ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2016

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. x/98/2016, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., condamnatul A. a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 48 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, arătându-se că, din eroare, prin această din urmă hotărâre s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, deși aceasta fusese anulată, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare.

A mai arătat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 30 ianuarie 2013 emis în baza Sentinței penale nr. 74/2011 a Tribunalului Ialomița a fost anulat prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 a aceleiași instanțe, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014, așa încât prin Decizia penală nr. 2151/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție contopirea trebuia realizată cu pedepsele stabilite prin Sentința penală nr. 136/2014, iar nu cu cele din Sentința penală nr. 74/2011, cu consecința deducerii reținerii din 21/22 aprilie 2009 și a perioadei executate de la 13 mai 2013 la zi.

Tribunalul Ialomița a dispus atașarea Dosarului penal nr. x/2011, constatând că pe numele condamnatului A. au fost emise trei mandate de executare a pedepsei închisorii active, din care unul în execuție (nr. x/17 martie 2014) și două în așteptare (nr. y/26 iunie 2014 și nr. z/22 mai 2015), precum și faptul că obiectul cauzei este reprezentat de o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Ca atare, prin Sentința penală nr. 52/F din 16 martie 2016, acest tribunal, în baza art. 50 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza finală C. proc. pen., a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, reținând că nelămurirea privește o dispoziție dintr-o decizie pronunțată de instanța supremă în calea de atac a recursului.

La, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost înregistrată în 21 martie 2016, sub numărul de Dosar nr. x/2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 7 aprilie 2016 pe rolul Completului nr. 4.

La acest termen de judecată, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care impune soluționarea dosarului de către completul de judecată ce a pronunțat Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 367 din 10 aprilie 2008 și art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, pentru respectarea principiului continuității completului de judecată, dar și pentru a da posibilitatea contestatorului condamnat A. de a fi asistat de apărătorul său ales, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 21 aprilie 2016, când instanța a rămas în pronunțare.

Analizând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte, în complet constituit potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 367 din 10 aprilie 2008 și art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, constată că aceasta este întemeiată pentru motivele arătate în continuare.

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea hotărârilor, iar nu și de legalitatea și temeinicia acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, contestațiile la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, judecătorii urmând a se reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din același complet.

Din cuprinsul cererii formulate de condamnatul A. reiese că acesta a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul cuantumului sancțiunii penale stabilite în sarcina sa, raportat la faptul că, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2014 (definitivă la 17 martie 2014), ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a aceluiași tribunal, contopită prin decizia instanței de recurs cu pedeapsa de 5 ani închisoare, a fost redusă la 3 ani închisoare, fiind astfel incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Examinând, în aceste limite, actele dosarului, se constată că, prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, în cele prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de stabilire cu rea credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA, prevăzută de art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005, precum și 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 - 34 C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969).

În baza art. 85 C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 ore de la 21 aprilie 2009 și s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. (1969).

Prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală (rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 74/F din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2010

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. (1969) în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen. (1969) și din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele astfel stabilite și pedeapsa principală de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă la data de 16 august 2010 (cu privire la care, prin sentința penală apelată, a fost anulată suspendarea condiționată, conform art. 85 C. pen.) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii de 24 de ore din data de 21/22 aprilie 2009.

Ca urmare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 109 din 30 ianuarie 2013 .

Ulterior, prin Sentința penală nr. 48 din 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2011, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969).

S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomița și prin Sentința penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia. Ca atare, s-a dispus descontopirea, în pedepsele componente, a pedepsei rezultante aplicată prin Sentința penală nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomița, iar, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopirea pedepsei stabilită în cauză, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), cu pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 16 august 2010 (cu privire la care, prin Sentința penală nr. 74/F/22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița a fost anulată suspendarea condiționată conform art. 85 C. pen. 1969), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului A. pe durata executării pedepsei aplicate exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată prin sentință reținerea de 24 ore din 21/22 aprilie 2009 conform Sentinței penale nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița.

A fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomița și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin sentință.

Prin Decizia penală nr. 313/A din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul formulat de inculpatul A., desființată, în parte, Sentința penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomița și, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969), text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969) aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969); 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969) și 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969) aplicată prin această hotărâre, cu pedepsele de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969), 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969) și 8 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969).

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, care a fost casată, în parte, iar, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969), în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) combinat cu art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969), menținându-se pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969).

Totodată, au fost menținute dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. (1969).

Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reținerea din data de 21/22 aprilie 2009 și perioada executată de la 13 mai 2013 la 10 august 2013.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Ca urmare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 67 din 26 iunie 2014 (în așteptare, fila Dosar nr. x/2016 Tribunalul Ialomița).

De asemenea, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomița pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen. (1969), la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița) și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa rezultantă reținerea de 24 ore (21/22 aprilie 2009) și perioada executată de la 12 iulie 2013 la zi și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 109 din 30 ianuarie 2013 și emiterea unui nou mandat.

Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița a rămas definitivă prin necontestare la 17 martie 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014 (în execuție, fila Dosar nr. x/2011 Tribunalul Ialomița).

Ca atare, având în vedere că, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomița, definitivă la data de 17 martie 2014 prin necontestare, pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), care a format obiectul contopirii prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. 1969), a fost redusă, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 6 alin. (1) și art. 5 C. pen., la 3 ani închisoare, se constată că, în cauză, este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se lămurirea dispozitivului celei din urmă hotărâri, sub aspectul cuantumului sancțiunii ce trebuie executată de condamnatul contestator.

În consecință, constatând incidența dispozițiilor procedurale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomița, modificată prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969) pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) și art. 75 lit. a) C. pen..(1969);

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, respectiv: 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen..(1969); și 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, cu privire la care, prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus anularea suspendării condiționate, conform art. 85 C. pen. (1969).

Va constata că, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 17 martie 2014, prin necontestare, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița) și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomița, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen..(1969), va contopi pedepsele de: 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969); 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969).

În baza art. 71 C. pen..(1969), va interzice condamnatului A. pe durata executării pedepsei principale aplicate exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. c) C. pen..(1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va menține celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011

Va deduce din durata pedepsei principale rezultante aplicată condamnatului A. reținerea din data de 21/22 aprilie 2009, precum și perioada executată de la 13 mai 2013 la zi. În acest sens, se constată că, așa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul a fost reținut în data de 21/22 aprilie 2009, ulterior fiind arestat în Almeria, Spania, la data de 13 mai 2013 în vederea extrădării către România pentru executarea mandatelor europene de arestare nr. 1 din 31 martie 2011 și nr. 1 din 8 februarie 2013, emise de Tribunalul Ialomița pe numele său în Dosarele nr. x/2011 și nr. y/2010 (în cel din urmă în baza M.E.P.I. nr. x din 30 ianuarie 2013, ulterior anulat și înlocuit de M.E.P.I. nr. y din 17 martie 2014). De asemenea, potrivit evidenței A.N.P., mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014 a fost pus în executare la 12 iulie 2013, când A. a fost predat autorităților române, acesta fiind încarcerat la momentul pronunțării Deciziei penale nr. 2151/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (respectiv 25 iunie 2014).

Va dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. y din 17 martie 2014, emis de Tribunalul Ialomița în baza Sentinței penale nr. 136 din 7 martie 2014, și nr. 67 din 26 iunie 2014, emis de aceeași instanță în baza Sentinței penale nr. 48 din 21 februarie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomița, modificată prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969) pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) și art. 75 lit. a) C. pen..(1969);

- pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, respectiv:

- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen..(1969);

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, cu privire la care, prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus anularea suspendării condiționate, conform art. 85 C. pen. (1969).

II. Constată că, prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 17 martie 2014, prin necontestare, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomița) și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni și 20 zile închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomița, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

III. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen..(1969), contopește pedepsele de:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) și art. 75 lit. a) C. pen. (1969);

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen..(1969).

În baza art. 71 C. pen..(1969), interzice condamnatului A. pe durata executării pedepsei principale aplicate exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. c) C. pen..(1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2011

Deduce din durata pedepsei principale rezultante aplicată condamnatului A. reținerea din data de 21/22 aprilie 2009, precum și perioada executată de la 13 mai 2013 la zi.

Dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. y din 17 martie 2014, emis de Tribunalul Ialomița în baza Sentinței penale nr. 136 din 7 martie 2014, și nr. 67 din 26 iunie 2014, emis de aceeași instanță în baza sentinței penale nr. 48 din 21 februarie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC MM