ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 02.04:2013 Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul S.M., cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b( din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare la data de 24 octombrie 2008, pedeapsă pe care a descontopit-o și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:

a). 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 4 din Legea nr. 241/2005;

b). 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A constatat că prin aceeași sentință penală s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 36 alin. (1) și (2) raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentință penală recurată cu pedepsele de la lit. a) și b), infracțiunile fiind concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului S.M., alături de pedeapsa principală, de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 4 ani, pedeapsă complementară stabilită prin sentința penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare.

În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen., pe durata pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului S.M. pe o durată de 4 (patru) ani, perioadă ce constituie termen de încercare, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 862 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 863 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul S.M., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului S.M. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă promovată în cauză de M.F.P., A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P. a Județului Iași, cu sediul în Iași, jud. Iași, și a obligat pe inculpatul S.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.L.I. SRL, prin lichidator judiciar L.R.J. E.B., cu sediul în Iași, la plata sumei de 53.596 lei, precum și la dobânda legală calculată potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul S.M. a deținut calitatea de unic asociat și administrator al SC E.L.I. SRL Hîrlău, care a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. J/22/409 din 15 februarie 2005 și având sediul social declarat în Hîrlău, principalul obiect de activitate declarat fiind comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor (Caen 5157).

Deși SC E.L.I. SRL a fost declarată inactivă prin publicarea în M. Of. nr. 976 din 06 decembrie 2006, în cursul anului 2007 a continuat derularea relațiilor comerciale, sens în care, la începutul anului 2007, inculpatul S.M. s-a deplasat în municipiul Botoșani unde, în zona centrală a orașului 1-a cunoscut pe numitul C.C.C., administratorul SC L.G.S.T. SRL Botoșani, având ca obiect de activitate efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, pentru care erau folosite mai multe autovehicule. Inculpatul S.M. a convenit cu numitul C.C.C. să livreze societății din municipiul Botoșani piese auto și anvelope pentru desfășurarea activității de transport.

În baza acestei înțelegeri, inculpatul S.M., în calitatea sa de administrator la SC E.L.I. SRL Hârlău, a livrat în perioada februarie 2007 - septembrie 2007 către SC L.G.S.T. SRL Botoșani diferite, mărfuri (anvelope, radiator, cutie viteze, diferențial, punte, compresor, semiremorcă), pe baza următoarelor facturi:

- factura fiscală din data de 16 februarie 2007 în valoare de 4.200 lei, T.V.A. 798,00 lei și valoarea totală de 4.998,00 lei;

- factura fiscală din data de 19 februarie 2007 în valoare de 7.300,00 lei, T.V.A. 1397,00 lei și valoarea totală de 8.687,00 lei;

- factura fiscală din data de 14 aprilie 2007 în valoare de 8.823,53 lei, T.V.A. 1.676,47 lei și valoarea totală de 10.500,00 lei;

- factura fiscală din data de 01 mai 2007 în valoare de 8.302,52 lei, T.V.A. 1.577,48 lei și valoarea totală de 9.880,00 lei;

- factura fiscală din data de 06 iunie 2007 în valoare de 13.177,14 lei, T.V.A. 2503,66 lei și valoarea totală de 15.680,00 lei;

- factura fiscală din data de 04 iulie 2007 în valoare de 4.369,75 lei, T.V.A. 830,25 lei și valoarea totală de 5.200, 00 lei;

- factura fiscală din data de 17 august 2007 în valoare de 8.100,84 lei, T.V.A. 1.539, 16 lei și valoarea totală de 9.640 lei;

- factura fiscală din data de 15 septembrie 2007 în valoare de 11.650,00 lei, T.V.A. 2.213,50 lei și valoarea totală de 13.863,50 lei;

Valoarea totală din cele 8 facturi fiscale este de 78.449,30 lei din care T.V.A. 12.525,52 lei.

Facturile fiscale emise de SC E.L.I. SRL Hîrlău în derularea relațiilor comerciale cu SC L.G.S.T. SRL Botoșani nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății administrate de inculpat, acesta sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale, în condițiile în care societatea administrată de inculpat nu a depus la organul fiscal teritorial, respectiv A.F.P. Hîrlău, ulterior datei de 01 ianuarie 2007, declarații privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului, deconturi privind taxa pe valoarea adăugată, bilanțuri contabile, declarații informative.

Prin sentința civilă nr. 3600 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a dispus, din oficiu, dizolvarea SC E.L.I. SRL Hîrlău la data de 12 decembrie 2007, pentru nedepunerea situațiilor financiare conform legii pentru anul 2005, iar ulterior, în baza solicitării D.G.F.P.J. Iași, s-a dispus prin Încheierea nr. 9808 din 12 septembrie 2008, numirea unui lichidator judiciar.

Prin sentința comercială nr. 207/S din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a deschis procedura simplificată a insolvenței și intrarea în faliment a debitoarei SC E.L.I. SRL Hîrlău și numirea unui alt lichidator judiciar, respectiv C.E.L. Ipurl, instanța, în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006, constatând dizolvarea societății și ridicându-i acesteia dreptul de administrare.

În raportul final de activitate privind activitatea debitorului SC E.L.I. SRL Hîrlău, întocmit la 27 ianuarie 2010 de lichidatorul judiciar C.E.L. Ipurl, s-a concluzionat că administratorul statutar al societății debitoare, inculpatul S.M., a dispus în interes personal continuarea activității societății și nu a mai ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind depuse bilanțuri contabile pentru anii 2007 și 2008, singurul bilanț depus la organele fiscale fiind cel din 2006.

Audiat cu privire la faptele ce i-au fost imputate, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.M. a recunoscut în declarațiile date în cursul procesului penal comiterea faptei, constând în omisiunea de a înregistra în evidența contabilă a SC E.L. SRL a unui număr de 8 facturi fiscale emise în perioada februarie - septembrie 2007 în derularea relațiilor comerciale cu SC L.G.S.T. SRL Botoșani, declarații care servesc la aflarea adevărului, în conformitate cu art. 69 C. proc. pen., întrucât se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză și fac pe deplin dovada vinovăției sale.

Reținând că fapta inculpatului S.M. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC E.L. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând cu intenție directă a emis, în perioada februarie - septembrie 2007, 8 facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății, cu consecința diminuării veniturilor obținute în anul 2007 și cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 23.074 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret al infracțiunii reflectat de modalitatea și împrejurările concrete a fost comisă activitatea infracțională, caracterul ei continuat relevat de rezoluția infracțională unică în comiterea în mod repetat de fapte penale cu specific economic și de numărul relativ mare de facturi emise și neevidențiate în documentele contabile, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii (sustragerea de la plata obligațiilor fiscale), gravitatea consecințelor produse prin activitatea infracțională, constând în cauzarea unui prejudiciu substanțial părții civile și care nu a fost recuperat, precum și cauzele legale de reducere a pedepsei, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în conformitate cu care, în procedura recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Pe lângă aceste aspecte, prima instanță a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului S.M. care are antecedente penale - anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare, comise în perioada 2005-2006 și care sunt concurente cu infracțiunea dedusă judecății -, este favorabil caracterizat de membrii comunității din care provine și are doi copii minori în întreținere, astfel încât a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare redus ca urmare a incidenței art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Analizând conținutul sentinței penale nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 24 octombrie 2008 sub aspectul datei comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin acea hotărâre și a datei rămânerii definitive a acesteia, având în vedere și data epuizării infracțiunii în formă continuată pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză, instanța a constatat că infracțiunea de evaziune fiscală dedusă judecății este concurentă cu fiecare dintre infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. prin sentința penală nr. 288 din 06 octombrie 2008.

Față de această împrejurare, în baza dispozițiilor art. 85 C. pen., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului S.M. sentinței penale nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, a descontopit pedeapsa totală rezultantă și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 6 (șase) luni închisoare și de 2 (doi) ani închisoare, pedepse pe care, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., le-a contopit cu pedeapsa cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul S.M. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

Consecință a condamnării inculpatului S.M. la o pedeapsă privativă de libertate, a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 C. pen.

Sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, prima instanță a apreciat că, ținând seama de persoana inculpatului și de conduita sa după comiterea faptei, judecata în prezenta cauză că aplicarea unei pedepse constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă, sens în care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului, fiind întrunite toate condițiile impuse de art. 86

1

C. pen. Apreciind că inculpatul prezintă perspective de reinserție în societate în condițiile unei supravegheri adecvate a unei instituții specializate, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 863 C. pen., ca acesta, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 862, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele trasate și potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Se va atenționa inculpatul asupra faptului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 864 C. pen., sancțiune ce intervine, și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 863 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatului S.M., alături de pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale, pentru o perioadă de 4 ani, pedeapsă complementară stabilită prin sentința penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că partea civilă M.F.P., A.N.A.F., prin D.G.F.P. a Județului Iași, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 53.596 lei (din care: 10.548 lei impozitul pe profit; 12.371 lei dobânzile aferente impozitului pe profit; 12.526 lei - T.V.A.; 14.690 lei majorările aferente T.V.A. și 1.879 lei penalitățile aferente T.V.A.) și cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.

Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, aplicând și principiul disponibilității ce guvernează latura civilă a cauzei întrucât inculpatul S.M. a achiesat la pretențiile părții civile, prima instanță a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 53.596 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata, potrivit solicitării părții civile, a dobânzii legale aferente acestei sume.

Împotriva sentinței penale menționate, a declarat apel partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Iași, care a solicitat luarea măsurilor asigurătorii conform art. 163-167 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei pentru care s-a făcut constituirea de parte civilă.

Prin Decizia penală nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. Iași, prin D.G.F.P Iași, împotriva sentinței penale nr. 154 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului, Iași.

A fost obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate de apelanta parte civilă, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat ca apelul este nefondat.

Cu privire la susținerile apelantei, potrivit cărora prima instanță nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, Curtea a constatat că, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013, Tribunalul Iași a admis cererea A.N.A.F. privind luarea unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S.M.

Măsura asigurătorie astfel instituită nu a putut fi adusă la îndeplinire deoarece, așa cum rezultă din adresa din 05 martie 2013 emisă de Orașul Hîrlău - B.I.T.L., depusă la dosarul Tribunalului Iași, dar și din procesul-verbal din 18 iunie 2013, privind declararea stării de insolvabilitate, depus la dosar la instanța de apel, inculpatul nu are în proprietate bunuri mobile și imobile și nici nu realizează venituri de natură comercială, fiscală sau provenite din dobânzi bancare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iași.

Examinând recursul, prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurenta nu a motivat recursul în scris, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Examinând cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care ar putea fi analizate de instanță din oficiu.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iași împotriva Deciziei penale nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iași împotriva Deciziei penale nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.M.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.