ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorului inculpatului, cu privire la faptele deduse judecății, din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen. într-o infracțiune de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19, art. 23 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 1381 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.800 RON, reprezentând daune materiale.

S-a luat act că Asociația de Proprietari C. A a renunțat la constituirea de parte civilă, iar Asociația de Proprietari D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză - a reținut că la data de 20.10.2017 în jurul orei 13

30

, a pătruns în subsolul blocului nr. x, din str. x, București și a sustras un debitmetru termic B. și respectiv în data de 30.10.2017, în jurul orelor 14:00 din subsolul blocului x, scările 3 și 4, situat în București, str. x, prin demontare a sustras două debitmetre termice B.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei neacordări a cuvântului asupra probelor și al neefectuării cercetării judecătorești conform art. 374 alin. (5) și urm. C. proc. pen..; al omisiunii contopirii pedepsei stabilite pentru infracțiunile deduse judecății în cauză cu pedepsele stabilite prin sentințele penale nr. 829 din 15.11.2017 și nr. 810 din 09.11.2017 ale Judecătoriei sectorului 2 București; omisiunea deducerii perioadei reținerii din 30.10.2017 și netemeinicie sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică prin înlăturarea circumstanței comiterii faptei prin efracție. De asemenea, este criticată aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu, negând efracția cu privire la fapta din 20.10.2017.

Cu prilejul susținerii orale a motivelor de apel procurorul nu a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, relevând faptul că probatoriul poate fi administrat și în fața instanței de apel.

Prin decizia penală nr. 974 din data de 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2018.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen... s-a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecății din infracțiunea de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București, sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București și sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

S-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, menținând dispoziția de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38-39 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dedus perioada deja executată de la data de 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi și reținerea din prezenta cauză, de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (pe parcursul cercetării judecătorești a procedat doar la audierea inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii), din care rezultă că inculpatul A. este autorul a două infracțiuni de furt comise la data de 20.10.2017 și respectiv 30.10.2017, recunoscute de către inculpat, cu excepția agravantei săvârșirii primei infracțiuni prin efracție.

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Referitor la prima acuzație - sustragerea unui debitmetru termic din subsolul blocului nr. x de pe strada x, în ziua de 20.10.2017, prin forțarea sistemului de asigurare al ușii de la intrarea în subsol, inculpatul A. a avut o atitudine procesuală nesinceră, susținând că nu a forțat ușa, aceasta fiind deschisă. Apărarea acestuia este infirmată de probatoriul administrat, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto evidențiind urme de forțare la sistemul de închidere al ușii, martorul E. blocului, declarând că în dimineața zilei de 20.10.2017 ușa era încuiată cu yală care nu prezenta urme de forțare. Pe de altă parte, cu privire la cea de-a doua faptă dedusă judecății inculpatul a fost surprins în flagrant, având asupra sa un rucsac în care deținea mai multe instrumente folosite pentru forțarea ușilor, dispozitivelor de închidere, asigurare-șurubelnițe, clești, chei, același rucsac fiind asupra inculpatului și în ziua de 20.10.2017, aspect surprins de camerele de supraveghere ale imobilului (planșa fotografică, fila x verso).

De asemenea este fondată critica parchetului privitoare la omisiunea primei instanțe de a efectua contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, toate acestea fiind concurente cu infracțiunea dedusă judecății și pentru care acuzarea a cerut primei instanțe constatarea existenței concursului de infracțiuni. În consecință, Curtea a aplicat o pedeapsă la limita minimă, constatând existența concursului de infracțiuni, stabilirea pedepsei celei mai grele și aplicarea sporului obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, cu deducerea perioadelor executate din hotărârile anterioare de condamnare, precum și a reținerii din prezenta cauză (aspect omis de prima instanță).

Împotriva deciziei penale nr. 974 din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate prin aceea că pedeapsa aplicată ca urmare a efectuării contopirii în baza art. 38-39 C. pen. este nelegală. A susținut că instanța a aplicat corect pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 1 an și 7 luni închisoare. În aceste condiții pedeapsa rezultantă este de 3 ani și o lună închisoare și nu de 3 ani închisoare.

Recursul în casație a fost întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a fixat termen la data de 27 februarie 2019 în vederea judecării recursului în casație, cu citarea părților.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel în urma contopirii pedepselor stabilite a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare astfel:

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

A contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, menținând dispoziția de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38-39 C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de apel a procedat la contopirea acestor pedepse și i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an și 7 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Însă, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de 1 an și 7 luni închisoare care a fost aplicat inculpatului A. calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse a fost adăugat pedepsei celei mai grele de 1 an și 6 luni închisoare, având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, nu de 3 ani și o lună închisoare cum corect ar fi trebuit să stabilească instanța de apel.

Cum instanța de apel a calculat greșit pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul ca urmare a efectuării contopirii, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, privind pe intimatul inculpat A., și va înlătura nelegalitatea arătată anterior.

Va casa în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani și o lună închisoare.

Va deduce din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi și durata reținerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

Va anula M.E.P.I emis în baza sentinței nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani și o lună închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, vor fi reținute în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., precum și protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a Penală, privind pe intimatul inculpat A.

Casează în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani și o lună închisoare.

Deduce din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi și durata reținerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

Dispune anularea M.E.P.I emis în baza sentinței nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani și o lună închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.