ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 393 din data de 31. V.2017, Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., fapta din perioada 27.10.2016-31.10.2016 (persoană vătămată A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (persoană vătămată A.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe timpul executării pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (persoană vătămată C.).

În baza art. 43 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepsele aplicate în cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 1 an interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, și a dispus executarea restului de pedeapsă de 718 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. și la art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni și 718 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 1 an, de la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., care se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. instanța de fond a dedus, din pedeapsa stabilită, durata reținerii și arestului preventiv în cauză, de la 19.12.2016 la 20.12.2016 și de la 11.05.2017 la zi, iar în baza art. 399 alin. (1) C. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A menținut măsura de siguranță aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011.

A luat act că persoanele vătămate A. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, avocat D. fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond - analizând actele și lucrările dosarului - a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 19.01.2017, în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat sub nr. 2467/299/17, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului B., sub aspectul săvârșirii unui concurs de infracțiuni, o infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. și o infracțiune de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.

Cu privire la prima faptă de furt, în fapt, în perioada dintre 27.10.2016 - 31.10.2016, inculpatul a pătruns în domiciliul persoanei vătămate A., situat în București, str. x, nr. 28, bloc Corp B, ap. 2, sector 1, folosind o cheie potrivită, de unde a sustras din dulap o haină de piele de culoare roșie ce conținea suma de 1.480 lei și o cuvertură de pat cu două fețe de pernă aflate în ambalajul original, nefolosite. Inculpatul dat cuvertura de pat și cele două fețe de pernă mamei sale, în schimbul unei datorii de 20 lei, iar geaca de piele a vândut-o în Zona Aleea Zăbrăuți pentru o doză de heroină.

Pentru a se reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate, care a reclamat că, în data de 31.10.2016, dorind să ia o sumă de bani din geaca de piele roșie din șifonier, a observat că lipsea, aflând, ulterior, de la socrul ei, că inculpatul i-a făcut cadou mamei sale lenjeria ce îi lipsea . Această declarație se coroborează cu declarațiile oferite de martorul E., care locuiește în același domiciliu cu partea vătămată și într-o curte comună cu inculpatul și care a arătat că, în cursul lunii octombrie a fost întrebat de fiul său, F., soțul persoanei vătămate, dacă i-a luat o geacă de piele roșie care îi lipsește din locuință, împreună cu o sumă de 1500 lei ce se afla în buzunar. Verificând locuința martorului pentru a vedea dacă acolo se află vreunul din lucrurile ce îi lipseau, martorul F. a descoperit pe scaun lenjeria de pat pe care a recunoscut-o ca fiind a părții vătămate, fapt arătat și în declarația sa . Martorul E. a precizat că lenjeria i-a fost dată soției sale, mamei inculpatului, de către acesta, spunându-i că a cumpărat-o de la o persoană necunoscută (declarație martor, f. 40-43 d.u.p.).

Susținerile martorului se coroborează cu declarația martorului G., care a învederat că în urmă cu câteva luni, fiul său, B., a venit acasă și i-a dat o lenjerie de pat în schimbul unei datorii de 20 de lei. Întrebându-l de unde are lenjeria, acesta i-a răspuns că este a lui. În aceeași zi, persoana vătămată, nora sa, a venit și i-a spus că îi lipsește o geacă de piele roșie din casă și o lenjerie de pat, pe care a identificat-o ca fiind cea pe care i-o dăduse inculpatul martorei. Confruntându-l pe fiul său cu această situație, acesta a recunoscut că a luat lenjeria din casa persoanei vătămate, precum și o geacă de piele de culoare roșie.

De asemenea, cu ocazia audierii sale, inculpatul a arătat că în seara zilei de 28.10.2016, în jurul orei 10:30, a pătruns în domiciliul persoanei vătămate A., folosind o cheie ce se potrivea cu lacătul ușii, de unde a sustras o geacă din piele de culoare roșie, din șifonier, și o lenjerie de pat ce se afla în husa originală, fiind nefolosită. A declarat că după aproximativ 2-3 zile i-a dat mamei sale pilota, iar geaca de piele a vândut-o în zona Aleea Zăbrăuți, în schimbul unei doze de heroină, unei persoane necunoscute (declarație suspect, filele 35-37 d.u.p.).

Toate aceste mijloace de probă demonstrează, în opinia instanței, cu certitudine, fapta săvârșită de inculpatul B., la data de 28.10.2016.

Cu privire la cea de-a doua faptă de furt, în data de 19.12.2016, în jurul orelor 12:00, aflându-se în incinta Spitalului Clinic de Urgență București, inculpatul a pătruns în cabinetul medical al persoanei vătămate C., care îl consultase anterior, de unde a sustras o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare. Persoana vătămată a realizat lipsa pungii imediat, astfel că a apelat la doi polițiști locali, aflați întâmplător în spital, care l-au reținut pe inculpat până la venirea organelor de poliție. Bunurile sustrase au fost returnate persoanei vătămate.

Pentru a se reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarația martorului H., potrivit căruia, în ziua de 19.12.2016, în jurul orei 11:50, se afla cu un coleg de al său la Spitalul Floreasca, deoarece acestuia din urmă i se făcuse rău în timpul serviciului. În timp ce aștepta consultarea colegului său, o asistentă medicală le-a cerut ajutorul, spunându-i că i-a fost furată o pungă cu cadouri, astfel că l-a reținut pe individul ce deținea această pungă. A stabilit că persoana respectivă se numește B., după care a raportat evenimentul dispeceratului, fiind, astfel, sesizată Secția 1 Poliție . Declarația acestuia se coroborează cu declarația persoanei vătămate C., care a arătat că l-a consultat pe inculpat în data de 19.12.2016, iar, la ieșirea din tură, a observat că îi lipsește o plasă cu bunuri alimentare ce îi aparținea, aflată într-o cameră alăturată, neasigurată cu vreun sistem de încuiere. Bănuind că cel care a sustras plasa este ultimul pacient consultat, a pornit în căutarea lui, și l-a observat pe holurile spitalului, având asupra sa punga menționată, astfel că le-a cerut ajutorul celor doi polițiști locali, ce se aflau întâmplător pe holul spitalului .

De asemenea, probele mai sus menționate se coroborează cu declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că a văzut cabinetul medical deschis și a hotărât să pătrundă în interior, după care a luat de pe masă o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare.

În drept, cu privire la cererea reprezentantului Ministerului Public, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și a art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., fapta din perioada de 27.10.2016-31.10.2016, instanța de fond a admis-o, cu motivarea că forma calificată a infracțiunii este dată de împrejurarea că pentru pătrunderea în domiciliul persoanei vătămate, inculpatul s-a folosit de o cheie care se potrivea încuietorii, luată de la mama sa și pătruns prin violarea domiciliului persoanei vătămate, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, potrivit art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum si incidența circumstanțelor atenuante sau agravante.

În ceea ce privește gravitatea infracțiunilor săvârșite și modul de comitere, instanța de fond a reținut că aceasta prezintă un grad de pericol social redus, raportat la circumstanțele factuale și la valoarea bunurilor sustrase.

Referitor la antecedentele penale ale inculpatului, instanța a constatat că acesta este recidivist, fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de natura celei pentru care a fost trimis în judecată, fapt ce relevă o perseverență infracțională a inculpatului. În același timp, analizând conduita sa după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, se reține că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei.

Din analiza fișei de cazier a inculpatului, instanța a reținut că inculpatul are antecedente penale. Prin sentința penală nr. 182 din 23.03.2000 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5067 din 14.02.2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, s-a stabilit in sarcina inculpatului o pedeapsă 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 239 din 22.03.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1271 din 13.08.2010 a Curții de Apel București, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu care se afla în concurs, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Referitor la latura civilă, instanța a luat act că persoanele vătămate A. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul B.

Prin apelul său Ministerul Public a criticat sentința pentru următoarele:

Prin decizia penală nr. 1030/A din 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptei (din 19.12.2016, persoană vătămată C.) din infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni (o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) și 43 alin. (1) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 6 luni și 718 zile închisoare.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1480 lei.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins, ca nefundat, apelul declarat de către inculpatul B.

S-a dedus din durata pedepsei măsura reținerii și arestării preventive de la 19.12.2016 la 20.12.2016 și de la 11.05.2017 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând motivele apelului Parchetului și verificând probele administrate în cauză și sentința penală pronunțată de Judecătoria Sectorului I București, a constatat și a reținut următoarele:

Sentința penală nr. 393 din data de 31 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 este nelegală și netemeinică.

În temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I București, a desființat - în parte - sentința apelată și a dispus rejudecarea cauzei.

În mod greșit, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt simplu prev. și ped. de art. 228 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2), lit. b) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în cauză fiind întrunite condițiile legale ale variantei agravante privind violarea de sediu profesional, în ceea ce privește fapta din data de 19 decembrie 2016, la acea dată, inculpatul se afla în incinta Spitalului Clinic de Urgență, situat pe Calea Floreasca nr. 8, sectorul 1, de unde a sustras o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare, cu inscripția "I.", care aparțineau persoanei vătămate C. și se aflau în cabinetul medical al acesteia.

Din materialul probator, rezultă fără dubiu că inculpatul a pătruns într-un spațiu ce era destinat exclusiv personalului medical.

Fapta inculpatului din data de 19 decembrie 2016 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prin violare de sediu profesional și rezultă din chiar actul de inculpare, recunoscut ca atare de inculpat, situație ce a fost reținută de instanța de fond, în procedură simplificată.

Astfel fiind, Curtea a făcut aplicația art. 386 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror și l-a condamnat pe inculpat în temeiul noii încadrări juridice pentru fapta din data de 19 decembrie 2016, persoană vătămată C. și anume art. 228 alin. 1-art. 229 alin. (2), lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o pedeapsă cu închisoarea, stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei, modul și condițiile concrete în care a fost comisă, urmările infracțiunii, precum și în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și poziția acestuia înainte în timpul și după pronunțarea hotărârii.

Cel de-al doilea motiv al apelului Parchetului privește neconfiscarea de la inculpat a sumei de 1.480 lei.

Referitor la această sumă, s-a reținut că inculpatul B. a sustras-o de la persoana vătămată A., care locuia în aceeași casă cu inculpatul, acesta pătrunzând cu ajutorul unei chei potrivite în camera în care locuia persoana vătămată și de unde a sustras o geacă de culoare roșie, în buzunarul căreia se afla suma de 1.480 lei, o cuvertură de pat cu două fețe de pernă.

Aceste trei obiecte au fost recuperate, mai puțin suma de bani.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, astfel că, nedispunându-se confiscarea sumei de 1.480 lei, în temeiul disp.art. 112 lit. e) C. pen., instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală.

Prin urmare, Curtea, făcând aplicația textului de lege mai sus menționat a dispus confiscarea în folosul statului, a sumei de 1.480 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute, în situația în care nu contravin prezentei decizii.

Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel și de către inculpat, însă acesta nu l-a motivat în scris, așa cum prevăd dispozițiile art. 412 pct. 4 C. proc. pen., însă, Curtea a analizat din oficiu cauza și în ceea ce privește celelalte elemente de fapt și de drept și nu a constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, neimpunându-se o altă individualizare a pedepsei, cu excepția dispozițiilor prezentei.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În dezvoltarea motivului de recurs, procurorul sub aspectul admisibilității recursului în casație a arătat că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care nu pot fi atacate cu recurs în casație potrivit dispozițiilor art. 434 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) C. proc. pen., astfel cum acestea au fot modificate ca urmare a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) și ale art. 439 alin. (41) teza a doua din C. proc. pen. (publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18.12. 2017).

Decizia penală atacată a fost pronunțată la data de 24.07.2017, fiind comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 18.01.2018. Dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., forma în vigoare la data pronunțării deciziei penale nr. 1030/24.07.2017, prevedeau faptul că nu pot fi atacate cu recurs în casație soluțiile pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.

La data de 18.12.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Decizia Curții Constituționale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 potrivit căreia dispozițiile art. 434 alin. (2) lit. f) din C. proc. pen. sunt neconstituționale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ca atare, de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (2) lit. f) și ale art. 439 alin. (41) teza a doua din C. proc. pen., respectiv de la data de 18.12.2017, calea de atac a recursului în casație a devenit admisibilă și în cazul soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.

A apreciat că este admisibil recursul în casație și pentru deciziile comunicate după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale a României, indiferent dacă pronunțarea deciziei s-a făcut înainte sau după această dată.

Având în vedere aceste considerente, a apreciat că este admisibil recursul în casație cu privire la decizia penală nr. 1030 din 24.07.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Decizia penală nr. 1030 din 24.07.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 18.01.2017, astfel încât recursul în casație este declarat în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Recursul în casație este declarat de procuror și se întemeiază pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Procurorul a menționat că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul B. a fost condamnat în apel la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 43 alin. (1) și (5) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din data de 19.12.2016).

Infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. este sancționată de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

În cauză, au fost aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., având în vedere recunoașterea inculpatului și aplicarea procedurii simplificate, iar ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul închisorii, noile limite de pedeapsă sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani 8 luni.

De asemenea, inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 182 din 28.03.2000 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 5067 din 14.12.2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă care se consideră executată la data de 25.05.2005. Pentru această pedeapsă nu a intervenit reabilitarea având în vedere faptul că inculpatul a comis o nouă infracțiune la data de 28.12.2008, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 683 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011.

Astfel, ca urmare a stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, pedeapsa care urmează a fi aplicată fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

În sarcina inculpatului a fost reținută și starea de recidivă postcondamnatorie - având în vedere pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011, fiind aplicat în mod corect tratamentul sancționator prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. pen., dispoziții care nu influențează limitele de pedeapsă.

Ca atare, limitele de pedeapsă între care instanța putea să aplice o pedeapsă inculpatului care a săvârșit infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutrie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 43 alin. (1) și (5) din C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. erau închisoarea de la 2 la 7 ani.

Instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Având în vedere cele arătate anterior, procurorul a solicitat a se dispune înlăturarea greșitei aplicări a legii, astfel:

În temeiul art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. să se dispună condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare

(fapta din data de 19.12.2016).

În temeiul art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., să se dispună contopirea celor două pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care să se adauge un spor de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) și 43 alin. (1) C. pen. să se dispună adăugarea la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 8 luni și 718 zile închisoare.

Pentru aceste considerente, procurorul a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 din noul C. proc. pen. admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei penale nr. 1030/A din 24 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în ceea ce îl privește pe inculpatul B. și aplicarea unei pedepse în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., până la data de 28 iunie 2018.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, filele 12-14, magistratul asistent a menționat că decizia penală nr. 1030/A din 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 18.01.2018; către persoana vătămată C. la data de 19.01.2018; către persoana vătămată A. la data de 23.02.2018; către inculpatul B. la data de 2.03.2018.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 19 februarie 2018.

Împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 2.02.2018.

Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost comunicată la data de 5.05.2018 inculpatului B., iar la data de 10.05.2018 persoanelor vătămate C. și A..

În cauză, până la depunerea raportului nu s-au depus concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18.06.2018.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 28 iunie 2018.

Magistratul asistent a mai arătat că la data de 18.06.2018 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1030/A din data de 24.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație este indicat ca și caz de casație, cel prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație s-a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatul B. fiind condamnat în apel la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, prev. de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a mai susținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni la care a fost condamnat inculpatul în apel, este sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În concluzie, magistratul asistent a precizat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este depusă în termenul prevăzut de lege.

Față de motivele invocate, a considerat că sunt îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 437 C. proc. pen., motivele cererii de recurs în casație, încadrându-se în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință de Cameră de Consiliu din 28 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, completul, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

A trimis cauza Completului C 9, în vederea judecării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu citarea părților, pentru termenul din 6 septembrie 2018.

Pentru a se reține astfel, completul, deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, în baza actelor dosarului, a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 393 din data de 31.05.2017 Judecătoria Sectorului 1 București în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., fapta din perioada 27.10.2016-31.10.2016 (persoană vătămată A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (persoană vătămată A.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe timpul executării pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (persoană vătămată C.).

În baza art. 43 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepsele aplicate în cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 1 an interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011 și a dispus executarea restului de pedeapsă de 718 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. și la art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni și 718 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an, de la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. instanța de fond a dedus, din pedeapsa stabilită, durata reținerii și arestului preventiv în cauză, de la 19.12.2016 la 20.12.2016 și de la 11.05.2017 la zi, iar în baza art. 399 alin. (1) C. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A menținut măsura de siguranță aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011.

A luat act că persoanele vătămate A. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, avocat D. fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia penală nr. 1030/A din 24.07.2017, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror.

A schimbat încadrarea juridică a faptei (din 19.12.2016, persoană vătămată C.) din infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni (o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) și 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 6 luni și 718 zile închisoare.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.480 lei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul B..

A dedus din durata pedepsei măsura reținerii și arestării preventive de la 19.12.2016 la 20.12.2016 și de la 11.05.2017 la zi.

A obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017) a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 2.02.2018.

În termenul prevăzut de dispozițiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.06.2018, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 28 iunie 2018.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație.

În prezenta cauză, cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol și nici dispozițiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Cererea a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 alin. (1) și art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. (este formulată în scris și cuprinde numele și prenumele procurorului, precum și organul din care face parte), decizia atacată (decizia penală nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală), precum și semnătura persoanei care a exercitat recursul în casație.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație este indicat ca și caz de casație, cel prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație s-a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatul B. fiind condamnat în apel la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, prev. de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a mai susținut că pedeapsa de 1 an și 6 luni la care a fost condamnat inculpatul în apel, este sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu citarea părților, pentru termenul din 6 septembrie 2018.

La termenul de astăzi, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat faptul că intimata persoană vătămată A. a depus la dosar o cerere prin care arată că nu se poate prezenta și prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Ca urmare a dispoziției instanței, avocat J. a luat legătura cu intimatul inculpat B.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că susține recursul în casație, astfel cum a fost motivat în scris de către procurorul redactor, apreciind că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât a aplicat inculpatului B. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în data de 19.12.2016.

A mai arătat că, în maniera corectă în care a fost încadrată infracțiunea de furt calificat, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, în condițiile în care judecata s-a făcut în baza procedurii simplificate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost încălcate, în ceea ce privește pedeapsa ce s-a stabilit.

Astfel, pentru infracțiunea de furt calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 2 la 7 ani închisoare, iar după aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare. Ulterior, urmare a aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, limitele de pedeapsă devin de la 2 la 7 ani închisoare, situație în care, pentru infracțiunea de furt calificat trebuia stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 și art. 39 C. pen., contopind cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și aplicând sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, de 8 luni închisoare, rezulta o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă la care urma să se adauge restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, în final, inculpatul trebuind să execute o pedeapsă de 2 ani, 8 luni și 718 zile închisoare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., având cuvântul, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respingerea recursului în casație formulat de parchet, ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru fapta de furt calificat comisă în data de 19.12.2016.

A mai susținut că, deși limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită sunt de la 2 la 7 ani închisoare, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limita inferioară fiind astfel de 1 an și 4 luni închisoare.

În opin