ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2019

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul inculpatului, cu privire la faptele deduse judecății, din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) C. pen. într-o infracțiune de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 19, art. 23 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 1381 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.800 RON, reprezentând daune materiale.

S-a luat act că C. A a renunțat la constituirea de parte civilă, iar D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză - a reținut că la data de 20.10.2017 în jurul orei 13:30, a pătruns în subsolul blocului nr. 29A, din str. x, București și a sustras un debitmetru termic B. și respectiv în data de 30.10.2017, în jurul orelor 14:00 din subsolul blocului 42, scările 3 și 4, situat în București, str. x, prin demontare a sustras două debitmetre termice B..

Împotriva Sentinței penale nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei neacordări a cuvântului asupra probelor și al neefectuării cercetării judecătorești conform art. 374 alin. (5) și urm. C. proc. pen. al omisiunii contopirii pedepsei stabilite pentru infracțiunile deduse judecății în cauză cu pedepsele stabilite prin sentințele penale nr. 829/15.11.2017 și nr. 810/09.11.2017 ale Judecătoriei sectorului 2 București; omisiunea deducerii perioadei reținerii din 30.10.2017 și netemeinicie sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică prin înlăturarea circumstanței comiterii faptei prin efracție. De asemenea, este criticată aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu, negând efracția cu privire la fapta din 20.10.2017.

Cu prilejul susținerii orale a motivelor de apel procurorul nu a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, relevând faptul că probatoriul poate fi administrat și în fața instanței de apel.

Prin Decizia penală nr. 974 din data de 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București împotriva Sentinței penale nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/2018.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen.. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei deduse judecății din infracțiunea de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap.la art. 35 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București, Sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei Sectorului 2 București și Sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

S-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, menținând dispoziția de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38 - 39 C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dedus perioada deja executată de la data de 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi și reținerea din prezenta cauză, de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale (pe parcursul cercetării judecătorești a procedat doar la audierea inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii), din care rezultă că inculpatul A. este autorul a două infracțiuni de furt comise la data de 20.10.2017 și respectiv 30.10.2017, recunoscute de către inculpat, cu excepția agravanței săvârșirii primei infracțiuni prin efracție.

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Referitor la prima acuzație - sustragerea unui debitmetru termic din subsolul blocului nr. 29A de pe strada x, în ziua de 20.10.2017, prin forțarea sistemului de asigurare al ușii de la intrarea în subsol, inculpatul A. a avut o atitudine procesuală nesinceră, susținând că nu a forțat ușa, aceasta fiind deschisă. Apărarea acestuia este infirmată de probatoriul administrat, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto evidențiind urme de forțare la sistemul de închidere al ușii, martorul E. - administratorul blocului, declarând că în dimineața zilei de 20.10.2017 ușa era încuiată cu yală care nu prezenta urme de forțare. Pe de altă parte, cu privire la cea de-a doua faptă dedusă judecății inculpatul a fost surprins în flagrant, având asupra sa un rucsac în care deținea mai multe instrumente folosite pentru forțarea ușilor, dispozitivelor de închidere, asigurare-șurubelnițe, clești, chei, același rucsac fiind asupra inculpatului și în ziua de 20.10.2017, aspect surprins de camerele de supraveghere ale imobilului (planșa fotografică).

De asemenea este fondată critica parchetului privitoare la omisiunea primei instanțe de a efectua contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, Sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și Sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, toate acestea fiind concurente cu infracțiunea dedusă judecății și pentru care acuzarea a cerut primei instanțe constatarea existenței concursului de infracțiuni. În consecință, Curtea a aplicat o pedeapsă la limita minimă, constatând existența concursului de infracțiuni, stabilirea pedepsei celei mai grele și aplicarea sporului obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, cu deducerea perioadelor executate din hotărârile anterioare de condamnare, precum și a reținerii din prezenta cauză (aspect omis de prima instanță).

Împotriva Deciziei penale nr. 974 din 27 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate prin aceea că pedeapsa aplicată ca urmare a efectuării contopirii în baza art. 38-39 C. pen. este nelegală. A susținut că instanța a aplicat corect pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 1 an și 7 luni închisoare. În aceste condiții pedeapsa rezultantă este de 3 ani și o lună închisoare și nu de 3 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a fixat termen la data de 27 februarie 2019 în vederea judecării recursului în casație, cu citarea părților.

Prin Decizia penală nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 974/A din 27 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, privind pe intimatul inculpat A.

S-a casat în parte, decizia atacată, în sensul că, durata pedepsei ce urmează a fi executată de intimatul inculpat A. este 3 ani și o lună închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata pedepsei executată de la 13.11.2013 la 30.11.2013, de la data de 07.12.2017 la zi și durata reținerii din prezenta cauză de la data de 30.10.2017 la data de 31.10.2017.

S-a dispus anularea M.E.P.I emis în baza Sentinței nr. 353 din data de 12 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei de 3 ani și o lună închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet au rămas în sarcina statului.

Înalta Curte a constatat că instanța de apel în urma contopirii pedepselor stabilite a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare astfel:

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

A contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre cu cele 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 829/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 810/2017 a Judecătoriei sectorului 2 București și cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 525/2014 a Judecătoriei sectorului 3 București, menținând dispoziția de anulare a amânării aplicării acestei ultime pedepse.

În temeiul art. 38 - 39 C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an și 7 luni închisoare, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.

Astfel, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de apel a procedat la contopirea acestor pedepse și i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an și 7 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Înalta Curte a apreciat că, dintr-un simplu calcul aritmetic, reiese că sporul de 1 an și 7 luni închisoare care a fost aplicat inculpatului A. calculat ca o treime din totalul celorlalte pedepse a fost adăugat pedepsei celei mai grele de 1 an și 6 luni închisoare, având de executat, în final, o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, nu de 3 ani și o lună închisoare cum corect ar fi trebuit să stabilească instanța de apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestația judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 București, motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Se observă că judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 București a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din data de 27 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și o lună închisoare.

A susținut că la data soluționării recursului în casație fusese deja anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței nr. 353 din data de 12.04.2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/2018.

A arătat că pedepsele aplicate în cauză au fost repuse în individualitatea lor și apoi contopite cu alte pedepse pentru infracțiuni concurente, astfel că a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru noua pedeapsă rezultantă aplicată.

S-a invocat ca temei de drept al cererii art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii pronunțate în soluționarea recursului în casație, cu privire la perioada dedusă din pedeapsa rezultantă și, în special, cu privire la necesitatea emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Analizând contestația declarată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii penale definitive sunt reglementate în Capitolul IV din C. proc. pen., acestea vizând exclusiv aspecte ce țin de executarea hotărârii și nu de fondul cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul le-a reglementat în cadrul fazei de executare a hotărârilor penale definitive și nu la capitolul privitor la căile de atac extraordinare.

Prin urmare, prin contestația la executare se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Contestația la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Prin intermediul contestației la executare se asigură punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că motivele invocate de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 București nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestației la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, întrucât, nu este vorba despre o nelămurire sau o împiedicare la executare, deoarece instanța de recurs nu ar fi putut proceda în altă modalitate decât aceea în care a făcut-o deja, respectiv a aplicat o pedeapsă legală și a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Criticile invocate se referă la faptul că a fost anulat M.E.P.I. emis în baza Sentinței penale nr. 353 din aprilie 2018 a Judecătoriei Sector 2 București, astfel că, pedepsele aplicate în cauză au fost, repuse în individualitatea lor și contopite cu alte pedepse aplicate pentru infracțiunile concurente, fiind emis un nou mandat pentru noua pedeapsă rezultantă aplicată, din executarea căreia inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 9.01.2019. Instanța de casație nu ar fi putut proceda altfel având în vedere cadrul procesual în care s-a dispus cu privire la mandatul de executare a pedepsei.

De altfel, problema nu reprezintă M.E.P.I. emis în baza deciziei penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci a pedepsei care a fost modificată, chestiune ce va trebui rezolvată de către instanța de executare sau cea corespunzătoare conform art. 597 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 București împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din 27 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, privindu-l pe condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 2 București împotriva Deciziei penale nr. 77/RC din 27 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, privindu-l pe condamnatul A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

Procesat de GGC - GV