ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2014

Asupra contestației

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6 din 5 martie 2014

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca fiind

nefondată contestația la executare formulată de persoana condamnată C.C.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 88 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 3487/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost

condamnat inculpatul C.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și

cu aplicarea art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea

nr. 78/2000.

Prin Sentința penală

nr. 52 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 3921 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a

fost condamnat inculpatul C.C.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și

pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a fost revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani

închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 88 din 4 decembrie

2006 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

3487/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă care a fost adăugată

la pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul C.C.C. având de executat

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare.

Analizând pedepsele

aplicate contestatorului, Curtea a reținut:

- pentru infracțiunea

de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din

Legea 78/2000 pedeapsa de 3 ani aplicată nu depășește limita maximă a pedepsei

prev. de art. 291 Noul C. pen. (trafic de influență) chiar reduse cu o treime

prin raportare la dispozițiile art. 308 Nodul C. pen. (în referire la

dispozițiile art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin art. 79 pct. 2 din Legea

nr. 187/2013);

- pentru infracțiunea

de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 din Legea nr.

78/2000, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată nu depășește limita maximă de

pedeapsă prev. de art. 280 Noul C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr.

78/2000 modificat prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 187/2013);

Față de aceste

argumente, aplicarea art. 5 Noul C. pen. nu este operantă, raportat la

pedepsele aplicate contestatorului prin sentințele penale definitive expuse

anterior, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Noul C.

proc. pen. pentru a se dispune reducerea pedepselor aplicate inculpatului (de

câte 3 ani) până la maximul pedepsei prev. de Legea nr. 187/2012 (pentru infracțiunile

prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 și de art.

254 alin. (1) raportat la art. 7 din Legea 78/2000).

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație condamnatul C.C.C. solicitând desființarea

sentinței și, în rejudecare, reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând motivele contestației constată că acestea sunt

nefondate pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 6 alin.

(1) din noul C. pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o

lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește

maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce

la acest maxim.

Aplicarea legii

penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei presupune reducerea

sancțiunii aplicate la maximul special din legea nouă.

Analizând pedepsele

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență

și luare de mită, acestea nu depășesc limitele de pedeapsă maximă prevăzute de

noul cod, astfel că aplicarea art. 6 din noul C. pen. nu este operantă.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată : de condamnatul C.C.C. împotriva Sentinței

penale nr. 6 din data de 5 martie 2014, a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2014.

Procesat de GGC - LM