ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 350/25.03.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, (...) II. În baza art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "cumpărare de influență" (faptă din data de 22.06.2020).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1814/19.09.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493/16.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, precum și că inculpatul se afla în executarea acestei pedepse la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală.

S-a constat că prin sentința penală menționată în paragraful anterior a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. din 1969 (în prezent art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a fost adaugat pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta la restul rămas neexecutat de 1112 zile (la data comiterii infracțiunii) din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1814/19.09.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493/16.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, în pedeapsa rezultantă de 6 ani și 1112 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta sentință, durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata arestării preventive a inculpatului de la data de 24.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. rap. la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a telefonul mobil, de culoare neagră, prezentând urme de deteriorare, în husă din material plastic de culoare neagră (aflat în posesia inculpatului conform procesului-verbal aflat la fila x d.u.p.), folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 45 alin. (6) C. proc. pen.., a fost cumulată măsura de siguranță a confiscării speciale aplicată prin prezenta inculpatului B., cu măsurile de siguranță aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 663/28.03.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1250/12.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 398 C. proc. pen.. rap. la art. 272, art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2500 RON în faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 291 și 292 C. pen., formulată de inculpatul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții - inculpați A. și B. împotriva sentinței penale nr. 350/25.03.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 72 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii perioada reținerii și arestării preventive de la data de 23.07.2020 la zi pentru inculpatul B..

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020 și durata arestării preventive de la data de 24.07.2020 la zi, pentru inculpatul A..

Decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Mărgineni la data de 27 decembrie 2021 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 22 decembrie 2021.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel (decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penal) a formulat o nouă cerere de recurs în casație inculpatul A. la data de 06 februarie 2025, data poștei, fiind transmisă prin poștă Înaltei Curți de casație și Justiție, secția penală.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpat A. la data de 02 februarie 2025 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală la data de 25 februarie 2025, când instanța, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) raportat la art. 132 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a transmis cererea Curții de Apel București pentru a se urma procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Prin cererea formulată olograf, la data de 02 februarie 2025, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală la data de 25 februarie 2025, inculpatul A. a precizat că este încarcerat la Penitenciarul Rahova pentru executarea unui mandat de 6 ani (1112 zile), condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență prin sentința penală nr. 350/25.03.2021 a Tribunalului București definitiv prin Decizia nr. 1383/20.12.2021 a Curții Apel București. Inculpatul a lăsat soluția privind calificarea cererii la aprecierea instanței, susținând că a fost condamnat în alte limite decât cele prevăzute de lege.

La data de 01 mai 2025 a formulat o cerere pe care a denumit-o "recurs în casație", prin care inculpatul a invocat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., precizând că a primit decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, la data de 30 aprilie 2025 la Penitenciarul Rahova, unde este încarcerat, în urma solicitării sale. Recurentul a susținut că a fost condamnat în alte limite decât cele prevăzute de lege, precizând că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, l-au condamnat ca și cum ar fi avut calitatea de funcționar public ca subiect activ al infracțiunii de cumpărare de influență, iar pedeapsa pentru această infracțiune când este săvârșită de o persoană particulară sunt reduse cu 1/3 potrivit art. 308 C. pen. (între 1,4 - 4,8 ani), invocând în acest sens deciziile nr. 1/2015 și nr. 461/2023 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) raportat la art. 132 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a transmis cererea Curții de Apel București pentru a se urma procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de apel a urmat procedura prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.. și a comunicat cererea nouă de recurs în casație formulată de condamnatul A. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 02 aprilie 2025 și inculpatului B. la data de 14 aprilie 2025.

Dosarul a fost înaintat de către Curtea de apel la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, fiind înregistrat la data de 04 iunie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 17 iunie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a mai formulat o cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, întemeiată pe dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., astfel cum rezultă din motivele scrise înregistrate la data de 30 martie 2022 în dosarul nr. x/2020, fiind respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022, examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., în baza actelor și lucrărilor din dosar și în considerarea cazului menționat (pct. 7 al art. 438 C. proc. pen..), instanța de casație a constatat că acesta este nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de casație a constatat că inculpatul, invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., a susținut, în esență, că faptele în raport de care a fost condamnat nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. în considerarea faptului că nu este realizat elementul material al infracțiunii de referință în modalitatea normativă alternativă a promisiunii și lipsește condiția atașată elementului material constând în aceea că fapta trebuie să se raporteze la bani.

Înalta Curte a reținut că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. constă în aceea că inculpatul A., la data de 22.06.2020, a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. și D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului A., pentru a obține admiterea cererii de liberare a acestuia.

Or, față de considerentele expuse, susținerea recurentului A., în sensul că nu a oferit în niciun moment bani, nu are corespondent în starea de fapt descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Deopotrivă, în raport de situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel constând în aceea că recurentul "a promis suma de 2000 de euro", s-a constatat îndeplinită și condiția atașată elementului material al infracțiunii constând în aceea că fapta infracțiunii de referință trebuie să se raporteze la bani sau la alte foloase.

S-a mai reținut, contrar susținerilor apărării, că, pentru existența infracțiunii de cumpărare de influență, este lipsită de semnificație reacția funcționarului căruia i se oferă bani, astfel că dacă presupusul traficant de influență respinge promisiunea sau oferta bunului poate exista infracțiunea de cumpărare de influență, fără a avea în mod corelativ o infracțiune de trafic de influență.

S-a apreciat că este neîntemeiată și susținerea apărării față de împrejurarea că numiții D., C. și Dincă nu au avut calități pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în sarcina recurentului.

Înalta Curte a reținut că, sub aspect obiectiv pentru existența infracțiunii de referință, în cazul particular din speța de față, este suficient ca promisiunea de bani să fie făcută unei persoane care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Or, starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanța de apel constă în aceea că inculpatul A. a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. și D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București, învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului A., pentru a obține admiterea cererii de liberare a acestuia.

În concret, s-a reținut că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează în concret lipsa elementului subiectiv al infracțiunii de referință. Or, reevaluarea laturii subiective, cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de apel nu se subsumează cazului prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

S-a mai reținut că nemulțumirile recurentului vizând temeinicia soluției de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat, presupusa încălcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva faptului că nu a fost audiat, schimbarea de încadrare juridică, reindividualizarea pedepsei în raport de circumstanțele personale ale recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Examinând prezenta cerere de recurs în casație, se constată că decizia penală nr. 1383/A din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a fost comunicată inculpatului A. la Penitenciarul Mărgineni la data de 27 decembrie 2021 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 22 decembrie 2021, însă recurentul a susținut că decizia recurată i-a fost comunicată la data de 30 aprilie 2025 la Penitenciarul Rahova, unde este încarcerat, în urma solicitării sale.

Potrivit art. 435 C. proc. pen.., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Momentul a quo al termenului de declarare a recursului în casație îl reprezintă data comunicării deciziei instanței de apel, procedură care se întocmește atât față de procuror, cât și față de părți. Depășirea din orice motive a termenului în care poate fi formulat recursul în casație atrage respingerea acestuia, în etapa admisibilității în principiu, în C. proc. pen. nefiind reglementată instituția repunerii în termenul de recurs în casație.

Termenul de recurs în casație este un termen absolut și consecința depășirii acestuia este decăderea din dreptul de a exercita calea de atac și nulitatea actului făcut peste termen (încheierea nr. 313/RC din 01.10.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Așadar, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, Decizia nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală a mai fost atacată cu recurs în casație de către inculpatul A.. Calea de atac a fost respinsă prin Decizia nr. 429/RC din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Decizia recurată a fost comunicată condamnatului A. la data de 30 aprilie 2025 la penitenciar, în urma solicitării sale, așa cum susține în prezenta cerere, acesta a luat cunoștință despre decizie la momentul când a formulat prima cerere de recurs în casație la data de 01 ianuarie 2022. Prezenta cerere de recurs în casație, chiar dacă se întemeiază pe alt caz de casare [respectiv, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..], aceasta nu respectă termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen.., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1383/A din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2025.