ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2649/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44/f din 14 mai

2013, Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

dispus, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.M.I., schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat

la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 80 alin.

(1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa principală a

închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și

art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa

principală a închisorii în cuantum de 6 (șase) luni pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două

pedepse principale aplicate, inculpatul C.M.I. urmând să execute, ca pedeapsă

rezultantă, pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani de închisoare.

În temeiul art. 35

alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă

complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale rezultante.

În temeiul art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și litera b) C. pen.

În temeiul art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară

Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011), a obligat pe inculpatul C.M.I., în

solidar cu inculpatul M.L.A., la plata către partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Ilfov, a sumei de 674.326. RON (aceeași sumă la care a fost obligat inculpatul

M.L.A. prin Sentința penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată

în Dosarul nr. 104/93/2011), cu titlu de daune materiale, reprezentând

prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă

obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate,

conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligația a devenit

scadentă și până la data executării integrale a plății.

În baza art. II din

Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen., a dispus instituirea

sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare

ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența

debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare

proprii ale părții civile.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a constatat că prin Sentința penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a

Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul 104/93/2011, s-a dispus confiscarea ștampilelor

ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale și de chitanțe în cauză,

ștampile indisponibilizate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. -

Direcția Cazier Judiciar, potrivit dovezii din 5 iulie 2011.

În temeiul art. 348

C. proc. pen., a constatat că prin Sentința penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a

Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus anularea, la

rămânerea definitivă a acelei sentințe, a facturilor fiscale și a chitanțelor

falsificate în cauză.

În temeiul art. 191

C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.500 de RON cu titlul

de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză, onorariul apărătorului

din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de RON, fiind avansat și plătit

din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 9 august

2010, organele de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - Direcția de

investigare a fraudelor au fost sesizate prin denunț de către numiții P.D. și

G.M.E. cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către

inculpații V.M.T. și M.L.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL,

respectiv SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL. Din cuprinsul sesizării a rezultat că

denunțătorii au luat cunoștință despre aceste fapte de evaziune fiscală cu

prilejul relațiilor comerciale derulate, în calitate de reprezentați ai SC F.R.

SRL, cu societățile menționate mai sus. în acest sens, P.D. și G.M.E. au pus la

dispoziția organelor de poliție judiciară mai multe contracte încheiate între

societățile controlate de către cei doi inculpați și diferite alte societăți

comerciale, exemplarele 2 și 3 ale unor facturi fiscale și chitanțe emise către

SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL (exemplare care potrivit normelor

contabile, trebuiau să se regăsească la emitent), precum și ștampile aparținând

societăților în numele cărora au fost emise documentele fiscale. Denunțătorii

au depus și mai multe acte contabile deteriorate parțial prin ardere, aparținând

SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL cu privire la care au declarat că au fost

incendiate de către inculpatul M.L.A., spre a se sustrage verificărilor din

partea organelor de control fiscal, în momentul în care P.D. (motivat de faptul

că cei doi inculpați nu și-au respectat obligațiile contractuale) le-a adus la

cunoștință că va sesiza Garda Financiară. Din declarațiile denunțătorilor

rezultă că toate înscrisurile puse la dispoziția organelor de poliție

judiciară, reprezentând documente fiscale emise către SC E.S. SRL, SC C.A.I.

SRL și SC C.C. SRL, au fost folosite de către inculpații M.L.A. și V.M.T.

pentru a înregistra cheltuieli fictive în evidențele contabile, cu scopul de a

se sustrage de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Documentele

fiscale respective au fost întocmite în numele unor societăți ale căror

denumiri au fost găsite pe diferite panouri publicitare sau pe internet. Toate

aceste înscrisuri au intrat în posesia denunțătorilor fiindu-le puse la

dispoziție de către inculpatul C.M.I., fost colaborator al inculpatului M.L.A.,

C. precizându-Ie celor doi denunțători că le-a găsit în incinta atelierului

utilizat de SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, situat în Giurgiu.

În urma verificărilor

efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și

Administrarea Bazelor de Date din cadrul M.A.I. cu privire la persoanele

menționate la rubrica „delegat" din facturile fiscale emise în numele mai

multor societăți comerciale către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, ce

au fost prezentate de către denunțători, a rezultat că, în majoritatea

situațiilor, au fost înscrise date fictive, codul numeric personal fie nefiind

atribuit vreunei persoane, fie aparținând altor persoane decât cele menționate

ca delegat. Din cuprinsul „declarațiilor informative 394" privind

livrările și achizițiile de bunuri și servicii pe teritoriul României, depuse

la organele fiscale teritoriale, a rezultat că SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC

C.C. SRL au raportat achiziții efectuate de la societățile comerciale în numele

cărora au fost emise facturile și chitanțele puse la dispoziția organelor de

poliție judiciară de către denunțători. În schimb, societățile comerciale care

apar ca fiind emitentele documentelor fiscale respective, nu au raportat livrări

de bunuri sau prestări de servicii către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C.

SRL.

De asemenea, un alt

indiciu important care a condus la aprecierea că aceste operațiuni comerciale

sunt fictive îl constituie faptul că facturile emise către societățile comerciale

controlate de către inculpații M. și V. (majoritatea depășind valoarea de

100.000 RON) au fost achitate integral în numerar, prin emiterea mai multor

chitanțe în valoare de 5.000 RON fiecare, fiind ocolită calea decontării

bancare.

Informațiile furnizate

de către denunțători, precum și verificările preliminare analizate mai sus, au

fost confirmate cu prilejul perchezițiilor efectuate la sediile și punctele de

lucru ale SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, în actele contabile ale

acestora (jurnale de cumpărări, balanțe de verificare, raportări fiscale) fiind

înregistrate atât facturile și chitanțele puse la dispoziție de către

denunțători, cât și documente fiscale care nu au avut la bază operațiuni reale,

emise în numele altor societăți comerciale, așa cum rezultă din concluziile

raportului de expertiză financiar contabilă, coroborate cu celelalte mijloace

de proba administrate în cauza.

Din analiza actelor

de urmărire penală efectuate în cauză, acte de urmărire penală necontestate de

către inculpații M. și V., a rezultat următoarea situație de fapt: SC E.S. SRL,

înregistrată la ORC Ilfov, are sediul social declarat în orașul Buftea, județul

Ilfov. Asociații societății sunt numitul P.M., care deține 2% din capitalul

social și învinuita C.G., care deține 98% din capitalul social, aceasta din

urmă având și calitatea de administrator. Potrivit actului constitutiv,

obiectul principal de activitate al societății îl constituie lucrările de

instalații electrice - cod CAEN 4321. Deși învinuita C.G. deține calitatea de

administrator statutar și funcția de director adjunct, potrivit contractului

individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. ... din 8 septembrie 2009,

atribuțiile sale sunt limitate la rezolvarea problemelor administrative în

cadrul SC E.S. SRL, respectiv întocmirea documentației necesare participării la

procedurile de achiziții publice, depunerea raportărilor la organele fiscale

etc., așa cum rezultă din fișa postului ("organizează, conduce,

coordonează și răspunde de întreaga activitate a departamentului

administrativ").

În schimb, inculpatul

V.M.T., care ocupă funcția de director general (potrivit contractului

individual de muncă înregistrat la ITM sub numărul 12435 din 8 septembrie 2009,

administrează în fapt SC E.S. SRL. Astfel, conform fișei postului, acesta

"organizează și conduce prin factorii de decizie toate activitățile

tehnice, economice, sociale și de altă natură ale societății comerciale (..),

angajează societatea în relațiile cu persoanele juridice și fizice și în fața

organelor jurisdicționale (..), răspunde de exactitatea și corectitudinea

datelor din documentele elaborate sau pe care le avizează (..), își desfășoară

activitatea specifică în conformitate cu prevederile procedurii de legislație

economico-financiară (..)".

Prin urmare,

inculpatul V.M.T. coordonează activitățile comerciale ale societății, dar

conduce și compartimentul financiar-contabil, sens în care urmărește situația

plăților și a încasărilor, dispune cu privire la efectuarea plăților în

numerar, avizează facturile fiscale emise de furnizori și le transmite la

contabilitate în vederea înregistrării în evidențele contabile și achitării

acestora.

Aceste aspecte

privind delimitarea atribuțiilor, rezultă din declarațiile inculpatului V.M.T.,

a învinuitei C.G., precum și ale martorilor S.F. și M.D.M., director economic,

respectiv operator logistică la SC E.S. SRL, declarații care se coroborează cu

cele ale inculpaților M.L.A. și C.M.I.

Potrivit raportului

de expertiză contabilă, SC E.S. SRL a avut în cursul anului 2009 un număr mediu

de 10 salariați, numărul acestora ajungând în cursul lunii octombrie 2010 la 62

de salariați.

SC C.A.I. SRL este

înregistrată la ORC Giurgiu și are ca asociat unic și administrator pe

inculpatul M.L.A. Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de

activitate al societății îl constituie lucrările de instalații sanitare, de

încălzire și de aer condiționat - cod Caen 4322, sediul social fiind stabilit

la adresa din municipiul Giurgiu. Societatea a avut un singur salariat,

respectiv pe inculpatul M.L.A.

SC C.C. SRL este

înregistrată la ORC Giurgiu și are ca obiect principal de activitate lucrările

de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat - cod Caen 4322.

Sediul social a fost declarat la adresa din municipiul Giurgiu. Potrivit

actului constitutiv, SC C.C. SRL a fost constituită sub forma unei societăți cu

răspundere limitată, avându-i ca asociați pe M.F., care deține 5% din părțile

sociale, și pe M.L.A., care deține 95% din părțile sociale, acesta din urmă

având și calitatea de administrator. Așa cum rezultă din conținutul raportului

de expertiză contabilă, SC C.C. SRL nu a avut nici un angajat cu forme legale.

Potrivit declarației inculpatului M.L.A., acesta s-a ocupat personal de

organizarea evidențelor contabile ale celor două societăți pe care le

administrează, fiind ajutat numai la redactarea raportărilor fiscale de SC I.G.

SRL, fără avea contract de prestări servicii contabilitate cu această

societate.

În perioada 2009 -

2010, SC E.S. SRL a încheiat cu Primăria Sectorului 2 București un număr de 30

contracte de execuție lucrări (din care 23 în anul 2009 și 7 în anul 2010),

toate având ca obiect realizarea de lucrări de reabilitare termică și amenajări

interioare și exterioare ale unor blocuri de locuințe situate pe raza sectorului

cu SC E. SRL, SC C. SRL, SC C. SRL și SC M.E.G. SRL un număr de 6 contracte de

subantrepriză având ca obiect lucrări de reabilitare termică a unor blocuri de

locuințe din sectorul 2 București.

O parte din lucrările

contractate de SC E.S. SRL au fost executate în subantrepriză, în baza

contractelor încheiate cu SC L.I.C. SRL, SC C.T.C. SRL, SC A.T. SRL, SC R.C.

SRL, SC L.M.C. SRL, SC J. M&G SRL, SC G&G S.U. SRL, SC M.P.C. SRL, SC

F.R. SRL, SC C.A.I. SRL (contractul de furnizare și montaj din 8 mai 2009,

contractul de furnizare și montaj din 18 august 2009 și contractul de prestări

servicii pentru asistență tehnică din 1 iulie 2009) și SC C.C. SRL (contractul

de furnizare și montaj din 18 decembrie 2009 și contractul de subantrepriză din

23 martie 2010), în perioada 2009 - 2010 fiind încheiate un număr de 24

contracte de subantrepriză.

La rândul său, SC

C.A.I. SRL a încheiat cu SC F.R. SRL, reprezentată de către denunțători, contractele

de furnizare și montaj tâmplărie din 29 iunie 2009 și din 19 august 2009.

Pentru cealaltă parte

a lucrărilor, având în vedere că nu dispunea de suficient personal angajat care

să fi asigurat executarea lucrărilor contractate, SC E.S. SRL, dar și SC C.A.I.

SRL și SC C.C. SRL, au folosit forță de muncă „la negru", precum și

materiale de construcții achiziționate fără documente justificative.

Întrucât cheltuielile

ocazionate de executarea în această modalitate a lucrărilor nu puteau fi

evidențiate în documentele contabile, inculpații V.M.T. și M.L.A. au folosit

facturi și chitanțe falsificate emise în numele mai multor societăți care nu au

derulat relații comerciale cu SC. E.S. SRL, SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL.

Aceste documente

fiscale, falsificate anterior atât de către inculpatul M.L.A., cât și de către

inculpatul C.M.I., deși nu atestau operațiuni reale, au fost înregistrate în

documentele contabile, având drept consecință deducerea în mod ilegal a

TVA-ului de plată către bugetul de stat și, implicit, diminuarea impozitului pe

profit.

Cu ocazia

cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în perioada august decembrie

2009, în evidențele contabile ale SC E.S. SRL au fost înregistrate facturi

falsificate emise în numele SC C. BMV SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T.

SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC 3 P. SRL și SC

2G D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1.388.905 RON (din

care 753.977 RON reprezintă TVA și 634.928 RON reprezintă impozitul pe profit aferent).

De asemenea, în

perioada august - septembrie 2009, în evidențele contabile ale SC C.A.I. SRL au

fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL,

SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de

stat fiind de 613.881 RON (344.533 RON reprezentând TVA și 269.348 RON

reprezentând impozitul pe profit aferent).

În cursul lunii

decembrie 2009, precum și în perioada ianuarie - iunie 2010, în evidențele

contabile ale SC C.C. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în

numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL și

SC 2G D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 80.445 RON (din

care 17.485 RON reprezintă TVA - 2009, 25.617 RON reprezintă TVA - semestrul I

2010 și 37.343 RON reprezentând impozitul pe profit aferent semestrului I

2010).

Facturile fiscale

emise în numele societăților comerciale menționate mai sus și înregistrate în

evidențele contabile ale SC E.S. SRL, SC C.C. SRL și SC C.A.I. SRL atestă

operațiuni fictive, din probele administrate în cauză rezultând că: între

aceste societăți nu s-au derulat relații comerciale (nu au fost executate

lucrări, nu au fost prestate servicii și nu s-au livrat mărfuri); documentele

fiscale în cauză nu au fost emise de reprezentanți ai acestor societăți (la

rubrica „delegat" sunt menționate persoane care nu au deținut calitatea de

salariat, asociat sau administrator și nu au desfășurat activități în cadrul

vreuneia din societățile în cauză); datele menționate în cuprinsul acestora,

referitoare la contul bancar al emitentului nu sunt conforme cu realitatea (în

adresele formulate de unitățile bancare se specifică faptul că societățile

comerciale respective nu sunt titulare ale conturilor indicate în facturi); impresiunile

ștampilelor aplicate pe documentele fiscale nu corespund impresiunilor

ștampilelor utilizate de societățile în cauză.

Potrivit raportului

de expertiză grafoscopică existent la dosarul de urmărire penală, facturile și

chitanțele în cauză au fost completate de către numiții C.M.I. și M.L.A.

De asemenea, conform

datelor furnizate de SC T.R. SRL, facturierele și chitanțierele pentru SC B.C.

SRL și SC A.I. SRL au fost comandate și ridicate de inculpatul M.L.A. iar

pentru SC C. BMV SRL, SC C.G. SRL și SC 3 P. SRL, au fost comandate și ridicate

de martorul M.C.

În acest context,

instanța a constatat că inculpatul M.L.A., în perioada august - septembrie

2009, respectiv decembrie 2009 - iunie 2010, în calitate de administrator al SC

C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, a înregistrat în evidențele contabile ale acestor

societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor

justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele SC A.I. SRL, SC

C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL (pentru SC C.A.I. SRL),

precum și în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC

K.R.C. SRL și SC 2G D. SRL (pentru SC C.C. SRL), cauzând bugetului de stat un

prejudiciu în cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) și 80.445 RON (în

cazul SC C.C. SRL). De asemenea, același inculpat a completat în fals facturi

fiscale, emise către SC C.A.I. SRL pe care le-a înregistrat în evidențele

contabile ale acesteia, precum și facturi fiscale și chitanțe emise către SC

E.S. SRL, pe care i le-a înmânat inculpatului V.M.T. spre a fi înregistrate în

actele contabile ale acestei societăți, și, de asemenea, a înregistrat în

evidențele contabile ale SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, la care deține funcția

de administrator, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale, mai multe documente fiscale întocmite în fals de către inculpatul

C.M.I., respectiv facturi și chitanțe emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL,

SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL și SC K.R.C. SRL către SC C.A.I. SRL, precum și facturi

și chitanțe emise în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E.

SRL, SC K.R.C. SRL și SC 2G D. SRL către SC C.C. SRL.

De asemenea, instanța

a constatat că inculpatul V.M.T., în perioada august - decembrie 2009, în

calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuții în fapt de

administrare a societății, a înregistrat în evidențele contabile ale acestei

societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor

justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele SC C. BMV SRL, SC

A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC

K.R.C. SRL, SC 3 P. SRL și SC 2G D. SRL, cauzând bugetului de stat un

prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON. De asemenea, același inculpat, în

perioada august-decembrie 2009 a determinat, cu intenție, pe martorul S.F. -

director economic în cadrul SC E.S. SRL, să înregistreze în evidențele

contabile ale societății, facturile și chitanțele întocmite în fals de către

inculpații C.M.I. și M.L.A., în numele SC C. BMV SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL,

SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC 3 P.

SRL și SC 2G D. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale.

S-a constatat,

așadar, ca situație de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul C.M.I., că

acesta, în perioada august - decembrie 2009 și ianuarie - iunie 2010, cu

știință i-a ajutat pe inculpații V.M.T. și M.L.A. să înregistreze în evidențele

contabile ale SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, cheltuieli

care nu au la bază operațiuni reale, punându-le la dispoziție facturi și

chitanțe întocmite în fals, în numele mai multor societăți comerciale și

cunoscând că aceste documente justificative vor fi folosite în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și, în aceeași perioadă, a

completat, cu date nereale, mai multe facturi fiscale și chitanțe, pe care le-a

înmânat inculpaților V.M.T. și M.L.A., administratori ai SC E.S. SRL, respectiv

SC C.A.I. SRL și SG C.C. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale.

Situația de fapt mai

sus prezentată a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă

administrate în cauză, cu excepția declarațiilor inculpatului C.M.I.

Astfel, în combaterea

„versiunii inculpatului C.M.I.", de nerecunoaștere a celor două

infracțiuni reținute în sarcină (acesta reiterând în fața instanței de fond că,

de fapt, el era doar un „ scrib" angajat de către inculpatul M. și că, în

consecință, completa chitanțe și facturi fiscale la cererea acestuia din urmă,

dar fără a le semna sau ștampila, și fără a ști la ce folosesc aceste

înscrisuri), sunt, în primul rând, declarațiile coinculpaților M. și V. În

acest sens, M. arată că V. îi dădea actele semnate și ștampilate, el le dădea

lui C.M.I., care le restituia după câteva zile completate. Pentru lucrările de

construcții efectuate de către C.M.I. (acesta a adus pe șantierele lui V. și M.

în jur de o sută de muncitori..), C. a fost plătit inclusiv „pe facturi emise

de către C. în numele SC K.R.C. SRL sau SC C.C. SRL sau SC C.E. SRL, societăți

cu care C. nu avea nicio legătură comercială sau de altă natură. Aceste

declarații sunt menținute în fața instanței de fond, M. arătând că inculpatul

C. a și propus celorlalți doi coinculpați „date de la o firmă" care „este

a unui prieten de-al lui din Alexandria" și, în consecință, „ timp de

aproximativ 3 luni de zile C. a completat și a semnat contracte, facturi și

chitanțe cu datele acelei firme". C. personal comanda și ridica apoi

tipizate de chitanțe și facturi de la T.R., pe care ulterior le completa în

fals, uneori chiar și „din propria inițiativă".

Inculpatul V.

confirmă și el cele mai sus arătate, confirmând aceste aspecte și în fața

instanței în prima fază procesuală.

În al doilea rând, în

acuzarea inculpatului C.M.I. „pledează" declarațiile „martorilor

direcți" P.D. și G.M. În acest sens, martorul P. învederează că facturile

și chitanțele întocmite în fals în numele societăților comerciale patronate de

către V. și M. au fost completate de către inculpatul C. De altfel, martorul P.

arată că „de la C. am aflat despre aceste fapte de evaziune fiscală săvârșite

de către M. și V.", ceea ce înseamnă că inculpatul C. știa la ce folosesc

chitanțele și facturile pe care el le completa în fals. Reaudiat în fața instanței,

martorul P. menține declarațiile date anterior în cauză.

De asemenea, martorul

G.M. reiterează faptul că P. i-a spus că știe de la C. că M. și V. desfășoară

„activități prin care se sustrag de la plata impozitelor și taxelor către

stat", confirmându-se astfel faptul că inculpatul C. știa că, completând

facturi fiscale și chitanțe în fals, îi ajută pe M. și pe V. să facă evaziune

fiscală. (De altfel, pentru acest „ ajutor" inculpatul C. a și fost plătit

în repetate rânduri de către cei doi..). Reaudiat în fața instanței în prima

fază procesuală, martorul G. menține cele învederate în faza de urmărire

penală, arătând inclusiv faptul că personal a auzit o discuție telefonică

purtată între P. și C., discuție în cadrul căreia „C. a cerut bani pentru acele

documente falsificate".

În al treilea rând,

vinovăția inculpatului C.M.I. este probată și prin declarația martorului

I.A.O., din care rezultă că în copilărie a fost prieten bun cu inculpatul

C.M.I., prietenie care s-a „ răcit" prin 1995. Martorul confirmă și în

fața instanței că din 2009 și până în prezent nu a completat sau semnat

chitanțe sau facturi fiscale „pe numele" vreunei alte societăți

comerciale, cu excepția SC T.S. SRL, care era PFA-ul său, prin care efectua

prestări servicii în domeniul soft - IT. Însă această prietenie (veche) i-a

„permis" inculpatului C.M.I. să îi folosească numele și o parte din datele

de stare civilă ale lui I.A.O., atunci când a completat în fals facturi fiscale

în numele SC C.G. SRL.

În al patrulea rând,

faptul că inculpatul C.M.I. nu era doar un „scrib neștiutor" de chitanțe

și facturi (așa cum susține acesta), rezultă și din declarația martorului M.C.,

din care rezultă că el niciodată nu a comandat la T.R. SRL facturi sau

chitanțe. Însă, din înscrisurile de la dosar, rezultă cu claritate că la SC

T.R. SRL inculpatul C.M.I. a făcut în mod repetat comenzi pentru livrarea de

facturi fiscale și chitanțe în numele a diferite societăți comerciale, folosind

numărul de telefon și de fax 0769-XXXX, și prezentându-se fie sub numele său, fie

sub cel al martorului M.C., fie sub cel al coinculpatului M., făcând astfel

comenzi prin fax sau prin același e-mail „ xxx.com", care e folosit cu

nonșalanță atât în nume propriu cât și în numele coinculpatului M.

În al cincilea rând,

expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală confirmă faptul că,

alături și de alți făptuitori (de exemplu M.), inculpatul C.M.I. este

principalul falsificator de facturi fiscale și chitanțe, întocmind astfel, în

fals, peste o mie patru sute de facturi și chitanțe.

În fine, în al

șaselea rând, chiar anumite aspecte din declarațiile inculpatului C.M.I. îl

incriminează pe acesta relativ la săvârșirea celor două infracțiuni ce i se

impută prin rechizitoriu. Astfel, audiat la data de 23 noiembrie 2010,

inculpatul C.M.I. a recunoscut că „știe să completeze acte de firmă",

inclusiv facturi, și că a completat facturi și chitanțe pentru inculpatul V.,

cu care ținea legătura prin intermediul inculpatului M. De asemenea, inculpatul

C.M.I. arată că în trecut a avut „o firmă cu care a intrat în incidență și în

urma unei condamnări nu are dreptul de a fi asociat sau administrator".

Este vorba despre SC M.D. SRL, la care C.M.I. a fost administrator și prin

intermediul căreia, în 2005, a comis înșelăciuni cu file CEC în dauna a 16 societăți

comerciale, fiind condamnat în mod definitiv la 4 ani de închisoare. în

consecință, instanța a constatat că încă din 2005 inculpatul C.M.I. știa care

sunt normele legale ce vizează desfășurarea de activități comerciale, dar și

cum pot fi acestea eludate. Mai mult, chiar inculpatul C.M.I. recunoaște că

aflase de mai mult timp că nu V. este asociat sau administrator la firmele în

numele cărora el, C.M.I., completa facturi și chitanțe, dar că a continuat să

facă acest lucru.

Reaudiat la data de

24 octombrie 2011, inculpatul C.M.I. a arătat textual: „recunosc și regret,

cele întâmplate". În fine, cu prilejul prezentării materialului de

urmărire penală, inculpatul C.M.I. a arătat din nou: „ recunosc și regret

săvârșirea faptelor reținute în sarcina mea" (proces-verbal seria B, nr.

0412940 bis 1811), iar pe aceeași pagină, mai sus, se arată cu claritate că

C.M.I. este „învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la

evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă

continuată".

Instanța de fond a

reținut că fapta inculpatului C.M.I. reținută la punctul 1 din rechizitoriu,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune

fiscală în varianta prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c)

și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen.

În acest sens,

Tribunalul a constatat că în ceea ce îl privește pe inculpatul C.M.I., acesta,

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de

complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care fiecare dintre ceilalți doi

inculpați (M. și V.) au produs, distinct, ajutați fiind fiecare de către

inculpatul C.M.I., câte un prejudiciu bugetului de stat în cuantum mai mare de

100.000 de euro (prin echivalent în RON la cursul de referință al BNR), astfel

cum rezultă, printre altele, din raportul de expertiză necontestat de către

niciunul dintre cei trei inculpați mai sus amintiți.

Subiectul activ al

infracțiunii de evaziune fiscală poate fi (ca complice) orice persoană.

Instanța a constatat că. apărarea inculpatului, făcută de avocatul său din

oficiu (atât în concluzii orale cât și în concluzii scrise), în sensul că

subiectul activ al acestei infracțiuni trebuie să fie calificat (doar

administrator sau contabil de societate) este nefondată, nefiind susținută, de

altfel, de niciun exemplu de doctrină sau de jurisprudență. Este adevărat că

subiectul activ al acestei infracțiuni trebuie să fie calificat (doar

administrator - în fapt sau în drept - sau contabil de societate), dar doar

atunci când subiectul activ este autor al infracțiunii de evaziune fiscală,

prin raportare la art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dar și la art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 82/1991. Însă complice la infracțiunea de evaziune fiscală

poate fi orice persoană, deoarece nicio lege nu impune vreo „calificare" a

complicelui; mai mult, și,,în fapt" este posibil ca, complice la

infracțiunea de evaziune fiscală să poată fi orice persoană, astfel.cum rezultă

din situația de fapt mai sus prezentată.

S-a constatat că

vinovăția inculpatului C.M.I. în comiterea complicității la evaziune fiscală

este, față de art. 19 C. pen., intenția directă. Inculpatul a acționat cu

intenție directă, pentru că nu doar a acceptat, ci chiar a urmărit, prin

maniera în care a falsificat facturile fiscale și chitanțele mai sus arătate, să

dea un ajutor „viabil" inculpaților V. și M., pentru ca aceștia din urmă

să obțină profit ilicit din evidențierea în contabilitate de cheltuieli ce au

la bază operațiuni economice fictive, și toți trei inculpații și-au și atins

acest scop, inculpații V. și M. cauzând bugetului de stat un prejudiciu în

cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) și 80.445 RON (în cazul SC C.C.

SRL), respectiv un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON (în cazul SC E.S.

SRL), iar inculpatul C.M.I. a fost în mod repetat plătit pentru ajutorul

acordat celor doi.

În drept, fapta

reținută în sarcina inculpatului C.M.I. la punctul 2 din rechizitoriu,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În acest sens,

Tribunalul a constatat că repetatele acte materiale prin care inculpatul C.M.I.

a completat facturi fiscale sau chitanțe ce emanau de la societăți prestatoare

sau furnizoare (și al căror antet era pretipărit la T.R., fiind astfel

comandate și ulterior ridicate de la tipografie de către inculpatul C.M.I.,

astfel cum rezultă și din înscrisurile de la dosar), sunt acte materiale de

contrafacere a respectivelor facturi fiscale sau chitanțe, deoarece inculpatul

C.M.I. nu avea nici un drept sau atribuție de serviciu să completeze acele

mențiuni, care, de altfel, erau mențiuni nereale (care consemnau operațiuni

economice fictive). Prin urmare, toate aceste acte materiale repetate de

contrafacere (e vorba de peste o mie patru sute de facturi și chitanțe)

constituie elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., comisă în speță (și) de către inculpatul C.M.I.

În speța de față, la

individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului C.M.I., Tribunalul a

constatat că este ținut de aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005

(dat fiind cuantumul prejudiciului la realizarea căruia a ajutat, în calitate

de complice, inculpatul C.M.I. de aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (dată

fiind repetabilitatea actelor materiale, realizate în timp, de către inculpat,

cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni comise), dar și de aplicarea

art. 39 alin. (4) C. pen., dat fiind faptul că inculpatul C.M.I. se află în

starea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în acest sens fiind înscrisurile

de la dosar, prin raportare la momentul epuizării celor două infracțiuni comise

în speță inculpatul C.M.I. fiind în stare de recidivă mare postexecutorie. De

asemenea, la individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, Tribunalul a

avut în vedere și circumstanțe atenuante și agravante aplicabile acestuia, așa

cum se va arăta în cele ce urmează.

Astfel, instanța a

avut în vedere incidența unor circumstanțe atenuante, față de disp. art. 73 -

74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului în două dintre momentele

urmăririi penale, evidențiate mai sus, prezența inculpatului în majoritatea

momentelor procesuale), dar și incidența unor circumstanțe agravante, față de

disp. art. 75 C. pen. (ajutorul dat inculpaților M. și V. în producerea unui

prejudiciu foarte mare, în cuantum de 613.881 RON - în cazul SC C.A.I. SRL-,

80.445 RON - în cazul SC C.C. SRL-, respectiv un prejudiciu în cuantum de

1.388.905 RON - în cazul SC E.S. SRL-, adică un total de peste 4 ori valoarea

limitei de agravare prev. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

complicitatea sa la elaborarea unui plan infracțional complex, realizat în

aproximativ 11 luni de zile, ceea ce vădește premeditare, dar și perseverență

infracțională, atitudinea preponderentă de nerecunoaștere a faptelor comise -

inclusiv în fața Tribunalului -, precum și faptul că, deși cercetat în

libertate, nu a recuperat nimic din prejudiciul produs, deși ar fi avut această

posibilitate, cel puțin în fața instanței, precum și antecedentele sale penale:

de două ori sancționat pentru 215 C. pen. și 215

1

C. pen.,

recidivist pentru încă o infracțiune prev. de art. 215 C. pen.). în consecință,

instanța a aplicat art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. la individualizarea

pedepselor principale, coborând cuantumul fiecărei pedepse principale aplicată

inculpatului C.M.I. spre limita minimului special, dar mai sus de această

limită, avându-se în vedere totalitatea și ponderea circumstanțelor agravante

mai sus arătate.

Prin urmare, în

temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și. cu aplicarea art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., instanța

a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa principală a închisorii în cuantum

de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune

fiscală și, în temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 80 alin. (1) și

(2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală a

închisorii în cuantum de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals

în înscrisuri sub semnătură privată.

Având în vedere

aplicarea unei pedepse principale în cuantum mai mare de 2 ani de închisoare

pentru complicitate la evaziune fiscală, instanța, în temeiul art. 65 C. pen.,

a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale mai sus indicate."

în acest sens, instanța a constatat că este ținută de aplicarea art. 65 alin.

(2) C. pen., deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevede expres

această pedeapsă complementară.

Având în vedere că

cele două infracțiuni comise în speță sunt în concurs real, în temeiul art. 33

lit. a) C. pen. și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a contopit

cele două pedepse principale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani de închisoare, la care însă nu a

aplicat un spor, dat fiind că pedeapsa aplicată pentru complicitate la evaziune

fiscală este într-un cuantum suficient de mare, astfel încât în final

inculpatul C.M.I. are de executat, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa principală

cea mai grea, de 5 (cinci) ani de închisoare.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, Tribunalul a constatat că inculpatul M.L.A., în perioada

august - septembrie 2009, respectiv decembrie 2009 - iunie 2010, în calitate de

administrator al SC C.A.I. SRL și SC C.C. SRL, a înregistrat în evidențele

contabile ale acestor societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în

baza documentelor justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele

mai multor societăți comerciale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în

cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) și 80.445 RON (în cazul SC C.C.

SRL).

De asemenea, instanța

a constatat că inculpatul V.M.T., în perioada august - decembrie 2009, în

calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuții în fapt de

administrare a societății, a înregistrat în evidențele contabile ale acestei

societăți cheltuieli care nu atestă operațiuni reale, în baza documentelor

justificative (facturi și chitanțe) emise în fals în numele mai multor

societăți comerciale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de

1.388.905 RON.

Aceste fapte

întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii

nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011, prin raportare la data săvârșirii faptelor

imputate celor doi inculpați.

Prejudiciul mai sus

arătat, a rezultat ca urmare a activității infracționale a inculpaților M. și

V. (ca autori distincți), a fost realizat cu complicitatea inculpatului C.M.I.,

astfel cum s-a arătat mai sus. Cuantumul total al prejudiciului cauzat este

dovedit în cauză prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de

urmărire penală, mijloc de probă necontestat de către niciunul dintre cei trei

inculpați.

În Dosarul nr.

104/93/2011 al Tribunalului Ilfov, partea vătămată Agenția Națională de

Administrare Fiscală, prin Garda Financiară - Secția Ilfov, s-a constituit

parte civilă exact cu suma menționată în raportul de expertiză contabilă

întocmit în cauză. în acel dosar, instanța, prin Sentința penală nr. 5 din 9

aprilie 2012, a constatat că inculpatul V.M.T. a acoperit integral contravaloarea

prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 RON) cauzat de către acesta părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Jud. Ilfov, a constatat că inculpatul M.L.A. a acoperit

parțial (până la concurența sumei de 20.000. de lei) contravaloarea

prejudiciului (în cuantum total de 694.326 RON) cauzat de către acesta părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Ilfov și, prin urmare, a obligat pe inculpatul

M.L.A. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov a sumei de 674.326.

RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de

stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii

-majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură

fiscală, de la data când obligația a devenit scadentă și până la data

executării integrale a plații.

În Dosarul nr.

561/93/2012, disjuns din Dosarul nr. 104/93/2011 al Tribunalului Ilfov, partea

vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară -

Secția Ilfov nu s-a constituit parte civilă expres, dar nici nu a arătat expres

că renunță la „beneficiul solidarității debitorilor", beneficiu instituit

de art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară a Legii nr. 287/2009 și a

Legii nr. 71/2011). În consecință, instanța, văzând că activitatea

infracțională a celor trei inculpați (inclusiv C.M.I.) întrunește în același

timp, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii

nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011 (această „versiune" a Codului civil

trebuie să fie avută în vedere în speță, prin raportare la data săvârșirii

faptelor imputate inculpaților), dar și că partea vătămată Agenția Națională de

Administrare Fiscală, prin Garda Financiară - Secția Ilfov, este îndreptățită

la „beneficiul solidarității debitorilor", beneficiu instituit de art. 998

- 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr.

71/2011), în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 -

999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr.

71/2011) a fost obligat inculpatul C.M.I., în solidar cu inculpatul M.L.A., la

plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, a sumei de 674.326. RON

(aceeași sumă la care a fost obligat inculpatul M.L.A. prin Sentința penală nr.

5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011), cu

titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și

neacoperit ulterior), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii -

majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură

fiscală, de la data când obligația a devenit scadentă și până la data

executării integrale a plății. Instanța a considerat că se impune o astfel de

soluție pentru ca partea civilă să aibă dreptul de a se putea îndrepta

împotriva oricăruia dintre cei doi inculpați (C.M.I. sau M.L.A.), sau a

amândurora, pentru a-și recupera prejudiciul ce a rezultat din activitatea

infracțională conjugată a acestora doi, prejudiciu neacoperit ulterior în

integralitate, astfel cum a procedat inculpatul V. O soluție contrară (de

neobligare și a inculpatului C.M.I. la recuperarea prejudiciului mai sus

arătat) ar fi nelegală, fiind contrară art. 998 - 999 C. civ., în redactarea

anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011; faptul că în Dosarul nr.

104/93/2011 al Tribunalului Ilfov inculpatul M.L.A. a fost obligat la

recuperarea acestui prejudiciu nu înseamnă în nici un caz că în prezentul Dosar

nr. 561/93/2012*, inculpatul C.M.I. trebuie exonerat „de plano" de la

plata aceluiași prejudiciu, la care a contribuit direct, în calitate de

complice. Dimpotrivă, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului C.M.I.,

în solidar cu inculpatul M.L.A., la plata aceluiași prejudiciu către partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Ilfov, adică la plata sumei de 674.326. RON.

Aceasta nu înseamnă că partea civilă poate cere executarea silită de două ori a

acestui debit, aceasta înseamnă că partea civilă poate cere executarea silită a

oricăruia dintre cei doi inculpați debitori, sau a amândurora, ca expresie a

principiului „solidarității debitorilor", principiu de care partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală este îndreptățită să beneficieze.

În baza art. II din

Legea 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea

sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare

ale inculpatului, în. vederea recuperării prejudiciului, până la concurența

debitului, măsură ce a fost adusă la îndeplinire prin organele de executare

proprii ale părții civile.

În temeiul art. 118

litera b) C. pen., instanța a constatat că, prin sentința pen. nr. 5 din 09

aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus

confiscarea ștampilelor ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale

și de chitanțe în cauză, ștampile indisponibilizate la Camera de corpuri

delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, potrivit dovezii din 5

iulie 2011. Această măsură de siguranță s-a impus în dosarul 104/93/2011, față

de prevederile exprese ale art. 118 lit. b) C. pen., din întregul material

probatoriu administrat în acea cauză rezultând că respectivele ștampile au fost

folosite de către cei doi inculpați la comiterea infracțiunilor ce le-au fost

reținute în sarcină. Astfel, s-a apreciat că în prezentul Dosar (561/93/2012*)

nu se mai impune confiscarea acelorași ștampile.

În temeiul art. 348

C. proc. pen., instanța a constatat că prin Sentința penală nr. 5 din 9 aprilie

2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus

anularea, la rămânerea definitivă a acelei sentințe, a facturilor fiscale și a

chitanțelor falsificate în cauză. Această măsură s-a impus în Dosarul nr.

104/93/2011, față de prevederile exprese ale legii, din întregul material

probatoriu administrat în acea cauză rezultând că respectivele facturi fiscale

și chitanțe au fost falsificate în cauză, chiar dacă la acel moment nu rezulta identitatea

tuturor falsificatorilor; abia în prezentul dosar (561/93/2012*) instanța,

analizând pe fond toate probele administrate, a ajuns la concluzia că printre

falsificatori se numără și inculpatul C.M.I. S-a constatat, însă, că în

prezentul Dosar (561/93/2012*) nu se mai impune anularea acelorași facturi

fiscale și chitanțe.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.M.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma de participație a

complicității și respectiv pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, arătând, în esență, că, în ceea ce privește prima acuzație,

se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a

fost săvârșită de inculpat), iar cu privire la cea de-a doua acuzație, se

impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că

documentele completate de el nu au fost folosite în modalitățile prev. de art.

288 C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 300/A din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, în

temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de

inculpatul C.M.I. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 14 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Ilfov.

S-a desființat, în

parte, Sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 26

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2)

C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și litera b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art.

74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .

În temeiul art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.

inculpatul C.M.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina statului.

Pentru a decide

astfel, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin

prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt

și de drept, potrivit art. 389 teza finală C. proc. pen., Curtea a constatat

următoarele:

Instanța de fond a

făcut o corectă și completă analiză a probelor administra