ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2015

Decizia nr. 1752/2015

Deliberând asupra contestației, în baza actelor și lucrărilor din dosar, consună următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. în vigoare rap. la art. 5 C. pen. în vigoare, s-a admis cererea formulată de condamnatul A. și, în consecință, s-a constatat că, prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. anterior, faptă din perioada martie - mai 2008.

Pentru executarea acestei pedepse Curtea de Apel Pitești a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 28 iunie 2013.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 8 din14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapte din perioada 2006 - iunie 2008, în pedepsele componente de:

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare pe o durată de 2 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. în vigoare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare.

S-a constatat că, pentru executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, Curtea de Apel Tg. Mureș a emis mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 5 C. pen. în vigoare cu referire la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare și 6 ani închisoare aplicate prin sentințele penale mai sus menționate ale Curții de Apel Pitești și respectiv, Curții de Apel Tg. Mureș, urmând ca, în final, A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior - ca pedeapsă accesorie - pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2008 la 7 august 2009, precum și perioada executată de la 28 iunie 2013 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise anterior, respectiv: mandatul nr. 22/2012 din 28 iunie 2013 emis de Curtea de Apel Pitești și mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel Tg. Mureș și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform sentinței penale atacate.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2015 sub nr. x/42/2015, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/F din 06 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 20912 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, s-a arătat că faptele pentru care a fost condamnat de cele două instanțe, sunt concurente, fiind săvârșite în perioada 2006 - iunie 2008, motiv pentru care a solicitat aplicarea dispozițiilor din V.C.P., privind contopirea pedepselor, respectiv art. 36 alin. (1) C. pen. anterior, fără aplicarea vreunui spor.

În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, hotărârile penale mai sus menționate și s-au solicitat de la locul de deținere, mandatele de executare a pedepsei închisorii.

În același timp, au fost depuse dovezi din care rezultă comportamentul condamnatului pe perioada executării pedepselor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 28/F din 06 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 257 C. pen. anterior, art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu executare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior, faptă din perioada martie - mai 2008.

S-a mai reținut că, în vederea executării acestei pedepse, Curtea de Apel Pitești emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 22/2012 din 28 Iunie 2013.

Prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a fost condamnat la pedepsele de: 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare, pe o durată de 2 ani și la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 C. pen. în vigoare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare, iar, în final, după contopire, s-a stabilit să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, faptele fiind săvârșite în perioada 2006 - iunie 2008.

În vederea executării pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, Curtea de Apel Tg. Mureș a emis mandatul nr. 33/2012 din 14 aprilie 2014.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că infracțiunile pentru care A. a fost condamnat se află în concurs, fiind săvârșite în perioada 2006 - iunie 2008, astfel încât se impune contopirea pedepselor în baza dispozițiilor incidente în materie C. pen. anterior, faptele fiind săvârșite în acea perioadă.

Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea vreunui spor, deoarece nici la judecata pe fond a cauzelor, instanțele nu au aplicat un spor de pedeapsă, motiv pentru care scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante, poate fi a;ins în cuantumul rezultat urmare contopirii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de contestație formulate de parchet, s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât, conform Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 C. pen. în vigoare sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest sens, s-a arătat că legea penală mai favorabilă se aplică în întregul ei, global, instituțiile autonome nu vor putea fi aplicate distinct, ulterior stabilirii legii penale mai favorabile pentru infracțiunea ori infracțiunile săvârșite, ci în cadrul fiecărei încadrări din legea veche ori legea nouă, după caz.

Având în vedere această interpretare a Curții Constituționale, în opinia parchetului, în mod greșit, s-a dispus ca A. să execute, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare, în condițiile în care, în temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior - ca pedeapsă accesorie - pe durata executării pedepsei principale.

S-a apreciat că, în această modalitate au fost combinate dispoziții dintre legi care se succed (pedeapsa complementară C. pen. în vigoare și pedeapsa accesorie C. pen. anterior), ajungându-se la o construcție judiciară care împrumută elemente din legile care se succed, la o așa zisă „lex tertia", o lege care nu există, în realitate.

În consecință, în opinia parchetului, condamnatului A. trebuia să i se aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor reglementate de C. pen. anterior, respectiv, cele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b).

O altă critică adusă de către Ministerul Public a fost aceea că, în mod greșit, instanța de fond nu a aplicat, în cauză, un spor de pedeapsă, în conformitate cu dispozițiile art. 36 C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

S-a arătat că instanța a apreciat că, în cauză, nu se impune aplicarea unui spor, deoarece nici la judecata pe fond a cauzelor, instanțele nu au aplicat un spor de pedeapsă, motiv pentru care scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante poate fi atins în cuantumul rezultat urmare contopirii.

În opinia parchetului, această motivare nu poate fi reținută, având în vedere natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat A., numărul pedepselor supuse contopirii și cuantumul fiecărei pedepse, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, dar și 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, aspecte ce denotă, fără îndoială, persistența condamnatului într-un comportament infracțional, astfel încât se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, ca efect al operațiunii de contopire, cultivarea în conștiința condamnatului a respectului față de valorile sociale putându-se realiza doar prin stabilirea unei pedepse mai aspre.

Pentru aceste considerente, parchetul a solicitat admiterea contestației, casarea hotărârii atacate în sensul celor anterior menționate și, pe fondul cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

La dosarul cauzei au fost formulate note scrise de către condamnatul A., prin apărătorul său, prin care a solicitat, în esență, admiterea, în parte, a contestației formulate de către parchet, numai cu privire la primul motiv invocat, precizând că, din eroare, s-a făcut referire la dispozițiile art. 366, alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare care reglementează pedeapsa complementară și nu dispozițiile C. pen. anterior.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de contestație invocat de către procuror, în sensul de a se aplica un spor la pedeapsa rezultantă, condamnatul A. a solicitat, în esență, respingerea acestei critici, ca nelegale și netemeinice.

Atât motivele de contestație formulate de către parchet, cât și notele scrise formulate de condamnatul A. au fost susținute cu prilejul dezbaterilor.

Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Textul prevăzut de art. 585 C. proc. pen. în vigoare se referă la situațiile în care, fie la punerea în executare a unei hotărâri, fie în cursul executării pedepsei, se constată că persoana condamnată a mai suferit condamnări definitive pentru infracțiuni concurente sau pentru alte acte materiale care ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni, ori fapta pentru care a fost condamnat se află în pluralitate intermediară cu alte fapte pentru care a fost condamnat definitiv ori constituie al doilea termen de recidivă.

Înalta Curte apreciază că, în procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen. în vigoare nu pot fi modificate dispoziții din hotărârile penale definitive, deoarece se încalcă autoritatea de lucru judecat.

Examinând motivele de contestație invocate de către reprezentantul Ministerului Public, prin raportare la dispozițiile legale în materie, Înalta Curte, referitor la prima critică susținută de parchet, respectiv că, în cauză, prima instanță a combinat dispoziții din legi care se succed (cu referire la pedeapsa complementară C. pen. în vigoare și pedeapsa accesorie C. pen. anterior), cu nerespectarea Deciziei nr. 265 din 05 iunie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, constată că aceasta este nefondată.

Se reține astfel, că, prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A. a fost condamnat la pedepsele de: 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în vigoare, pe o durată de 2 ani și la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 C. pen. în vigoare, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. în vigoare, iar în final, după contopire, s-a stabilit să execute în final, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, faptele fiind săvârșite în perioada 2006 - iunie 2008.

Prin urmare, instanța de fond a menținut în cadrul contopirii, pedeapsa complementară, aplicată cu titlu definitiv prin sentința penală nr. 8/2012, această regulă fiind instituită de dispozițiile art. 35 C. pen. anterior, respectiv dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit o pedeapsă complementară, aceasta trebuie să se aplice alături de pedeapsa principală, rezultantă.

Totodată, caracterul mai favorabil al legii penale se apreciază la momentul acestei proceduri, pornind de la pedepsele aplicate și nu de la mecanismul aplicării acestora, iar aplicarea globală a legii penale mai favorabile are în vedere soluționarea tuturor problemelor decurgând din constatarea existenței uneia dintre situațiile prevăzute de art. 585 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază, ca nefondat, și cel de-al doilea motiv de contestație formulat de Ministerul Public, respectiv că, în mod greșit, instanța de fond nu a aplicat, în cauză, un spor de pedeapsă, în conformitate cu dispozițiile art. 36 C. pen. anterior raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată condamnatului A., este într-un cuantum îndestulător, fiind orientată către maximul special prevăzut de lege, astfel că, în raport de această împrejurare, nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Pe de altă parte, se constată că, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, oportunitatea aplicării unui spor de pedeapsă este facultativă pentru instanța de judecată și nu poate constitui motiv de nelegalitate a unei soluții pronunțate.

Prin urmare, constatând ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță, Înalta Curte, în temeiul art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 73 din data de 12 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 35 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2015.