ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 380 din 11 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen. anterior cu referire la art. 86/4 alin. (1) C. pen. anterior, a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1244 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului București și a dispus ca aceasta să fie adăugată la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 3 ani și 9 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a),teza a II-a și lit. b) vechiul C. pen..

A constatat că prezenta faptă este concurentă cu faptele pentru care a fost pedepsit prin Sentința penală nr. 174/F din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 174/F/2014 a Curții de Apel București, în pedepse componente.

În baza art. 33, art. 34 și art. 36 C. pen. anterior, a contopit pedeapsa aplicată cu fiecare din pedepsele individualizate, urmând ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b și g C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 72 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 15 ianuarie 2014 la zi.

A anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 174/F din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, și a dispus emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. anterior, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.749 lei, despăgubiri civile reprezentând accesorii, respectiv dobânzi și majorări de întârziere.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită la data de 02 octombrie 2013 și a fost obligat inculpatul la 1600 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 05 septembrie 2014 a fost trimis în judecată inculpatul C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de nevirare a impozitelor reținute la sursă în formă continuată (evaziune fiscală), prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 19 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a înregistrat dosarul penal cu numărul de mai sus, având ca obiect comiterea de către C.C., avocat în cadrul Baroului București, a infracțiunii de nevirare a impozitelor reținute la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut că în perioada iulie 2007 - iunie 2012, Cabinetul individual de avocatură C.C., a avut un număr de 3 angajați, după cum urmează: T.C.P., angajată în funcția de director operații tranzacții, care a avut încheiat contract individual de muncă pentru perioada 01 iunie 2004 - 01 martie 2013; E.M., angajat în funcția de director adjunct, care a avut încheiat contract individual de muncă pentru perioada 01 mai 2007 - 30 septembrie 2007 și H.Ș., angajat în funcția de șofer, care a avut încheiat contract individual de muncă pentru perioada 01 octombrie 2009 - 01 martie 2013.

Pentru perioada iulie 2007 - iunie 2012, Cabinetul individual de avocatură C.C. a înregistrat în contabilitate următoarele impozite și contribuții cu reținere la sursă:

- 422 lei reprezentând contribuția angajaților la fondul de șomaj;

- 7.933 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de pensii;

- 4.387 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de sănătate;

- 6.528 lei - reprezentând impozit pe veniturile din salarii; în total, sumele reprezentând rețineri la sursă se ridică la valoarea de 19.270 lei.

Din adresa nr. 3307636 din 06 noiembrie 2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, din totalul sumelor menționate mai sus, numitul C.C. a plătit către bugetul general consolidat al statului următoarele sume:

- 18 lei - cu titlu de contribuție la fondul de șomaj; -171 lei - cu titlu de contribuție la fondul de pensii;

- 117 lei - cu titlu de contribuție la fondul de sănătate;

- 159 lei - cu titlu de impozit pe veniturile din salarii.

Aceste sume au fost achitate de numitul C.C. în data de 5 noiembrie 2007.

Tot din adresa nr. 3307636 din 06 noiembrie 2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, reiese faptul că, după data de 05 noiembrie 2007 și până la data de 06 noiembrie 2013, numitul C.C. nu a mai făcut nicio plată către bugetul general consolidat al statului.

Drept urmare, s-a constatat că, în perioada iulie 2007 - iunie 2012, numitul C.C. a reținut și nu a vărsat la bugetul general consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, următoarele sume:404 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de șomaj; 7.762 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de pensii; 4.270 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de sănătate; 6.369 lei -reprezentând impozit pe veniturile din salarii. în total, sumele reținute și nevirate la bugetul general consolidat al statului, în perioada iulie 2007 - iunie 2012, se ridică la suma de 18.805 lei.

În cursul urmăririi penale, la data de 21 februarie 2014, soția inculpatului a achitat către A.N.A.F. suma de 29.534 lei, din care suma de 10.013 lei, impozit pe veniturile din salarii și 19.521 lei, contribuțiile de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, asigurări de sănătate.

Sumele reținute la sursă și nevirate la bugetul general consolidat reprezintă un procent de aproximativ 5% din totalul sumelor încasate, ceea ce înseamnă că numitul C.C. a avut la dispoziție suficiente resurse financiare pentru a achita impozitele și contribuțiile reținute la sursă.

În perioada iulie 2007 - septembrie 2012, Cabinetul individual de avocatură C.C. a încasat suma totală de 274.143 lei, ceea ce înseamnă că numitul C.C. a avut la dispoziție suficiente resurse financiare pentru a achita impozitele și contribuțiile reținute la sursă, care nu reprezintă decât un procent de aproximativ 5% din sumele încasate.

S-a constatat că probele administrate au confirmat situația de fapt reținută prin rechizitoriu și, de altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. S-a apreciat că în cauză, nu pot fi reținute prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a recunoscut fără rezerve situația de fapt expusă în rechizitoriu, prin faptul că a invocat lipsa lichidităților de la momentul respectiv pentru a putea face plata.

Prin raportul de constatare întocmit în cauză s-a stabilit că, în perioada iulie 2007 - septembrie 2012, Cabinetul individual de avocatură C.C. a încasat suma totală de 274.143 lei, ceea ce înseamnă că inculpatul a avut la dispoziție suficiente resurse financiare pentru a achita datoriile către stat, care reprezintă aproximativ 5% din sumele încasate, preferând să facă unele cheltuieli voluptuorii la plata unor rate de leasing.

S-a apreciat că inculpatul nu numai că nu a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, dar prin declarația sa a contestat implicit acest raport susținând că nu a avut disponibil în cont pentru a achita obligațiile către stat și pe cale de consecință, cauza nu poate fi judecată în procedura simplificată.

S-a constatat că fapta inculpatului, care în perioada iulie 2007 - iunie 2012, prin Cabinetul individual de avocatură C.C. a reținut și nu a vărsat la bugetul general consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, suma totală de 18.805 lei, din care următoarele sume: 404 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de șomaj; 7.762 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de pensii; 4.270 lei - reprezentând contribuția angajaților la fondul de sănătate; 6.369 lei - reprezentând impozit pe veniturile din salarii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nevirare a impozitelor reținute la sursă în formă continuată (evaziune fiscală), prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, toate cu aplic. art. 5 C. pen.

Cu privire la solicitarea apărării privind reținerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, prin schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că reținerea acestor prevederi nu înseamnă schimbarea încadrării juridice, ci reprezintă o apărare pe fondul procesului, fiind o cauză de încetare a procesului penal, astfel că o asemenea cerere nu poate fi soluționată ca o cerere de schimbare a încadrării juridice.

Totodată, s-a apreciat că în cauză, nu pot fi reținute prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât prin Decizia nr. 8/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că art. 10 se aplică numai infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, ori în cauză inculpatului i s-a reținut în sarcină fapta prev. de art. 6 din lege.

S-a mai reținut că fapta inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizare A.N.A.F.; acte contabile și ale activității de avocat privind Cabinetul Individual de Avocatură C.C.; raport de constatare financiar-contabilă întocmit de inspectorii A.N.A.F.; declarații martori, la acestea adăugându-se și declarația de recunoaștere a faptei a inculpatului, cu excepția laturii subiective, care constă în intenția directă, în condițiile în care inculpatul nu a respectat dispozițiile legale care prevăd obligativitatea pentru angajator să achite cu prioritate contribuțiile datorate bugetului de stat.

Întrucât prevederile Legii nr. 241/2005, privind pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 sunt mai favorabile în legea veche, deoarece legea nouă, modificată la data de 14 martie 2013, prevede o pedeapsă mai aspră, în cauză s-au aplicat global și prevederile C. pen. vechi în ce privește recidiva și infracțiunea continuată, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reținut că inculpatul C.C. este în prezent condamnat definitiv, prin Sentința penală nr. 174/F din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, la pedeapsa de 3 ani de închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

S-a constatat că fapta inculpatului este comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie față de condamnarea la 9 luni de închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu un termen de încercare de 5 ani și 9 luni, aplicată prin Sentința penală nr. 1244 din data de 21 octombrie 2008, a Tribunalului București, definitivă prin Sentința penală nr. 2872 din 31 august 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin. (2) lit. b) cu aplic. art. 13 C. pen. anterior și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, astfel că în cauză se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea ca inculpatul să execute pedeapsa suspendată în întregime.

La individualizarea pedepsei a fost avută în vedere gravitatea infracțiunii dedusă din modul de comitere a acesteia, precum și periculozitatea inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, iar prin pedeapsa aplicată trebuie să asigure o sancționare justă a inculpatului, a perseverenței și consecvenței acestuia, dar și să asigure finalitatea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior și s-a menținut pedeapsa complementară aplicată prin sentința precedentă. S-a anulat mandatul de executare anterior, urmând să fie emis un nou mandat, s-a dedus prevenția inculpatului la zi și s-a admis acțiunea civilă în limita despăgubirilor civile neachitate, menținând măsura asigurătorie dispusă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.C. și a solicitat admiterea apelului și achitarea

În baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, textul incriminator al infracțiunii care face obiectul cercetării și condamnării penale, art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale 363 din data de 07 mai 2015.

De asemenea, a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, mai ales sub aspectul laturii subiective, întrucât nu există intenție directă în săvârșirea faptei de evaziune fiscală în cauză, fiind vorba despre existența unei culpe pe care instanța de fond nu a luat-o în considerare.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul C.C. este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 07 mai 2015, publicată în M. Of., Partea I nr. 495/06.07.2015 s-a constatat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și sancționarea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii.

S-a reținut că obiectul material al infracțiunii nu este configurat prin lege, ci printr-un act administrativ de aplicare a legii al cărui obiect de reglementare vizează, în realitate, un domeniu distinct, respectiv aprobarea modelului și conținutului unor formulare. Or, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii.

Raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunțate, s-a constatat că acestea nu respectă cerința de accesibilitate a legii, întrucât dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, pe lângă faptul că nu definesc ele însele noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă", nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv să fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contribuțiilor cu reținere la sursă, în care s-ar afla și impozitul pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.

Prin urmare, s-a constatat că singura mențiune cu privire la acesta este cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară, fără a exista o legătură cu obiectul de reglementare al Legii nr. 241/2005, lege penală în sensul art. 173 C. pen. și prin urmare, prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2015 nu respectă exigențele referitoare la calitatea legii, constatându-se că sunt neconstituționale.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că, Înalta Curte constată că prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 a operat o dezincriminare a acestei infracțiuni.

De asemenea, din examinarea legislației penale în vigoare, Înalta Curte nu a identificat vreo normă în care să fie posibilă încadrarea juridică a faptei concret săvârșite de către inculpatul C.C.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 03 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, va desființa sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va lasă nesoluționată latura civilă.

În baza art. 292 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 03 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul C.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluționată latura civilă.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV