ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 868 din 07.04.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului x București, secția I penală, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., recidivist, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 07.09.2021).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta hotărâre este săvârșită în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 153/21.05.2020 a Judecătoriei Sectorului x București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/01.09.2020 a Curții de Apel București (faptă din 19/20.10.2019).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni și 889 zile închisoare aplicată prin Sentința penală de contopire nr. 153/21.05.2020 a Judecătoriei Sectorului x București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/01.09.2020 a Curții de Apel București în componentele sale, pe care le-a repus în individualitatea lor:
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, (faptă din 19/20.10.2019);
- restul rămas neexecutat de 889 zile închisoare;
În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cele două pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 6 luni închisoare (o treime din 1 an și 6 luni), rezultând pedeapsa parțială de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În baza art. 43 alin. (2) teza I din C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a stabilit pedeapsa parțială de 2 ani și 6 luni închisoare prin sentință au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1017/25.04.2017 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 301/29.06.2017 a Tribunalului Prahova.
În baza art. 104 alin. (2) din C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutată de 889 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1017/25.04.2017 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 301/29.06.2017 a Tribunalului Prahova.
În baza art. 41 alin. (1) și la art. 43 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare s-a adăugat restul rămas neexecutat de 889 zile închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni și 889 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante, durată din care se va scădea perioada deja executată de la data de 14.05.2019 până la data de 19.11.2019.
În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și pedeapsa deja executată de la data de 19.11.2019 la zi.
În baza art. 22 alin. (1) din C. proc. pen. s-a luat act că partea civilă B. a renunțat la pretențiile civile formulate.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) raportat la alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a contravalorii bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală până la concurența contravalorii acestora de 6.000 RON.
A fost anulat M.E.P.Î. nr. 464/04.09.2020 emis de Judecătoria Sectorului x București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 1495 de RON rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 1137/A din data de 18 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 868 din data de 07.04.2022 pronunțate de Judecătoria Sector x București, secția Penală în Dosarul nr. x/2022.
În esență, s-a reținut că, în data de 07.09.2019, în intervalul orar 00:00 - 06:30, pe timp de noapte și prin escaladarea gardului, inculpatul A. a pătruns în curtea imobilului din municipiul București, Str. x, de unde au sustras mai multe bunuri (un sistem audio marca x compus din două boxe și amplificator, precum și un televizor marca x cu diagonala de 139 cm), bunuri ce se aflau pe terasa casei și care aparțineau persoanei vătămate B., producând un prejudiciu în cuantum de 6.000 RON.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În argumentarea cererii, inculpatul A. a solicitat admiterea cererii formulate și aplicarea legii penale mai favorabile conform procedurii recunoașterii învinuirii, având în vedere că a recunoscut comiterea faptei, iar persoana vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Astfel, inculpatul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 și art. 229 din C. pen., faptă pe care a recunoscut-o în totalitate și pentru care nu i s-au aplicat dispozițiile legii penale mai favorabile care prevăd aplicarea unei pedepse sub minimul special în cazul recunoașterii învinuirii.
După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, la data de 19 octombrie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 13 decembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2022, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1137/A din data de 18 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată.
Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte apreciază că recursul în casație este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În cauza de față, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Așadar, prin sintagma mai sus menționată "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Examinând hotărârea recurentă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul A. a fost condamnat, în fond, (soluție menținută de către instanța de apel) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Totodată, constatându-se că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 153/21.05.2020 a Judecătoriei Sectorului x București, definitivă prin Decizia penală nr. 769/01.09.2020 a Curții de Apel București (faptă din 19/20.10.2019), instanța de fond a procedat la contopirea cele două pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat, în mod corect, un spor de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa parțială de 2 ani și 6 luni închisoare.
Astfel, în baza art. 43 alin. (2) teza I din C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care s-a stabilit pedeapsa parțială de 2 ani și 6 luni închisoare au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1017/25.04.2017 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 301/29.06.2017 a Tribunalului Prahova, motiv pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutată de 889 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1017/25.04.2017 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 301/29.06.2017 a Tribunalului Prahova, iar în baza art. 41 alin. (1) și la art. 43 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare s-a adăugat restul rămas neexecutat de 889 zile închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni și 889 zile închisoare, în regim de detenție.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casație vizează faptul că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deși în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.
Această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Criticând faptul că instanța de apel nu a dat eficiență solicitării sale de a se judeca în procedura simplificată, neaplicând, astfel, prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recurentul inculpat A. tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date acestora, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.
Or, această critică a recurentului nu se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, precum niciunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege, fiind o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a recunoscut toate faptele necondiționat potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Sub acest aspect se impune a se observa că instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 și 377 din C. proc. pen., astfel cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond și din încheierea de ședință din data de 31.03.2022.
Deopotrivă, în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că "aceasta a fost în mod corect realizată de prima instanță, având în vedere textul de lege incident care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani, în cazul infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen., limitele de pedeapsă reduse în urma aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni), gravitatea infracțiunii comise, prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei, dar și la elementele ce caracterizează persoana inculpatului, așa cum este prevăzut în dispozițiile art. 74 din C. pen.."
A solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanței de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea pedepsei aplicată recurentului prin raportare la datele particulare ale speței, ci chiar situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 și 447 din C. proc. pen.
Limitarea la chestiuni exclusiv de drept a demersului analitic al instanței de recurs în casație este confirmată de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificativă în materia de referință fiind Decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a instanței supreme (publicată pe www.x.ro), potrivit căreia "cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză".
În acest context, analizând regimul sancționator al infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul A., Înalta Curte constată că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. este sancționată cu închisoarea între 2 și 7 ani.
Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura privind recunoașterea învinuirii, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Drept urmare, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. reduse cu o treime, erau cuprinse între 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.
Relativ la cele ce precedă, instanța constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză inculpatului A. se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina sa, astfel că susținerile recurentului inculpat invocate prin recursul în casație formulat în cauză sunt neîntemeiate, pedeapsa stabilită acestuia prin decizia penală recurată fiind evident în limite legale.
Pentru considerentele prezentate, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casație nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege, iar pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 1137/A din data de 18 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1137/A din data de 18 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2023.