ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 962/24.11.2020, Judecătoriei Sectorului 1 București a dispus printre altele:

I. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. - cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la executarea de lucrări de construire fără autorizație în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 (doi) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de arhitect, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de arhitect, pedeapsa accesorie fiind executată pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (3 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 (trei) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de arhitect, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 47 C. pen. rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la instigare la uz de fals în participație improprie (5 acte materiale).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 (trei) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie fiind executată pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 1 (un) an și 1(una) lună închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea aplicate (1 an și 6 luni + 6 luni + 6 luni + 9 luni = 39 luni) la care a fost condamnat pentru celelalte infracțiuni, în final, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B., pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de arhitect timp de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei rezultante a închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., a aplicat aceluiași inculpat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de arhitect, pedeapsa accesorie fiind executată pe perioada executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii pentru 24 de ore de la 19.04.2016 la 20.04.2016.

II. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata A. - cercetată în stare de libertate la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2(doi) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsă care să se aplice după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie urmând a fi executată pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 (doi) ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat, pedeapsă accesorie care să fie executată în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2018.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (4 acte materiale);

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la spălarea banilor în formă continuată (19 acte materiale);

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (16 acte materiale) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la spălarea banilor în formă continuată (36 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 97 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă față de inculpata A. prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2018.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 97 alin. (1) teza finală C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință penală cu pedepsele pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2018 și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 2 (doi) ani, 1 (una) lună și 10 (zece) zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse cu închisoarea aplicate (1 an și 4 luni + 2 ani + 2 ani + 4 luni + 8 luni = 76 luni), în final, inculpata A. fiind condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, 7 (șapte) luni și 10 (zece) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatei A., pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în a interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei rezultante a închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., a aplicat aceleiași inculpate, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa accesorie dispunându-se a fi executată pe perioada executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen. a constatat că inculpata a executat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969), în perioada 05.04.2018 la 04.04.2020.

Instanța de fond a reținut că inculpatul B., în cursul anului 2015 a încheiat contractul de prestări servicii conexe activității de construire nr. 84 din data de 19.05.2015 cu numitul C., administrator al SC D. SRL, ce viza obținerea autorizațiilor de construire și demolare privind imobilul situat în strada x, obținerea autorizației de construire, procesul-verbal de recepție finală după demolare, avizul de la ISC și un aviz de la Ministerul Culturii privind monumentele istorice, iar în baza acestei înțelegeri, în perioada mai- august 2015, inculpatul a predat numitului C. autorizațiile de construire/demolare, avizul Ministerului Culturii și avizul emis de ISC, acte care s-au dovedit a fi false, iar în schimbul muncii prestate pentru obținerea acestor documente inculpatul B. a primit suma de 7980,48 RON.

Totodată, s-a reținut că inculpatul B., în perioada cuprinsă între octombrie 2015 - ianuarie 2016, a falsificat, prin contrafacerea în totalitate, două contracte antedatate în care părți sunt B. și A. (pentru contractul nr. x/2015, care are menționată ca dată a încheierii 12.06.2015) și, respectiv A. și E. (contract care are menționată ca dată a încheierii 18.06.2015) și care au ca obiect prestări servicii constând în îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire/demolare pentru imobilul situat pe strada x, nr. 5A, București, în realitate nefiind prestate asemenea servicii.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului B. care după ce a falsificat acordul pentru intervenții asupra construcțiilor existente cu nr. x din 18.06.2015, autorizația de desființare nr. x/23.07.2015 și autorizația de construire nr. x/18.08.2015, toate înscrisuri oficiale, le-a pus la dispoziția inculpatului C., administrator al SC D. SRL (constructorul), pentru a le avea la îndemână și a le folosi la solicitarea instituțiilor cu competențe în domeniul construcțiilor, ajutându-i în acest fel, pe acesta și pe angajatul său, inculpatul F., să-i determine pe inculpatul G. și H., să le folosească în fața funcționarilor ISC - IRCBI, în luna septembrie 2015 și în datele de 28 - 29.09.2015, 07.10.2015 (primul menționat) și respectiv 01.09.2015 (al doilea menționat), cu ocazia înștiințărilor despre începerea, respectiv finalizarea lucrărilor de desființare a construcției existente, precum și despre demararea începând cu data de 01.09.2015, a lucrărilor de construire și ajutându-l în acest fel pe inculpatul C. să-l determine pe inculpatul F. să le folosească în fața funcționarilor Direcției Control a Poliției Locale a Municipiului București, inculpații C., administrator al SC D. SRL, F., G. și H. acționând fără vinovăție.

Totodată, inculpatul B., prin falsificarea documentației DTAC anterior menționată și punerea acesteia la dispoziția constructorului, pentru a organiza șantierul și a o prezenta instituțiilor cu competențe în domeniul construcțiilor, a înlesnit executarea, în perioada august 2015 - decembrie 2015, a lucrărilor de desființare și respectiv de construire a unui nou imobil S+P+3E+4ER, la adresa din București, sect. 1.

S-a reținut că inculpata A. a semnat, în perioada cuprinsă între octombrie 2015 - ianuarie 2016, în aceeași împrejurare, la insistențele inculpatului B., două contracte antedatate, ce aveau ca obiect prestări servicii constând în îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire/demolare pentru imobilul situat pe str. x, București, convenții care în fapt nu au existat, părțile contractelor respective fiind B. și A. (pentru contractul nr. x/2015, care are menționată ca dată a încheierii 12.06.2015) și A. și E. (contract care are menționată ca dată a încheierii 18.06.2015), fiind folosite de inculpată în fața organelor de cercetare penală.

Totodată, inculpata A., după ce a falsificat cele două contracte antedatate la care s-a făcut referire în precedent, în perioada octombrie 2015 - ianuarie 2016 le-a pus la dispoziția organelor de cercetare penală ale poliției judiciare care demaraseră cercetările în prezenta cauză penală, cu scopul de a îngreuna cercetările în cauza penală și a împiedica tragerea la răspundere penală a inculpatului B., autorul autorizațiilor și acordului falsificate.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 65/A din 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpata SC D. SRL și persoana vătămată I. împotriva Sentinței penale nr. 962/24.11.2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

S-a redus pedeapsa amenzii aplicată inculpatei SC D. SRL în baza art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 cu aplicarea art. 137 alin. (2), 3) și 4) C. pen. de la 200.000 RON la 100.000 RON, ca urmare a reducerii sumei corespunzătoare unei zile-amendă de la 1.000 RON la 500 RON.

S-au înlăturat dispozițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpații F., H. și G.

I. În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la executarea fără autorizație de construire a lucrărilor prev. la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Bazei Sportive Roșu sau a Primăriei Comunei Chiajna, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în condițiile legii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

II. În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului H. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la executarea fără autorizație de construire a lucrărilor prev. la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Bazei Sportive Roșu sau a Primăriei Comunei Chiajna, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în condițiile legii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

III. În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la executarea fără autorizație de construire a lucrărilor prev. la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (3) și art. 25 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 28 alin. (2) și art. 32 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. b), (2) din Legea nr. 50/1991R s-a admis acțiunea civilă exercitată de I. și au fost obligați inculpații G., H., F., SC D. SRL, SC J. SRL, K., C. și B., în solidar, să desființeze în totalitate, într-un termen de 6 luni calculat de la data pronunțării prezentei decizii, construcția situată în București, str. x, edificată pe terenul identificat cu nr. cadastral x, în mod nelegal, costurile desființării urmând a fi suportate de inculpații G., H., F., SC D. SRL, SC J. SRL, K., C. și B., în solidar.

Conform art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991R în caz de nerespectare a termenului de 6 luni, s-a dispus ca măsurile de desființare dispuse de instanță să fie adusă la îndeplinire prin grija Primarului General al mun. București, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către inculpații G., H., F., SC D., D. SRL, SC J. SRL, K., C. și B., în solidar.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații H., G., F., K., C., A., B., SC J. SRL împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții - inculpați H., G., F., K., C., A., B. și SC J. SRL la plata a câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului, a inculpatei SC D. SRL și a persoanei vătămate rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 273 alin. (1) și (5) C. proc. pen. s-a admis în parte cererea formulată de interpretul autorizat L. și s-a dispus avansarea din fondurile MJ a sumei de 144 RON, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport prilejuite de chemarea sa în fața instanței de apel.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. și art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați G., H., F., SC D. SRL, SC J. SRL, K., C., B. și A., la plata a câte 1.277 RON fiecare către persoana vătămată I. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpații A. și B. au declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație și achitarea recurentului, fapta comisă de acesta nefiind prevăzută de legea penală.

În motivarea recursului, a susținut următoarele:

A fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

Pentru infracțiunea de instigare la instigare la uz de fals în participație improprie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 47, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. în forma de vinovăție fiind intenție/lipsă vinovăție, se impunea achitarea în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Această infracțiune nu este reglementată de normele cuprinse în C. pen., neexistând ca elemente de tipicitate infracțiunea de instigare la instigare.

În consecință, întreaga construcție juridică a acestei acuzații, așa cum este reținută și încadrată juridic de judecătorul primei instanțe - nu prezintă elementele de tipicitate ale unei infracțiuni - nefiind prevăzută astfel de legea penală.

Cum această faptă, în modalitatea arătată de judecător (instigare la instigare) nu este prevăzută de lege, se impune desființarea hotărârii ca nelegală, fiind încălcat principiul legalității infracțiunilor și al pedepselor, și în apel, conform art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. - cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. teza I și a se pronunța o soluție de achitare.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzuta de art. 322 alin. (1) din C. pen., săvârșită, potrivit rechizitoriului prin aceea că:

"În perioada cuprinsă între octombrie 2015 - ianuarie 2016, a falsificat două contracte antedatate în care părți sunt B. și A. (pentru contractul nr. x/2015, care are menționată ca dată a încheierii 12.06.2015) și A. și E. (contract care are menționată ca dată a încheierii 18.06.2015) și care au ca obiect prestări servicii constând în îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire/demolare pentru imobilul situat pe strada x, București."

Sub aspectul modului în care a fost interpretată și valorizată juridic starea de fapt de către prima instanță, a solicitat admiterea recursului în casație, modificarea hotărârii în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. - cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. teza I (fapta neprevăzută de legea penală), reținând în esență următoarele aspecte:

Așa cum s-a reținut în practica judiciară, pentru ca un înscris sub semnătură privată falsificat să poată justifica răspunderea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals, este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici.

Mai întâi, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. Or din declarația coinculpatei se impune a reține că acele înscrisuri au fost întocmite în scop procesual, după ce a fost declanșată urmărirea penală.

Aceste înscrisuri puteau fi examinate din perspectiva întocmirii/ticluirii de probe sau o cu totul altă stare de fapt/altă încadrare juridică, și nu cea reținută în acuzarea sa.

Pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul falsificat trebuie să aibă semnificație juridică. Eficiența juridică a clauzei falsificate trebuie examinată în raport cu destinația actului.

În privința infracțiunii vizate de art. 322 C. pen., a motivat că se impune a reține că aceasta există numai dacă, după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, autorul falsului folosește el însuși înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane, dar cu finalitatea de a-l folosi. Dacă înscrisul falsificat este folosit de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu se va putea reține ca infracțiune distinctă de uz de fals.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite (încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparența de înscris adevărat, care a fost folosit ori dat spre folosință. În cazul acestei infracțiuni, actul poate fi prezentat unei autorități sau unui particular, poate fi depus la o autoritate și poate fi invocat în fața acesteia.

Or, în cauză, aceste înscrisuri nu erau prezentate de către coinculpată spre a servi la crearea unor consecințe juridice în circuitul civil, ci lezau relații sociale ce priveau administrarea justiției - pentru că se afirmă de către inculpată că erau concepute tocmai pentru a fi prezentate anchetatorilor după epuizarea activității infracționale ce făcea obiect al investigației penale.

Față de aceste aspecte instanța era obligată să caracterizeze juridic corect scopul întocmirii înscrisurilor și să raporteze starea de fapt la elementele de tipicitate ale infracțiunii.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instante și în baza dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (5) și ale art. 17 alin. (2), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să se dispună achitarea pentru săvârșirea unei infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Față de această acuzație a apreciat că singura soluție legală este aceea de admitere a recursului în casație de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre rejudecare, conform art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., pentru aspectele invocate pe larg în cererea scrisă.

Un al doilea caz de recurs în casație invocat este cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă în afara cadrului legal de reglementare - încălcându-se prevederile art. 7 C.E.D.O.

A apreciat că acest cadru legal face aplicarea prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și în situația în care intervine prescripția răspunderii penale, ca un obstacol ce împiedică aplicarea unei pedepse mai severă decât cea aplicabilă - în contextul în care prin intervenirea prescripției nu se mai poate dispune aplicarea unei pedepse.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că se impune admiterea prezentului recurs în casație, casarea deciziei pronunțate în cauză și recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei.

În motivarea recursului, a susținut următoarele:

Instanța a decontopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, în ciuda faptului că inculpata beneficiase în cadrul acelui dosar de aplicarea dispozițiilor C. pen. anterior (ca fiind legea penală mai favorabilă de la acel moment), rezultându-i o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare.

Astfel, în dosarul penal nr. x/2019 prin hotărârea pronunțată, instanța a dispus aplicarea pedepsei în situația concursului de infracțiuni potrivit C. pen. în vigoare, inculpata ajungând să execute în regim închis, o pedeapsă de 4 ani, 7 luni și 10 zile închisoare.

În schimb, cu ocazia soluționării dosarului penal nr. x/2019, instanța nu a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 11 din data de 28 iunie 2021 din cadrul dosarului nr. x/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație a României - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, hotărâre ce vizează interpretarea și aplicarea în mod unitar a dispozițiilor art. 37 din C. pen. - "Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexă".

În ceea ce o privește pe inculpata A., toate faptele pentru care aceasta a fost condamnată prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București au fost săvârșite în formă continuată și în același timp, în stare de concurs în raport de faptele reținute în dosarul penal nr. x/2019

În acest sens a susținut că se ridică problema dacă aceste fapte reținute în dosarul penal nr. x/2019, intră sau nu în una din formele continuate ale infracțiunilor pentru care A. fusese anterior condamnată, aspect ce nu a fost lămurit de instanța de judecată, respectiv de Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 65/A/25.01.2022.

IV. Examinând recursurile în casație, se constată că acestea sunt nefondate.

Examinând recursul în casație din perspectiva cazului de casare invocat de inculpatul B., art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, întrucât statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, primele critici formulate de recurentul inculpat se referă, în esență, la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de instigare la instigare la uz de fals în participație improprie, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 47, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., forma de vinovăție fiind intenție/lipsă vinovăție, privitor la care a susținut că nu prezintă elementele de tipicitate ale unei infracțiuni - nefiind prevăzută astfel de legea penală.

Ca stare de fapt, instanța de apel a reținut următoarele:

Inculpatul B., după ce a falsificat acordul pentru intervenții asupra construcțiilor existente cu nr. x din 18.06.2015, autorizația de desființare nr. x/23.07.2015 și autorizația de construire nr. x/18.08.2015, toate înscrisuri oficiale, le-a pus la dispoziția inculpatului C., administrator al SC D. SRL (constructorul), pentru a le avea la îndemână și a le folosi la solicitarea instituțiilor cu competențe în domeniul construcțiilor, ajutându-i în acest fel, pe acesta și pe angajatul său, inculpatul F., să-i determine pe inculpatul G. și H., să le folosească în fața funcționarilor I.SC - I.R.C.B.I., în luna septembrie 2015 și în datele de 28 - 29.09.2015, 07.10.2015 (primul menționat) și respectiv 01.09.2015 (al doilea menționat), cu ocazia înștiințărilor despre începerea, respectiv finalizarea lucrărilor de desființare a construcției existente, precum și despre demararea începând cu data de 01.09.2015, a lucrărilor de construire și ajutându-l în acest fel pe inculpatul C. să-l determine pe inculpatul F. să le folosească în fața funcționarilor Direcției Control a Poliției Locale a Municipiului București, inculpații C., administrator al SC D. SRL, F., G. și H. acționând fără vinovăție.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a apreciat că acesta constă în acțiunea inculpatului de a-l determina pe inculpatul C. să pună la dispoziția inculpaților G., H. și F., a înscrisurilor oficiale falsificate menționate în precedent, aceștia folosindu-le în fața funcționarilor ISC - IRCBI, în luna septembrie 2015 și în datele de 28 - 29.09.2015, 07.10.2015 și respectiv 01.09.2015, cu ocazia înștiințărilor despre începerea, respectiv finalizarea lucrărilor de desființare a construcției existente, precum și despre demararea începând cu data de 01.09.2015, a lucrărilor de construire.

S-a reținut că urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale.

Instanța a reținut participația improprie, sub forma lipsei de vinovăție, a inculpaților C., F., G. și H., întrucât aceștia nu au avut cunoștință despre falsificarea celor două autorizații ori a acordului ISC.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunea inculpatului corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de instigare la instigare la uz de fals, în forma de participație improprie reținută în concret în sarcina sa.

Potrivit art. 52 alin. (3) C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Persoana instigată poate fi orice persoană, neavând relevanță dacă îndeplinește ori nu condițiile de a fi subiect activ al infracțiunii. Când sunt îndeplinite condițiile răspunderii penale, în raport cu cel instigat, va exista participație penală proprie; în sens contrar, participația este improprie.

În raport cu modul de acțiune al instigatorului pentru determinarea instigatului la săvârșirea infracțiunii, instigarea poate fi mediată sau imediată.

Instigarea este imediată când ea se produce nemijlocit de la instigator la instigat, prin vorbire sau prin scris, fără nicio interpunere de alte persoane.

Instigarea mediată există atunci când cel care a conceput ideea săvârșirii infracțiunii a recurs la o altă persoană, pentru ca aceasta să determine pe instigat. Instigarea mediată este o instigare la instigare.

În cauză, din examinarea probatoriului efectuată de instanța de apel au rezultat circumstanțele comiterii infracțiunii de instigare la instigare la uz de fals de către inculpatul B., respectiv acțiunea inculpatului de a-l determina pe inculpatul C. să pună înscrisurile oficiale falsificate la dispoziția inculpaților G., H. și F., aceștia folosindu-le în fața funcționarilor ISC - I.R.C.B.I., în luna septembrie 2015 și în datele de 28 - 29.09.2015, 07.10.2015 și respectiv 01.09.2015, cu ocazia înștiințărilor despre începerea, respectiv finalizarea lucrărilor de desființare a construcției existente, precum și despre demararea începând cu data de 01.09.2015, a lucrărilor de construire, care corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de instigare la instigare la uz de fals, în forma de participație improprie.

În ce privește critica inculpatului, care a susținut că nici infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina sa nu corespunde elementelor de tipicitate, întrucât înscrisurile falsificate nu întrunesc condițiile necesare pentru existența infracțiunii (nu erau prezentate de către coinculpată spre a servi la crearea unor consecințe juridice în circuitul civil, ci au fost întocmite în scop procesual, după ce a fost declanșată urmărirea penală; nu au semnificație juridică; după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, autorul falsului nu a folosit el însuși înscrisul falsificat ori l-a încredințat altei persoane, cu finalitatea de a-l folosi).

Ca stare de fapt, instanțele ordinare au reținut că inculpatul B., în perioada cuprinsă între octombrie 2015 - ianuarie 2016, a falsificat, prin contrafacerea în totalitate, două contracte antedatate în care părți sunt B. și A. (pentru contractul nr. x/2015, care are menționată ca dată a încheierii 12.06.2015) și, respectiv A. și E. (contract care are menționată ca dată a încheierii 18.06.2015) și care au ca obiect prestări servicii constând în îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire/demolare pentru imobilul situat pe strada x, nr. 5A, București, în realitate nefiind prestate asemenea servicii.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunea inculpatului - de a contraface în integralitate două contracte pretins a fi fost încheiate între B. și A. (pentru contractul nr. x/2015, care are menționată ca dată a încheierii 12.06.2015) și, respectiv A. și E. (contract care are menționată ca dată a încheierii 18.06.2015), care au ca obiect prestări servicii constând în îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire/demolare pentru imobilul situat pe strada x, București, în realitate nefiind prestate asemenea servicii, înscrisuri sub semnătură privată ce au fost apte a produce consecințe juridice - corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în concret în sarcina sa.

Astfel, acțiunea de falsificare prin contrafacere întrunește toate cerințele esențiale necesare pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii, întrucât înscrisurile aveau relevanță juridică, au fost susceptibile de a fi folosite în vederea producerii unei consecințe juridice și au fost folosite de inculpatul B., care a printat cele două înscrisuri, iar împreună cu inculpata A., a semnat aceste documente pentru a produce consecințe juridice constând în depunerea acestora în fața organelor de cercetare penală pentru a se încerca împiedicarea tragerii la răspundere penală.

Apărarea a mai susținut că atunci când înscrisul falsificat nu a fost folosit de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, neputând fi reținută ca infracțiune distinctă de uz de fals.

Sub acest aspect, susținerea apărării, deși corectă, în aceste cazuri uzul de fals fiind absorbit ca cerință esențială în conținutul infracțiunii de fals, nu prezintă relevanță, având în vedere că uzul de fals reținut în sarcina inculpatului nu a avut legătură cu aceste înscrisuri sub semnătură privată, ci cu înscrisurile oficiale falsificate, respectiv acordul pentru intervenții asupra construcțiilor existente cu nr. x din 18.06.2015, autorizația de desființare nr. x/23.07.2015 și autorizația de construire nr. x/18.08.2015.

Pe de altă parte, critica nu se poate analiza în cadrul acestei căi de atac, întrucât greșita încadrare juridică a faptei nu există în actuala reglementare a motivelor recursului în casație.

În ce privește al doilea motiv de recurs în casație invocat de inculpatul B., s-a susținut că s-a aplicat o pedeapsă în afara cadrului legal de reglementare în contextul în care prin intervenirea prescripției nu se mai poate dispune aplicarea unei pedepse.

Înalta Curte constată că nu poate fi supusă analizei recursului în casație critica încadrată în al doilea caz de recurs în casație invocat de recurentul inculpat B., prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu privire la care a susținut că este incident ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Acest caz de casare permite verificarea hotărârii definitive doar sub aspectul situării pedepsei aplicate în limitele rezultate ca efect al incidenței instituțiilor de drept penal, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică.

Sub acest aspect, instanța de apel a analizat incidența prescripției răspunderii penale și a constatat că, raportat la data săvârșirii infracțiunii, termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit.

Cu privire la recursul în casație declarat de inculpata A.:

În cauză, criticile formulate de inculpata A. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. se referă la greșita reținere de către instanța de apel a concursului între faptele pentru care aceasta a fost condamnată prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București și faptele reținute în prezenta cauză - dosarul penal nr. x/2019, susținându-se că nu a fost lămurit de către instanța de apel aspectul dacă aceste fapte intră sau nu într-una dintre formele continuate ale infracțiunilor pentru care a fost anterior condamnată.

Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a constatat că infracțiunile deduse judecății (infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și favorizarea făptuitorului) sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2018.

Prin Sentința penală nr. 476/08.03.2018 a Tribunalului București, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2018 inculpata a fost condamnată pentru infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (4 acte materiale), complicitate la spălarea banilor în formă continuată (19 acte materiale), complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (16 acte materiale) și complicitate la spălarea banilor în formă continuată (36 acte materiale).

Înalta Curte constată că analiza cu privire la reținerea în cadrul infracțiunilor în formă continuată, ca acte materiale, a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și favorizarea făptuitorului, iar nu a două infracțiuni distincte, cu conținut juridic și constitutiv propriu, reprezintă o operațiune de încadrare juridică a faptei.

Încadrarea juridică a faptei nu se include în sfera cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât ar implica o reevaluare a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt. Pe de altă parte, se observă că obiectul juridic al infracțiunilor care au stat la baza hotărârilor de condamnare a inculpatei este diferit, astfel că nu puteau fi reținute ca acte materiale ce intrau în conținutul aceleiași infracțiuni.

Înalta Curte reține că examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, în actualul cadru procesual instanța de casație putând analiza doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din data de 25 ianuarie 2022 pronunțată de Cur

§ Cauze similare