON TVA.

În cauză, s-a dispus

efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica aspectele constatate de

inspectorii Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, din care rezultă că,

SC I.C. SRL cu sediul în comuna Oșlobeni, județul Neamț, identificată sub nr.

de înregistrare fiscală x, a desfășurat operațiuni comerciale în perioada iulie

2009 - decembrie 2010 cu bunuri, în mod predominant anvelope din cauciuc, cu

diverși agenți economici.

În relațiile avute cu

furnizorii în perioada 2 noiembrie 2009 - 31 decembrie 2010, s-a constatat că

SC I.C. SRL, s-a aprovizionat cu mărfuri de la următorii furnizori: SC B. SRL,

cu sediul în Iași în anul 2009; SC I.M. SRL, cu sediul în Piatra-Neamț în anul

2009; SC L.S. SRL, cu sediul în București în anul 2009; SC F.C. SRL, cu sediul

în localitatea Oșlobeni, județul Neamț în anul 2010, administrator fiind

inculpatul C.R.; SC R.C.R.A. SRL, cu sediul în localitatea Oșlobeni, județul

Neamț în anul 2010, administrator fiind inculpatul C.R.; SC R.C.M.I. SRL, cu

sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț în anul 2010, administrator fiind

inculpatul C.R. și SC A. SRL, cu sediul în Iași în anul 2010.

Din verificările

efectuate asupra facturilor emise de către furnizorii menționați, rezultă că

facturile înregistrate în evidența contabilă conțin informațiile și datele

cerute de C. fisc., însă aparțin unor societăți dizolvate, în faliment sau nu

au fost declarate la organul fiscal prin declarația 394 - declarația

informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul

național.

Astfel, SC B. SRL

Iași este dizolvată conform Dosarului nr. 17142/99/2006 și a intrat în

procedura falimentului conform Dosarului nr. 8934/99/28 decembrie      2009. Ca

urmare a dizolvării, activitatea sa economică a fost închisă încă din anul 2006

și în consecință facturile fiscale emise în anul 2009 în sumă de 65.737,81 RON,

sunt facturi fictive.

SC F.C. SRL cu sediul

în Oșlobeni, județul Neamț, este în faliment conform Dosarului nr.

1873/13/2011, la cererea creditorului Direcției Generale a Finanțelor Publice

Neamț. Facturile fiscale emise în perioada 5 iulie 2010 - 19 iulie 2010 către

SC I.C. SRL în valoare de 649.871,60 RON, nu au fost declarate la Administrația

Finanțelor Publice Neamț, ca livrări de bunuri prin declarația 394 din

semestrul II 2010.

SC R.C.R.A. SRL cu

sediul în satul Oșlobeni, județul Neamț, a fost transferată în data de 7 iunie

2010 în localitatea Ghelari, județul Hunedoara, iar facturile fiscale emise în

perioada 5 iulie - 19 iulie 2010 către SC I.C. SRL în valoare de 677.383,59

RON, nu au fost declarate la Administrația Finanțelor Publice Neamț ca livrări

de bunuri prin declarația 394 din semestrul II 2010.

SC R.C.M.I. SRL cu

sediul în localitatea Oșlobeni, județul Neamț a fost transferată în data de 10

iunie 2010 din localitatea Hunedoara, județul Hunedoara, iar facturile fiscale

emise în perioada 28 decembrie - 30 decembrie 2010, în valoare de 151.607,36

RON, nu au fost declarate la Administrația Finanțelor Publice Neamț ca livrări

de bunuri prin declarația 394 din semestrul II 2010.

SC A. SRL cu sediul

în Iași se află în procedura insolvenței conform Dosarului nr. 6056/99/2010, la

cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Iași, iar la data de 29

septembrie 2010, aceasta a emis facturi fiscale în valoare de 3.720,00 RON,

însă facturile fiscale emise în perioada insolvenței sunt fictive.

Din aspectele

prezentate a rezultat că, SC I.C. SRL a înregistrat în evidența contabilă

facturi fictive în sumă totală de 1.548.320,36 RON, de la următorii furnizori:

în anul 2009 suma de 52.027,82 RON de la SC B. SRL Iași, în anul 2010 suma de

1.496.292,54 RON de la SC B. SRL Iași, suma de 649.871,60 RON de la SC F.C. SRL

Oșlobeni, suma de 677.383,59 RON de la SC R.C.R.A. SRL Oșlobeni, suma de

151.607,36 RON de la SC R.C.M.I. SRL Oșlobeni și suma de 3.720,00 RON de la SC

A. SRL Iași.

Valoarea impozitului

pe profit datorat bugetului de stat de către SC I.C. SRL în perioada 2009 -

decembrie 2010, este în sumă totală de 200.139,86 RON, reprezentând cota de 16%

aplicată asupra bazei impozabile de 1.250.873,92 RON, din facturile fiscale

fictive.

Valoarea TVA datorată

conform declarației 394 în perioada 2009 - 31 decembrie 2010, este în sumă de

1.669,40 RON, respectiv SC I.C. SRL avea de primit de la stat suma de 1.669,40

RON.

Valoarea TVA datorată

bugetului de stat conform legalității documentelor justificative, pentru care

nu există dreptul de a deduce TVA, este în sumă de 297.446,44 RON.

Din analiza

facturilor fiscale aflate în original la dosarul cauzei, a rezultat că

inculpatul C.R. a efectuat livrări de bunuri către SC I.C. SRL Oșlobeni, de la

societățile sale, respectiv SC F.C. SRL, SC R.C.R.A. SRL și SC R.C.M.I. SRL,

care nu aveau legătură cu obiectul de activitate al societății al cărei

administrator a fost inculpatul I.V.

În drept, fapta

inculpaților I.V. și C.R., primul în calitate de administrator și asociat al SC

I.C. SRL Oșlobeni, iar al doilea desemnat nelegal procurator al societății de

către administratorul său oficial, de a fi evidențiat în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în perioada 2009 - 2010, în actele contabile ale SC

I.C. SRL Oșlobeni, operațiuni fictive cu scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale, cauzând un prejudiciu statului în sumă de 448.105 RON, cu

accesoriile fiscale aferente, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la

soluționarea laturii civile a cauzei, s-a reținut că SC I.C. Oșlobeni în

perioada 2009 - 2010, a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu

în sumă de 448.105 RON, din care 270.023 RON TVA și 178.082 RON impozit pe

profit, la care se adaugă conform C. fisc., accesoriile fiscale aferente, calculate

până la data achitării integrale a debitului.

Potrivit

informațiilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, SC I.C. Oșlobeni a

fost radiată la data de 1 februarie 2013, iar prin Sentința civilă nr. 665/F

din 5 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a fost atrasă răspunderea personală a

inculpatului I.V.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel parte civilă Administrația

Finanțelor Publice Neamț.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 19 noiembrie 2013.

Prin Decizia penală

nr. 3 din 14 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea

civilă Administrația Finanțelor Publice Neamț, împotriva Sentinței penale nr

101 din 11 octombrie 2013, pronunțată în Dosar nr. 2059/103/2013 al

Tribunalului Neamț și obligată la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În cuprinsul

motivelor de apel, partea civilă a criticat nelegalitatea sentinței apelate,

arătând că nu s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător pe bunurile

inculpaților, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.C. SRL.

Instanța de control

judiciar, examinând motivele de apel invocate, dar și din oficiu hotărârea

primei instanțe, a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente.

Curtea de apel a

reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce

au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită

atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a

formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor

care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen.

anterior, care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină

considerentele hotărârii.

Din adresa nr.

195/2013 a P.M. I.P.U.R.L., a rezultat că procedura de insolvență a părții

responsabile civilmente s-a încheiat, iar în urma finalizării acesteia

societatea a fost dizolvată și ulterior radiată, pierzându-și personalitatea

juridică.

În aceste condiții,

desigur că partea responsabilă civilmente a încetat să existe, să mai fie

subiect de drepturi și corelativ și de obligații, iar cererea apelantei părți

civile de obligare a acesteia în solidar cu inculpații a fost apreciată ca

fiind, în mod vădit neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași

- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31

ianuarie 2014 și s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 13

iunie 2014.

Recurenta parte

civilă a depus motivele de recurs la data de 14 februarie 2014, cu respectarea

termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior,

solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu

privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului

asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile atât ale inculpaților cât

și ale părții responsabile civilmente, SC I.C. SRL, până la concurența sumei de

448.105 RON, actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor

fiscale prevăzute de C. proc. fisc.

Solicitarea de

instituire a măsurilor asigurătorii s-a întemeiat pe dispozițiile art. 163 din

C. proc. pen. anterior și art. 249 din C. proc. pen.

În drept, și-a

întemeiat recursul potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

anterior.

În cauză, recursul

formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 3 din 14 ianuarie

2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori

și familie, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

31 ianuarie 2013 și s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 13

iunie 2014, după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

Norma tranzitorie,

respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât

competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele

aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

Astfel, în

conformitate cu dispoziția legală anterior menționată, "recursurile în

curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs."

Prin urmare,

constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data

intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri

supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă

să soluționeze recursul, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul

formulat conform dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen. anterior,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385 C. proc. pen. anterior stabilește în alin. (2) că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același C. proc. pen. anterior. Rezultă, așadar că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenta și nici instanța nu

se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care

le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

În cauză, se constată

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de

14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație

în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de

art. 385

9

C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu

cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum impun

dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă că partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași

- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și-a motivat recursul în

termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Totodată, prin

adoptarea Legii nr. 2/2013, s-a realizat o nouă limitare a devoluției

recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au

fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de

recurs prevăzut în pct. 17 al art. 385 C. proc. pen. anterior, intenția clară a

legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge

controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua

cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Prin motivele de

recurs partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C.R. și I.V. și ale părții

responsabile civilmente SC I.C. SRL până la concurența sumei de 448.105 RON,

actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale

prevăzute de art. 163 din C. proc. fisc.

Față de împrejurarea

că recurenta parte civilă nu și-a încadrat critica, vizând încălcarea

dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen. (art. 163 din C. proc. pen. anterior),

în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 din C. proc. pen.,

Înalta Curte o va examina prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

din C. proc. pen. anterior potrivit căruia hotărârile sunt

supuse casării, printre altele, când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare

a legii.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte constată că prin încheierea din 29 mai 2013 pronunțată

de Tribunalul Neamț s-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile

civilmente P.M. I.P.U.R.L., lichidator în procedura falimentului pentru SC I.C.

SRL, întrucât societatea ultim menționată a fost dizolvată și ulterior radiată

pierzându-și personalitatea juridică, astfel cum rezultă din Sentința civilă

nr. 665/F din Dosarul nr. 5055/103/2011 pronunțată la 5 decembrie 2012 de

Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus radierea debitorului SC I.C. SRL din Registrul

Comerțului Neamț și descărcarea lichidatorului P.M. I.P.U.R.L. de orice

îndatoriri și responsabilități.

Din informațiile

primite de la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că SC I.C. SRL

a fost radiată la data de 1 februarie 2013.

Înalta Curte constată

că în mod corect au procedat instanțele de fond și de apel când au apreciat că,

nu se mai putea angaja răspunderea SC I.C. pentru fapte ilicite ale

inculpaților, câtă vreme societatea era radiată.

Ca o consecință a

soluției dispuse cu privire la latura civilă și corespunzător modului de

soluționare a acțiunii civile, instanța de fond s-a pronunțat asupra

instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpaților.

Având în vedere că SC

I.C. nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente și nu a fost angajată

răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpaților, nu se impunea nici

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acesteia.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică și legală decizia

atacată, și, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul dispozițiilor

art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.V. și

C.R. în sumă de câte 300 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași -

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale

nr. 3 din data de 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații

inculpați I.V. și C.R. în sumă de câte 300 RON se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS